SODOMA

Oraș situat la granița de S-E a Canaanului (Ge 10:19; 13:12). Acest oraș, menționat deseori împreună cu Gomora, era probabil cel mai important dintre cele cinci orașe despre care se crede că erau situate în Valea Sidimului (Ge 14:2, 3). Mulți erudiți consideră că locul unde se aflau odinioară Sodoma și celelalte ‘orașe din ținutul Iordanului’ este acoperit în prezent de apele Mării Moarte. Alții au afirmat însă cu câtva timp în urmă că ruinele acestor orașe ar putea fi identificate cu unele situri aflate de-a lungul uedurilor de la E și S-E de Marea Moartă (Ge 13:12; vezi MAREA SĂRATĂ).

Când Avraam și Lot au hotărât să se despartă pentru a evita certurile dintre păzitorii vitelor lor, Lot a mers spre est, în ținutul bine udat al Iordanului, și și-a așezat cortul lângă Sodoma. Însă el a constatat cu mare mâhnire că „bărbații din Sodoma erau răi și păcătuiau grav împotriva lui Iehova“ (Ge 13:5–13; 2Pe 2:7, 8). Mai târziu, locuitorii Sodomei și ai celorlalte patru orașe s-au răsculat împotriva lui Chedorlaomer, regele Elamului, după ce îi slujiseră 12 ani. În anul următor, Chedorlaomer și aliații săi i-au înfrânt pe Bera, regele Sodomei, și pe aliații acestuia. Învingătorii au luat ca pradă toate bunurile și hrana lor și i-au dus captivi pe Lot și pe alții (Ge 14:1–12).

Oamenii de luptă ai lui Avraam l-au ajuns din urmă pe Chedorlaomer și au adus înapoi bunurile luate ca pradă și pe captivi, inclusiv pe Lot și familia lui. Regele Sodomei a insistat ca Avraam să păstreze bunurile recuperate, însă Avraam a refuzat, pentru ca Bera să nu spună vreodată: „Eu l-am îmbogățit pe Avram“ (Ge 14:13–24).

Distrugere veșnică. Locuitorii Sodomei au continuat să-l sfideze pe Iehova prin conduita lor, ajungând cunoscuți pentru practici imorale precum homosexualitatea. Iehova a spus: „Strigătul de plângere din cauza Sodomei și Gomorei este, într-adevăr, puternic, iar păcatul lor este foarte grav“. Prin urmare, Dumnezeu a trimis îngeri pentru a distruge Sodoma, asigurându-l totodată pe Avraam că, dacă găsea acolo zece oameni drepți, avea să cruțe întregul oraș (Ge 18:16, 20–33).

Sodoma a dovedit clar că merita distrugerea. O gloată de oameni depravați, printre care și băieți și bărbați în vârstă, au înconjurat casa lui Lot, cu intenția de a-i viola pe îngerii găzduiți de acesta. A doua zi, după ce Lot împreună cu soția și cele două fiice ale sale au părăsit orașul, Sodoma și Gomora au fost distruse cu foc și sulf (Ge 19:1–29; Lu 17:28, 29). De atunci, Sodoma și Gomora sunt folosite ca imagine sugestivă a distrugerii complete din partea Dumnezeului Atotputernic (De 29:23; Is 1:9; 13:19; Ier 49:18; 50:40; Pln 4:6; Am 4:11; Țe 2:9; Ro 9:29) și ca simbol al nelegiuirii crase (De 32:32; Is 1:10; 3:9; Ier 23:14; Eze 16:46–56; vezi GOMORA).

Isus a spus despre orice oraș evreiesc care avea să respingă vestea bună: „Va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei și Gomorei în Ziua Judecății decât pentru orașul acela“ (Mt 10:15; 11:23, 24). În Iuda 7 se spune că Sodoma și Gomora „ne sunt puse înainte ca un exemplu avertizator, suferind pedeapsa judecătorească a unui foc veșnic“. Prin urmare, cuvintele lui Isus sunt fără îndoială o hiperbolă prin care Isus sublinia cât de puțin probabil ar fi ca oamenii din unele orașe evreiești din secolul întâi să se căiască chiar și în Ziua Judecății.

„În sens spiritual.“ În Revelația 11:3, 8 se spune că trupurile moarte ale celor „doi martori“ ai lui Dumnezeu zac pe drumul cel mare „al marelui oraș care, în sens spiritual, se numește Sodoma și Egipt“. Isaia, în profeția sa (1:8–10), aseamănă Sionul, sau Ierusalimul, cu Sodoma, iar pe conducătorii lui îi numește „conducători despotici ai Sodomei“. Însă, în aproximativ 96 e.n., când Ioan a primit viziunea despre evenimente viitoare consemnată în Revelația, orașul Ierusalim fusese distrus de mult timp, în 70 e.n. Prin urmare, în versetele din Revelația trebuie să fie vorba despre un ‘oraș mare’ simbolic, sau o organizație, echivalent al Ierusalimului infidel din vechime.