„Iată, Iehova a venit cu miriadele sale sfinte“

„Iată, Iehova a venit cu miriadele sale sfinte, pentru a executa judecata contra tuturor şi pentru a-i declara vinovaţi pe toţi cei lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu de toate faptele lor lipsite de respect faţă de Dumnezeu pe care le-au comis într-un mod lipsit de respect faţă de Dumnezeu şi de toate lucrurile revoltătoare pe care aceşti păcătoşi lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu le-au vorbit împotriva lui.“ — Iuda 14, 15.

 1. Ce atitudine trebuie să adoptăm faţă de Iehova, Judecătorul suprem?

IEHOVA, Judecătorul Suprem, merită să fie respectat (Isaia 33:22). Şi totuşi, mulţi îl tratează cu dispreţ. Printre aceşti păcătoşi aroganţi se numără „cei lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu“, menţionaţi de Iuda în scrisoarea sa de inspiraţie divină. Prin urmare, nimeni nu-l poate dispreţui pe Dumnezeu fără să-şi atragă urmări grave, deoarece este sigur că ‘Iehova vine pentru a executa judecata împotriva celor lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu.’ — Iuda 14, 15; Iov 9:1–4.

 2. a) Ce ni s-a relevat prin analizarea primei părţi a scrisorii lui Iuda? b) Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră sfaturile care urmează ale lui Iuda?

² În ultimul nostru articol despre scrisoarea lui Iuda am evidenţiat necesitatea de a da atenţie avertismentelor biblice şi de a respecta autoritatea stabilită de Dumnezeu, opunîndu-ne învăţătorilor falşi şi celor care doresc întinarea cărnii (Iuda 1-10). Să urmărim acum modul în care următoarele sfaturi ale lui Iuda ne vor mări respectul faţă de Judecătorul Suprem, pentru ca să rămînem statornici printre martorii săi care au perspectiva vieţii eterne.

„VAI LOR!“

 3. Care a fost vina lui Cain?

³ Despre „cei lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu“ şi care îl sfidau pe Iehova, Iuda a scris:

„Vai lor, căci au mers pe drumul lui Cain şi s-au aruncat, pentru o recompensă, în rătăcirile lui Balaam şi au pierit în vorbirea instigatoare a lui Core!“ — Iuda 11.

Spunînd: „Vai lor“, Iuda a indicat că nenorocirea se va abate asupra „celor lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu“, care s-au strecurat în adunarea poporului lui Iehova (Vezi Luca 11:42–47, 52). Aceşti oameni au „mers pe drumul lui Cain“. Dumnezeu a aprobat pe Abel şi jertfa sa — carnea şi sîngele unui animal —, dar a respins ofranda fără sînge a lui Cain, adusă într-o stare de spirit incorectă. Cain a dat dovadă de lipsă de credinţă şi nu a respectat gloria sau demnitatea pe care Dumnezeu i-o acordase lui Abel. Împins de invidie şi ură, el a dispreţuit chiar şi avertismentul dat de Dumnezeu, asasinîndu-şi fratele. — Geneza 4:2–8; Evrei 11:4; 1 Ioan 3:12.

 4. a) Ce reprezintă „drumul lui Cain“? b) De ce trebuie să-l evităm?

⁴ Mai întîi de toate, Cain l-a dispreţuit pe Iehova, iar atitudinea lui impertinentă a fost numită „drumul lui Cain“. Conduita rebelă şi motivaţia nesănătoasă a lui Cain au fost, fără îndoială, condamnate. Aceeaşi atitudine este manifestată astăzi de către persoanele care pretind că sînt martore ale lui Iehova, dar care caută să transforme favoarea nemeritată a lui Dumnezeu într-o scuză pentru conduita lor incorectă. Asemenea persoane merg pe „drumul“ lui Cain. Urmînd exemplul lui Cain, care şi-a ucis fratele, aceste persoane sînt nişte „asasini“, deoarece ei îi urăsc pe creştinii fideli pe care Iehova îi cinsteşte, încredinţîndu-le serviciul său (1 Ioan 3:15). Iehova l-a blestemat pe Cain, iar urmaşii lui au fost nimiciţi la potop. În mod asemănător, va fi „vai [ce]lor“ care merg pe „drumul lui Cain“, deoarece acest drum îi displace lui Iehova şi conduce la distrugere.

 5. a) Ce cale a urmat Balaan? b) În timpul lui Iuda care oameni „s-au aruncat pentru o recompensă în rătăcirile lui Balaam? c) Ce se va întîmpla cu oricine încearcă să corupă pe slujitorii lui Iehova printr-o învăţătură falsă sau îndemnîndu-i să-şi satisfacă pasiunile cărnii?

⁵ Necredincioşii care murdăreau carnea „s-au aruncat, pentru o recompensă, în rătăcirile lui Balaam.“ Cedînd ofertelor repetate pe care i le-a făcut Balac, regele Moabului, Balaam a încercat de trei ori să-i blesteme pe israeliţi, dar de fiecare dată Iehova a schimbat blestemul în binecuvîntare. Vinovatul Balaam i-a dat să înţeleagă lui Balac că dacă israeliţii ar fi putut fi antrenaţi în practicarea unei religii false şi şi-ar fi satisfăcut pasiunile carnale, atunci însuşi Iehova şi-ar fi blestemat poporul. Balac a urmat acest sfat incorect şi, datorită conduitei lor imorale, 24 000 de israeliţi au pierit, fie ucişi pe loc, fie în calamitatea provocată de Dumnezeu (Numere 22:1—25:9; Apocalips 2:14). Mai tîrziu, Balaam însuşi a pierit ucis de cei pe care încercase să-i blesteme (Numeri 31:8). În mod asemănător, nenorocirea se va abate asupra oricui pretinde că este un martor al lui Iehova, dar se dovedeşte a fi lacom, căutînd să corupă pe poporul lui Dumnezeu prin învăţături false sau prin satisfacerea pasiunilor cărnii. În timpul nostru au existat asemenea cazuri, de aceea martorii fideli şi dedicaţi ai lui Iehova trebuie să fie atenţi!

 6, 7. a) În ce a constat vina leviticul Core? b) Ce i s-a întîmplat lui Core şi celor care l-au urmat? c) Cum trebuie să privim „vorbirea instigatoare?

⁶ Un alt exemplu pe care îl citează Iuda pentru a ne avertiza, este cel al levitului Core, care ţinea „vorbiri instigatoare“. Impins de ambiţie, el l-a acuzat pe nedrept pe Moise că ar fi acţionat în mod egoist, pentru ca Aaron, fratele său, să devină mare preot. De asemenea, el l-a acuzat pe Aaron că ar fi acceptat privilegiul preoţiei pentru el şi familia sa. Core nu avea nici un respect faţă de gloria sau demnitatea pe care Dumnezeu o acordase lui Aaron şi fiilor lui, răzvrătindu-se împotriva celor numiţi de Dumnezeu în serviciul lui.

⁷ Deşi Core, împreună cu cîteva persoane din tribul lui Ruben, care s-au alăturat lui, fuseseră eliberaţi din Egipt, ei nu au intrat niciodată în ţara promisă. Dimpotrivă, pămîntul s-a despicat şi a înghiţit o parte din ei, în timp ce restul au fost ucişi de focul dezlănţuit de Iehova. După aceea, 14 700 de israeliţi care au murmurat împotriva judecăţii divine au pierit datorită unei urgii trimise de Iehova (Numere, cap. 16). Iuda era atît de convins că judecata lui Dumnezeu îi va lovi pe necredincioşii rebeli, încît a afirmat că aceştia „au pierit“, ca şi cum sentinţa ar fi fost deja executată. Fără îndoială, exemplul de mai sus ne va ajuta să respingem „vorbirea instigatoare“!

 8. Ce importanţă au astăzi exemplele date de Cain, Balaam şi Core?

⁸ Putem fi siguri că nenorocirea se va abate asupra oricui înaintează pe calea rebeliunii, împotriva lui Iehova şi împotriva dispoziţiilor sale în ceea ce priveşte organizaţia. Iuda a arătat că va fi cu atît mai rău pentru cei cărora le va lipsi iubirea şi credinţa (asemenea lui Cain), sau care (ca şi Balaam) vor conta cu aviditate pe o recompensă, promovînd o conduită incorectă prin învăţătura lor, sau care (ca şi în cazul lui Core) au desconsiderat autoritatea pe care Dumnezeu a acordat-o unor fraţi. Cu siguranţă, cuvintele lui Iuda constituie un puternic avertisment pentru cei care, deşi îşi spun martori ai lui Iehova, adoptă o atitudine critică şi lipsită de respect faţă de aranjamentul teocratic din zilele noastre, al lui Dumnezeu.

COMPARAŢII CARE NE AVERTIZEAZĂ

 9. Ce voia să spună Iuda, comparîndu-i pe învăţătorii falşi necredincioşi cu nişte stînci ascunse sub apă?

⁹ În continuare, Iuda avertizează:

„Aceştia sînt ei, stînci ascunse sub apă la ospeţele voastre de dragoste, în timp ce petrec împreună cu voi; păstori care se hrănesc pe ei înşişi fără teamă; nori lipsiţi de apă şi purtaţi încoace şi încolo de vînt; pomi în toamnă tîrzie, dar fără fructe, de două ori morţi, dezrădăcinaţi; talazuri dezlănţuite ale mării, care îşi spumegă propriile motive de ruşine; stele fără traiectorie fixă, cărora le este rezervată pentru totdeauna bezna întunericului.“ — Iuda 12, 13.

Printre altele, Iuda i-a comparat pe învăţătorii falşi cu „stîncile ascunse sub apă“. Aceşti oameni pretindeau că îi iubesc pe cei credincioşi, dar ei semănau unor stînci subacvatice ascuţite, care ar putea să rănească sau să omoare înotătorii, sau să scufunde vapoare. Dacă Martorii lui Iehova nu vor continua să „lupte energic pentru credinţă“, unii dintre ei, mai puţin întăriţi, ar putea fi înşelaţi şi determinaţi să „naufragieze în ceea ce priveşte credinţa lor.“ — 1 Timotei 1:19.

10. a) Ce ar putea semnifica „ospeţele de dragoste“ ale primilor creştini şi cu ce intenţie le frecventau cei necredincioşi? b) Ce trebuie evitat cu ocazia întrunirilor de relaxare organizate între Martorii lui Iehova?

¹⁰ Aceşti „necredincioşi“ frecventau „ospeţele de dragoste“ ale creştinilor. În cazul de faţă ar putea fi vorba despre ospeţele la care creştinii mai bogaţi şi-au invitat fraţii nevoiaşi. Dar aceste persoane care doreau să întineze carnea, veneau aici cu intenţii josnice. (Vezi 2 Petru 2:13.) Şi astăzi unii încearcă să profite de serile de relaxare organizate între Martorii lui Iehova, pentru a se îmbuiba cu mîncare şi băutură, sau pentru a introduce cîntece şi dansuri lumeşti. Cu siguranţă, martorii creştini şi fideli nu vor tolera niciodată o asemenea atitudine cu ocazia întrunirilor lor frăţeşti!

11. a) Ce fel de păstori erau învăţătorii falşi necredincioşi? b) Ce atitudine trebuie să adopte creştinii fideli cu privire la învăţătorii falşi de astăzi?

¹¹ De asemenea, învăţătorii falşi necredincioşi au fost comparaţi cu păstorii care tundeau şi sacrificau oile pentru îmbrăcăminte şi hrană. Ei încercau să-i tîrască pe creştinii mai puţin întăriţi pe calea răzvrătirii, dar ei nu le furnizau o hrană spirituală consistentă. (Vezi Ezechiel 34:7–10.) Astăzi se impune în mod vital creştinilor fideli să respingă ideile învăţătorilor falşi, care se pot manifesta în vremurile noastre.

12. În ce sens erau comparaţi învăţătorii falşi, din timpul lui Iuda, cu norii lipsiţi de apă şi purtaţi de vînturi?

¹² Învăţătorii falşi din timpul lui Iuda erau comparaţi, de asemenea cu norii amăgitori care promit ploaia mult aşteptată, dar care, în realitate, sînt lipsiţi de apă, fiind alungaţi în depărtare de vînturi. Aceşti oameni au fost purtaţi de vînturile erorii şi, asemenea unor „nori lipsiţi de apă“, ei erau din punct de vedere spiritual goi şi nefolositori. Astăzi Martorii lui Iehova trebuie, de asemenea, să vegheze împotriva acestor învăţători falşi îngîmfaţi.

13. De ce semănau învăţătorii falşi unor pomi lipsiţi de rod, „de două ori morţi, dezrădăcinaţi“?

¹³ Neproducînd nici unul din roadele spiritului sfînt al lui Dumnezeu, aceşti oameni josnici semănau unor pomi care, toamna, la sfîrşitul sezonului de recoltare, nu aduceau niciodată rod. Ei erau nişte pomi de „două ori morţi“ sau „complet morţi“ (Today’s English Version). Aceşti oameni „s-au strecurat“ în adunare şi, pretinzînd că sînt vii din punct de vedere spiritual, ei s-au lăsat botezaţi de ochii lumii. Dar deoarece, de atunci înainte, ei nu au produs nici un fruct spre gloria lui Dumnezeu, ei trebuie să moară ca şi pomii neroditori din Palestina antică. Aceştia erau dezrădăcinaţi şi distruşi, pentru a nu se plăti impozit pe ei ca pomi fructiferi. Întrebuinţarea cuvîntului „dezrădăcinaţi“ indică în mod clar că aceşti învăţători şi apostaţi lipsiţi de căinţă erau destinaţi distrugerii.

14. În ce sens erau asemănaţi învăţătorii falşi „talazurilor dezlănţuite ale mării“?

¹⁴ De asemenea, fiind lipsiţi de spiritul sfînt al lui Dumnezeu, aceşti învăţători falşi semănau „talazurilor dezlănţuite ale mării“. Ei erau la fel de dezlănţuiţi ca şi talazurile agitate care aruncă nămol şi alge. Prin comparaţie, aceşti oameni ai cărnii, în permanenţă agitaţi, dădeau, în aparenţă, dovadă de credinţă puternică, dar învăţăturile şi faptele lor lipsite de credinţă îi identificau drept nişte răufăcători desgustători, cărora le-ar fi putut fi ruşine de conduita lor. — Isaia 57:20, 21.

15. Cărui gen de stele au fost asemănaţi învăţătorii falşi şi ce le este rezervat acestora?

¹⁵ Deoarece aceşti învăţători falşi nu au rămas pe calea constantă a dreptăţii, ei se asemănau „stelelor rătăcitoare“. (T.N.R.). Cu siguranţă, nu am putea naviga orientîndu-ne după stele, dacă acestea ar devia de la locul lor în mod imprevizibil. Astfel, fiind asemenea stelelor „fără traiectorie fixă“, aceşti apostaţi nu puteau fi nişte îndrumători spirituali siguri şi demni de încredere. Dumnezeu nu putea „rezerva“ acestor luminători amăgitori decît „bezna întunericului“ fără de sfîrşit, adică distrugerea eternă. Martorii creştini fideli ai lui Iehova au, aşadar, nenumărate motive de a-i respinge categoric pe învăţătorii falşi precum şi învăţăturile lor.

IEHOVA ÎŞI EXECUTĂ JUDECATA

16. Cine era Enoh şi ce a profeţit el?

¹⁶ Pentru a dovedi că Iehova acţionează împotriva celor necredincioşi, Iuda continuă:

„Da, al şaptelea [bărbat] din linia [genealogică] de la Adam [şi anume] Enoh, a profeţit, de asemenea, cu privire la ei, spunînd: ‘Iată, Iehova a venit cu miriadele sale sfinte, pentru a executa judecata contra tuturor şi pentru a-i declara vinovaţi pe toţi cei lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu de toate faptele lor lipsite de respect faţă de Dumnezeu pe care le-au comis într-un mod lipsit de respect faţă de Dumnezeu şi de toate lucrurile revoltătoare pe care aceşti păcătoşi lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu le-au vorbit împotriva lui.’“ — Iuda 14, 15.

Numărîndu-l şi pe Adam, Enoh era „al şaptelea din linia genealogică de la Adam“. Între ei doi s-au aflat Set, Enos, Cainan, Mahalalel şi Iared (Geneza 5:3–18). „Enoh umbla cu Dumnezeu“ în sensul că urma o cale în armonie cu adevărul revelat de Iehova (Geneza 5:24; Evrei 11:5). Deşi a trăit în mijlocul unei puternice corupţii spirituale, Enoh a slujit curajos ca profet al lui Dumnezeu.

17. În ce mod a putut cunoaşte Iuda profeţia lui Enoh?

¹⁷ Nu ne-a fost revelat în ce împrejurări a ajuns Iuda să cunoască profeţia lui Enoh, care nu mai apare în altă parte a Scripturilor inspirate de Dumnezeu. Probabil Isus a menţionat această profeţie în una dintre predicile sale, iar apoi ea a fost transmisă oral. În plus, nu există nici o dovadă că Iuda ar fi citat aici o afirmaţie similară celei din apocrifa cărţii lui Enoh. Incluzînd profeţia lui Enoh în scrisoarea sa, Iuda, care scrie sub inspiraţie divină, a consolidat astfel adevărul profeţiei.

18. a) De ce putea spune Iuda că profeţia lui Enoh îi viza şi pe învăţătorii falşi din timpul său? b) Potrivit profeţiei lui Enoh, în ce mod va acţiona Judecătorul suprem împotriva celor care nu-l respectă?

¹⁸ Enoh „a profeţit şi el cu privire la ei [învăţătorii falşi din timpul lui Iuda]“, probabil în sensul că ceea ce el anunţa cu privire la răufăcătorii din timpul său putea fi aplicat în egală măsură apostaţilor din primul secol. Iehova, Judecătorul suprem, pe care aceşti bărbaţi necredincioşi şi obraznici îl dispreţuiau, a executat asupra lor judecata de condamnare. În acest scop, el va veni cu „miriadele sale sfinte [un miriad echivalează cu zece mii]“, adică cu îngerii săi sfinţi într-un număr infinit de mare. (Vezi Deuteronom 33:2; Daniel 7:9, 10.) Conducătorul acestor „miriade sfinte“ de îngeri este Mesia, prin intermediul căruia Iehova vine şi îşi execută judecata. — Luca 1:35; Ioan 5:27; Fapte 17:30, 31.

19. a) Urmînd exemplul răufăcătorilor din timpul lui Noe, în ce mod vorbeau „cei lipsiţi de respect“ „lucruri revoltătoare“ la adresa lui Iehova? b) Ce li s-a întîmplat necredincioşilor care întinau carnea? c) Aşadar, ce conduită li se cere astăzi Martorilor lui Iehova?

¹⁹ Iehova a permis acestor persoane necredincioase şi obraznice să-şi demonstreze vinovăţia, îndeosebi prin „conduita lor imorală“. Prin faptele şi vorbele lor josnice, ei şi-au manifestat necredinţa şi şi-au dovedit vinovăţia, fapt pentru care Dumnezeu i-a „condamnat“. Aşa cum răufăcătorii din timpul lui Enoh au pronunţat „lucruri revoltătoare“, la fel aceşti „necredincioşi“ desconsiderau stăpînirea, vorbindu-i de rău pe cei cărora Iehova le încredinţase această glorie (Iuda 8–10). Aşadar ei vorbeau „lucruri revoltătoare“ la adresa lui Iehova şi de aceea au fost condamnaţi. În armonie cu profeţia lui Enoh, Dumnezeu şi-a executat judecata asupra celor necredincioşi, în timpul potopului din zilele lui Noe. Prin urmare, sentinţa pe care Dumnezeu a pronunţat-o împotriva necredincioşilor care întinau carnea a fost executată. Astăzi, Martorii lui Iehova se pot aştepta să asiste la o execuţie similară. În consecinţă, noi trebuie să veghem asupra acţiunilor şi cuvintelor noastre, pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu şi pentru a scăpa de distrugere.

SĂ RESPINGEM MURMURUL ŞI CUVINTELE POMPOASE

20. Cum trebuie să privească slujitorii lui Iehova murmurul şi lamentările celor lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu“?

²⁰ Referindu-se la alte caracteristici ale celor lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu, Iuda scrie:

„Aceştia sînt oameni care murmură, plîngîndu-se de soarta pe care o au în viaţă, mergînd după propriile lor dorinţe; iar limba lor vorbeşte lucruri pompoase, în timp ce admiră personalităţi în vederea propriului lor profit.“ — Iuda 16.

Martorii creştini ai lui Iehova sînt încurajaţi să continue „să facă totul fără murmur“ (Filipeni 2:14, 15). În ceea ce-i priveşte pe cei „necredincioşi“ ei „au murmurat“, aşa cum şi israeliţii au murmurat împotriva lui Moise şi a lui Aaron. Ca urmare a acestui fapt, ei au pierit în deşert, deoarece, în realitate, ei murmuraseră împotriva lui Dumnezeu (Numere 14:1–38; 1 Corinteni 10:10). Aceşti oameni carnali continuau „să se plîngă de soarta pe care o au în viaţă“, aşa cum săracul se plînga că nu este bogat. Bineînţeles, urmînd exemplul creştinilor adevăraţi din timpul lui Iuda, atunci cînd întîmpină greutăţi Martorii lui Iehova de astăzi se încred în înţelepciunea cerească şi în ajutorul spiritului lui Dumnezeu. Noi nu vom imita niciodată exemplul necredincioşilor din timpul lui Iuda, care murmurau tot timpul!

21. a) În ce mod mergeau aceştia după dorinţele lor proprii? b) Cum „admirau“ aceşti rebeli „personalităţi în vederea propriului lor profit“ şi de ce a fost condamnabilă această atitudine?

²¹ Aceşti oameni rebeli „mergeau după propriile lor dorinţe“, lăsîndu-se conduşi mai degrabă de senzualitatea lor murdară, decît de poruncile lui Dumnezeu şi ale Fiului său. (Vezi Iacob 4:1–3.) În timp ce limba lor exprima „lucruri pompoase“ sau „vorbe trufaşe“ (T.N.R.), ei se interesau de unii creştini cărora le adresau cuvinte pline de admiraţie, dar ipocrite. (Vezi Psalm 140:11; Tit 1:10, 11; 2 Petru 2:18, 19.) Aceşti oameni imorali admirau persoane „în vederea propriului lor profit“. Ei căutau favoarea şi sprijinul celor bogaţi, al persoanelor influente sau al altora, în speranţa de a obţine vreun avantaj material să piardă din vedere cel mai înalt ţel: acela de a obţine favoarea lui Iehova. Aşadar, ei nu aveau nici un respect faţă de Judecătorul suprem şi, în consecinţă, Iehova i-a condamnat la distrugere.

22. Ce lucru a prezentat Iuda în favoarea noastră, înainte de a scrie cuvintele de încheiere şi ce cuprind aceste cuvinte?

²² Iuda a vorbit cu francheţe fraţilor săi credincioşi, îndemnîndu-i „să lupte energic pentru credinţă“. El le-a orientat atenţia spre avertismentele biblice care condamnă imoralitatea, rebeliunea şi murmurul, nelăsînd să existe nici o îndoială cu privire la executarea judecăţii divine. Aşadar, acum este momentul oportun ca Martorii lui Iehova să reflecteze la aceste lucruri. Aşa cum vom vedea în articolul următor, cuvintele de încheiere ale lui Iuda, care cuprind rugăminţi sincere, sînt de o valoare inestimabilă pentru închinătorii lui Iehova.

Ai putea răspunde?

□ Ce reprezintă „drumul lui Cain“, şi de ce trebuie să-l evite poporul lui Iehova?

□ Cine „s-a aruncat în rătăcirile lui Balaam“ şi de ce trebuie să le evităm?

□ Ce avertisment ni se dă prin exemplul levitului Core?

□ În ce sens au fost comparaţi „cei necredincioşi“, despre care vorbeşte Iuda, cu nişte pomi lipsiţi de rod, „de două ori morţi, dezrădăcinaţi“?

□ Ce a profeţit Enoh şi la ce ar trebui să ne impulsioneze cuvintele sale?

□ În lumina sfaturilor date de Iuda, ce atitudine trebuie să adoptăm cu privire la murmur şi la admirarea persoanelor, de dragul avantajului nostru propriu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Aşa cum pomii neroditori erau dezrădăcinaţi, tot aşa învăţătorii apostaţi şi lipsiţi de căinţă sînt destinaţi distrugerii.