Ce foloase îţi poate aduce Împărăţia lui Dumnezeu

“Iehova ocroteşte pe cei lipsiţi de experienţă. . . . Cum voi răsplăti lui Iehova pentru toate binefacerile sale faţă de mine?“ (Psalm 116:6, 12).

 1. (a) Ce ar trebui să–şi traseze un guvern ca sarcină a sa? (b) Pentru ce este necesar un guvern?

AR TREBUI să–şi traseze un guvern ca sarcină a sa, să–şi exercite puterea sa în interesul poporului? George Washington, primul preşedinte al SUA, a spus: „Fericirea societăţii (respectiv a poporului) este sau ar trebui să fie fiecărui guvern“. Omenirea a trăit în decursul istoriei ei, sub sute de guverne diferite. Nici unul n–a putut în schimb, să satisfacă într–adevăr necesităţile tuturor. Dar chiar dacă aceasta sau acea reclamaţie este adusă împotriva unui guvern, faptul că un guvern nesatisfăcător e tot mai bun decît nimic, continuă să existe. Fără guvern nu este ordine! Atunci ar domni mitocănimea. Si cine a văzut deja cum se comportă adunătura, ştie ce–ar însemna aceasta. In măsura în care individual sesizează ocazia, îşi dă curs liber urii şi răutăţii sale, deoarece crede că rămîne necunoscut şi de aceea va scăpa de pedeapsă.

 2. (a) In ce măsură au fost de folos guvernele omeneşti? (b) Care îngrijiri divine au fost de folos oamenilor la guvernare?

² Dumnezeul cerului ştie aceasta. Si deoarece un guvern omenesc este cu mult mai bun decît anarhia, El a permis ca de mii de ani mii de ani să existe pe pămînt astfel de guverne. Pentru popoare individuale aceasta a însemnat că ele, în mare şi în total, s–au putut bucura de o anumită siguranţă, de o anumită protecţie şi de o anumită ordine şi au avut ocazia să–şi cîştige existenţa. Dumnezeu l–a creat pe om astfel încît să aibă nevoie de ordine, de asemenea l–a înzestrat cu o cunoştinţă, care–i dă posibilitatea să facă deosebire între bine şi rău. In afară de aceasta i–a făcut de cunoscut în Biblie principiile sale drepte. Cele mai multe popoare de pe pămînt au adoptat unele din ele în constituţie. In Biblie şi anume în Romani 2, versetele 14 şi 15 citim: „Cînd oamenii naţiunilor, care sînt fără lege (adică fără o lege primită direct de la Dumnezeu) de la natură fac lucrurile legii, astfel cu toate că ele sînt fără lege, sînt înşişi o lege. Ei arată că li s-a scris conţinutul legii în inimă, despre care mărturiseşte conştiinţa lor“.

 3. (a) Ce arată că cele mai multe guverne au urmărit intenţii bune? (b) Din ce parte trebuie să se aştepte, în schimb, doar după Biblie, siguranţă adevărată? (Mat. 6:10)

³ De aceea, cele mai multe guverne au început să guverneze în general cu bune intenţii. Ele s–au străduit să servească pentru folosul poporului. Ele au dat constituţii în care sînt ancorate idei şi principii nobile. Dar, cu toate că au putut fi realizat anumite rezultate, este totuşi, în general, recunoscut de către guverne astăzi că omenirea este cu mult îndepărtată de la a trăi într–o lume paşnică, mai sigură. Pentru ce? Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, ne furnizează răspunsul şi găsim, în afară de aceasta, în ea, promisiunea că relaţiile fericite, care domnesc într–o lume unită, prin Impărăţia lui Dumnezeu, guvernul pentru întreaga omenire, hotărît vor fi create.

OMUL — NU A FOST CREAT PENTRU A STAPINI PESTE SEMENII SAI

 4. Pentru ce nu este lumea astăzi fericită? (Prov. 20:24).

⁴ De la crearea omului au trecut mii de ani. Pentru ce nu vedem încă o lume paşnică, bogată şi fericită, după care doresc oamenii de pretutindeni? Nu numai modestia, ci şi gîndurile realiste şi cinstite ne forţează să admitem că motivul pentru aceasta este imperfecţiunea omului. Greşeala nu stă numai la guvernanţi, ci de asemenea, la cei guvernaţi. De aceea, în ciuda tuturor străduinţelor omeneşti, pămîntul rămîne de făcut un loc fericit pentru toţi locuitorii lui, reuşită cu mult înapoia a ceea ce a promis Dumnezeu să facă prin guvernul său. Profetul Ieremia spune, după cum citim în capitolul 10, versetul 23: „Eu bine ştiu . . ., că nu stă, nu stă la omul pămîntean calea sa. Nu stă în puterea omului, care umblă, să îşi îndrepte paşii săi“.

 5. Schimbarea cărui guvern a adus cu sine probleme pentru israeliţi?

⁵ Biblia însăşi ne furnizează, în formă de dare de seamă despre istoria poporului Israel, dovada pentru justeţea acestei declaraţii. Acest popor poseda o lege perfectă, pe care a primit–o de la Dumnezeu (Rom. 7:12). La început, Dumnezeu era singurul rege al acestui popor şi s–a lăsat să fie reprezentat prin profeţi şi judecători. Dar poporul a voit să aibă un rege omenesc, un rege pe care îl putea vedea şi care i–ar fi acordat prestigiu la alte popoare. Dumnezeu a pus lămurit israeliţilor sub ochi că aceasta ar aduce cu sine multe probleme — de asemenea, pierderea unei mari părţi a libertăţii lor. Ceea ce Dumnezeu spusese s–a şi întîmplat (1 Sam. 8:9–18). Chiar unul din regii poporului Israel, un bărbat care cercetase cuprinzător viaţa şi problemele acesteia, a spus că, ‘omul stăpîneşte peste alt om spre paguba sa’ (Ecl. 8:9).

 6. Peste ce trebuia să domnească omul după scopul lui Dumnezeu, şi la ce rezultat s–a ajuns pentru că el s–a arătut de la aceasta?

⁶ Pentru ce se răsfrînge astfel domnia omului? Pentru că — după cum arată Biblia — iniţial n–a voit ca omul să stăpînească peste semenii săi. In Geneza, capitolul 1, versetul 28, citim că Dumnezeu a poruncit primei perechi de oameni: „Fiţi roditori şi înmulţiţi–vă, umpleţi pămîntul şi supuneţi–vi–l şi ţineţi–vă supuşi peştii mării şi creaturile zburătoare ale cerului şi orice creatură vie, care să tîrăşte pe pămînt“. Doar peste animale trebuia să stăpînească omul. Dar el a mers mai departe şi a început să stăpînească chiar şi peste semenii săi. Ca urmare a acestui fapt el a ajuns la încordări, violenţe şi războaie — se ducea o luptă pentru predominare.

 7, 8. Cum ne învaţă istoria lui Israel, în legătură cu rezultatul la care poate duce domnia oamenilor? (Mica 7:2, 3).

⁷ Istoria poporului lui Israel ne învaţă că relaţiile, după care peste tot se năzuieşte, n–a putut veni niciodată în existenţă printr–o domnie omenească. Unii domnitori ai poporului lui Israel au domnit la început bine. De asemenea, posedau legea, pe care le–o dăduse Dumnezeu, pentru ca să poată birui dificultăţile lor. Dar după un timp, mai cu seamă cînd au intervenit dificultăţi mari, au trecut cu vederea legea şi nu s–au mai interesat de înţelepciunea lui Dumnezeu, ci au început să caute ajutor în altă parte. Au început să se reazeme pe înţelepciunea lor proprie şi să asculte de sfetnici, care dispuneau, pur şi simplu, de înţelepciunea omenească. Aceste persoane propovau în mod obişnuit numai propriile lor interese egoiste şi dădeau domnitorului un sfat rău sau derutant. Nu l–au lămurit despre adevărata stare de lucruri. Unii au devenit „oameni care aprobă orice“ nefolositor deoarece ei se străduiau după favoarea sa sau se temeau de el. Alţii au conspirat chiar impotriva domnitorului lor. (Compară 1 Regi 12:8–19).

⁸ Sarcina de a domni peste oameni s–a dovedit după aceea atît pentru persoane individuale, cît şi pentru o îbtreagă grupă de persoane ca prea, grea, deşi israeliţilor le stătea la dispoziţie legea perfectă a lui Dumnezeu. S–au pierdut din vedere interesele poporului. Cîţiva regi au încercat să realizeze reforme cuprinzătoare. Pe lîngă aceasta au făcut, în schimb, experienţa că puteau schimba situaţia doar în parte.

 9. Ce schimbări au avut loc în lume şi în ce măsură se potrivesc astăzi cuvintele din Eclesiastul 1:15?

⁹ Cum se văd lucrurile astăzi? Prin tehnica modernă de transmitere a ştirilor şi comunicaţia modernă, lumea s–a „atrofiat“, interesele popoarelor s–au amestecat unele cu altele şi nici un popor nu poate exista singur, complet independent de altele. Ceea ce se întîmplă într–o ţară se răsfrînge, de asemenea, asupra altor ţări. Guvernele pot lua măsuri în cadru modest şi în felul acesta să îmbunătăţească ceva condiţiile de viaţă pentru popor. Dar astfel de îmbunătăţiri sînt de obicei superficiale şi trecătoare. Regele Solomon, unul dintre cei mai înţelepţi domnitori, care au trăit vreodată, a spus, după cum citim în Eclesiastul 1:15: „Ceea ce s–a făcut strîmb, nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte este imposibil să se treacă la număr“. Astăzi există o astfel de încurcătură de probleme şi există atîtea partide şi interese contrare, precum şi factori necunoscuţi, încît nici o putere omenească — fie ea oricît de cinstită — nu reuşeşte să descurce dezordinea în lume.

CONDITII PENTRU UN DOMNITOR MONDIAL

10. Ce ar pretinde un guvern cu adevărat bun? (Prov. 29:2)

¹⁰ Există perspectiva ca să primim o dată, într–adevăr un guvern bun? Ce ar fi necesar pentru aceasta? In primul rînd domnitorul ar trebui să posede putere nemărginită şi nu trebui să lupte permanent să împace părerile contradictorii ale unei asociaţii constituită din oameni imperfecţi. Lui ar trebui să–i stea la dispoziţie o lege perfectă după care ar putea să acţioneze, o lege, care în orice privinţă ar fi dreaptă şi nepărtinitoare. Inţelepciunea şi dragostea ar fi, de asemenea, necesare ca această lege să fie urmată şi aplicată pentru folosul fiecărui individ. Există printre noi un om, care îndeplineşte aceste condiţii?

11. Ce ar trebui să ştie un domnitor eficient şi de ce ar trebui să fie interesat?

¹¹ Pentru ca un domnitor să poată fi cu succes, el ar trebui, de asemenea, să fie informat precis despre orice amănunt — nu numai despre natura omenească, despre toate situaţiile şi problemele oamenilor, ci de asemenea, despre întreaga creaţiune. Pentru ce? Deoarece problemele în legătură cu producţia alimentară, cu poluarea mediului înconjurător şi cu echilibrul ecologic se numără în prezent la cele mai mari şi cele mai grele. Un domnitor ar trebui să se îngrijească de fiecare om individual şi să fie interesat de binele lui.

12. Pentru ce ar trebui să ştie, de asemenea, domnitorul cum gîndeşte şi cum simte poporul? (Prov. 3:3, 4).

¹² Mai departe domnitorul cunoaşte cum gîndeşte şi simte poporul; numai atunci ar putea să–l facă fericit prin guvernul său, el ar putea să aibă reuşită şi să realizeze ceva. Pentru a ajunge ca supuşii săi să colaboreze pe deplin şi cu totul, ar trebui să cîştige inima lor. Căci interesele individului vor deveni şi interesele publice, iar un guvern nu poate satisface poporul şi a–l face fericit, dacă nu procedează ca întreg în armonie cu guvernul (Prov. 14:28). Intr–o ţară poate să domnească pace numai dacă locuitorii săi au pace între ei şi sînt într–un singur gînd. Nu este evident că nici un om nu dispune de toată cunoştinţa şi de toate capacităţile, care ar fi necesare pentru a atinge aceste ţeluri?

13. (a) Cine poate avea un guvern satisfăcător şi pentru ce? (Ps. 127:1). (b) Ce arată că Dumnezeu se îngrijeşte de fiecare din noi, individual, şi este interesat de noi? (Mat. 6:26).

¹³ Aşadar, numai un Atotputernic, anume Creatorul, Iehova Dumnezeu poate să creeze un guvern, care să corespundă necesităţilor oamenilor. Dumnezeu este informat despre natura umană, căci citim în Psalm 139:3, 4, 16: „Tu ai devenit familiarizat cu toate căile mele. Căci nu este un cuvînt pe limba mea şi iată, o Iehova, ştii deja totul. Ochii tăi au văzut chiar şi embrionul din mine şi în cartea ta erau scrise toate părţile mele cu privire la zilele care–mi erau rînduite, deoarece ele au fost formate şi printre ele nu era nici una“. Numai Creatorul cunoaşte gîndurile şi inima omului. „Iehova însă vede cum este inima“ (1 Sam. 16:7). Iehova se îngrijeşte de fiecare personal dintre noi şi este interesat de noi. „Ochii lui Iehova sînt în orice loc, supraveghează pe ce răi şi pe cei buni“, citim în proverbele inspirate (Prov. 15:3). In ce măsură se îngrijeşte Dumnezeu de oameni? Isus Cristos a spus: „Nu se vînd oare două vrăbii pentru un ban de mică valoare? Totuşi nici una din ele nu cade la pămînt, fără ştirea Tatălui vostru. Dar chiar şi perii capului vostru sînt toţi număraţi. De aceea să nu vă temeţi: Voi sînteţi mai de preţ decît multe vrăbii“. — Matei 10:29–31.

14. Cum arată Dumnezeu că este interesat de evenimentele de pe pămînt? (Fapte 17:26, 27).

¹⁴ Dar acum putea să spună cineva: „Dumnezeu conduce totuşi puternicul Univers, în care Pămîntul este doar un fir de praf. Cum poate atunci să fie aşa de aproape de oameni şi să fie aşa de familiarizat cu problemele lor, încît să meargă pînă acolo, încît să–i mîntuiască şi să se îngrijească de tot ce oamenii au nevoie?“ El poate face aceasta prin Impărăţia sa sub Mesia, Isus Cristos. Cum va face el aceasta? Biblia ne arată aceasta.

15. (a) Cum a guvernat Dumnezeu la început? (b) Prin ce va restatornici Dumnezeu guvernul său peste omenire? (Dan. 4:17).

¹⁵ La început Dumnezeu a domnit nemijlocit peste oameni. Adam care se închina lui Dumnezeu, stătea cu Dumnezeu în aceeaşi relaţie ca un fiu faţă de tatăl său (Luca 3:38). Pentru a se închina lui Dumnezeu Adam nu avea nevoie de un templu pe pămînt. N–avea nevoie nici de un mijlocitor, pentru a se putea apropia de Dumnezeu. El, un fiu al lui Dumnezeu, avea o relaţie cordială cu Dumnezeu şi Dumnezeu a vorbit pe faţă zilnic cu el. (Gen. 3:8). Dar Adam s–a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Prin aceasta a devenit necurat şi nedemn de a fi un membru al familiei lui Dumnezeu. Ca răsculat, a fost izgonit din locuinţa sa, grădina Eden. Prin aceasta a intervenit o înstrăinare între om şi Dumnezeu. Lui Dumnezeu, în schimb, nu i–au lipsit posibilităţile pentru a remedia această stare. El a creat un aranjament deosebit al Impărăţiei prin care a acţionat. Prin această Impărăţie trebuia să fie restatornicite relaţiile dintre Dumnezeu şi omenire, şi omenirea ar trebui să fie adusă din nou înapoi în relaţie corectă cu guvernul său universal, în care se găsea iniţial.

DE CE A DURAT ASA DE MULT PINA LA VENIREA IMPARATIEI LUI DUMNEZEU

16. (a) Ce întrebări se ridică în legătură cu faptul că a durat atît de mult timp pînă la venirea Impărăţiei? (b) Pentru ce nu impune Dumnezeu oamenilor Impărăţia sa printr–o lovitură de stat surprinzătoare? (2 Pet. 3:9)

¹⁶ Unii din noi se întreabă acum nerăbdător: „De ce durează aşa de mult executarea scopului lui Dumnezeu“? La această întrebare trebuie să răspundem cu cîteva contraîntrebări, de exemplu: Cît timp ar dura pentru a forma un guvern, care ar domni peste pămînt absolut drept? Cît timp ar dura pentru a alege membrii unui astfel de guvern şi pentru a–i pregăti pentru sarcina lor? In afară de aceasta, după ce se recunoaşte Impărăţia ca un guvern drept provenit de la Dumnezeu? Cum pot oamenii să primească atîtea dovezi încît să–şi pună încrederea în acest guvern şi să recunoască că acest guvern este aşa de bun în structura lor şi că principiile sînt de astfel de folos încît să fie dispuşi să–şi destăinuiască viaţa lor? Biblia arată că Dumnezeu nu–i impune oamenilor cu sila Impărăţia sa nemijlocit, nu printr–o răsturnare violentă, ca printr–o surprinzătoare lovitură de stat. Dumnezeu are consideraţie cu mult mai mult faţă de sensibilităţile şi drepturile acelora, pe care îi guvernează; din acest motiv îi educă în primul rînd pe căile sale şi întăreşte astfel încrederea lor în domnia sa dreaptă.

17. De ce nu se poate spune în armonie cu Gen. 3:15, că Dumnezeu ar fi fost inactiv?

¹⁷ De aceea, apropierea Impărăţiei pretinde timpul lui Dumnezeu. Iehova Dumnezeu n–a fost inactiv, cum gîndesc unii, ci de la timpul cînd primii oameni s–au răsculat împotriva lui, a lucrat pas cu pas la întemeierea Impărăţiei sale (Gen. 3:15). Aceste pregătiri în formă de paşi se apropie acum de sfîrşit. Să se observe următoarele fapte:

18. De ce trece atît timp pînă ce Dumnezeu creează pace?

¹⁸ Iehova a promis că va guverna pe întregul pămînt şi va crea pace şi unitate. Dar el nu guvernează prin violenţă. Este voia sa ca oamenii să fie lămuriţi şi învăţaţi despre el şi ca ei să fie supuşi de bunăvoie guvernului. De aceea, s–a cerut timp pentru a crea o temelie pentru o întreagă lume a oamenilor, care va trăi sub domnia Impărăţiei sale. Dumnezeu lasă oamenilor în mod amabil să cunoască normele şi principiile guvernului său drept şi le spune cum să fie aplicate (Ioan 17:3).

19. Cum s–a descoperit nevăzutul Dumnezeu oamenilor? (Psalm 145:3–5)

¹⁹ Dar Iehova este un Dumnezeu nevăzut (1 Tim. 1:17). Cum ar trebui să facă pe oamenii din carne şi sînge să înţeleagă care era voia sa? Nu printr–o simplă facere de cunoscut în timp ce i–ar fi vorbit din cer cu voce inspiratoare de teamă. Nu, Dumnezeu a voit să–şi descopere principiile şi însuşirile sale prin faptul că era în legătură cu oamenii. Cît de instructiv, de convingător şi de insistent este totuşi, nu numai să ascultăm Cuvintele lui Dumnezeu şi să le citim, ci, suplimentar, să căutăm în darea de seamă istorică a Bibliei pentru a găsi că el, ceea ce spune, şi execută în dreptate!

O TEMELIE TARE CREATA

20. Ce condiţii necesare a creat Iehova pentru binele nostru? (b) Ce a dovedit clar domnia de mii de ani a oamenilor?

²⁰ Pentru a crea o temelie pentru guvernul său pe pămînt, Iehova a creat pentru folosul nostru următoarele prime condiţii necesare: 1. O temelie tare pentru credinţa în guvernul, pe care îl va introduce; 2. O cunoştinţă a principiilor domniei sale; 3. O facere de cunoscut a însuşirilor sale ca domnitor al Universului şi 4. o caracterizare de încredere şi indubitabil a lui Mesia — care va elibera omenirea şi va guverna ca Rege în numele lui Iehova (Gal. 3:24). In acelaşi timp, o comparaţie cu domnia de mii de ani a omenirii şi a urmărilor lor a dovedit lămurit că domnia lui Dumnezeu este mult superioară acestora şi că Dumnezeu guvernează după merit şi corect.

21. La ce a întrebuinţat Dumnezeu pe Israel în legătură cu temelia pe care a creat–o?

²¹ Cum a procedat Dumnezeu, pentru a crea o astfel de temelie? In primul rînd el şi–a ales un popor, urmaşi ai lui Avraam, Isaac, Iacov — poporul lui Israel. Cînd Iehova a pedepsit poporul Israel pentru păcatele sale, a descoperit însuşirile sale bogate ale dreptăţii şi înţelepciunii. (Rom. 10:21). El a manifestat însă, de asemenea iubire, milă şi răbdare, dacă acesta s–a căit.

22. (a) Ce a realizat Dumnezeu prin faptul că s–a ocupat atît de intensiv cu Israel? (b) In ce măsură trebuia să se răsfrîngă aceasta favorabil chiar şi pentru popoarele duşmănoase?

²² Din Biblie reiese că Dumnezeu a tratat timp de mii de ani exclusiv cu poporul lui Israel. Israeliţii posedau legea lui Dumnezeu; cunoşteau principiile adevăratei închinări a lui Iehova. Prin faptul că el s–a ocupat aşa de intensiv de acest popor, i–a ţinut israeliţi laolaltă şi a păstrat adevărul său pe pămînt, în timp ce celelalte popoare mergeau pe căile lor proprii şi erau ataşaţi de tot felul de învăţături false posibile ale credinţei şi de concepţii superstiţioase. Dumnezeu a dat de asemenea exemple practice pentru bunele principii ale guvernului său şi a pus o temelie pentru apariţia Regelui acestui guvern, anume a lui Mesia. In acest timp el a tratat cu alte popoare numai cînd ele s–au amestecat în afacerile poporului său ales. Multe din aceste popoare au duşmănit vehement închinarea lui Dumnezeu şi pe poporul lui Israel. Ele nu recunoşteau că Dumnezeu a acţionat prin poporul lui Israel pentru binele lor de mai tîrziu şi că, la timpul hotărît s-ar întoarce şi la ele.

23. Cum era venirea lui Mesia o dovadă pentru faptul că Dumnezeu n–a pierdut timpul degeaba?

²³ Apoi a venit Mesia. Pe el a voit Dumnezeu să–l pună drept Cap al guvernului Impărăţiei. Mesia n–a apărut pe pămînt din proprie iniţiativă. El nu era aici, ca să zicem aşa, pe neaşteptate, „din cer senin“. El n–a declarat de la sine a fi Mesia. Fiul lui Dumnezeu a demonstrat ireproşabil cu ajutorul Scripturilor ebraice, căci aceste scrieri au arătat lămurit că el era acela, care trebuia să vină ca marele Profet şi Rege al lui Iehova. Deoarece din partea oamenilor era necesară credinţă, trebuia furnizată dovezi, dovezi care au arătat cum s–a purtat Dumnezeu cu oamenii de la exprimarea primei profeţii în Eden pînă la sfîrşitul istoriei de 1 500 de ani a poporului lui Israel. Dumnezeu n–a risipit, aşadar, timpul. Viaţa pămîntească a lui Isus a lăsat să se recunoască că el ieşise de la Dumnezeu. El a fost înviat din moarte şi a primit putere în cer ca să preia la timpul hotărît, guvernul Impărăţiei.

24. Pentru ce a fost necesar aşa de mult timp pentru alegerea regilor împreună cu Cristos?

²⁴ După voia lui Dumnezeu, guvernul Impărăţiei să fie compus, în schimb, din mai mulţi decît un singur domnitor. ÎIntr–adevăr Cristos ar trebui să posede deplina, întreaga putere, dar Biblia arată — după cum citim în Apocalips 14:1–3 —, că Dumnezeu intenţiona să–i dea lui Cristos încă 144 000 de regi împreună cu el. Fiecare regent se ocupă înainte de a intra în funcţia sa, amănunţit cu aceia, care vor guverna cu el. Si Isus a procedat cu băgare de seamă la alegerea apostolilor săi, care trebuia să formeze temelia secundară a noului guvern. El a însărcinat pe aceşti bărbaţi să se îngrijească ca Impărăţia lui Dumnezeu să fie propovăduită în tot Israelul şi mai tîrziu, după moartea şi după învierea sa, tuturor popoarelor. In timpul îndelungat pînă astăzi, Dumnezeu a ales pe cele 144 000 de persoane, care vor funcţiona ca regi împreună cu Isus. Ele trebuie să îndeplinească cele mai severe condiţii, după cum citim în Apocalips 14:4, 5: „Aceştia sînt aceia care urmează pe Miel (Isus) oriunde merge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel, şi în gura lor nu s–a găsit minciună; ei sînt fără pată“.

25. (a) Ce vedem astăzi ca rezultat al răbdării divine? (b) Ce foloase vor avea milioanele de oameni, care sînt caracterizaţi ca „mulţimea mare de oameni“?

²⁵ Si rezultatul? Astăzi Impărăţia este propovăduită, aşa zicînd, în orice colţi al pămîntului şi mult mai mult decît 144 000 de persoane, anume peste două milioane, s–au unit pentru ca în mod paşnic şi unit să se închine adevăratului Dumnezeu. Aceştia vestesc vestea bună mai departe la alţii. Ce intenţionează Dumnezeu cu aceşti oameni? In Biblie ei sînt denumiţi ca o „mulţime mare de oameni“, care va rămîne în viaţă, cînd ’piatra’ amintită de profetul Daniel, Impărăţia, va sfărîma guvernele pămîntului. Ei vor forma temelia „noului pămînt“ (Dan. 2:34, 35, 44). Ei vor fi primii care vor trăi sub Impărăţia, care va guverna atunci peste întregul pămînt, şi în timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos, ei vor ura bun venit milioanelor de morţi, care vor învia şi îi vor putea ajuta să înveţe şi să practice adevărata închinare a lui Dumnezeu (Apoc. 7:9–17).

26. Cum este întărită credinţa noastră prin scurta trecere în revistă a pregătirilor lui Dumnezeu? (Iuda 20, 21).

²⁶ Această scurtă trecere în revistă a pregătirilor pas cu pas, pe care le–a făcut Dumnezeu, arată că Dumnezeu n–a lăsat timpul să se scurgă inactiv, ci că el a zidit guvernul său pe temelii tari şi a dat astfel multe dovezi că oamenii vor identifica acest guvern şi se vor putea încrede în el. Acest lucru ne va deveni şi mai clar dacă ne ocupăm mai amănunţit cu Biblia. Ce–i determină pe oameni să devină supuşi de bunăvoie ai acestui guvern al Impărăţiei lui Dumnezeu sub Isus Cristos?

LEGEA IMPARATIEI

27. Ce întrebări se ridică cu referire le legea Impărăţiei?

²⁷ Ca toate guvernele, aşa funcţionează şi guvernul Impărăţiei cereşti pe baza unei legi. Totuşi, legea guvernului Impărăţiei este cu totul altfel decît legile apăsătoare, pe care multe împărăţii omeneşti le–au promulgat în decursul istoriei. Persoanele, cărora le lipseşte cunoştinţa necesară ar putea să se teamă că legile Impărăţiei îi va restrînge, că ea le va jefui de o anumită libertate. Va promulga, oare, în schimb, guvernul Impărăţiei o lege, prin care supuşii ei vor pierde bucuria în viaţă? Va pune ea asupra lor limite greu de suportat, sau vor fi ei într–adevăr fericiţi, dacă se vor subordona acestui guvern?

28. (a) Cum a arătat Isus că legea Impărăţiei este o lege a iubirii? (b) Ce porunci a dat Isus poporului lui Dumnezeu? Ingrădesc ele pe om?

²⁸ Cînd Regele Isus Cristos era pe pămînt, a arătat prin cuvînt şi faptă că legea Impărăţiei ar fi o lege a iubirii. El a dovedit că posedă în măsură perfectă şi completă însuşirile pe care trebuie să le aibă cineva, căruia îi este încredinţată o astfel de plinătate de putere. Isus a declarat lămurit că Dumnezeu a trimis pe „singurul său Fiu născut“ pe pămînt, deoarece el ‘a iubit aşa de mult lumea oamenilor’ (Ioan 3:16). Iar despre propria sa jertfă, pe care ar aduce–o pentru omenire, Isus a spus: „Nimeni nu are dragoste mai mare de aceea de a se jertfi pe sine în favoarea prietenilor săi“ (Ioan 15:13). El a îndemnat pe ucenicii săi să cultive aceeaşi iubire plină de abnegaţie (Ioan 13:34, 35). La o întrebare Isus a răspuns: „Să iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea mai mare şi cea dintîi poruncă. A două, asemănătoare ei, este aceasta: ‘Să iubeşti ne aproapele tău ca pe tine însuţi. De aceste două porunci depinde întreaga lege“. (Mat. 22:37–40) Restrîng aceste porunci pe om? Nu, ci ele urmăresc, pur şi simplu, scopul de a feri pe poporul lui Dumnezeu de a produce pagubă sau de a suferi pagubă prin alţii. Ce fel de foloase se trag totuşi din această, dacă se ascultă de această lege a guvernului Impărăţiei!

29. De ce guvernul Impărăţiei, în contrast cu naţiunile, nu are nevoie să publice un cod de legi voluminos? (Compară Rom. 6:14).

²⁹ Acest spirit al dragostei plină de abnegaţie este printre adevăraţii creştini disponibilă deja în mare măsură şi lasă să se recunoască că ei sînt ucenici ai lui Isus. De aceea ei nu trebuia să fie îmbolditi la acţiuni drepte printr–o colecţie de legi cu multe dispoziţii. Legea iubirii este ziditoare şi folositoare. Să se compare aceasta cu miile de dispoziţii restrictive din codicele de legi ale diferitelor naţiuni, dispoziţii care, în parte, au fost folosite pentru a stăpîni fără voia cetăţenilor. Aceştia pun întrebarea care se putea citi pe pagina de titlu a unei ediţii din anul trecut a revistei Newsweek: „Există prea multe legi?“

ROADELE SPIRITULUI SE DESCOPAR

30. (a) De ce sînt caracterizaţi adevăraţii creştini ca „cei mai credincioşi cetăţeni faţă de legi“? (b) Ce spune Mica despre cerinţele lui Iehova?

³⁰ Deja acum se străduiesc Martorii lui Iehova să aplice legea iubirii cît pot de bine ca oameni imperfecţi. Aceasta nu înseamnă că ei pun la o parte legile ţării, în care trăiesc. Cu totul dimpotrivă! In multe locuri au fost caracterizaţi ca cetăţeni „cei mai fideli legilor“. Si pentru ce se comportă aşa? Deoarece legea Impărăţiei, legea iubirii este înscrisă în inima lor. Ei respectă „autorităţile superioare“ ale naţiunilor, precum şi legile acelora şi ascultă de ele din pricina conştiinţei lor, dar în prima linie ei ascultă de autoritatea cea mai înaltă, Iehova Dumnezeu şi Impărăţia sa sub Cristos Isus. Nu, Impărăţia lui Dumnezeu nu împovărează pe supuşii ei cu prescripţii şi restricţii apăsătoare. Mulţumitor a scris profetul Mica despre Suveranul Domn Iehova: „El ţi–a comunicat, o omule pămîntean, ce este bine. Si ce alta care Iehova de la tine, decît să faci dreptate, să iubeşti bunătatea şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău“? (Mica 1:2; 6:8).

31. (a) De ce n–au avut nevoie patriarhii de nici o colecţie de legi? (b) Va fi altfel cînd ei vor învia?

³¹ Aceste cuvinte ne aduc aminte de bărbaţii credincioşi, care în timpul din vechime ‘au umblat cu adevăratul Dumnezeu’: Abel, Enoh şi Noe (Evr. 11:4–7; Gen. 4:4; 5:22; 6:9). Din capitolul 11 al scrisorii către evrei reiese că ei obţinuseră plăcerea lui Dumnezeu. Patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov, care au trăit mai tîrziu, posedau legi amănunţite despre sfinţenia sîngelui şi despre tăierea împrejur (Gen. 9:4; 17:9–14). Ei s–ua dovedit însă vrednici să trăiască sub Impărăţie deoarece au crezut şi au manifestat credinţa lor prin ascultare faţă de poruncile lui Dumnezeu (Gen. 18:18, 19). Apostolul a scris: „Prin credinţă a ascultat Avraam . . . şi a locuit în corturi cu Isaac şi Iacov, moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe. Căci el aştepta oraşul care are temelii adevărate, al cărui ziditor şi întemeietor este Dumnezeu“ (Evr. 11:8–10). Cînd aceşti patriarhi vor învia, pentru a funcţiona ca ‘prinţi’ pe un pămînt paradisiac, vor avea nevoie tot aşa de puţin de un mare număr de legi restrictive ca înainte cu 3 500 de ani, cînd au trăit pentru prima dată pe pămînt, pentru a dovedi că ei cred (Ps. 45:16).

32. In ce privinţă este domnia lui Dumnezeu, spre deosebire de domnia oamenilor, o binecuvîntare?

³² Toate acestea arată că între domnia lui Dumnezeu şi domnie oamenilor există o deosebire fundamentală. Impărăţia lui Dumnezeu domneşte în timp ce apelează la sentimentul moral al oamenilor şi toţi aceia care o acceptă se subordonează acestei domnii, deoarece ei iubesc pe Dumnezeu şi pe aproapele lor. Domnia lui Dumnezeu acţionează unitar. Ea este eficace printre persoanele care se supun Impărăţiei cereşti. Ea este o binecuvîntare. Aceasta se dovedeşte prin dragostea şi armonia care se văd la congresele Martorilor creştini ai lui Iehova. Domnia oamenilor, dimpotrivă, se reazemă pe o mulţime nemărginită de legi. Acestea, în parte, pot să fie bune, totuşi în cele mai multe cazuri nu sînt respectate din iubire, ci din silă sau din frica de pedeapsă. Mulţi oameni nu ţin seamă de lege dacă cred că „scapă nepedepsiţi“. In ultimii ani chiar înalţi funcţionari guvernamentali au procedat aşa — de asemenea, persoane care ar trebui să fie cei dintîi în respectarea legii.

33. Ce arată că lumea observă ce foloase trag servii lui Dumnezeu din faptul că ascultă de legea Impărăţiei lui Dumnezeu? Citează exemple.

³³ Deja, adesea, foloasele pe care Martorii lui Iehova le trag din ascultarea faţă de legea Impărăţiei lui Dumnezeu a impresionat adînc pe cei de–afară. De exemplu, ziarul Register, care apare în Des Moines (Iowa) a scris despre congresul cu motto–ul „Serviciul sfînt“, pe care l–au ţinut Martorii lui Iehova în acel oraş în vara trecută:

“Un observator care în toată viaţa sa nu auzise decît comentarii negative despre Martorii lui Iehova, a vizitat o conferinţă a Martorilor lui Iehova, care a avut loc nudemult în sala de conferinţă a veteranilor de război, pe care ei înainte nu au obţinut–o niciodată pentru serbările lor. Numărul celor prezenţi s–a ridicat la 8 000.

El a fost impresionat de:

● lipsa absolută de prejudecată faţă de toate rasele şi de spiritul de solidaritate adînc al acestor oameni din toate păturile sociale ale populaţiei;

● atitudinea prietenească şi de amabilitate a martorilor care, cu toate că sînt convinşi că au adevărul, nu condamnă ci se străduiesc plini de iubire să convingă;

● eficienţa şi funcţionarea fără fricţiune a organizaţiei congreselor; 2 200 de ajutoare voluntare s–au prezentat pentru lucru ca măturatul întregii clădiri şi gătitul mîncărurilor . . .; s–a auzit adesea fraza: ‘Ne străduim întotdeauna să lăsăm o clădire într–o stare mai bună decît am găsit–o noi’.

● el a fost impresionat de copiii de toate vîrstele, care cînd programul era în curs, şedeau liniştiţi la locul lor, în timp ce părinţii — cu Biblia şi cu agenga în mînă — ascultau cu atenţie conferinţele“.

34. Pentru ce domneşte printre Martorii lui Iehova o unitate remarcabilă şi a ce este ea o gustare anticipată?

³⁴ Unitatea remarcabilă care se observă astăzi pe întregul pămînt numai printre martorii lui Iehova, aparţine marilor avantaje care se trage din faptul că ei se subordonează, în prima linie, Impărăţiei lui Dumnezeu şi acţionează după legea sa a iubirii. Este gustare cu anticipaţie a armoniei şi iubirii care vor exista pe pămînt la toţi oamenii sub Domnia Impărăţiei cereşti.

35. Cum trebuie să se supună întreaga creaţiune domniei nelimitate a lui Iehova? (Apoc. 4:11).

³⁵ Cînd Impărăţia mesiană de 1 000 de ani îşi va fi atins scopul şi omenirea va fi fost adusă la perfecţiune în paradisul mondial, se vor împlini următoarele cuvinte, care au fost rostite despre Cristos: „In sfîrşit, cînd el predă Dumnezeului şi Tatălui său . . . astfel încît el să fie totul în toate“ (1 Cor. 15:24–28). Toate creaturile vor trebui să se supună atunci domniei neclintite a acestui Rege al veşniciei, dacă vor dori să rămînă în viaţă.

FOLOASELE PE CARE LE ADUCE IMPARATIA ASTAZI

36. Ce dovedeşte că Impărăţia lui Dumnezeu are puterea să unească pe oameni în iubire? (Rom. 13:10).

³⁶ Dar Impărăţia cerească aduce deja acum, înainte de începerea domniei sale durabile de o mie de ani pe pămînt, sprijinitorilor săi credincioşi, care recunosc pe Isus ca rege al lor, în multe privinţe mari foloase. Ei nu mai sînt dezbinaţi prin mîndrie sau ură, care se reazemă pe gîndirea naţionalistă. Certurile tribale şi prejudecăţile rasiale aparţin trecutului. După cum se răsfrînge legea Impărăţiei, arată ceea ce s–a întîmplat în două sate mexicane. Inainte cu cîţiva ani locuitorii ambelor sate purtau asupra lor permanent un pistol sau o armă şi în certurile lor se foloseau de ele. Adesea a fost cineva omorît, totuşi poliţia nu putea să descopere nici un vinovat. Apoi o familie a căzut de acord să înveţe conţinutul Bibliei sub îndrumarea propovăduitorilor călători ai martorilor lui Iehova. In sfîrşit, aproape toţi locuitorii acestor două sate au început să studieze Biblia şi să acorde crezare adevărului biblic. In curînd sentimentele duşmănoase au făcut loc sentimentelor prieteneşti. Oamenii şi–au vîndut armele şi şi–au cumpărat Biblii pe ele. Astfel, locuitorii acestor sate au fost uniţi în iubire sub Impărăţia lui Dumnezeu.

37. Cum s–a arătat în secolul nostru deosebit de clar de ce mare folos este unitatea creştină?

³⁷ De ce folos mare este adevărata unitate creştină, se srată deosebit de lămurit cînd izbucneşte un război fratricid între naţiuni. In războaiele duse cu binecuvîntarea preoţimii în secolul nostru al 20–lea, s–a întîmplat adesea că au luptat catolici împotriva catolicilor, protestant contra protestant şi budis contra budist. Altfel stau lucrurile cu martorii lui Iehova. Ei au rămăs uniţi şi această unitate dovedeşte că Impărăţia lui Dumnezeu — singurul guvern care poate să unească pe apartenenţii tuturor popoarelor şi raselor într–o comunitate paşnică — este o realitate (Iac. 2:2–4).

38. In ce măsură era de folos Impărăţia oamenilor care înainte fuseseră sclavi în Babilonul cel Mare?

³⁸ Impărăţia a eliberat, de asemenea persoane sincere în mare număr din sclavia religiei babilonice împreună cu învăţăturile lor. Sub expresia „religia babilonică“ înţelegem toate religiile pămîntului care–şi au rădăcinile în dogmele şi formalităţile vechiului Babilon, leagănul tuturor falselor religii. Din Babilon provin misterele şi închipuirile superstiţioase — caracteristica celor mai multe religii de astăzi, de asemenea Creştinătatea necreştină. Dar „Babilonul cel Mare“, imperiul mondial de astăzi al falsei religii, în curînd va fi nimicit. Dumnezeu porunceşte tuturor care–l iubesc: „Ieşiţi dintr–însa poporul meu, dacă nu voiţi să aveţi parte la păcatele ei şi dacă nu voiţi să aveţi o parte din plăgile ei“ (Apoc. 18:2, 4). Impărăţia cerească ne este de folos întrucît ne ajută să întoarcem spatele falsei religii, înainte ca Dumnezeu să execute sentinţa sa asupra întregului sistem babilonic.

39. După ce ar trebui să se străduiască creştinii după cuvintele lui Isus şi cum ne–a păzit urmarea sfatului său de materialism?

³⁹ Impărăţia ne uşurează de asemenea să scăpăm de primejdia materialismului. Cum ni se dă acest ajutor? Isus a vorbit în faimoasa sa predică de pe munte despre ‘lucrurile după care naţiunile se străduiesc lacom’. El a spus că ele se vor întreba necontenit: „Ce vom mînca“? sau „Ce vom bea“? sau „Cu ce ne vom îmbrăca“?. Este acesta lucrul cel mai important? Nu, căci Isus a adăugat: „Astfel, continuaţi mai întîi să căutaţi Impărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Sa (a lui Dumnezeu) şi toate celelalte lucruri vi se vor adăuga“ (Mat. 6:31–33). Dacă ne punem, aşadar, ca ţintă să căutăm Impărăţia — în timp ce ne preocupăm amănunţit cu a ne supune ei şi promovăm interesele sale —, Tatăl nostru ceresc se îngrijeşte ca noi toţi să şi primim cele necesare pentru viaţă (1 Tim. 6:8).

40. In ce măsură este mesajul Impărăţiei un scut pentru moralitatea şi sănătatea noastră?

⁴⁰ Un folos suplimentar, pe care Impărăţia ni–l poate aduce, este protecţia moralităţii şi a sănătăţii noastre. Toţi care trăiesc după „vestea bună“, se străduiesc să se păstreze în privinţă morală. Ei ştiu că altfel „nu pot moşteni Impărăţia lui Dumnezeu“ (1 Cor. 6:9–11). Aceasta le serveşte de protecţie faţă de o viaţă imorală şi faţă de bolile sexuale îngrozitoare, care intervin ca urmare a relaţiilor sexuale cu diferiţi parteneri frecvent capricioşi. De asemenea, ei scapă de amărăciune şi de mustrările de conştiinţă, pe care le aduce cu sine călcarea legii lui Dumnezeu. Prin faptul că porunca apostolică de ‘a se feri de sînge’ este ascultată, îşi menţin o conştiinţă bună faţă de Marele Dătător de viaţă. In afară de aceasta, ei nu ajung în primejdia de a–şi atrage asupra lor o boală de gălbenare (icter) sau de una din celelalte boli, care sînt transmise adesea prin sîngele folosit pentru transfuzie (Fapte 15:20, 28, 29).

41. Cum se răsfrînge urmarea principiilor Impărăţiei favorabil asupra vieţii de familie?

⁴¹ Servii lui Iehova urmează, în viaţă lor de familie, principiile Impărăţiei. Prin aceasta ei sînt scutiţi de mult necaz care în lumea noastră modernă pe unii îi apasă, a căror căsnicie este eşuată sau zdruncinată. Biblia ne îndeamnă să ducem o viaţă de familie frumoasă, să obişnuim conversaţia pentru a ne bucura în comun de viaţă şi de a servi în comun lui Dumnezeu (Col. 3:14, 18–21). Ea arată sfaturi practice, care arată cum se poate face aceasta. Numai în Statele Unite s–a atins în 1976 recordul de un milion de divorţuri. De asemenea criminalitatea infantilă şi alte probleme de familie au crescut excesiv. Familiilor martorilor lui Iehova însă le–a reuşit în mare şi în total să rămînă libere de aceste probleme. Cum aşa? Deoarece ei trăiesc după legea Impărăţiei.

42. Citează exemple care arată cum a ajutat mesajul Impărăţiei pe oameni să–şi învingă problemele.

⁴² Chiar şi persoanele care se încep a se ocupa cu adevărurile Impărăţiei, pot trage foloase din aceasta, căci ele primesc prin această îndrumare corectă, care le dă posibilitate apoi să rezolve problemele vieţii. O femeie a divorţat într–un timp cînd încă nu ştia nimic despre Impărăţia lui Dumnezeu. După aceea s–a văzut pusă în faţa grelei sarcini de a creşte doi copilaşi în lumea brutală de astăzi. Această femeie scrie despre foloasele pe care i le–a adus mesajul Impărăţiei următoarele:

“Aş dori doar să vă fac de cunoscut cît de mulţumitoare sînt că pot să aparţin adunării lui Iehova. Este de dorit ca şi alte divorţate din lume să cunoască pe Iehova şi să afle că există cineva care impărtăşeşte de mii de ori unuia dragostea, la care există un motiv de a dori să trăiască mai departe. Nicăieri în lume nu se găsesc astfel de oameni plini de iubire ca într–o Sală a Impărăţiei Martorilor lui Iehova. Iar în ceea ce priveşte surorile, care înainte cu şapte ani au venit la uşa mea, ei bine, mulţumesc în fiecare zi lui Iehova pentru că le–a condus aici şi pentru că a permis că continue lucrarea de propovăduire şi pentru că nu a adus deja mai devreme peste noi necazul cel mare. Cît de mulţumit ar trebui să fie cineva faţă de acela care i–a salvat viaţă“?

COMUNITATE CORDIALA SUB IMPARATIE

43. In ce măsură poate fi de folos dacă ţine cineva laolaltă ca familie şi ca adunare creştină?

43 Poate fi de folos în diferite feluri, dacă oamenii ca familie şi ca adunare creştină, ţin laolaltă. A scos Noe singur la capăt cu lucrul pe care–l avea de făcut înainte de potop? Nu, aceasta era o întreprindere de familie. Noe şi apartenenţii săi au lucrat împreună ca familie, au supravieţuit potopul ca familie, şi au mulţumit lui Iehova ca familie (Gen. 8:18–20). A trecut Moise singur prin Marea Roşie, cînd a despărţit apele? Ei bine, întreaga comunitate a lui Israel a trecut împreună cu el şi la trecerea lor prin mare ea a stat ca totalitate sub ocrotirea lui Iehova. (Exod 14:29–31). In mod asemănător poate să fie folositor, dacă noi astăzi, ca familie şi ca adunare ţinem laolaltă ataşamentul plin de iubire, la care ne îndeamnă Cuvîntul lui Dumnezeu. (Compară Faptele Apostolilor 2:46, 47).

44. De ce folos deosebit este întrunirea în timpuri grele?

⁴⁴ O astfel de comunitate cordială este folositoare mai cu seamă în vremuri grele sau în timp de persecuţie. Ca exemplu, să servească următoarele: In timpul războiului civil din Liban, martorii lui Iehova din acea ţară ţineau tare laolaltă şi au făcut experienţe remarcabile. La un congres de circuit, într–o casă particulară erau adunaţi 117 martori. După ce ultima soră a intrat în casă, în faţa uşii a explodat o rachetă. Dar nimănuia nu i s–a întîmplat ceva. In timpul întrunirii ploua cu rachete şi şrapnele, astfel încît lămpile de pe străzi zburau, iar clădirile de jur împrejur erau perforate. Dar nici o singură împuşcătură nu nimerise locuinţa în care erau adunaţi martorii. Odată a fost bombardată o parte a oraşului, în care erau aşezate două locuinţe ale martorilor lui Iehova. Martorii s–au sfătuit dacă ar trebui să meargă la întrunire. Atunci s–au hotărît să nu renunţe la adunarea lor (Evr. 10:25). Cînd s–au întors acasă, o casă era dărîmată total de o bombă, iar cealaltă era aşa de puternic găurită de şrapnele, încît n–ar mai fi existat nici un supravieţuitor, dacă ar fi rămas cineva în clădiri. Aceşti martori îşi pierduseră absolut totul ce au posedat în bucuri materiale, dar ei erau încă în viaţă, şi acesta era lucrul cel mai important.

45. In ce măsură poate fi de folos o comunitate cordială astăzi şi în „necazul cel mare“?

⁴⁵ Inseamnă aceasta că martorii lui Iehova sînt fericiţi de moarte în toate împrejurările? Nu neapărat. In Liban cel puţin doi martori ai lui Iehova au murit prin partizani. De asemenea la catastrofe ca cutremure de pămînt au murit deja şi martori ai lui Iehova. Dar, în general, s–a dovedit folositor ca ei să se lase în nădejdea lui Iehova prin rugăciune că ei, ca adunare, constituie o comunitate cordială şi că în situaţii grele şi–au păstrat calmul (Filip. 4:5–7). Aceasta le–a dat deja adesea o gustare cu anticipaţie, pe care Dumnezeu a promis–o poporului său pentru timpul „necazului cel mare“, în care Impărăţia va nimici naţiunile duşmănoase (Mat. 24:21, 22; Dan. 2:44).

46. Ce scut poate aştepta poporul adunat al lui Iehova, cînd exercită judecată şi pentru ce? (Zef. Ţef. 2:3; 3:8).

⁴⁶ Noi nu ştim încă cum va acorda Impărăţia această protecţie minunată. Dar profeţii lui Dumnezeu asifură pe poporul său ascultător că este spre propriul lor folos să se încreadă cu totul în Iehova. Prin profetul Isaia lasă Iehova să se rezulte următoarele: „Du–te poporul meu, intră în cămăruţa ta şi închide uşile tale după tine. Ascunde–te doar pentru o clipă pînă trece avertizarea pedepsei. Căci iată! Iehova iese din locul său pentru a trage la răspundere pe locuitorii pămîntului pentru fărădelegile lor, pe care le–au comis împotriva lui şi pămîntul va da pe faţă vărsările de sînge şi nu va mai acoperi pe cei ucişi ai săi“ (Isaia 26:20, 21). Judecăţile drepte ale lui Iehova vor fi executate cu siguranţă şi mîntuirea sa este sigură (Ps. 119:155, 156).

FOLOASE DURABILE PRIN IMPARATIE

47. Ce foloase promise gustă poporul lui Dumnezeu astăzi după Isaia 48:17?

⁴⁷ Isus Cristos este recunoscut astăzi ca Rege de o „mare mulţime de oameni“. El a arătat cum ar putea ei să ducă o viaţă curată şi să fie lucrători veseli pentru promovarea intereselor Impărăţiei Tatălui său. El a fost adus într–o relaţie preţioasă cu Tatăl său, care le spune: „Eu Iehova sînt Dumnezeul tău, Acela care te învaţă spre folosul tău, Acela care te lasă să păşeşti pe calea pe care trebuie să umbli“ (Isaia 48:17). Iehova arată poporului său prin Cuvîntul său profetic, cum poate să străbată în aceste zile, care precedă „necazul cel mare“.

48. (a) Ce ar trebui să facă acum neapărat toţi oamenii care caută pe Dumnezeu? (b) Ce avertisment al lui Isus ar trebui să punem la inimă acum şi pentru ce?

⁴⁸ Toţi oamenii, care caută pe Dumnezeu, ar trebui să fugă neapărat din prezentul „sistem rău de lucruri“ şi apoi se ţin departe de el. Fireşte noi nu cedăm corporal totuşi putem arăta că nu avem de–a face cu aceasta, în timp ce evităm modul lui egoist, materialist de viaţă. Acest lucru este de foarte mare importanţă pentru supravieţuirea noastră. După cum reiese din darea de seamă a lui Luca, Isus a spus avertizînd, la încheierea marii sale profeţii: „Vegheaţi dar, ca nu cumva să vi se îngreuneze inima cu prea multă mîncare şi băutură şi cu grijile vieţii şi ziua aceea să vie peste voi pe neaşteptate, într–o clipă, ca un laţ. Căci ea va veni peste toţi cei ce locuiesc pe toată suprafaţa pămîntului. Rămîneţi, aşadar, treji şi rugaţi–vă necontenit, ca să reuşiţi să scăpaţi de toate aceste lucruri, care vor trebui să se întîmple şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului“ (Luca 21:34–36).

49. Cum este întărit şi mai mult avertismentul lui Isus prin dările de seamă ale lui Marcu şi Matei?

⁴⁹ In darea de seamă a lui Marcu despre profeţia lui Isus găsim următoarele cuvinte de încheiere: „Vegheaţi, aşadar, stăruitor . . . ca să nu vă găsească dormind cînd vine pe neaşteptate. Ceea ce vă spun eu, însă vă spun tuturor: vegheaţi neîncetat“ (Marcu 13:35–37). Si Matei adăugă la darea de seamă cuvintele: „De aceea dovediţi–vă şi voi ca unii care sînteţi gata căci Fiul omului vine în ceasul în care nu vă gîndiţi“ (Mat. 24:44).

50. Pentru ce ar trebui să „ne ridicăm noi înşine capetele în sus“ în timpurile inspiratoare de teamă?

⁵⁰ Cristos Isus, „Fiul omului“, a spus că naţiunile vor vedea pe Fiul omului venind într–un nor cu putere şi cu mărire mare, într–un timp în care ele vor fi cuprinse de mare frică şi nelinişte. El a declarat: „Cînd însă vor începe să se întîmple aceste lucruri, uitaţi–vă în sus şi ridicaţi–vă capetele, căci eliberarea voastră se apropie“ (Luca 21:28). Da, Impărăţia lui Dumnezeu va elibera pe oameni din „sistemul rău de lucruri“! Impărăţia lui Dumnezeu îi va elibera ca să poată trăi pe un pămînt paradisiac, unde le va reveni din plin binecuvîntări prin Impărăţie timp de o mie de ani. Iar eficacitatea binecuvîntărilor acestei Impărăţii va dăinui pînă în veşnicie.

51. Ce relaţie de la început se va restatornici între Dumnezeu şi om?

⁵¹ In Biblie, în schimb, se spune că Dumnezeu intenţionează să domnească iarăşi nemijlocit ca la început peste omenire. Ea arată că „piatra“ — Impărăţia — amintită de Daniel a fost dezlipită din „munte“ — care este un simbol al suveranităţii divine — pentru a justifica suveranitatea universală a lui Dumnezeu şi pentru a restatornici relaţiile intime faţă de pămînt, care au existat la început. Cum se va întîmpla aceasta? Cum vor deveni oamenii din nou ca Adam – fii ai lui Dumnezeu, care se pot apropia de Dumnezeu fără mijlocitor?

52. Ce este pus în perspectivă poporului lui Dumnezeu în 1 Corinteni 15:24–28?

⁵² Din textul Bibliei în 1 Corinteni 15:24–28 aflăm că Cristos, după ce Impărăţia va dovedi că Dumnezeu îşi exercită pe drept şi corect autoritatea sa de domnie pe Pămînt şi în întregul Univers, va restitui Impărăţia în mîinile lui Iehova, „astfel încît Dumnezeu să fie totul în toţi“. Iehova va trasa atunci lui Isus şi celor 144 000 de regi împreună cu el, alte sarcini. Locuitorii Pămîntului, care după aceea vor trece proba hotărîtoare a loialităţii lor faţă de autoritatea de domnie a lui Iehova, vor cinsti pe vecie pe Isus ca Mijlocitorul principal al lui Dumnezeu, care s–a îngrijit ca Pămîntul să–şi preia iarăşi locul său legal în Univers şi va aduce lui Iehova închinare curată şi nepătată (Apoc. 20:7–15).

53. (a) La ce concluzie ajungem, dacă ne gîndim la tot ce aduce în existenţă Impărăţia lui Dumnezeu? (b) Pentru ce ar trebui, aşadar, să luăm poziţie, şi ce perspectivă măreaţă este legată de aceasta?

⁵³ Cînd ne gîndim la ceea ce e în stare să aducă Impărăţia, ar putea atunci, să ne fie ceva de vreun folos mai mare? Avem cu siguranţă toate motivele să–i mulţumim lui Iehova pentru acest aranjament iubitor. Să luăm poziţie, aşadar, hotărît şi credincios de partea Impărăţiei lui Dumnezeu sub Isus Cristos şi să ne bucurăm de binecuvîntările sale în vecii vecilor!

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

In Japonia, în Germania, în Nigeria, ba chiar de jur–împrejurul globului pămîntesc se vesteşte Impărăţia lui Dumnezeu.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Făcînd abstracţie de foloasele, pe care Impărăţia deja astăzi le aduce, avem perspectiva unei vieţi paşnice în noua Orînduire a lui Dumnezeu.