Ioan nu i-a trimis această scrisoare lui Gaius doar ca să-i mulțumească. El dorea, de asemenea, să-l ajute să rezolve o problemă gravă. Un membru al congregației pe nume Diotref nu voia să manifeste ospitalitate față de slujitorii itineranți. Mai mult decât atât, el chiar încerca să-i împiedice pe alții să manifeste ospitalitate. (3 Ioan 9, 10)

Fără îndoială că niciun creștin fidel n-ar fi vrut să stea la Diotref, chiar dacă ar fi fost invitat. Lui Diotref îi plăcea să aibă locul întâi în congregație, el nu primea nimic cu respect de la Ioan și răspândea vorbe răutăcioase despre apostol și despre alții. Este adevărat, Ioan nu l-a numit pe Diotref învățător fals, însă acesta nu recunoștea autoritatea apostolului. Dorința lui de a avea o poziție proeminentă și atitudinea lui necreștină puneau loialitatea sa sub semnul întrebării. Cazul lui Diotref arată ce influență poate exercita o persoană ambițioasă și arogantă. Ea ar putea încerca să dezbine congregația. Prin urmare, Ioan i-a spus lui Gaius și, implicit, și nouă: „Nu imita răul!”. (3 Ioan 11)

În al doilea rând, n-ar trebui să fim surprinși dacă, în cazuri rare, autoritatea fraților cu răspundere este pusă la îndoială. Și autoritatea apostolului Ioan a fost pusă la îndoială, la fel și a apostolului Pavel. (2 Cor. 10:7-12; 12:11-13) Cum ar trebui să reacționăm când apar astfel de situații în congregație? Pavel l-a sfătuit pe Timotei: „Sclavul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți, capabil să predea, stăpânindu-se în situații rele, învățându-i cu blândețe pe cei ce se împotrivesc”. Dacă manifestăm blândețe chiar și când suntem provocați, unele persoane cu spirit critic ar putea să-și schimbe treptat atitudinea. Și „s-ar putea ca Dumnezeu să le dea căința care duce la cunoașterea exactă a adevărului”. (2 Tim. 2:24, 25)