Capitolul 29

O cântare nouă, triumfală

Viziunea 9 — Revelaţia 14:1-20

Subiectul: Cei 144 000 se află împreună cu Mielul pe muntele Sion; declaraţiile îngerilor răsună pe tot pământul; se adună recolta

Perioada împlinirii: din 1914 până la necazul cel mare

 1. Ce ştim deja din capitolele 7, 12 şi 13 din cartea Revelaţia, şi ce aflăm acum?

URMĂTOAREA viziune a lui Ioan ne înviorează! În locul monstruoaselor organizaţii ale balaurului, asemănătoare unor fiare, îi vedem acum pe slujitorii loiali ai lui Iehova şi urmărim activitatea lor pe parcursul zilei Domnului (Revelaţia 1:10). Din Revelaţia 7:1, 3 am aflat deja că celor patru vânturi ale distrugerii nu li se dă drumul până nu sunt sigilaţi toţi cei 144 000 de sclavi unşi. Din Revelaţia 12:17 am înţeles că „cei rămaşi din sămânţa“ femeii devin în acea perioadă ţinta preferată a lui Satan, balaurul. Iar în capitolul 13 din cartea Revelaţia au fost descrise organizaţiile politice pe care Satan le-a înfiinţat pe pământ pentru a-i supune la mari presiuni şi la persecuţii crunte pe slujitorii fideli ai lui Iehova. Dar acest mare duşman nu poate zădărnici scopul lui Dumnezeu! Aflăm acum că, în pofida eforturilor lui pline de răutate, toţi cei 144 000 sunt adunaţi.

 2. Ce viziune cu final fericit primeşte Ioan în Revelaţia 14:1, şi cine este Mielul?

² Ioan, şi cu el clasa Ioan de astăzi, primeşte o viziune cu acest final fericit: „M-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sion şi cu el erau o sută patruzeci şi patru de mii care aveau scrise pe frunte numele său şi numele Tatălui său“ (Revelaţia 14:1). După cum am văzut, acest Miel este chiar Mihael, care a curăţat cerurile aruncându-i jos pe Diavol şi pe demonii lui. El este acel Mihael pe care Daniel îl descrie ‘stând în favoarea fiilor poporului’ lui Dumnezeu, în timp ce se pregăteşte ‘să se ridice’ pentru a executa judecăţile drepte ale lui Iehova (Daniel 12:1; Revelaţia 12:7, 9). Din 1914, acest Miel al lui Dumnezeu ce s-a jertfit stă pe muntele Sion şi este Rege mesianic.

 3. Ce este „muntele Sion“ pe care ‘stau’ Mielul şi cei 144 000?

³ Totul se întâmplă aşa cum a prezis Iehova: „Eu, da, eu l-am instalat pe regele meu pe Sion, muntele meu sfânt“ (Psalmii 2:6; 110:2). Acest verset nu se mai referă la muntele Sion pământesc, locul geografic al Ierusalimului pământesc, unde cândva domneau regii din linia lui David (1 Cronici 11:4-7; 2 Cronici 5:2). De fapt, după moartea şi învierea sa în anul 33 e.n., Isus a fost aşezat ca piatră unghiulară pe muntele ceresc Sion, locul din cer în care Iehova a stabilit să pună ‘oraşul Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc’. Aşadar, în acest context, „muntele Sion“ reprezintă poziţia înaltă a lui Isus şi a comoştenitorilor săi, care alcătuiesc Ierusalimul ceresc, adică Regatul (Evrei 12:22, 28; Efeseni 3:6). El simbolizează poziţia regală glorioasă la care Iehova îi înalţă în ziua Domnului. De-a lungul secolelor, creştinii unşi, ca nişte „pietre vii“, au aşteptat cu nerăbdare să stea pe acest munte Sion ceresc, unde sunt uniţi cu glorificatul Domn Isus Cristos în măreţul său Regat. — 1 Petru 2:4-6; Luca 22:28-30; Ioan 14:2, 3.

 4. De ce se poate spune că toţi cei 144 000 stau pe muntele Sion?

⁴ Ioan îi vede stând pe muntele Sion, alături de Isus, pe toţi cei 144 000 de comoştenitori ai Regatului ceresc. Viziunea se referă la un timp când mulţi dintre cei 144 000, însă nu toţi, se află deja în cer. Ulterior, în aceeaşi viziune, Ioan află că unii dintre cei sfinţi trebuie încă să persevereze şi să moară fideli (Revelaţia 14:12, 13). De aici reiese că unii dintre cei 144 000 se află încă pe pământ. De ce îi vede totuşi Ioan pe toţi stând pe muntele Sion cu Isus?a În calitate de membri ai congregaţiei creştinilor unşi, ei ‘s-au apropiat de un munte, Sion, şi de un oraş al Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc’ (Evrei 12:22). Ei au fost ridicaţi, în sens spiritual, în locurile cereşti pentru a fi în unitate cu Cristos Isus cum a fost ridicat şi Pavel când se afla pe pământ (Efeseni 2:5, 6). În plus, în 1919, ei au răspuns invitaţiei: „Urcaţi aici!“ şi, în mod figurat, ei „au urcat la cer într-un nor“ (Revelaţia 11:12). În baza acestor versete, putem spune că, în sens spiritual, toţi cei 144 000 stau pe muntele Sion împreună cu Isus Cristos.

 5. Ce nume au scrise pe frunte cei 144 000, şi ce înseamnă acest lucru?

⁵ Cei 144 000 nu au nicio legătură cu închinătorii fiarei, care sunt marcaţi cu numărul simbolic 666 (Revelaţia 13:15-18). Spre deosebire de ei, aceşti slujitori loiali au scrise pe frunte numele lui Dumnezeu şi cel al Mielului. Fără îndoială că Ioan, un iudeu, văzuse chiar numele lui Dumnezeu scris cu caractere ebraice: יהוה.b Având numele Tatălui lui Isus scris în mod simbolic pe frunte, cei sigilaţi arată tuturor că ei sunt martori ai lui Iehova, sclavii Săi (Revelaţia 3:12). Întrucât au scris pe frunte şi numele lui Isus, înseamnă că ei recunosc că îi aparţin lui. El este „soţul“ lor promis, iar ei sunt viitoarea lui „mireasă“, „o creaţie nouă“, care îi slujeşte lui Dumnezeu cu perspectiva vieţii cereşti (Efeseni 5:22-24; Revelaţia 21:2, 9; 2 Corinteni 5:17). Relaţiile strânse pe care le au cu Iehova şi cu Isus Cristos le influenţează toate gândurile şi acţiunile.

Ei cântă un fel de cântare nouă

 6. Ce cântare aude Ioan, şi cum o descrie el?

⁶ În armonie cu cele de mai înainte, Ioan spune în continuare: „Şi am auzit un sunet venind din cer, ca vuietul multor ape şi ca zgomotul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al unor cântăreţi care se acompaniază la harpă, care cântă la harpele lor. Ei cântă un fel de cântare nouă înaintea tronului şi înaintea celor patru creaturi vii şi a bătrânilor. Nimeni nu putea să înveţe această cântare decât cei o sută patruzeci şi patru de mii care au fost cumpăraţi de pe pământ“ (Revelaţia 14:2, 3). Nu ne miră că, la auzul celor 144 000 de glasuri unite într-un cor melodios, Ioan îşi aminteşte de vuietul cascadelor şi de tunete asurzitoare. Dar cât de plăcut este sunetul clar care seamănă cu un acompaniament de harpă (Psalmul 81:2)! Ce cor de pe pământ ar putea egala în măreţie acest cor magnific?

 7. a) Ce este cântarea nouă din Revelaţia 14:3? b) În ce sens cântarea din Psalmul 149:1 este nouă în zilele noastre?

⁷ Dar ce este această „cântare nouă“? După cum am observat în analiza textului din Revelaţia 5:9, 10, cântarea are legătură cu scopul Regatului lui Iehova şi cu măsura luată de el, prin intermediul lui Isus Cristos, pentru a face din Israelul spiritual „un regat şi preoţi pentru Dumnezeul nostru“. Ea este o cântare de laudă la adresa lui Iehova, care anunţă lucrurile noi pe care le realizează el prin intermediul Israelului lui Dumnezeu şi în favoarea acestuia (Galateni 6:16). Membrii Israelului spiritual răspund la invitaţia psalmistului: „Lăudaţi-l pe Iah! Cântaţi-i lui Iehova o cântare nouă, lauda sa în adunarea celor loiali lui! Să se bucure Israel în Marele lui Făuritor, să se înveselească fiii Sionului în Regele lor!“ (Psalmul 149:1, 2). Este adevărat, această cântare a fost scrisă cu secole în urmă, însă, în zilele noastre, ea are un înţeles nou. În 1914 s-a născut Regatul mesianic (Revelaţia 12:10). În 1919, slujitorii lui Iehova de pe pământ au început să anunţe cu zel reînsufleţit „cuvântul despre regat“ (Matei 13:19). Îmboldiţi de textul anual pe 1919, cel din Isaia 54:17, şi încurajaţi de restabilirea lor în paradisul spiritual, ei au început în acel an ‘să cânte şi să-l laude pe Iehova în inima lor’. — Efeseni 5:19.

 8. De ce numai cei 144 000 pot învăţa cântarea nouă menţionată în Revelaţia 14:3?

⁸ Dar de ce numai cei 144 000 pot învăţa cântarea menţionată în Revelaţia 14:3? Deoarece ea se referă la privilegiile lor în calitate de moştenitori aleşi ai Regatului lui Dumnezeu. Numai ei sunt adoptaţi ca fii ai lui Dumnezeu şi sunt unşi cu spiritul sfânt. Numai ei sunt cumpăraţi de pe pământ pentru a face parte din acest Regat ceresc şi numai ei „vor fi preoţi . . . şi vor domni ca regi“ cu Isus Cristos o mie de ani pentru a aduce omenirea la perfecţiune. Numai ei „cântă un fel de cântare nouă“ în prezenţa lui Iehova.c Toate aceste privilegii unice îi fac să înţeleagă într-un mod aparte Regatul şi le permit să cânte despre el într-un fel în care nimeni altcineva nu o poate face. — Revelaţia 20:6; Coloseni 1:13; 1 Tesaloniceni 2:11, 12.

 9. Cum a reacţionat marea mulţime la cântarea celor unşi, şi ce împlinesc astfel membrii ei?

⁹ Totuşi există oameni care ascultă această cântare şi reacţionează la cele auzite. Din 1935, o mare mulţime de alte oi, tot mai numeroasă, a auzit triumfala lor cântare şi s-a simţit îmboldită să li se alăture, anunţând Regatul lui Dumnezeu (Ioan 10:16; Revelaţia 7:9). Este adevărat, aceşti nou-veniţi nu pot învăţa să cânte aceeaşi cântare nouă pe care o cântă viitorii conducători ai Regatului lui Dumnezeu. Însă şi ei îşi unesc glasurile într-un cor melodios, aducându-i laude lui Iehova într-un imn de slavă şi aclamându-l pentru lucrurile noi pe care le înfăptuieşte. Astfel, ei împlinesc cuvintele-îndemn ale psalmistului: „Cântaţi-i lui Iehova o cântare nouă! Cântaţi-i lui Iehova, toţi locuitorii pământului! Cântaţi-i lui Iehova, binecuvântaţi-i numele! Anunţaţi zi de zi vestea bună a salvării lui! Vestiţi printre naţiuni gloria sa, printre toate popoarele, lucrările sale minunate! Daţi-i lui Iehova, o, familii ale popoarelor, daţi-i lui Iehova glorie şi recunoaşteţi-i puterea! Spuneţi printre naţiuni: «Iehova a devenit rege»“. — Psalmii 96:1-3, 7, 10; 98:1-9.

10. Cum cântă cei 144 000 „înaintea“ celor 24 de bătrâni simbolici?

¹⁰ Cum pot cei 144 000 să cânte „înaintea“ celor 24 de bătrâni, care, de fapt, îi reprezintă tot pe ei, dar în glorioasa poziţie cerească? La începutul zilei Domnului, cei „morţi în unitate cu Cristos“ au fost înviaţi ca fiinţe spirituale. Astfel, creştinii unşi fideli care au ieşit victorioşi se află acum în cer, îndeplinind în mod simbolic responsabilităţi asemănătoare cu cele ale celor 24 de grupuri de bătrâni din rândul preoţilor. Ei apar în viziunea referitoare la organizaţia cerească a lui Iehova (1 Tesaloniceni 4:15, 16; 1 Cronici 24:1-18; Revelaţia 4:4; 6:11). Rămăşiţa celor 144 000 care se află încă pe pământ cântă, aşadar, cântarea nouă înaintea, adică sub privirile, fraţilor lor înviaţi în cer.

11. De ce creştinii unşi biruitori sunt prezentaţi ca fiind şi 24 de bătrâni, dar şi 144 000?

¹¹ Probabil că ne întrebăm de ce creştinii unşi biruitori sunt prezentaţi aici ca fiind şi 24 de bătrâni simbolici, dar şi 144 000. Aici cartea Revelaţia îi priveşte din două perspective diferite. Cei 24 de bătrâni sunt întotdeauna prezentaţi în poziţia finală pe care o au în jurul tronului lui Iehova, fiind regi şi preoţi în cer. Ei reprezintă întregul grup al celor 144 000 în poziţia lor cerească, deşi, în prezent, o mică rămăşiţă a lor se află încă pe pământ (Revelaţia 4:4, 10; 5:5-14; 7:11-13; 11:16-18). În schimb, capitolul 7 din cartea Revelaţia subliniază că cei 144 000 sunt luaţi dintre oameni şi atrage atenţia asupra măreţului scop al lui Iehova de a sigila numărul complet al israeliţilor spirituali, luaţi individual, şi de a salva o mare mulţime fără număr. Tabloul prezentat în capitolul 14 din Revelaţia confirmă că întreaga clasă a Regatului, compusă din cei 144 000 de creştini unşi biruitori, va fi adunată împreună cu Mielul pe muntele Sion. Aşa cum vom vedea, sunt dezvăluite şi cerinţele pe care ei trebuie să le îndeplinească pentru a se număra printre cei 144 000.d

Cei ce îl urmează pe Miel

12. a) Cum îi descrie Ioan în continuare pe cei 144 000? b) În ce sens se poate spune despre cei 144 000 că sunt virgini?

¹² Ioan continuă descrierea pe care le-o face celor 144 000, care sunt „cumpăraţi de pe pământ“: „Ei sunt cei care nu s-au pângărit cu femei, ci sunt virgini. Ei îl urmează neîncetat pe Miel oriunde merge şi au fost cumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel, iar în gura lor nu s-a găsit minciună. Ei sunt fără pată“ (Revelaţia 14:4, 5). Când se spune că cei 144 000 „sunt virgini“ nu înseamnă că membrii acestei clase sunt neapărat necăsătoriţi în sens literal. Scriindu-le creştinilor care aveau chemare cerească, apostolul Pavel a zis că, deşi celibatul avea avantajele lui, existau situaţii când era de preferat ca ei să se căsătorească (1 Corinteni 7:1, 2, 36, 37). Ceea ce caracterizează în realitate această clasă este virginitatea spirituală. Ea nu a comis adulter spiritual cu politica lumii, nici cu religia falsă (Iacov 4:4; Revelaţia 17:5). Ca mireasă promisă lui Cristos, s-a păstrat pură, „fără pată în mijlocul unei generaţii strâmbe şi denaturate“. — Filipeni 2:15.

13. De ce sunt cei 144 000 o mireasă potrivită pentru Isus Cristos, şi cum ‘îl urmează ei neîncetat pe Miel oriunde merge’?

¹³ Mai mult, „în gura lor nu s-a găsit minciună“. În privinţa aceasta, sunt la fel ca Regele lor, Isus Cristos. Ca om perfect, „el n-a comis păcat, iar în gura lui nu s-a găsit înşelătorie“ (1 Petru 2:21, 22). Fiind şi fără pată, şi plini de adevăr, cei 144 000 sunt pregătiţi ca o mireasă castă pentru Marele Preot al lui Iehova. Când a fost pe pământ, Isus i-a invitat pe cei sinceri să-l urmeze (Marcu 8:34; 10:21; Ioan 1:43). Cei ce au răspuns invitaţiei au imitat modul său de viaţă şi s-au conformat învăţăturilor sale. Astfel, în cursa lor pământească, ei „îl urmează neîncetat pe Miel oriunde merge“, în timp ce el îi îndrumă prin lumea lui Satan.

14. a) În ce sens cei 144 000 sunt „prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel“? b) De ce pot fi consideraţi prime roade şi membrii marii mulţimi?

¹⁴ Cei 144 000 sunt „cumpăraţi de pe pământ“, „cumpăraţi dintre oameni“. Ei sunt adoptaţi ca fii ai lui Dumnezeu, iar după ce vor învia, nu vor mai fi oameni de carne şi sânge. După cum se arată în versetul 4, ei devin „prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel“. Este adevărat, în secolul I, Isus a fost „primul rod al celor care au adormit în moarte“ (1 Corinteni 15:20, 23). Însă cei 144 000 sunt ‘primele roade’ dintre oamenii imperfecţi, cumpărate prin intermediul jertfei lui Isus (Iacov 1:18). Totuşi, strângerea roadelor dintre oameni nu se încheie cu ei. Cartea Revelaţia a arătat deja că este adunată şi o mare mulţime, fără număr, care strigă cu glas tare: „Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care stă pe tron, şi Mielului!“ Această mare mulţime va supravieţui necazului celui mare şi, în timp ce membrii ei vor continua să fie învioraţi de „izvoarele apelor vieţii“, vor ajunge la perfecţiune pe acest pământ. După un anumit timp de la necazul cel mare, Hadesul va fi golit, iar milioane şi milioane de alţi oameni vor fi înviaţi şi vor avea şi ei posibilitatea să bea din aceste ape ale vieţii. Având în vedere acest lucru, este potrivit să numim marea mulţime drept prime roade dintre alte oi, ei fiind primii oameni care „şi-au spălat robele şi le-au albit în sângele Mielului“ cu speranţa de a trăi pentru totdeauna pe pământ. — Revelaţia 7:9, 10, 14, 17; 20:12, 13.

15. Ce paralele există între cele trei prime roade şi sărbătorile ţinute sub Legea mozaică?

¹⁵ Se pot stabili paralele interesante între aceste trei prime roade (Isus Cristos, cei 144 000 şi marea mulţime) şi sărbătorile ţinute în antichitate conform Legii mozaice. La 16 nisan, în timpul Sărbătorii Turtelor Nedospite, lui Iehova i se oferea un snop din primele roade ale recoltei de orz (Leviticul 23:6-14). Isus a fost înviat în ziua de 16 nisan. În a cincizecea zi de la 16 nisan, în luna a treia, israeliţii ţineau Sărbătoarea Secerişului primelor roade coapte ale recoltei de grâu (Exodul 23:16; Leviticul 23:15, 16). Această sărbătoare a fost numită Penticosta (provenind dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „a cincizecea“); primii membri ai celor 144 000 au fost unşi cu spirit sfânt chiar în ziua Penticostei din anul 33 e.n. Iar în luna a şaptea, când era adunată întreaga recoltă, se ţinea Sărbătoarea Colibelor, cu ocazia căreia israeliţii îşi exprimau cu bucurie recunoştinţa faţă de Iehova, locuind timp de o săptămână în colibe făcute, printre altele, din ramuri de palmier (Leviticul 23:33-43). În mod asemănător, marea mulţime, o parte a marelui seceriş, îşi exprimă recunoştinţa înaintea tronului cu „ramuri de palmier în mâini“. — Revelaţia 7:9.

Anunţarea veştii bune veşnice

16, 17. a) Unde vede Ioan un înger zburând, şi ce anunţ face îngerul? b) Cine mai participă la lucrarea de predicare a Regatului, şi de unde ne putem da seama de acest lucru?

¹⁶ Ioan scrie în continuare: „Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o veste bună veşnică pentru a o anunţa ca mesaj îmbucurător locuitorilor pământului şi la orice naţiune, trib, limbă şi popor. El zicea cu glas tare: «Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i glorie, pentru că a sosit ora judecăţii sale! Închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele de ape!»“ (Revelaţia 14:6, 7). Îngerul zboară „prin mijlocul cerului“, unde zboară păsările (compară cu Revelaţia 19:17). Prin urmare, glasul lui poate fi auzit pe tot globul. Nicio ştire transmisă la televizor nu se poate compara cu acest anunţ făcut de înger, care este auzit la scară mondială!

¹⁷ Toţi oamenii sunt îndemnaţi să se teamă de Iehova, nu de fiară şi de imaginea ei, el fiind cu mult mai puternic decât orice fiară simbolică aflată sub controlul lui Satan. De fapt, Iehova a creat cerul şi pământul, iar acum a sosit timpul ca el să judece pământul (compară cu Geneza 1:1; Revelaţia 11:18)! Când a fost pe pământ, Isus a profeţit cu privire la zilele noastre: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:14). Congregaţia creştinilor unşi îndeplineşte această misiune (1 Corinteni 9:16; Efeseni 6:15). Însă aici cartea Revelaţia dezvăluie că la această lucrare de predicare participă şi îngerii invizibili. De foarte multe ori s-a văzut îndrumarea lor când un Martor al lui Iehova a ajuns la o locuinţă unde un suflet deznădăjduit tânjea după ajutor spiritual şi chiar se rugase pentru el!

18. Potrivit anunţului îngerului care zboară prin mijlocul cerului, ce a sosit, şi cine sunt cei care vor face alte anunţuri?

¹⁸ Aşa cum a anunţat îngerul care zboară prin mijlocul cerului, ora judecăţii a sosit. Ce sentinţă va da acum Dumnezeu? Ceea ce vor anunţa acum al doilea, al treilea, al patrulea şi al cincilea înger vor face să le ţiuie urechile oamenilor. — Ieremia 19:3.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 202, 203]

cei 144 000

cei 24 de bătrâni

Comoştenitorii Regatului ceresc priviţi din două perspective diferite