Slujiţi în mod loial în calitate de „colaboratori în adevăr“
„Tu faci o lucrare fidelă în tot ce faci pentru fraţi ... Noi avem obligaţia să-i primim cu ospitalitate pe unii ca aceştia, ca să devenim colaboratori în adevăr.“ — 3 Ioan 5–8.
1. Ce fel de închinare trebuie să-i aducem lui Iehova pentru a-i fi plăcuţi?
IEHOVA îi caută pe aceia care vor să i se închine „cu spirit şi adevăr.“ (Ioan 4:23, 24). Pentru a primi aprobarea sa, închinarea acestor persoane trebuie să fie conformă cu ceea ce Dumnezeu a revelat despre el însuşi şi scopurile sale. De asemenea, ei trebuie să adere la ansamblul învăţăturii creştine, care se concentrează asupra lui Isus Cristos. A umbla încontinuu în acest adevăr este un factor esenţial în ceea ce priveşte salvarea. — Efeseni 1:13, 14; 1 Ioan 3:23.
2. Ce problemă se ridică în acest paragraf şi unde vom găsi o îndrumare utilă?
2 Martorii lui Iehova trebuie să continue să umble în adevăr. De fapt, ei trebuie să coopereze pe deplin în „serviciul sacru“, promovînd cu loialitate interesele Regatului în calitate de „colaboratori în adevăr“ (Romani 12:1; 3 Ioan 5–8; Matei 6:33). Dar cum se poate face aceasta? O îndrumare utilă în această privinţă apare în cea de a treia scrisoare inspirată a lui Ioan.
CONTINUAŢI SĂ UMBLAŢI ÎN ADEVĂR
3. Cum este evidenţiată legătura iubirii creştine în primele cuvinte ale celei de a treia scrisori a lui Ioan?
3 Legătura iubirii creştine este evidentă în primele cuvinte ale apostolului. Iată ce a scris el:
„Batrînul către Gaius, cel iubit, pe care îl iubesc cu adevărat.“ — 3 Ioan 1.
Ioan se identifică singur sub denumirea „bătrînul“, aceasta, bineînţeles, datorită vîrstei sale înaintate şi a gradului său de maturitate spirituală. Gaius era mult iubitul său prieten creştin care trăia într-o localitate nedezvăluită. Ioan îl numeşte „cel iubit“, un termen plin de afecţiune şi răspîndit printre primii creştini. — Romani 16:5; 2 Petru 3:1; Iuda 3.
4, 5. a) Care a fost dorinţa cu privire la Gaius, pe care Ioan a exprimat-o în rugăciune? b) Cum îşi folosea Gaius viaţa?
4 Ioan avea motive întemeiate să-l iubească pe Gaius, deoarece iată ce scrie el:
„Iubitule, mă rog să prosperi în toate lucrurile şi să ai o bună sănătate, aşa cum prosperă şi sufletul tău. Căci m-am bucurat foarte mult cînd au venit fraţii şi au depus mărturie despre adevărul pe care tu îl deţii, după cum continui să umbli în adevăr. Nu am un mai mare motiv de recunoştinţă decît acesta: să aud că copiii mei continuă să umble în adevăr.“ — 3 Ioan 2–4.
5 Apostolul s-a rugat ca Gaius să prospere în toate lucrurile, atît din punct de vedere spiritual cît şi din punct de vedere material. Ioan s-a mai rugat ca prietenul său să aibă „o bună sănătate“. Această urare destul de răspîndită nu însemna că atunci Gaius era într-adevăr bolnav. (Vezi Fapte 15:29.) Utilizarea pe care Ioan o dă aici cuvîntului „suflet“ denotă viaţa actuală ca persoană înzestrată cu inteligenţă. Dar cum îşi folosea Gaius viaţa? El o folosea în mod loial în „serviciul sacru“ al lui Dumnezeu.
6, 7. a) Care era motivul care îi producea lui Ioan foarte multă bucurie? b) Asemenea lui Gaius, ce trebuiea să facă toţi martorii fideli ai lui Iehova cu privire la „adevăr“?
6 De la fraţii spirituali care veniseră în Efes, Ioan primise o veste încurajatoare, care l-a făcut să se bucure foarte mult. Apostolul era îndreptăţit să se bucure, deoarece prietenul său Gaius mergea bine din punct de vedere spiritual şi ţinea la adevăr (Proverbe 15:30; 25:25). Poate că „fraţii“ făceau parte din adunarea cu care era asociat Gaius sau poate că ei erau aceia care plecaseră din Efes să viziteze această adunare şi poate că duceau chiar o scrisoare anterioară, pe care apostolul o adresase adunării. — 3 Ioan 9.
7 Aceşti fraţi au depus mărturie despre adevărul pe care îl deţinea Gaius. El acceptase în totalitate adevărul cu privire la Cristos şi respecta poruncile lui Iehova. Gaius „umbla în adevăr“, aderînd cu loialitate la ansamblul învăţăturilor creştine. Într-adevăr, fiecare martor fidel al lui Iehova trebuie nu numai să fie în adevăr, dar trebuie să şi umble în el, făcînd din adevăr modul său de viaţă. Creştinii loiali se conformează întotdeauna „adevărului“, respingînd apostazia şi slujindu-i cu zel lui Dumnezeu, „cu o inimă completă.“ — 2 Ioan 1–4; Isaia 38:2, 3.
8. De ce Ioan îl considera pe Gaius drept unul dintre „copiii“ săi?
8 Ioan a spus că el nu avea „un mai mare motiv de recunoştinţă“ decît acela de-a auzi că „copiii“ săi continuă să „umble în adevăr“, sau „să trăiască după adevăr“. (The New English Bible). Este posibil ca apostolul să fi fost un tată spiritual pentru Gaius, prin faptul că l-a ajutat să obţină o cunoştinţă exactă a Scripturilor. (Vezi 1 Corinteni 4:14–17.) Dar chiar dacă Ioan nu a fost acela care i-a prezentat adevărul acestui prieten iubit, vîrşta înaintată a apostolului, nivelul său de maturitate creştină şi afecţiunea sa părintească faţă de Gaius au făcut ca apostolul să-l considere, cum era şi firesc, pe acest bărbat mai tînăr drept unul dintre „copiii“ săi.
COLABORATORI ÎN ADEVĂR
9. În conformitate cu 3 Ioan 5–8, ce a fost Gaius îndemnat să facă în folosul anumitor fraţi?
9 Gaius îşi îndeplinise bine responsabilităţile creştine, iar Ioan l-a lăudat, spunîndu-i:
„Iubitule, tu faci o lucrare fidelă în tot ce faci pentru fraţi şi în plus pentru străini, care au depus mărturie în faţa adunării despre iubirea ta. Pe aceştia vei avea amabilitatea să-i trimiţi la drum într-un mod demn de Dumnezeu. Căci pentru numele său au plecat ei la drum, fără să fi luat nimic de la oamenii naţiunilor. De aceea noi avem obligaţia să-i primim cu ospitalitate pe unii ca aceştia, ca să devenim colaboratori în adevăr.“ — 3 Ioan 5–8.
10. Care era „lucrarea fidelă“ pe care o făcea Gaius şi cum acţionează astăzi în mod similar Martorii lui Iehova?
10 Gaius făcea o „lucrare fidelă“, sau „un lucru loial“, prin aceea că îi primea cu ospitalitate pe fraţii care făceau vizite (Revised Standard Version). Acesta era un fapt remarcabil, cu atît mai mult cu cît respectivii erau „şi străini“ totodată, adică persoane necunoscute odinioară de gazda lor creştină. Actualii Martori ai lui Iehova fac o „lucrare fidelă“ similară atunci cînd oferă ospitalitate unor colaboratori de credinţă, cum ar fi supravaghetorii călători trimişi de Societate. — Romani 12:13.
11. În ce privinţă au depus fraţii călători mărturie despre Gaius?
11 Mult iubitul Gaius manifesta cu siguranţă iubirea principială, iar fraţii călători au depus mărturie despre faptul acesta „în faţa adunării“, probabil în timpul unei întruniri creştine ţinute la Efes. (Vezi Fapte 14:27.) Ei au confirmat astfel că Gaius fusese ospitalier. El manifestase iubire faţă de străini, dovedind prin aceasta o însuşire care i-a caracterizat din totdeauna pe oamenii temători de Dumnezeu. — Geneza 18:1–8; Matei 25:34, 35, 40.
12. a) În ce mod trebuia să fie trimişi la drum creştinii călători? b) Pentru numele cui plecaseră aceşti fraţi? c) În ce mod trebuie trataţi fraţii fideli, spre deosebire de apostaţi?
12 Apostolul l-a îndemnat pe Gaius să-i trimită pe creştinii călători la drum „într-un mod demn de Dumnezeu“, în al cărui serviciu ei făceau eforturi deosebite. Astfel trebuia ca acestor fraţi să li se dea alimente şi bani pentru călătorie (Tit 3:13). Aceşti fraţi trebuia să fie ajutaţi, deoarece ei plecaseră „pentru numele“, după cum spune textul grecesc. Dat fiind faptul că Ioan a exprimat îndemnul ca fraţii să fie trimişi la drum „într-un mod demn de Dumnezeu“, este evident că aici el se referea la numele fără egal al lui Dumnezeu — Iehova. (Vezi New World Translation; Kingdom Interlinear Translation; RS.). Deşi învăţătorilor apostaţi călători nu trebuia să-l se acorde ospitalitate, fraţii călători fideli meritau să fie trataţi ca martori loiali ai lui Iehova şi ai Fiului său. — Isaia 43:10–12; Fapte 1:6–8; 2 Ioan 9–11.
13. a) Ce înseamnă faptul că fraţii creştini călători nu au „luat nimic de la oamenii naţiunilor“? b) Cum puteau fraţii să devină „colaboratori în adevăr“?
13 Călătorii creştini sîrguincioşi, nu luau „nimic de la oamenii naţiunilor“. Ca şi apostolul Pavel, ei doreau, bineînţeles, să ofere „vestea bună fără plată“ şi deci să nu pună o povară financiară pe umerii acelora cărora le predicau adevărul (1 Corinteni 9:18; 2 Corinteni 11:7; 1 Tesaloniceni 2:9). Deoarece aceşti fraţi porniseră la drum pentru numele lui Iehova şi declarau „vestea bună“ păgînilor, fără să primească ajutor material de la ei, fraţii lor creştini aveau obligaţia să-i primească în mod ospitalier pe aceşti evanghelizatori. Oferindu-le ajutor, aceşti închinători ospitalieri ai lui Iehova jucau un rol vital în promovarea intereselor creştinismului. În acest fel ei se dovedeau a fi „colaboratori în adevăr“. Un spirit similar îi animă şi astăzi pe Martorii lui Iehova.
SPRIJIN LOIAL ÎN CIUDA OPOZIŢIEI
14. Ce opoziţie se ridicase în interiorul adunării din care făcea parte Gaius?
14 Gaius slujea cu loialitate în calitate de colaborator în adevăr. Totuşi creştinii aveau de înfruntat opoziţii, după cum a menţionat Ioan:
„Am scris ceva adunării, dar Diotref, căruia îi place să aibă primul loc printre ei, nu primeşte nimic din partea noastră în mod respectuos. Iată de ce, dacă vin, voi aminti lucrările pe care continuă să le facă, flecărind despre noi cu cuvinte rele. De asemenea, nefiind mulţumit doar cu aceste lucruri, nu-i primeşte nici pe fraţi în mod respectuos, iar pe aceia care vor să-i primească, el caută să-i împiedice şi să-i expulzeze din adunare.“ — 3 Ioan 9, 10.
15. Ce atitudine avea Diotref şi în ce situaţie se află pretinşii creştini care se comportă în prezent asemenea lui?
15 Ioan scrisese mai înainte „ceva adunării“, dar arogantul Diotref nu a primit nimic cu respect din partea apostolului. De fapt, îngîmfatului Diotref îi plăcea „să aibă primul loc“ printre colaboratorii săi de credinţă; el voia să fie „conducătorul lor“ (An American Translation). Astfel, acest om mîndru era în dezacord cu Isus Cristos, care le spusese discipolilor săi: „Voi toţi sînteţi fraţi ... Nici să nu vă numiţi ‘conducători’, fiindcă unul singur este Conducătorul vostru, Cristosul“ (Matei 23:8–12). Bineînţeles că, deoarece „ochii trufaşi şi inima arogantă (...) sînt păcat“, iar „pe cel semeţ Iehova îl cunoaşte numai de la distanţă“, — orice pretins creştin care se comportă în prezent ca Diotref nu are o legătură strinsă cu Dumnezeu. — Proverbe 21:4; Psalm 138:6.
16. a) Cum s-a comportat Diotref faţă de apostolul Ioan? b) Examinînd această atitudine, ce învăţăminte pot trage creştinii din secolul XX?
16 Prin faptul că nu primea nimic cu respect din partea lui Ioan, Diotref se răscula împotriva autorităţii instituite de Dumnezeu. De aceea, bătrînul apostol spune că dacă va veni la adunarea respectivă, el va „reaminti“ faptele rele ale lui Diotref, precum şi ceea ce spunea acesta. Diotref flecărea despre Ioan, folosind „cuvinte rele“ şi ponegrind astfel una dintre pietrele apostolice care alcătuiesc fundamentul Noului Ierusalim ceresc (Apocalips 21:2, 14). Cu siguranţă că el nu putea face aceasta fără să-şi atragă pedeapsa divină! De asemenea, nici pretinşii creştini de astăzi, care îi bîrfesc, fără să se căiască, pe colaboratorii lor de credinţă şi desconsideră autoritatea instituită de teocraţie, nu se pot aştepta să scape de pedeapsa pe care Dumnezeu o va aplica împotriva lor. — Levitic 19:16; Iuda 8–13.
17. De care alte lucruri greşite se mai făcea vinovat Diotref?
17 Diotref a refuzat, de asemenea, să ofere ospitalitate fraţilor călători sîrguincioşi. De fapt, el încerca chiar să-i împiedice pe aceia care doreau să ofere ospitalitate evanghelizatorilor călători. Ba mai mult, el urmărea să-i scoată afară din adunare pe acei membri ospitalieri şi plini de iubire, invocînd motive neadevărate pentru excluderea lor. Dar în pofida tuturor acestor manifestări de împotrivire, creştinii loiali au continuat neclintiţi să sprijine activitatea de predicare a Regatului.
IMITAŢI BINELE
18. În conformitate cu 3 Ioan 11, 12, ce i-a spus Ioan lui Gaius, şi de ce?
18 Dacă Diotref nu s-a schimbat, probabil că în cele din urmă el a fost exclus din adunare. Totuşi, cei fideli trebuia să facă ceea ce Ioan i-a spus lui Gaius:
„Iubitule, nu imita răul, ci imită binele. Cel care face binele provine de la Dumnezeu. Cel care face răul nu l-a văzut pe Dumnezeu. Pentru Demetrius stau mărturie toţi şi adevărul însuşi. De fapt, şi noi stăm mărturie şi tu ştii că mărturia pe care o depunem noi este adevărată.“ — 3 Ioan 11, 12.
19. Ce înseamnă a imita binele?
19 Gaius era îndemnat să imite nu ceea ce este rău, ci ceea ce este bine. Cu alte cuvinte să urîm ce este rău şi să aderăm ferm la ce este bine (Psalm 97:10; Romani 12:9). Şi cît de importantă este această acţiune, dat fiind că „cel care face binele provine de la Dumnezeu“! — 1 Ioan 3:4–12.
20. Cum îl pot „vedea’ pe Iehova închinătorii săi de pe pămînt?
20 Apostolul a adăugat următoarele, subliniind un lucru de mare importanţă: „Cel care face răul nu l-a văzut pe Dumnezeu.“ Cînd sînt înviaţi la viaţă spirituală în cer, creştinii loiali unşi de spirit se aşteaptă să-l vadă pe Dumnezeu şi pe Cristos. Dar pe pămînt închinătorii lui Iehova îl văd pe Dumnezeu prin faptul că urmăresc cu atenţie faptele pe care el le face în folosul lor. Altfel spus, aceia care îl văd acţionînd pe Dumnezeu fac aceasta cu ochii inimii (Efeseni 1:18; Exod 33:20; Iov 19:26). Cu un simţ al observaţiei care antrenează atît mintea cît şi inima, aceste persoane ajung într-adevăr să-l cunoască pe Iehova, ca slujitori care îi apreciază calităţile dintre care face parte şi iubirea sa nemeritată, dovedită prin faptul că şi-a dat Fiul unic-născut ca jertfă pentru omenire. — Ioan 3:16.
21. a) Cine era Demetrius? b) În ce sens stătea adevărul însuşi drept mărturie pentru Demetrius?
21 Gaius a fost îndemnat să imite binele, iar Demetrius era, într-adevăr, un om care făcea binele. Se pare că Demetrius călătorea împreună cu fraţii vizitatori, supraveghind probabil acel grup de predicatori sau misionari. (Vezi 2 Corinteni 8:16–24.) Poate că Gaius nu-l cunoştea prea bine, sau chiar deloc pe Demetrius, dar alţi creştini îl vorbeau de bine, iar pentru el stătea ,.mărturie (...) adevărul însuşi“. Cu alte cuvinte, ceea ce colaboratorii de credinţă spuneau despre Demetrius era confirmat de conduita sa plină de respect faţă de Dumnezeu, deoarece el îşi armonizase viaţa cu cerinţele lui Iehova şi trăia adevărul. Astfel deci „adevărul“ îl vorbea de bine pe Demetrius. La fel îl vorbea şi apostolul Ioan, iar Gaius ştia că apostolul nu minţea. (Vezi Ioan 19:35; 21:24.) Aşadar, în pofida opoziţiei lui Diotref, vestitorii călători ai Regatului trebuie să fi fost primiţi cu ospitalitate de Gaius şi de ceilalţi loiali „colaboratori în adevăr.“
IUBIREA ESTE EVIDENTĂ ÎN MIJLOCUL COLABORATORILOR
22. În loc de a-i scrie mai multe lucruri lui Gaius, ce spera Ioan să facă?
22 Cuvintele de încheiere pe care Ioan le adresează lui Gaius ne oferă suficiente dovezi despre iubirea care exista între „colaboratorii în adevăr“. Iată ce a spus Ioan:
„Aveam multe lucruri să-ţi scriu, dar nu doresc să continui să-ţi scriu cu cerneală şi pană. Dar sper să te văd foarte curînd şi vom vorbi faţă în faţă. Pacea să fie cu tine. Prietenii îţi trimit salutările lor. Salută-i pe prieteni din partea mea pe nume.“ — 3 Ioan 13, 14.
Într-adevăr, Ioan avea multe să-i spună lui Gaius, dar el nu voia să le aştearnă pe toate în scris. În schimb apostolul „spera să-l vadă [pe Gaius] foarte curînd“, sau „imediat“. (Kingdom Interlinear Translation). Atunci ei aveau să poată „vorbi faţă în faţă“, bucurîndu-se de o discuţie „de la inima la inimă“. — Phillips.
23. a) De care lucru anume dorea Ioan să se bucure prietenul său, cînd îi ura acestuia să aibă pace? b) Cum i-a numit apostolul Ioan pe iubiţii săi colaboratori de credinţă, la sfîrşitul celei de a treia scrisori a sa?
23 Între timp Ioan dorea din toată inima ca Gaius să aibă pace, acea linişte interioară care decurge dintr-o relaţie strînsă cu Iehova, acea seninătate care îndepărtează neliniştea inutilă şi odihneşte mintea şi inima (Filipeni 4:6, 7). În sfîrşit, ca încheiere, apostolul i-a transmis lui Gaius salutările „prietenilor“, prin aceasta înţelegînd iubiţii colaboratori de credinţă, într-un mod pe care Martorii din prezent ai lui Iehova îl practică deseori. (Vezi Ioan 15:13, 14.) Şi cît de firesc era ca Ioan să-i cunoască atît de bine pe membrii adunării locale încît să-i ceară lui Gaius să le transmită salutările lui „pe nume“!
CONTINUAŢI SĂ SLUJIŢI CU LOIALITATE ÎN CALITATE DE COLABORATORI
24, 25. Ce necesitate trebuie să întipărească în mintea Martorilor lui Iehova scrisorile a doua şi a treia ale lui Ioan? La ce trebuie să ne îndemne aceste scrisori?
24 Cu siguranţă, cea de a doua şi cea de a treia scrisoare inspirată a lui Ioan întipăresc amîndouă în mintea creştinilor de astăzi necesitatea de a se iubi unii pe alţii, de a respinge apostazia, de a adera la adevăr şi de a promova interesele închinării adevărate. Aşadar, noi, ca Martori ai lui Iehova, sîntem hotărîţi să rămînem loiali adevărului scriptural, în timp ce îi cîntăm laude Tatălui nostru, declarăm vestea bună a Regatului şi arătăm rolul vital pe care îl joacă Isus Cristos în aranjamentul lui Dumnezeu pentru binecuvîntarea omenirii.
25 În calitate de Martori ai lui Iehova, credinţa noastră este pusă la încercare în multe feluri în aceste critice „zile din urmă“ (2 Timotei 3:1–5). Dar sfaturile sănătoase ale apostolului Ioan ne vor ajuta să continuăm „să umblăm în adevăr“, făcînd din acesta modul nostru de viaţă. Aşadar, să imităm ceea ce este bine, să facem tot ceea ce ne stă în puteri pentru a promova interesele Regatului şi să continuăm să slujim cu loialitate în calitate de „colaboratori în adevăr“, — toate acestea fiind spre lauda minunatului Dumnezeu al adevărului, Iehova.
Ai putea răspunde?
□ Ce „lucrare fidelă“ făcea Gaius în folosul colaboratorilor săi de credinţă?
□ Ce învăţăminte putem desprinde din comportamentul condamnabil al lui Diotref?
□ Cum putem noi, asemenea lui Gaius, să slujim cu loialitate în calitate de „colaboratori în adevăr“?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]
Prin faptul că îşi primea fraţii vizitatori cu ospitalitate, Gaius a făcut „o lucrare fidelă“.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]
Asemenea înaintaşilor lor din primul secol, Martorii lui Iehova de astăzi slujesc împreună în mod loial în calitate de „colaboratori în adevăr“.