Capitolul 31

Mari şi minunate sunt lucrările lui Iehova!

Viziunea 10 — Revelaţia 15:1—16:21

Subiectul: Iehova în sanctuarul său; cele şapte cupe ale mâniei sale sunt vărsate pe pământ

Perioada împlinirii: Din 1919 până la Armaghedon

 1, 2. a) În ce constă al treilea semn despre care vorbeşte Ioan? b) Ce ştiu de mult timp slujitorii lui Iehova în legătură cu rolul îngerilor?

O FEMEIE naşte un băiat! Un balaur mare încearcă să devoreze copilul! Din aceste două semne cereşti, prezentate dramatic în capitolul 12 al cărţii Revelaţia, înţelegem că vechea controversă, care pune în opoziţie Sămânţa femeii lui Dumnezeu cu Satan şi sămânţa lui demonică, atinge punctul culminant. Ioan atrage atenţia asupra acestor simboluri, spunând: „Şi în cer s-a văzut un semn mare . . . Şi în cer s-a văzut un alt semn“ (Revelaţia 12:1, 3, 7-12). Acum, Ioan vorbeşte despre al treilea semn: „Şi am văzut în cer un alt semn, mare şi minunat: şapte îngeri cu şapte plăgi. Acestea sunt ultimele, pentru că prin ele se sfârşeşte mânia lui Dumnezeu“ (Revelaţia 15:1). Şi acest semn este extrem de important pentru slujitorii lui Iehova.

² Să remarcăm că îngerii au din nou un rol important în realizarea voinţei lui Dumnezeu. De altfel, slujitorii lui Iehova ştiu de mult timp acest lucru. Sub inspiraţie, un psalmist din antichitate s-a adresat chiar îngerilor, îndemnându-i: „Binecuvântaţi-l pe Iehova, o, îngeri ai săi, tari în putere, care împliniţi cuvântul său, ascultând de glasul cuvântului său!“ (Psalmul 103:20). Acum, în această nouă scenă, îngerilor li se încredinţează misiunea de a vărsa ultimele şapte plăgi.

 3. Ce sunt cele şapte plăgi, şi ce înseamnă vărsarea lor?

³ Ce sunt aceste plăgi? Ca şi cele şapte sunete de trompetă, plăgile sunt judecăţi aspre care dezvăluie cum priveşte Iehova diferitele elemente ale acestei lumi şi care sunt rezultatele finale ale hotărârilor sale judecătoreşti (Revelaţia 8:1—9:21). Vărsarea acestor plăgi îndreaptă atenţia spre executarea judecăţilor divine, când, în ziua mâniei sale aprinse, Iehova îi va distruge pe cei ce şi-au atras mânia sa (Isaia 13:9-13; Revelaţia 6:16, 17). Astfel, prin ele „se sfârşeşte mânia lui Dumnezeu“. Dar înainte de a descrie vărsarea acestor plăgi, Ioan ne vorbeşte despre unii oameni ce nu vor fi afectaţi de ele. Ei au refuzat să primească semnul fiarei şi, rămânându-i loiali lui Iehova, îi cântă acestuia laude în timp ce anunţă ziua răzbunării sale. — Revelaţia 13:15-17.

Cântarea lui Moise şi a Mielului

 4. Ce vede acum Ioan?

⁴ Ioan vede acum o scenă impresionantă: „Şi am văzut ceva ca o mare de sticlă, amestecată cu foc, şi pe cei care ieşiseră victorioşi asupra fiarei, a imaginii ei şi a numărului numelui ei şi care stăteau în picioare lângă marea de sticlă şi aveau harpele lui Dumnezeu“. — Revelaţia 15:2.

 5. Ce reprezintă ‘marea de sticlă amestecată cu foc’?

⁵ ‘Marea de sticlă’ de aici este aceeaşi cu cea pe care Ioan o văzuse în faţa tronului lui Dumnezeu (Revelaţia 4:6). Ea seamănă cu „marea turnată“ (un bazin pentru apă) din templul lui Solomon, de unde preoţii luau apă pentru a se purifica (1 Regi 7:23). Prin urmare, ea reprezintă în mod potrivit „baia de apă“, Cuvântul lui Dumnezeu, prin care Isus purifică congregaţia preoţească a creştinilor unşi (Efeseni 5:25, 26; Evrei 10:22). Marea de sticlă este „amestecată cu foc“, ceea ce sugerează că aceşti creştini unşi sunt încercaţi şi purificaţi în timp ce respectă înaltele norme pe care Iehova le-a stabilit pentru ei. În plus, ne aminteşte că în Cuvântul lui Dumnezeu se găsesc judecăţi aprinse pronunţate de Iehova împotriva duşmanilor săi (Deuteronomul 9:3; Ţefania 3:8). Unele dintre aceste judecăţi sunt dezvăluite de ultimele şapte plăgi ce urmează să fie vărsate.

 6. a) Cine sunt cântăreţii care stau în picioare în faţa mării cereşti de sticlă, şi de unde ştim lucrul acesta? b) În ce fel ‘ies ei victorioşi’?

⁶ Întrucât marea turnată din templul lui Solomon era folosită de preoţi, înţelegem că aceşti cântăreţi care stau în picioare în faţa mării cereşti de sticlă sunt o clasă preoţească. Ei au „harpele lui Dumnezeu“, ceea ce ne face să ne gândim la cei 24 de bătrâni şi la cei 144 000, deoarece ambele grupuri cântă acompaniindu-se la harpe (Revelaţia 5:8; 14:2). Cântăreţii pe care îi vede Ioan ies „victorioşi asupra fiarei, a imaginii ei şi a numărului numelui ei“. Prin urmare, ei trebuie să fie aceia dintre cei 144 000 care se află pe pământ în timpul ultimelor zile. Ca grup, ei au ieşit într-adevăr victorioşi. Din 1919, de aproximativ 90 de ani, ei refuză să accepte semnul fiarei şi să considere imaginea ei unica speranţă de pace a omenirii. Mulţi dintre ei au perseverat cu fidelitate până la moarte, iar acum, când se află în cer, sunt, fără îndoială, bucuroşi să asculte cântarea fraţilor lor care se află încă pe pământ. — Revelaţia 14:11-13.

 7. Cum era folosită harpa în Israelul antic, şi ce efect ar trebui să aibă asupra noastră faptul că Ioan vede în viziune harpele lui Dumnezeu?

⁷ Aceşti învingători loiali au harpele lui Dumnezeu. Ei se aseamănă cu leviţii de la templul din vechime, care i se închinau lui Iehova cântând acompaniaţi la harpă. Unii chiar au profeţit cu acompaniament de harpă (1 Cronici 15:16; 25:1-3). Melodioasele acorduri de harpă dădeau un plus de frumuseţe cântărilor de bucurie ale israeliţilor şi rugăciunilor de laudă şi de mulţumire adresate lui Iehova (1 Cronici 13:8; Psalmii 33:2; 43:4; 57:7, 8). În vremuri de restrişte sau de captivitate nu se auzea sunetul harpei (Psalmul 137:2). Faptul că Ioan vede harpele lui Dumnezeu în această viziune ar trebui să ne facă să aşteptăm cu mai multă nerăbdare momentul în care îi vom înălţa o triumfătoare cântare de laudă şi de mulţumire Dumnezeului nostru.a

 8. Ce cântare se cântă, şi care sunt cuvintele ei?

⁸ Iată ce spune Ioan în continuare: „Ei cântau cântarea lui Moise, sclavul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului, zicând: «Mari şi minunate sunt lucrările tale, Iehova, Dumnezeu Atotputernic! Drepte şi adevărate sunt căile tale, Rege al eternităţii! Cine nu se va teme de tine, Iehova, şi nu va glorifica numele tău, pentru că numai tu eşti loial? Fiindcă toate naţiunile vor veni şi se vor închina înaintea ta, pentru că hotărârile tale drepte au fost arătate»“. — Revelaţia 15:3, 4.

 9. De ce cântarea este numită „cântarea lui Moise“?

⁹ Aceşti creştini unşi învingători cântă „cântarea lui Moise“, adică o cântare asemănătoare celei pe care a cântat-o Moise în împrejurări similare. După ce israeliţii au fost martori la cele zece plăgi din Egipt şi la distrugerea armatelor egiptene în Marea Roşie, Moise i-a făcut să-şi unească glasurile într-o triumfătoare cântare de laudă care proclama: „Iehova va domni veşnic, da, pentru totdeauna“ (Exodul 15:1-19). Aşadar, este foarte potrivit ca, în viziunea lui Ioan, cântăreţii, care ies victorioşi asupra fiarei şi iau parte la anunţarea ultimelor şapte plăgi, să-i înalţe şi ei o cântare „Regelui eternităţii“! — 1 Timotei 1:17.

10. Ce cântare a mai compus Moise, şi cum se aplică ultima ei strofă marii mulţimi de astăzi?

¹⁰ Într-o altă cântare, compusă pe vremea când Israelul se pregătea să cucerească Canaanul, Moise, înaintat în vârstă, i s-a adresat naţiunii astfel: „Voi proclama numele lui Iehova. Recunoaşteţi măreţia Dumnezeului nostru!“ Ultima strofă a acestei cântări era un îndemn şi pentru neisraeliţi. Aceste cuvinte inspirate ale lui Moise se aplică marii mulţimi de astăzi: „Bucuraţi-vă, naţiuni, cu poporul său“. De ce trebuiau să se bucure naţiunile? Deoarece Iehova ‘avea să răzbune sângele slujitorilor săi şi să aducă răzbunarea asupra vrăjmaşilor săi’. Executarea acestei judecăţi drepte va fi un motiv de mare bucurie pentru toţi cei ce speră în Iehova. — Deuteronomul 32:3, 43; Romani 15:10-13; Revelaţia 7:9.

11. Ce împlinire are în prezent cântarea pe care o aude Ioan?

¹¹ Cât de bucuros ar fi fost Moise să se afle în ziua Domnului şi să cânte împreună cu corul ceresc: „Toate naţiunile vor veni şi se vor închina înaintea ta“! Această cântare extraordinară are şi în prezent o împlinire minunată; nu numai în viziune, ci chiar în realitate, milioane de oameni din toate „naţiunile“ vin cu bucurie în organizaţia pământească a lui Iehova.

12. De ce cântarea celor victorioşi este numită şi „cântarea Mielului“?

¹² Însă această cântare nu este doar a lui Moise, ci şi a „Mielului“. În ce sens? Moise a fost profet al lui Iehova pentru Israel şi chiar el a profeţit că Iehova avea să ridice ‘un profet ca el’. Acesta s-a dovedit a fi Mielul, Isus Cristos. Dar Moise era „sclavul lui Dumnezeu“, în timp ce Isus era Fiul lui Dumnezeu, fiind de fapt Mai Marele Moise (Deuteronomul 18:15-19; Faptele 3:22, 23; Evrei 3:5, 6). Prin urmare, cântăreţii cântă şi „cântarea Mielului“.

13. a) Deşi Isus este mai mare decât Moise, în ce sens este un profet ca el? b) Cum ne putem alătura cântăreţilor?

¹³ La fel ca Moise, Isus a cântat în public laude lui Dumnezeu şi a profeţit despre victoria Sa asupra tuturor duşmanilor săi (Matei 24:21, 22; 26:30; Luca 19:41-44). Şi Isus a aşteptat cu nerăbdare timpul când naţiunile aveau să vină să-l laude pe Iehova, iar pentru a face posibil lucrul acesta şi-a jertfit viaţa umană în calitate de ‘Miel al lui Dumnezeu’ (Ioan 1:29; Revelaţia 7:9; compară cu Isaia 2:2-4; Zaharia 8:23). Aşa cum Moise a ajuns să înţeleagă semnificaţia numelui lui Dumnezeu, Iehova, şi să preamărească acest nume, şi Isus a dezvăluit oamenilor numele lui Dumnezeu (Exodul 6:2, 3; Psalmul 90:1, 17; Ioan 17:6). Întrucât Iehova este loial, promisiunile lui măreţe se vor împlini în mod sigur. Aşadar, suntem cu siguranţă în asentimentul acestor cântăreţi loiali, al Mielului şi al lui Moise, care cântă: „Cine nu se va teme de tine, Iehova, şi nu va glorifica numele tău?“

Îngerii care primesc cupele

14. Pe cine vede Ioan ieşind din sanctuar, şi ce primesc aceştia?

¹⁴ Este cât se poate de potrivit ca noi să auzim cântarea celor unşi victorioşi. De ce? Deoarece ei au anunţat pe pământ judecăţile pe care le conţin cupele pline cu mânia lui Dumnezeu. Însă, după cum arată Ioan în continuare, vărsarea acestor cupe nu-i priveşte doar pe oameni: „Apoi m-am uitat şi sanctuarul cortului mărturiei a fost deschis în cer, iar din sanctuar au ieşit cei şapte îngeri cu cele şapte plăgi, îmbrăcaţi în in curat şi strălucitor şi încinşi peste piept cu centuri de aur. Şi una dintre cele patru creaturi vii le-a dat celor şapte îngeri şapte cupe de aur pline cu mânia lui Dumnezeu, cel care trăieşte pentru totdeauna şi veşnic“. — Revelaţia 15:5-7.

15. De ce nu ne surprinde că cei şapte îngeri ies din sanctuar?

¹⁵ În templul din Israelul antic, în care se găseau reprezentări ale lucrurilor cereşti, numai marele preot putea să intre în Sfânta Sfintelor, numită aici „sanctuar“ (Evrei 9:3, 7). Sanctuarul reprezintă locul din cer unde stă Iehova. Însă, în cer, privilegiul de a veni înaintea lui Iehova nu-l are numai Marele Preot, Isus Cristos, ci şi îngerii (Matei 18:10; Evrei 9:24-26). Aşadar, nu ne surprinde că cei şapte îngeri sunt văzuţi ieşind din sanctuarul ceresc. Ei au primit o sarcină chiar din partea lui Iehova Dumnezeu: să verse cupele pline cu mânia lui Dumnezeu. — Revelaţia 16:1.

16. a) De unde ne dăm seama că cei şapte îngeri sunt bine pregătiţi să-şi îndeplinească sarcina? b) De unde înţelegem că aceşti îngeri nu sunt singurii care iau parte la vărsarea cupelor simbolice?

¹⁶ Îngerii sunt bine pregătiţi pentru a-şi îndeplini sarcina. Ei sunt îmbrăcaţi în in curat şi strălucitor, ceea ce arată că sunt sfinţi, curaţi spiritualiceşte şi drepţi în ochii lui Iehova. În plus, ei sunt încinşi cu centuri de aur. De obicei, când cineva se încingea însemna că se pregătea să îndeplinească o sarcină (Leviticul 8:7, 13; 1 Samuel 2:18; Luca 12:37; Ioan 13:4, 5). Prin urmare, îngerii sunt încinşi pentru a îndeplini sarcina primită. Mai mult, centurile lor sunt de aur. În tabernacolul din antichitate, aurul era utilizat pentru a reprezenta lucruri cereşti, divine (Evrei 9:4, 11, 12). De aici înţelegem că aceşti îngeri au de îndeplinit o misiune divină importantă. Dar nu sunt singurii care iau parte la această măreaţă misiune. De fapt, ei primesc cupele de la una dintre cele patru creaturi vii. Fără îndoială că este prima creatură vie, care seamănă cu un leu, simbol al îndrăznelii şi al curajului, calităţi atât de necesare pentru anunţarea judecăţilor lui Iehova. — Revelaţia 4:7.

Iehova în sanctuarul său

17. Ce spune Ioan despre sanctuar, şi de ce cuvintele lui ne amintesc de sanctuarul din Israelul antic?

¹⁷ Ioan încheie această parte a viziunii astfel: „Sanctuarul s-a umplut de fum datorită gloriei lui Dumnezeu şi datorită puterii sale şi nimeni n-a putut să intre în sanctuar până nu s-au terminat cele şapte plăgi ale celor şapte îngeri“ (Revelaţia 15:8). În Israelul antic, sanctuarul literal era uneori acoperit de un nor; această manifestare a gloriei lui Iehova îi împiedica pe preoţi să intre în el (1 Regi 8:10, 11; 2 Cronici 5:13, 14; compară cu Isaia 6:4, 5). Acestea au fost evenimente de pe pământ la care era evidentă participarea lui Iehova.

18. Când se întorc cei şapte îngeri la Iehova pentru a-i da un raport?

¹⁸ Şi în prezent Iehova este profund interesat de ceea ce se întâmplă pe pământ. El vrea ca aceşti şapte îngeri să-şi ducă la bun sfârşit sarcina primită. Trăim într-un timp crucial, de judecată, descris şi în Psalmul 11:4-6: „Iehova este în templul său sfânt. Iehova — tronul său este în ceruri. Ochii săi privesc, ochii săi scânteietori îi cercetează pe fiii oamenilor. Iehova îl cercetează atât pe cel drept, cât şi pe cel rău şi sufletul Său îl urăşte negreşit pe cel ce iubeşte violenţa. El va face să plouă peste cei răi cu capcane, cu foc şi cu sulf şi cu vânt dogoritor: paharul pe care vor trebui ei să-l bea“. Cei şapte îngeri nu se întorc la măreţul loc unde se află Iehova decât după ce varsă peste cei răi cele şapte plăgi.

19. a) Ce poruncă este dată, şi cine dă această poruncă? b) Când a început vărsarea cupelor simbolice?

¹⁹ Acum o poruncă înspăimântătoare răsună ca un tunet: „Şi am auzit un glas puternic din sanctuar care le spunea celor şapte îngeri: «Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!»“ (Revelaţia 16:1). Cine este cel care dă această poruncă? Nu poate fi decât Iehova, deoarece din cauza strălucirii gloriei şi a puterii sale nimeni n-a putut să intre în sanctuar. Iehova a venit pentru judecată la templul său spiritual în 1918 (Maleahi 3:1-5). Aşadar, porunca de a vărsa cupele mâniei lui Dumnezeu nu putea fi dată decât la scurt timp după acest an. De fapt, judecăţile pe care le conţin cupele simbolice au început să fie anunţate cu putere în 1922. În prezent, ele sunt anunţate cu tot mai multă forţă.

Cupele şi sunetele trompetelor

20. Ce dezvăluie şi ce anunţă cupele mâniei lui Iehova, şi cum sunt ele vărsate?

²⁰ Cupele mâniei lui Iehova dezvăluie lucruri de pe scena lumii aşa cum le vede Iehova şi anunţă judecăţile pe care el le va executa. Îngerii varsă cupele prin intermediul congregaţiei creştinilor unşi de pe pământ, ei fiind aceia care cântă cântarea lui Moise şi cântarea Mielului. Predicând vestea bună despre Regat, clasa Ioan a dezvăluit cu îndrăzneală ce conţin aceste cupe ale mâniei (Matei 24:14; Revelaţia 14:6, 7). Astfel, mesajul lor a fost un mesaj de pace, întrucât vestea libertate pentru omenire, dar şi de război, întrucât anunţa „ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru“. — Isaia 61:1, 2.

21. Care sunt ţintele comune primelor patru cupe ale mâniei lui Dumnezeu şi ale primelor patru sunete de trompetă, dar în ce fel se deosebesc ele?

²¹ Primele patru cupe ale mâniei lui Dumnezeu şi primele patru sunete de trompetă au aceleaşi ţinte: pământul, marea, râurile şi izvoarele de apă şi luminătorii cereşti (Revelaţia 8:1-12). Dar, spre deosebire de sunetele trompetelor care anunţau că plăgile se abat asupra ‘unei treimi’, vărsarea cupelor mâniei lui Dumnezeu afectează întregul. Astfel, deşi creştinătatea, „o treime“, a fost prima atinsă de aceste plăgi pe parcursul zilei Domnului, nicio parte din sistemul lui Satan nu a scăpat de chinuitoarele mesaje de judecată ale lui Iehova şi de necazurile pe care le-au adus ele.

22. În ce sens au fost diferite ultimele trei sunete de trompetă, şi ce legătură există între ele şi ultimele trei cupe ale mâniei lui Iehova?

²² Ultimele trei sunete de trompetă au fost diferite de cele precedente, ele fiind numite vaiuri (Revelaţia 8:13; 9:12). Primele două vaiuri au fost, în principal, lăcuste şi armate de călăreţi, în timp ce al treilea anunţa naşterea Regatului lui Iehova (Revelaţia 9:1-21; 11:15-19). După cum vom vedea, şi ultimele trei cupe ale mâniei divine conţin unele dintre aceste lucruri, dar sunt oarecum diferite de cele trei vaiuri. Să acordăm în continuare atenţie dramaticelor dezvăluiri pe care le aduce vărsarea cupelor mâniei lui Iehova.

[Notă de subsol]