Supraveghetorii itineranţi: daruri sub formă de oameni

„Când s-a urcat în înălţime, a luat captivi; el a dat daruri sub formă de oameni.“ — EFESENI 4:8, NW.

 1. Ce lucrare nouă s-a anunţat în 1894 în această revistă?

CU MAI bine de un secol în urmă, Turnul de veghere anunţa ceva nou. Era vorba despre „o altă ramură a lucrării“. Ce implica această nouă activitate? Inaugurarea lucrării supraveghetorilor itineranţi din epoca actuală. Numărul din 1 septembrie 1894 al acestei reviste explica faptul că, începând de atunci, fraţi calificaţi aveau să viziteze grupele Studenţilor în Biblie ‘cu scopul de a-i zidi în adevăr’.

 2. Ce îndatoriri au supraveghetorii de circumscripţie şi de district?

² În secolul I e.n., congregaţiile creştine erau vizitate de supraveghetori ca Pavel şi Barnaba. Aceşti bărbaţi fideli aveau obiectivul de a ‘zidi’ congregaţiile (2 Corinteni 10:8). În prezent suntem binecuvântaţi cu mii de bărbaţi care fac acest lucru în mod sistematic. Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova i-a numit supraveghetori de circumscripţie sau de district. Un supraveghetor de circumscripţie slujeşte în circa 20 de congregaţii, stând câte o săptămână cu fiecare cam de două ori pe an, timp în care examinează evidenţele congregaţiei, ţine cuvântări şi participă la ministerul de teren cu vestitorii locali ai Regatului. Supraveghetorul de district este preşedintele fiecărei adunări anuale de circumscripţie pentru mai multe circumscripţii, participă la ministerul de teren cu congregaţia gazdă şi oferă încurajare prin cuvântări bazate pe Biblie.

Spiritul lor de sacrificiu

 3. De ce este necesar ca supraveghetorii itineranţi să aibă un spirit de sacrificiu?

³ Supraveghetorii itineranţi sunt în continuă deplasare. Acest lucru în sine pretinde spirit de sacrificiu. Deplasarea de la o congregaţie la alta poate fi adesea dificilă, însă aceşti bărbaţi şi soţiile lor fac lucrul acesta cu bucurie. Un supraveghetor de circumscripţie a spus: „Soţia mea mă susţine enorm de mult şi nu se plânge deloc . . . Ea merită multe laude pentru spiritul ei de sacrificiu“. Unii supraveghetori de circumscripţie parcurg peste 1 000 de kilometri când se deplasează de la o congregaţie la alta. Mulţi dintre ei au automobile, însă alţii se deplasează dintr-un loc într-altul cu mijloacele de transport în comun, cu bicicleta, cu calul sau pe jos. Pentru a ajunge la o congregaţie, un supraveghetor de circumscripţie din Africa trebuie chiar să traverseze un râu, purtându-şi soţia în spate. În călătoriile lui misionare, apostolul Pavel a trebuit să îndure căldura şi frigul, foamea şi setea, nopţi nedormite, diferite pericole şi persecuţii violente. Pe lângă toate acestea, el purta şi „grija pentru toate [congregaţiile, NW]“, lucru pe care-l fac şi supraveghetorii itineranţi de astăzi. — 2 Corinteni 11:23–29.

 4. Ce efect pot avea problemele de sănătate asupra vieţii supraveghetorilor itineranţi şi a soţiilor lor?

⁴ La fel ca Timotei, însoţitorul lui Pavel, supraveghetorii itineranţi şi soţiile lor au uneori probleme de sănătate (1 Timotei 5:23). Acest lucru le intensifică stresul. Soţia unui supraveghetor de circumscripţie explică: „Faptul de a fi întotdeauna cu fraţii mă solicită peste măsură atunci când nu mă simt bine. De la instalarea menopauzei constat că acest lucru este deosebit de greu. Simplul fapt de a ne împacheta toate lucrurile în fiecare săptămână şi de a ne muta în altă parte este o adevărată încercare. Deseori trebuie să mă opresc şi să mă rog lui Iehova ca să-mi dea puterea de a merge înainte“.

 5. În pofida diverselor încercări, ce spirit manifestă supraveghetorii itineranţi şi soţiile lor?

⁵ În pofida problemelor de sănătate şi a altor încercări, supraveghetorii itineranţi şi soţiile lor găsesc bucurie în serviciul lor şi manifestă o iubire plină de sacrificiu. Unii şi-au riscat viaţa pentru a da ajutor spiritual în perioade de persecuţie sau de război. Când au vizitat congregaţiile, ei au manifestat un spirit similar celui al lui Pavel, care le-a spus creştinilor tesaloniceni: „Ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii. Astfel, în dragostea noastră pentru voi, ne-am fi găsit plăcerea să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi“. — 1 Tesaloniceni 2:7, 8.

 6, 7. Ce influenţă pozitivă pot avea supraveghetorii itineranţi care lucrează din greu?

⁶ La fel ca alţi bătrâni din congregaţia creştină, supraveghetorii itineranţi „lucrează din greu în vorbire şi învăţare“. Toţi aceşti bătrâni trebuie „să fie socotiţi demni de o dublă onoare“ (1 Timotei 5:17, NW). Exemplul lor ne poate fi de folos dacă, după ce ‘privim îndeaproape sfârşitul vieţuirii lor, le urmăm credinţa’. — Evrei 13:7.

⁷ Ce efect au avut unii bătrâni itineranţi asupra altora? „Ce influenţă excelentă a avut fratele P. asupra vieţii mele!“, a scris un Martor al lui Iehova. „El a fost supraveghetor itinerant în Mexic începând din 1960. Când eram copil, aşteptam vizitele lui cu nerăbdare şi bucurie. Pe când aveam zece ani, el mi-a spus: «Şi tu vei deveni supraveghetor de circumscripţie». În anii dificili ai adolescenţei îl căutam deseori pentru că el avea întotdeauna un cuvânt înţelept de spus. Principala lui preocupare era păstorirea turmei. Acum, când sunt supraveghetor de circumscripţie, mă străduiesc întotdeauna să le dedic timp celor tineri şi să le propun obiective teocratice întocmai cum a făcut el cu mine. Chiar şi în ultimii ani de viaţă, în pofida problemelor sale cardiace, fratele P. a avut întotdeauna un cuvânt de încurajare pentru alţii. Doar cu o zi înainte de a muri, în februarie 1995, el m-a însoţit la o adunare specială de o zi şi i-a propus obiective merituoase unui frate arhitect. Fratele a înaintat imediat o cerere pentru a sluji la Betel.“

Ei sunt apreciaţi

 8. Cine sunt ‘darurile sub formă de oameni’ descrise în capitolul 4 din Efeseni, şi cum sunt aceştia de folos congregaţiei?

⁸ Supraveghetorii itineranţi şi alţi bătrâni privilegiaţi cu însărcinări de serviciu graţie bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu sunt numiţi „daruri sub formă de oameni“. În calitate de reprezentant al lui Iehova şi de Cap al congregaţiei, Isus ne-a pus la dispoziţie aceşti bărbaţi spirituali pentru ca fiecare dintre noi să putem fi edificaţi şi să ajungem la maturitate (Efeseni 4:8–15). Orice dar merită o exprimare de apreciere. Şi aceasta îndeosebi când este vorba de un dar care ne întăreşte ca să continuăm să-i slujim lui Iehova. Cum ne putem deci exprima aprecierea faţă de lucrarea supraveghetorilor itineranţi? În ce moduri putem arăta că îi ‘preţuim pe astfel de oameni’? — Filipeni 2:29.

 9. În ce moduri putem manifesta apreciere faţă de supraveghetorii itineranţi?

⁹ Când se anunţă vizita supraveghetorului de circumscripţie, putem începe să ne facem planuri pentru a participa din plin la activităţile congregaţiei din săptămâna respectivă. Probabil că ne-am putea rezerva timp suplimentar ca să sprijinim aranjamentele în vederea serviciului de teren din perioada vizitei. Poate că ar fi posibil să facem pionierat auxiliar în decursul acelei luni. Desigur, trebuie să punem în practică sugestiile supraveghetorului de circumscripţie pentru a ne îmbunătăţi ministerul. Un astfel de spirit receptiv ne va fi de folos nouă, iar lui îi va confirma faptul că vizita sa este utilă. Da, supraveghetorii itineranţi vizitează congregaţia pentru a ne edifica, dar şi ei au nevoie de edificare pe plan spiritual. Au fost momente când Pavel a avut nevoie de încurajare şi le-a cerut deseori colaboratorilor creştini să se roage pentru el (Faptele 28:15; Romani 15:30–32; 2 Corinteni 1:11; Coloseni 4:2, 3; 1 Tesaloniceni 5:25). În mod similar, supraveghetorii itineranţi din prezent au nevoie de rugăciunile şi încurajările noastre.

10. Ce putem face pentru ca supraveghetorul itinerant să aibă bucurie în lucrarea lui?

¹⁰ Le-am spus noi supraveghetorului de circumscripţie şi soţiei lui cât de mult apreciem vizitele lor? Îi mulţumim supraveghetorului pentru sfaturile utile pe care ni le dă? Când sugestiile lui pentru serviciul de teren ne măresc bucuria în minister, îi spunem acest lucru? Dacă da, aceasta îl va ajuta să aibă bucurie în lucrarea lui (Evrei 13:17). Un supraveghetor de circumscripţie din Spania a vorbit în mod special despre faptul că el şi soţia sa preţuiesc mult scrisorile de recunoştinţă pe care le primesc după vizitarea congregaţiilor. „Noi păstrăm aceste ilustrate şi le citim când ne simţim descurajaţi“, spune el. „Ele sunt o sursă de adevărată încurajare.“

11. De ce trebuie să le spunem soţiilor supraveghetorilor de circumscripţie sau de district că le iubim şi le apreciem?

¹¹ Soţia supraveghetorului itinerant trage, cu siguranţă, foloase din cuvintele de laudă. Ea face sacrificii mari ca să-şi sprijine soţul în acest domeniu al serviciului. Aceste surori fidele renunţă la dorinţa naturală de a avea propria lor locuinţă şi, în multe cazuri, şi la aceea de a avea copii. Fiica lui Iefta a fost o slujitoare a lui Iehova care, din consideraţie faţă de un jurământ făcut de tatăl ei, a renunţat de bunăvoie la posibilitatea de a avea soţ şi familie (Judecătorii 11:30–39). Cum a fost privit sacrificiul ei? Judecătorii 11:40 afirmă: „Din an în an, fiicele lui Israel se duceau să-i aducă laude fiicei lui Iefta, Galaaditul, câte patru zile pe an“ (NW). Ce bine este să ne străduim să le spunem soţiilor supraveghetorilor de circumscripţie sau de district că le iubim şi le apreciem!

„Nu uitaţi ospitalitatea“

12, 13. a) Ce bază scripturală există pentru manifestarea ospitalităţii faţă de supraveghetorii itineranţi şi soţiile lor? b) Ilustraţi cum poate fi reciproc avantajoasă o astfel de ospitalitate.

¹² Faptul de a da dovadă de ospitalitate este o altă modalitate de a manifesta iubire şi apreciere faţă de cei ce fac lucrarea itinerantă creştină (Evrei 13:2). Apostolul Ioan  l-a lăudat pe Gaius pentru că le arătase ospitalitate celor ce vizitaseră congregaţia ca misionari itineranţi. Ioan  a scris: „Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi şi pentru străini. Ei au mărturisit înaintea bisericii despre dragostea ta. Vei face bine să îngrijeşti de călătoria lor, într-un fel vrednic de Dumnezeu, căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva de la cei dintre neamuri. Noi, deci, suntem datori să primim bine pe unii ca aceştia, ca să fim împreună lucrători cu adevărul“ (3 Ioan 5–8). În prezent putem promova activitatea de predicare a Regatului dând dovadă de o ospitalitate similară faţă de supraveghetorii itineranţi şi soţiile lor. Bineînţeles, bătrânii locali trebuie să se asigure că condiţiile de cazare sunt satisfăcătoare, totuşi un supraveghetor de district a spus: „Relaţiile cu fraţii noştri nu se pot baza pe faptul că ei pot face ceva în schimb pentru noi. Nu am vrea nici măcar să lăsăm această impresie. Trebuie să fim dispuşi să acceptăm ospitalitatea oricăruia dintre fraţii noştri, fie că este bogat, fie sărac“.

¹³ Ospitalitatea poate fi reciproc avantajoasă. „În familia mea obişnuiam să-i invităm pe supraveghetorii itineranţi să stea la noi“, îşi aminteşte Jorge, un fost supraveghetor de circumscripţie care slujeşte acum la Betel. „Consider că aceste vizite m-au ajutat mai mult decât mi-am dat seama atunci. În decursul adolescenţei am avut probleme spirituale. Mama era îngrijorată de acest lucru, dar nu ştia exact cum să mă ajute, aşa că l-a rugat pe supraveghetorul de circumscripţie să vorbească cu mine. La început l-am evitat, fiindu-mi teamă că voi fi criticat. Dar atitudinea lui prietenoasă m-a cucerit în final. El m-a invitat să luăm masa împreună într-o luni, şi atunci mi-am deschis inima deoarece eram sigur că mă va înţelege. El a ascultat cu atenţie. Sugestiile lui practice au dat rezultate, şi am început să fac progrese spirituale.“

14. De ce ar trebui să fim mai degrabă plini de apreciere decât critici la adresa bătrânilor itineranţi?

¹⁴ Un supraveghetor itinerant încearcă să fie un ajutor spiritual pentru tineri şi bătrâni deopotrivă. În mod cert deci, ar trebui să ne manifestăm aprecierea pentru eforturile sale. Dar ce s-ar întâmpla dacă l-am critica pentru punctele lui slabe sau l-am compara în mod nefavorabil cu alţii care au vizitat congregaţia? Probabil că acest lucru ar fi foarte descurajator. Nici pentru Pavel nu a fost încurajator să audă critici la adresa lucrării lui. După cât se pare, unii creştini din Corint făceau remarce depreciative cu privire la înfăţişarea şi la capacitatea sa oratorică. El însuşi a redat cuvintele unor astfel de criticanţi: „Epistolele lui sunt cu greutate şi pline de putere; dar prezenţa lui în trup este slabă şi cuvântul lui de dispreţuit“ (2 Corinteni 10:10). Din fericire însă, supraveghetorii itineranţi aud, de obicei, cuvinte de apreciere iubitoare.

15, 16. Cum îi influenţează pe supraveghetorii itineranţi şi pe soţiile lor iubirea şi zelul manifestat de colaboratorii lor de credinţă?

¹⁵ Un supraveghetor de circumscripţie din America Latină îşi târăşte picioarele o zi întreagă pe poteci noroioase ca să-şi viziteze fraţii şi surorile spirituale care trăiesc într-o zonă controlată de luptători de gherilă. „Este emoţionant să vezi cum îşi manifestă fraţii aprecierea pentru vizită“, scrie el. „Chiar dacă trebuie să depun mari eforturi ca să ajung acolo, înfruntând multe pericole şi greutăţi, toate acestea sunt răsplătite de iubirea şi zelul pe care le manifestă fraţii.“

¹⁶ Un supraveghetor de circumscripţie din Africa scrie: „Datorită iubirii pe care ne-au arătat-o fraţii am îndrăgit atât de mult teritoriul Tanzaniei! Fraţii au fost dispuşi să înveţe de la noi şi au fost fericiţi să ne găzduiască“. Între apostolul Pavel şi perechea creştină din secolul I, Acuila şi Priscila, au existat relaţii fericite şi pline de iubire. De fapt, Pavel a spus despre ei: „Salutaţi pe Priscila şi pe Acuila, lucrători împreună cu mine în Hristos Isus, care şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa; le mulţumesc nu numai eu, ci şi toate bisericile dintre neamuri“ (Romani 16:3, 4). Supraveghetorii itineranţi şi soţiile lor sunt recunoscători că au ca prieteni persoane care se aseamănă cu Acuila şi Priscila şi care fac tot ce le stă în putinţă pentru a le arăta ospitalitate şi a le oferi companie.

Întărirea congregaţiilor

17. De ce se poate spune că supraveghetorii itineranţi constituie o prevedere înţeleaptă, şi de unde primesc ei instruire?

¹⁷ Isus a spus: „Înţelepciunea a fost îndreptăţită prin lucrările ei“ (Matei 11:19). Faptul că supraveghetorii itineranţi constituie o prevedere înţeleaptă este evident în aceea că ei contribuie la întărirea congregaţiilor poporului lui Dumnezeu. În timpul celei de-a doua călătorii misionare a lui Pavel, el şi Sila au „străbătut Siria şi Cilicia, întărind adunările“. Cartea Faptele ne spune: „Pe când treceau prin cetăţi, învăţau pe fraţi să păzească hotărârile apostolilor şi bătrânilor din Ierusalim. Adunările deci se întăreau în credinţă şi sporeau la număr în fiecare zi“ (Faptele 15:40, 41; 16:4, 5). Supraveghetorii itineranţi din prezent primesc instruire spirituală prin intermediul Scripturilor şi al publicaţiilor ‘sclavului fidel şi prevăzător’, la fel ca toţi ceilalţi creştini. — Matei 24:45, NW.

18. Cum întăresc congregaţiile supraveghetorii itineranţi?

¹⁸ Da, bătrânii itineranţi trebuie să continue să se hrănească la masa spirituală a lui Iehova. Ei trebuie să fie bine familiarizaţi cu metodele şi liniile directoare pe care le urmează organizaţia lui Dumnezeu. Atunci, aceşti bărbaţi pot fi o adevărată binecuvântare pentru alţii. Prin excelentul lor exemplu de zel în serviciul de teren ei îi pot ajuta pe colaboratorii lor de credinţă să-şi îmbunătăţească ministerul creştin. Cuvântările biblice pe care le ţin aceşti bătrâni aflaţi în vizită îi zidesc din punct de vedere spiritual pe cei care ascultă. Ajutându-i pe alţii să aplice sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu, să slujească în armonie cu poporul lui Iehova de pe întregul pământ şi să tragă foloase din măsurile spirituale luate de Dumnezeu prin „sclavul fidel“, supraveghetorii itineranţi întăresc congregaţiile pe care au privilegiul să le viziteze.

19. Ce întrebări rămân de analizat?

¹⁹ Cu aproximativ o sută de ani în urmă, când organizaţia lui Iehova a instituit lucrarea bătrânilor itineranţi în rândurile Studenţilor în Biblie, această revistă a declarat: „Vom aştepta rezultatele şi îndrumarea ulterioară a Domnului“. Îndrumarea lui Iehova s-a văzut în mod clar. Datorită binecuvântării sale şi a supravegherii Corpului de Guvernare, această lucrare a fost extinsă şi perfecţionată de-a lungul anilor. Ca rezultat, congregaţiile Martorilor lui Iehova de pe întregul pământ sunt întărite în credinţă şi cresc la număr în fiecare zi. Evident, Iehova binecuvântează spiritul de sacrificiu pe care îl manifestă aceste daruri sub formă de oameni. Dar cum pot supraveghetorii itineranţi să-şi îndeplinească cu succes lucrarea? Care sunt obiectivele lor? Cum pot da ei cele mai bune rezultate?

Cum aţi răspunde?

◻ Care sunt câteva dintre obligaţiile supraveghetorilor de circumscripţie şi de district?

◻ De ce este nevoie ca supraveghetorii itineranţi să dea dovadă de spirit de sacrificiu?

◻ Cum se poate manifesta apreciere faţă de lucrarea bătrânilor itineranţi şi a soţiilor acestora?

◻ Ce pot face supraveghetorii itineranţi ca să întărească în credinţă congregaţiile?

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Faptul de a fi în continuă deplasare pretinde spirit de sacrificiu.

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Aţi manifestat ospitalitate faţă de supraveghetorii itineranţi şi soţiile lor?