MAREA MULȚIME

Expresia „mare(i) mulțime(i)” este destul de des întâlnită în Scripturile grecești creștine, fiind folosită uneori cu referire la grupuri mari de persoane care ascultau ce preda Isus Cristos în public. (Mt 14:14; 19:2; 20:29) După viziunea despre distrugerea simbolicului Babilon cel Mare, apostolul Ioan a auzit „ceva ca glasul puternic al unei mari mulțimi în cer”. (Re 19:1) Însă de mare interes este identificarea ‘marii mulțimi’ despre care se vorbește în Revelația 7:9.

În acest capitol, apostolul Ioan vorbește mai întâi despre sigilarea a 144 000 de sclavi ai lui Dumnezeu „din toate triburile fiilor lui Israel”. (Re 7:2-8) Apoi, el vede într-o viziune „o mare mulțime” din toate națiunile, triburile, popoarele și limbile. Aceste persoane stau în picioare înaintea tronului lui Dumnezeu, atribuind salvarea lor lui Dumnezeu și Mielului. Ele au venit din „necazul cel mare”, îi slujesc lui Dumnezeu în templul său, iar el își întinde cortul peste ele. Nu le va mai fi nici foame, nici sete, iar lacrimile le vor fi șterse din ochi, pentru că Fiul lui Dumnezeu (Mielul; Ioa 1:29) le va călăuzi la apele vieții. (Re 7:9-17)

Opinii larg răspândite. S-au formulat diverse ipoteze referitoare la identitatea și semnificația acestei ‘mari mulțimi’. Mulți exegeți consideră că cele 144 000 de persoane sigilate, menționate mai devreme, sunt membri ai „Israelului spiritual” și simbolizează congregația creștină pe pământ. Ei sunt de părere că ‘marea mulțime’ reprezintă aceeași congregație creștină în cer, după ce fiecare membru a murit fidel și a fost înviat. Alții susțin că cei 144 000 provin literalmente din „toate triburile fiilor lui Israel” (Re 7:4), fiind evrei naturali deveniți creștini, și consideră că ‘marea mulțime’ îi reprezintă pe toți creștinii neevrei. Totuși, la o examinare atentă a capitolului 7 din cartea Revelația și a altor pasaje conexe, aceste ipoteze prezintă neconcordanțe serioase, indicând totodată spre o altă concluzie.

Explicația potrivit căreia cele 144 000 de persoane sigilate sunt membrii congregației creștine pe pământ, în timp ce ‘marea mulțime’ sunt creștinii înviați în cer nu concordă cu mențiunea din Revelația capitolul 14 referitoare la cei 144 000. Aici se spune că cei 144 000 stau cu Mielul pe „muntele Sion”. În Evrei 12:18-24, apostolul Pavel pune în contrast experiența israeliților avută la muntele pământesc Sinai cu cea a creștinilor care s-au „apropiat de un munte, Sion, și de un oraș al Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de miriade de îngeri, în adunare generală, de congregația întâilor născuți care au fost înscriși în ceruri”. Este evident că, deși Revelația 14:3 spune despre cei 144 000 că au fost „cumpărați de pe pământ”, contextul nu îi prezintă ca fiind pe pământ, ci în cer, alături de Mielul ceresc, Cristos Isus. (Re 14:3, 4) Aceasta infirmă ipoteza că cei 144 000 reprezintă congregația creștină pe pământ, iar ‘marea mulțime’, aceeași congregație creștină, dar în cer.

De asemenea, modul în care apostolul Ioan introduce viziunea sa despre ‘marea mulțime’ indică o distincție clară între identitatea marii mulțimi și identitatea celor 144 000 de membri sigilați. El afirmă: „După aceste lucruri [descrierea celor 144 000 care au fost sigilați] m-am uitat și iată: o mare mulțime, pe care nimeni nu putea s-o numere”. (Re 7:9) Prin urmare, el prezintă ‘marea mulțime’ drept o entitate distinctă, inumerabilă, în contrast net cu numărul exact al celor 144 000. ‘Marea mulțime’ se distinge și prin faptul că nu este ‘dintre fiii lui Israel’, ci provine din toate națiunile, triburile, popoarele și limbile. Membrii acesteia nu stau ‘cu Mielul’, așa cum sunt prezentați cei 144 000 în Revelația 14:1, ci „înaintea Mielului”. Toate aceste aspecte demonstrează că ‘marea mulțime’ și cei 144 000 sunt două grupuri distincte.

Totodată, ipoteza că în această viziune se face o distincție între creștinii evrei și creștinii neevrei intră în contradicție cu afirmația inspirată a apostolului Pavel conform căreia în congregația creștină nu au importanță deosebirile carnale, membrii ei fiind toți una în unitate cu Cristos Isus. (Ro 10:12; Ga 3:28) Ar fi greu de crezut că Iehova, care ‘a împăcat pe deplin cu el însuși amândouă popoarele [pe evrei și pe neevrei] într-un singur corp’, prin Cristos, ar face acum o distincție între cele două grupuri, separându-i pe evrei de neevrei în viziunea dată lui Ioan. (Ef 2:11-21; Fa 15:7-9) Acest lucru devine și mai clar când se ia în considerare principiul divin enunțat de apostolul Pavel: „Iudeu nu este cel ce e așa pe dinafară și circumcizie nu este cea dinafară, din carne, ci iudeu este cel ce e așa pe dinăuntru, iar circumcizia lui este aceea a inimii, prin spirit”. (Ro 2:28, 29) În plus, de ce nu s-ar vorbi în această viziune dată de Dumnezeu despre o ‘sigilare’ a creștinilor neevrei? Și de ce nu ar putea creștinii neevrei să învețe cântarea nouă pe care o cântă cei 144 000? (Re 14:3) Este clar, așadar, că cei 144 000 care sunt sigilați fac parte din Israelul spiritual, nu din Israelul carnal, incluzând astfel creștini atât evrei, cât și neevrei. (Ga 6:16)

Identificarea. Cheia pentru a identifica ‘marea mulțime’ o găsim în descrierea care i se face în Revelația capitolul 7 și în alte pasaje evident corespondente. În Revelația 7:15-17 se spune despre membrii ‘marii mulțimi’ că Dumnezeu ‘își întinde cortul peste ei’, că sunt călăuziți la „izvoarele apelor vieții” și că Dumnezeu șterge „orice lacrimă din ochii lor”. În Revelația 21:2-4 găsim expresii asemănătoare: „cortul lui Dumnezeu este cu oamenii”, „el va șterge orice lacrimă din ochii lor” și „moartea nu va mai fi”. Viziunea prezentată aici nu se referă la persoane din cer, de unde ‘coboară noul Ierusalim’, ci la persoane de pe pământ, dintre oameni.

În acest context se ridică întrebarea: Dacă ‘marea mulțime’ este formată din persoane care obțin salvarea și rămân pe pământ, cum se poate spune despre ele că ‘stau în picioare înaintea tronului lui Dumnezeu și înaintea Mielului’? (Re 7:9) Expresia „a sta în picioare” este folosită uneori în Biblie pentru a indica faptul că o persoană sau un grup de persoane au o poziție aprobată sau de favoare în ochii celui în a cărui prezență se află. (Ps 1:5; 5:5; Pr 22:29, AT; Lu 1:19) De fapt, în capitolul precedent din Revelația, „regii pământului, oamenii de seamă, comandanții, cei bogați și cei tari, orice sclav și orice om liber” sunt prezentați ascunzându-se „de fața Celui ce stă pe tron și de mânia Mielului, pentru că a venit ziua cea mare a mâniei lor! Și cine poate să stea în picioare?“. (Re 6:15-17; compară cu Lu 21:36.) Reiese, așadar, că ‘marea mulțime’ este formată din persoanele care au supraviețuit acelui timp de mânie și au putut „să stea în picioare”, fiind aprobate de Dumnezeu și de Miel.

Ideea că Mielul le călăuzește la „izvoarele apelor vieții” are o paralelă în Revelația 22:17. Aici citim: „Spiritul și mireasa continuă să zică: «Vino!» Și oricine aude să zică: «Vino!» Și oricui îi este sete să vină și oricine vrea, să ia apa vieții fără plată”. „Mireasa” este identificată cu claritate în Scripturi drept congregația creștinilor unși, căsătorită cu Mirele ceresc, Cristos Isus. (Ef 5:25-27; 2Co 11:2; Re 19:7-9; 21:9-11) Invitația de ‘a lua apa vieții fără plată’ pe care o face clasa ‘miresei’ cerești este adresată în mod clar unui număr nelimitat de persoane, ‘oricui vrea’. Nici ‘marea mulțime’ nu este limitată numeric, viziunea din Revelația 7:9 armonizându-se astfel cu cea din Revelația 22:17.

Toate aceste dovezi indică, așadar, că ‘marea mulțime’ îi reprezintă pe toți cei care nu fac parte din clasa ‘miresei’ cerești, compusă din cele 144 000 de persoane sigilate, dar care stau în picioare, au o poziție aprobată, în timpul ‘necazului celui mare’ și sunt păstrați în viață pe pământ. (Vezi CONGREGAȚIE [Congregația creștină a lui Dumnezeu]; PĂMÂNT [Scop]; CER.)