16. a) Împotriva cui au manifestat clericii creştinătăţii o ură înverşunată? b) Ce s-a întâmplat în sânul creştinătăţii în Evul Mediu? c) A schimbat revolta, sau Reforma, protestantă căile creştinătăţii apostate?

¹⁶ Deşi se pretindeau păstori ai turmei lui Dumnezeu, conducătorii creştinătăţii, atât laici, cât şi religioşi, au manifestat o ură înverşunată faţă de toţi cei ce încurajau citirea Bibliei sau le demascau practicile nebiblice. Jan Hus şi William Tyndale, traducător al Bibliei, au fost prigoniţi şi martirizaţi. În întunecatul Ev Mediu, conducerea creştinătăţii apostate a dat dovadă de o cruzime fără precedent în timpul diabolicei Inchiziţii catolice. Oricine contesta învăţăturile sau autoritatea Bisericii era ucis fără milă. Drept urmare, nenumărate mii de aşa-zişi eretici au murit torturaţi sau arşi pe rug. În felul acesta, Satan s-a asigurat că orice sămânţă adevărată a organizaţiei lui Dumnezeu, asemănătoare unei femei, va fi repede distrusă. În 1517, când a început revolta protestantă, sau Reforma, multe biserici protestante au fost la fel de intolerante. Şi ele s-au făcut vinovate de vărsare de sânge martirizându-i pe cei ce au făcut totul pentru a-i rămâne loiali lui Dumnezeu şi lui Cristos. Într-adevăr, „sângele sfinţilor“ a curs şiroaie! — Revelaţia 16:6; compară cu Matei 23:33-36.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 31]

Religiile creştinătăţii s-au făcut vinovate de multă vărsare de sânge deoarece i-au persecutat şi i-au omorât pe cei ce traduceau, citeau sau doar aveau Biblia