Eficacitatea spiritului care a fost turnat de sus

 1 In ce stare se afla rămăşiţa Israelului spiritual înainte ca primul război mondial să fi luat sfîrşit în anul 1918?

Inainte ca primul război mondial să ia sfîrşit, la 11 noiembrie 1918, ţara spirituală a rămăşiţei prigonite a israeliţilor spirituali a fost pustiită. Ea era în privinţă spirituală, ca o pustietate, căci în ea nu se mai „produceau fructele împărăţiei“, deoarece rămăşiţa unsă a neglijat să predice fără teamă „vestea bună a împărăţiei“ (Matei 21:43; 24:14). Rămăşiţa urîtă şi oprimată în toate naţiunile a trimişilor împărăţiei a fost cuprinsă de îndoială şi de lipsă de curaj.

 2 Ce anume arăta că rămăşiţa n-avea să rămînă pentru totdeauna în această stare deplorabilă şi ce era necesar pentru ca situaţia să se poată schimba?

² A permis oare Iehova Dumnezeu ca poporul consacrat lui să rămînă pentru totdeauna în această stare deplorabilă? Nu! In timpurile precreştine El a dispus ca Ierusalimul şi ţara lui Iuda să stea pustii doar un timp limitat, nu mai mult ce şaptezeci de ani. Puterea mondială Babiloniană nu trebuia să se bucure pentru totdeauna de victima sa Ierusalimul şi Iuda. Tot atît de puţin s-a gîndit Dumnezeu să permită ca şi victima Babilonului celui mare, — rămăşiţa Israelului spiritual — să rămînă pentru totdeauna într-o stare care se aseamănă unei ţări pustiite. De aceea ce era necesar pentru ca situaţia să se schimbe spre glorificarea lui Iehova Dumnezeu, Spiritul sfînt trebuia să devină foarte activ faţă de ea.

 3 Conform cu Isaia 32:15, 16 situaţia deplorabilă a poporului lui Iehova trebuia să dureze pînă cînd avea să se întîmple ce anume?

³ Prin cuvintele din Isaia 32:15, Iehova şi-a asigurat poporul că situaţia sa deplorabilă va dura doar pînă cînd va fi vărsat spiritul de sus. Si ce trebuia să se întîmple după aceea? In profeţie se spune în continuare: „. . . pustia va deveni o grădină de pomi fructiferi şi însăşi grădina de pomi fructiferi va fi socotită ca o pădure adevărată . . . Si în pustie va sta dreptul, iar în grădina de pomi fructiferi va locui dreptatea însăşi. (Isaia 32:15, 16.)

 4, 5. a) Ce trebuia prin urmare să se întîmple cu rămăşiţa israeliţilor spirituali? b) In ce fel i-a fost confirmat rămăşiţei acest lucru prin viziunea pe care a avut-o Ezechiel şi în care a văzut o vale plină de oase de morţi?

⁴ Prin urmare în legătură cu eliberarea din Babilonul cel mare trebuia să fie turnat peste rămăşiţa israeliţilor spirituali, spiritul lui Dumnezeu. Această minunată perspectivă i-a fost confirmată prin viziunea pe care Iehova i-a dat-o profetului său Ezechiel pe cînd acesta era încă un exilat în Babilon. Ezechiel a văzut în această viziune o cîmpie joasă în care erau răspîndite oasele a nenumăraţi israeliţi morţi.

⁵ Pentru aceşti israeliţi morţi situaţia părea fără speranţă. Exact la fel de fără speranţă părea situaţia şi pentru israeliţii vii, care trăiau în captivitate în Babilonul antic, la cîteva sute de kilometri depărtare de patria lor pustiită. Insă din punct de vedere al lui Dumnezeu, situaţia lor nu era lipsită de speranţă. El este Dumnezeul care-i poate învia chiar şi pe morţi. Cu secole înainte, prin profeţii săi Ilie şi Elisei el a înviat morţi cu ajutorul spiritului său sfînt. De aceea în viziunea sa Ezechiel a văzut cum Dumnezeu i–a creat din nou şi i-a reînsufleţit pe toţi acei israeliţi morţi. Despre semnificaţia viziunii, Iehova a spus: „Va trebui să recunoaşteţi că eu sînt Iehova, cînd voi deschide locurile voastre de îngropăciune şi cînd vă voi aduce afară cin locurile voastre de înmormîntare, o poporul meu. Si voi pune spiritul meu în voi şi va trebui să veniţi la viaţă şi vă voi aşeza pe pămîntul vostru, şi va trebui să recunoaşteţi că eu însumi, Iehova am vorbit şi am făcut lucrul acesta.“

 6 Cum s-a ajuns la un fel de înviere spirituală şi ce au spus uimite naţiunile care au observat acest lucru?

⁶ Conform acestei profeţii, Babilonul a încetat să mai fie locul de înmormîntare al poporului iudeu. El a venit la un fel de înviere spirituală. Ca printr-o minune, în anul 537 î.e.n. o mică ceată de exilaţi israeliţi au plecat împreună cu însoţitorii lor din Babilon. Ei au coborît în patria lor, Iuda pentru a reconstrui Ierusalimul şi temolul său şi pentru a restabili patria lor pustiită, astfel încît ea să arate ca un paradis. Nu mai era necesat să-şi mai lovească pieptul în lamentări pentru cîmpurile dorite şi pentru viile roditoare pe care le-au dat pustiirii cuceritorii babilonieni în anul 607 î.e.n. Ce manifestare a eficacităţii spiritului lui Iehova! Naţiunile păgîne care au observat aceasta au rămas uimite. Ele s-au exprimat după cum relatează Psalmul 126:2: „Iehova a făcut un lucru mare prin ceea ce a făcut cu ei.“

 7 La cine s-a putut aplica în secolul al douăzecilea cuvintele din Psalmul 126:2 şi de ce?

⁷ Acelaşi lucru s-ar putea spune şi azi, în secolul nostru al douăzecilea. Despre cine? Nu despre iudeii naturali, care s-au stabilit după primul război mondial în Palestina şi au întemeiat în cele din urmă, cu ajutorul unei „forţe armate“ Republica Israel în anul 1948. Nu ci cuvintele profetice din Psalmul 126:2 au putut fi spuse despre studenţii bibliei, urîţi şi prigoniţi, pe întregul pămînt, care fuseseră eliberaţi în anul postbelic 1919 din robia Babilonului cel mare- Asupra acestor creştini eliberaţi care erau israeliţii spirituali, a fost turnat spiritul de sus. Această vărsare a spiritului le-a amintit de Rusaliile anului 33 e.n. cu toate că ea n-a fost însoţită de „limbi ca de foc“ care se aşezaseră asupra fiecăruia dintre discipoli şi-i făcuseră în stare să vorbească în limbi străine. (Fapte 2:1–4; Ioel 2:28, 29; Isaia 32:15).

 8 Pentru ce lucrare de după război a fost păstrată rămăşiţa israeliţilor spirituali şi de ce au putut ei să adapte pe drept numele de Martorii lui Iehova?

⁸ In consecinţă aceşti creştini întăriţi spiritual, au devenit mai activi în serviciul lui Iehova decît oricînd. „Predicaţi, predicaţi, predicaţi Impărăţia lui Dumnezeu întemeiată!!!“, aceasta a fost proclamaţia lor din ce în ce mai răsunătoare. Această activitate a fost propriu zis conţinutul vieţii lor. Conform Bibliei, acesta a fost motivul pentru care Dumnezeu i-a păstrat în viaţă în timpul primului război mondial şi i-a eliberat din Babilonul cel mare (Matei 24:9–14) De aceea ei s-au întrunit iarăşi şi s-au reorganizat, pentru a vesti Impărăţia lui Dumnezeu pînă la capăt pe scară mondială. Apoi a venit anul 1931. Prin sute de milioane de tractate gratuite, prin multe milioane de cărţi, printr-o campanie mondială de conferinţe şi prin sute de staţiuni de radio, ei au depus pînă atunci, pe întregul pămînt o mărturie pentru numele lui Dumnezeu şi pentru Impărăţia sa mesianică. Ei au făcut această fără „spiritul laşităţii“ (2 Tim. 1:7). Iar acum cu răsunetul cuvintelor din Isaia 43:10 în urechi, aceşti luptători pentru Iehova şi Impărăţia sa unşi cu spiritul sfînt şi-au luat numele motivat biblic de „Martorii lui Iehova“.

 9, 10. a) Cui nu i-a reuşit să şteargă acest nume? b) Cine în afară de rămăşiţa Israelului Spiritual sînt de asemenea decişi să se îngrijească de aceea ca acest nume să fie păstrat şi de aceea ce-au făcut ei?

⁹ Pînă astăzi nici o putere din tabăra religioasă a Babilonului cel mare şi a complicilor săi din cercurile politice, juridice şi militare n-a reuşit să şteargă de pe pămînt acest nume pe care-l poartă vestitorii Impărăţiei lui Dumnezeu. El există încă şi astăzi precum şi aceia care-l poartă.

¹⁰ Există acum o mare mulţime constînd din oameni temători de Dumnezeu, care sînt ferm hotărîţi să se-ngrijească ca acest important nume să fie păstrat cu toate că ei înşişi nu sînt israeliţi spirituali. Ei au observat ce-a făcut Dumnezeu al cărui nume este Iehova pentru poporul numelui său: rămăşiţa israelului spiritual. Ei au recunoscut asupra căror persoane a fost turnat spiritul lui Dumnezeu de sus. Ei membrii marii mulţimi sînt cei care spun printre naţiuni: Iehova a făcut lucruri mari prin ceea ce a făcut cu ei.“ (Psalm. 126:2) Acestui Dumnezeu care a putut face ceva atît de mare unei atît de mici rămăşiţe de israeliţi spirituali, doresc ei să se-nchine şi lui doresc să–i servească. Ei nu se mai tem nici de ură, nici de persecuţia lumii şi astfel ei s-au consacrat acestui Dumnezeu, prin Isus Cristos şi s-au ataşat rămăşiţei unse a martorilor creştini ai lui Iehova. Si ei s-au obligat să fie martori ai săi şi nu se ruşinează de lucrul acesta. (Apoc. 7:9–17; Zaharia 8:23).

OCROTIRE FATA DE EXPRIMARILE INSPIRATE DE DEMONI

11 La ce se referă orăcăiturile „balaurului“, ale „fiarei sălbatice“ şi ale „falsului profet“, însă ce face rămăşiţa şi marea mulţime să fie auzibil in ciuda acestui fapt?

¹¹ Astăzi rămăşiţa unsă şi marea mulţime stau unite în faţa fiarei sălbatice înarmată cu arme nucleare şi în faţa falsului profet politic. Din Apocalips 12:17 reiese limpede că balaurul, Satan Diavolul, este decis să poarte război cu rămăşiţa unsă. In aceasta el se serveşte pe pămînt de fiara sa sălbatică politică şi de falsul profet Anglo-American. Orăcăiturile lui inspirate de demoni asemănătoare broaştelor, ale adorării statului, ale suveranităţii naţionale, ale materialismului, ale păcii mondiale şi ale securităţii internaţionale prin Naţiunile Unite este astfel continuat. Cu toate acestea, martorii lui Iehova au vestit mesajul despre Impărăţia mesianică a lui Dumnezeu, cu putere, pe întregul pămînt. Mesajul Impărăţiei a pătruns în peste 200 de ţări şi teritorii insulare. Evident că balaurului, fiarei sălbatice şi falsului profet le-ar place să acopere mesajul Impărăţiei cu orăcăiturile lor. Si Babilonul cel mare ar face cu plăcere lucrul acesta îndeosebi creştinătatea care pretinde a vorbi în numele lui Dumnezeu.

12 In ce fel se aseamănă situaţia actuală cu situaţia în care se aflau regele Ahab, falşii profeţi şi profetul lui Iehova — Mica?

¹² Situaţia prezentă este asemănătoare aceleia în care se aflau profetul Mica şi falşii profeţi ai regelui israelit Ahab la anul 920 î.e.n. Profeţii falşi i-au prezis regelui Ahab o biruinţă militară — Mica dimpotrivă i-a vestit o nenorocire. El a declarat că Iehova vă permite ca regele Ahab să fie indus în eroare spre pieirea lui, printr-o exprimare inspirată, înşelătoare a falşilor profeţi. Unul dintre acei falşi profeţi cu numele de Zedechia, n-a vrut să recunoască lucrul acesta. In 1 Regi 22:24 citim: „Zedechia . . . s-a apropiat acum şi l-a lovit pe Mica peste obraz şi i-a zis: ‘Pe ce cale a plecat spiritul lui Iehova de la mine pentru a-ţi vorbi?’“ Insă Iehova i-a vorbit în realitate prin Mica, regelui Ahab, căci acesta nu s-a mai întors din bătălie. (1 Regi 22:20-38).

13 In ce fel a procedat rămăşiţa unsă a Israelului spiritual ca şi profetul Mica?

¹³ Ceva asemănător s-a întîmplat în timpul nostru, îndeosebi după anul 1919, în care puterile beligerante din primul război mondial au acceptat planul cu privire la Liga Naţiunilor pentru menţinerea păcii mindiale şi a securităţii internaţionale. Membrii rămăşiţei unse a Israelului spiritual au procedat asemănător profetului Mica. Dumnezeu turnase de sus spiritul sfînt peste ei şi aceasta după cum se prezise, a avut drept urmare că ei au profeţit, adică au explicat profeţiile din cuvîntul inspirat al lui Iehova — Biblia (Ioel 2:28, 29). Ei au prezis fără teamă cu ajutorul profeţiilor biblice, că Liga Naţiunilor va eşua. Apoi ei au dat un avertisment regilor sau domnitorilor creştinătăţii care corespundeau lui Ahab, regelui poporului renegat al lui Israel.

14 Ce mesaj cu privire la stăpînitorii creştinătăţii a dezaprobat preoţimea şi cum a procedat ea asemenea reginei Isabela?

¹⁴ Rămăşiţa a vestie că aceşti domnitori pretins creştini vor fi bătuţi şi nimiciţi în iminentul „război al zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“ cînd Iehova îşi va executa sentinţa împotriva lor. Lucrul acesta se va confirma cu toate că preoţimea [asemănătoare lui Zedechia şi celorlalţi falşi profeţi de atunci], a binecuvîntat guvernările şi armatele domnitorilor Creştinătăţii. Preoţimea pretinde că ea e singura autorizată să vorbească în numele lui Dumnezeu şi că are spiritul său. De aceea ea dezaprobă mesajul dezastruos pe care-l vesteşte rămăşiţa unsă cu privire la stăpînitorii politici şi la oştirile lor pentru care ea a implorat binecuvîntarea lui Dumnezeu. Ea a încercat că reprime lucrarea de predicare a rămăşiţei unse pentru a demonstra că ea nu se realizează cu aprobarea lui Dumnezeu şi nici cu sprijinul spiritului său. Ea s-a îngrijit ca rămăşiţa unsă să fie prigonită violent, aşa cum i-a prigonit soţia lui Ahab, regina Izabela pe Ilie şi pe sute de alţi profeţi ai lui Iehova (1 Regi 18:13).

15 Cînd va afla clar preoţimea Creştinătăţii dacă a avut vreodată spiritul lui Dumnezeu şi pentru ce nu va avea parte ca stăpînitorii Creştinătăţii să repurteze biruinţa?

¹⁵ In felul acesta preoţimea Creştinătăţii a lovit rămăşiţa unsă peste obraz într-un anzme sens spunînd. Pe ce cale a plecat spiritul lui Iehova de la mine pentru a-ţi vorbi?“ (1 Regi 22:24) Preoţimea va afla acum curînd, în mod exact dacă ea a avut vreodată spiritul lui Iehova. Ea nu va mai avea parte niciodată de aceea ca stăpînitorii şi armatele creştinătăţii să repurteze victorie şi nici nu va apuca să vadă nimicirea prietenilor săi politici şi militari în „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“. De ce nu? Deoarece elementele politice care-i sînt încă prietene şi care astăzi sînt membre active ale Naţiunilor Unite vor începe s-o urască şi-o vor nimici pe ea şi pe ceilalţi conducători preoţeşti ai Babilonului celui mare încă înainte de izbucnirea războiului Armaghedonului. (Apoc. 16:14, 16; 17:3–18.)

16 Insă ce va vedea rămăşiţa asemănătoare profetului Mica?

¹⁶ Dar cum i-a mers rămăşiţei unse asupra căreia Iehova şi-a turnat spiritul său de sus? Lovitura peste obraz pe care i-a dat-o preoţimea creştinătăţii ea a putut-o suporta. Ea va vedea cum mesajul care a fost transmis de spiritul lui Dumnezeu prin Biblie se va confirma. Da ea va vedea nimicirea stăpînitorilor lumeşti care au fost conduşi spre Armaghedon prin propaganda asemănătoare broaştelor a „balaurului“ a „fiarei“ şi-a „falsului profet“.

SPIRITUL GLORIEI SPIRITUL LUI DUMNEZEU

17 De ce nu se poate spune că rămăşiţa şi marea mulţime nu au spiritul lui Dumnezeu pentru că sînt ocărîte şi persecutate în timpul încheierii sistemului de lucruri?

¹⁷ Rămăşiţa unsă şi martorii ce colaborează cu ea marea mulţime constituită din celelalte oi ale lui Cristos, au fost violent persecutaţi (Ioan 10:16). Inseamnă aceasta că aceşti martori creştini ai lui Iehova n-aveau spiritul lui Dumnezeu? Nu! Dimpotrivă, căci Isus Cristos a prezis că adevăraţii săi discipoli, în timpul „încheierii sistemului de lucruri“ vor fi urmăriţi şi prigoniţi de toate naţiunile pentru că vor depune mărturie despre Impărăţia sa mesianică (Matei 24:3, 9–14). Cînd noi sîntem urmăriţi, ocărîţi şi persecutaţi pentru că sîntem neclintiţi lîngă numele lui Cristos, al regelui ce guvernează acum, noi nu avem nici un motiv să ne fie ruşine ca şi cum am fi făcut ceva rău.

18 De ce trebuie numiţi fericiţi cei ce sînt ocărîţi pentru numele lui Cristos? (1 Petru 4:14)

¹⁸ Un creştin martir din primul secol, apostolul Petru a spus: „Cînd sînteţi ocărîţi pentru numele lui Cristos, fiţi fericiţi deoarece spiritul gloriei, spiritul lui Dumnezeu, stă asupra voastră“ (1 Petru 4:14), sau după cum redă acest text Ludwig Albrecht: „Nu vă ruşinaţi pentru că purtaţi numele lui Cristos, ci fiţi fericiţi să–l lăudaţi. Căci spiritul care vă garantează gloria şi vă acordă putere — spiritul lui Dumnezeu — se odihneşte asupra voastră.“

19 Ce scop urmăresc aceia care ne ocărăsc pentru numele lui Cristos, însă ce produce spiritul pe care ni l-a dat Dumnezeu?

¹⁹ Persoanele care ne ocărăsc, pentru că ascultăm de poruncile lui Dumnezeu transmise nouă de către Cristos, ar dori să renunţăm la serviciul pentru Dumnezeu şi să încetăm să predicăm „această veste bună a Impărăţiei“ ca mărturie pe întregul pămînt. Dar spiritul pe care Dumnezeu l-a pus peste vestitorii săi, ai Impărăţiei, nu trezeşte în noi nici un sentiment de ruşine sau de vinovăţie ca şi cum am fi săvîrşit ceva greşit. El acţionează astfel încît noi să ne simţim onoraţi şi privilegiaţi, el fiind asociat cu gloria lui Dumnezeu. El ne determină să jubilăm în timp ce sîntem în strîmtorări deoarece ştim că strîmtorarea aduce (produce) perseverenţă, iar perseverenţa o stare de aprobare iar starea de aprobare speranţa şi speranţa nu duce la dezamăgire, deoarece în inima noastră a fost turnată dragostea lui Dumnezeu prin spiritul sfînt care ne-a fost dat.“ (Romani 5:3–5).

20 Potrivit Ps. 69:9 sîntem ocărîţi numai pentru numele lui Isus Cristos?

²⁰ Ca martori creştini ai lui Iehova, noi nu sîntem ocărîţi chiar numai „pentru numele lui Cristos“ ci şi pentru numele aceluia pentru care a suportat ocări Isus Cristos. „Nici Cristos nu şi-a plăcut lui însuşi ci aşa după cum este scris: ‘ocările acelora care te-au ocărît pe tine au căzut asupra mea.’“ (Romani 15:3) Aceste cuvinte citate din Psalmul 69:9 arată că cel ocărît este Iehova pentru a cărui casă de închinare a fost atît de zelos Isus Cristos. (Ioan 2:17)

21 Ce se poate spune despre spiritul care se odihneşte asupra noastră cînd sîntem ocărîţi pentru numele lui Iehova?

²¹ Este o mare onoare să fii ocărît pentru Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu. Este însă o şi mai mare onoare să fii ocărît pentru Iehova — Tatăl lui Isus Cristos, „căci Tatăl este mai mare decît Fiul“. (Ioan 14:28) Deoarece „spiritul lui Dumnezeu“ se odihneşte asupra noastră, atunci cînd sîntem ocărîţi pentru numele lui Cristos, ar trebui ca el să se odihnească într-o măsură şi mai mare atunci cînd sîntem ocărîţi ca purtători ai numelui lui Iehova, Dumnezeul lui Cristos. Dacă noi ne păstrăm integritatea faţă de Dumnezeu pînă cînd cei ce ocărasc vor fi nimiciţi în „marele necaz“ spiritul gloriei nu va fi îndepărtat niciodată de la noi. (Apoc. 7:14–17; 1 Pet. 4:14)

SPIRITUL SI MIREASA

22 Pentru ce orăcăiturile asemănătoare broaştelor, ale propagandei „balaurului“, „fiarei sălbatice“ şi „falsului profet“ nu ne pot determina să ne ataşăm de stăpînitorii lumii şi cu privire la ce spirit sîntem noi avertizaţi?

²² Noi ne putem aştepta şi la alte ocări din partea Balaurului diavolesc a „fiarei sălbatice“ politice şi a „falsului profet“ anglo-american, pentru că noi nu mărşăluim împreună cu domnitorii politici şi armatele lor spre cîmpul de bătălie de la Armaghedon. Nici propaganda lor care se aseamănă cu orăcăitul broaştelor nici lupta lor împotriva noastră nu ne vor determina să ne închinăm la altcineva sau la altceva decît Dumnezeu, sau să fim înduplecaţi să nu-l mai recunoaştem ca suveran al universului, sau să încetăm să căutăm mai întîi preţioasele lucruri ale Impărăţiei sale mesianice. Noi avem spiritul gloriei, spiritul lui Dumnezeu, care ne ajută să opunem rezistenţă exprimărilor inspirate de demoni prin care sînt conduse toate naţiunile spre „războiul zi ei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“, războiul Armaghedonului. (Apoc. 16:13–16; 19:19–21) Noi ne ţinem strîns doar de exprimările inspirate care vin din cuvîntul lui Dumnezeu, sfînt — Biblia. ‘Noi ne lăsăm conduşi de către aceste exprimări inspirate. De aceea spiritul lui Iehova care i-a inspirat pe profeţi în scrierea Bibliei este activ în viaţa noastră. El ne păzeşte de a fi influenţaţi de către spiritul lumii“. (1 Cor. 2:12)

23 Al cui glat îl lăsăm noi să se audă pretutindeni şi pentru cine se păstrează rămăşiţa curată ca o fecioară?

²³ Noi lăsăm plini de respect să se-audă glasul „spiritului şi al miresei“ pe întregul pămînt. Noi am recunoscut, cine este această „mireasă“. Este vorba despre adunarea discipolilor născuţi de spirit, care a fost promisă lui Isus Cristos, Mirelui ceresc, în vederea căsătoriei. Ea este reprezentată astăzi pe pămînt printr-o rămăşiţă unsă care va fi asociată în curînd cu Cristos în cer. De aceea rămăşiţa clasei miresei nu comite asemenea Babilonului cel mare, curvie religioasă cu stăpînitorii politici ai pămîntului. Membrii acestei clase nu se amestecă în politică şi nu leagă nici o prietenie cu lumea; ei doresc să-şi păstreze curăţenia feciorelnică pentru mirele lor ceresc, pentru Isus Cristos, pe care ei îl vestesc pretutindeni drept regele ce guvernează în cer la dreapta lui Dumnezeu. (Apoc. 17:5–18; 21:2–14; Iacob 4:4)

24 Ce trebuie să se-nţeleagă prin „spiritul“ menţionat în Apoc. 22:17?

²⁴ Despre timpul nostru în Apocalips 22:17 se spune: „Iar spiritul şi mireasa spun încontinuu: ‘Vino’! şi oricine însetează, să vină; oricine doreşte să ia gratuit apa vieţii.“ Spiritul menţionat aici este forţa activă a lui Iehova care se face auzit oarecum prin exprimările inspirate conţinute în profeţiile Biblice. Acest spirit se află în activitate înlăuntrul rămăşiţei clasei miresei.

25 Cine a urmat invitaţia pe care spiritul şi mireasa au retransmis-o mai departe şi la cine au venit ei pentru a lua „apa“ care potoleşte setea?

²⁵ Există astăzi oameni care acceptă invitaţia „spiritului“ şi a „miresei“? Desigur, şi anume mai ales de la 1935, anul în care rămăşiţa clasei miresei a primit clarificare despre cine este „marea mulţime“ menţionată în Apoc. 7:9–17. Pe baza invitaţiei divine deja mii de persoane care însetaseră după „apa vieţii“, au părăsit Babilonul cel mare care se asemăna unui teritoriu arid. Ei au părăsit „cisternele crapate“ făcute de oameni, care în realitate nu puteau să conţină apă întreţinătoare de viaţă. Ei au venit prin Isus Cristos, Mirele ceresc, la Iehova Dumnezeu, la „izvorul apei vii“, la „izvorul vieţii“. (Ieremia 2:13; Psalm 36:9)

26 In ce lucrare se asociază membrii marii mulţimi, rămăşiţei clasei miresei“ şi ce a avut aceasta drept urmare?

²⁶ Membrii marii mulţimi, care au fost învioraţi spiritual prin apa vieţii s-au asociat rămăşiţei clasei miresei şi oferă acum invitaţia şi altora. Prin aceasta această mare mulţime creşte în mod constant. Iehova şi-a pus spiritul său peste membrii acestei mari mulţimi şi de aceea ei nu se ruşinează că sînt ocărîţi pentru numele său şi pentru numele lui Cristos. Prin rămăşiţă şi prin „marea mulţime“, vestea va fi predicată pe o tot mai mare întindere. In felul acesta, îngrijirea divină, prin care oamenii ascultători au primit ocazia de-a trăi veşnic sub împărăţia lui Dumnezeu pe un pămînt transformat în paradis va fi făcută de cunoscut. Această veste bună va fi predicată în întreaga lume pînă la sfîrşitul prezentului sistem de lucruri, care încă tot mai este stăpînit de Balaur, de fiara sălbatică şi de falsul profet.

27 a) Numai cum se explică faptul că vestirea Impărăţiei a putut să fie realizată pînă acum pe scară mondială? b) Cu privire la ce ar trebui să semănăm noi de acum înainte dacă dorim să dobîndim viaţa veşnică?

²⁷ Vestirea mondială a veştii bune a Impărăţiei este într-adevăr o minune. Cum se explică această minune? Nu există decît o singură explicaţie, şi anume că spiritul sfînt a fost şi încă tot mai este în activitate. Dumnezeu permite ca spiritul său să acţioneze pentru ca, după cum a fost prezis, vestea bună a Impărăţiei să fie predicată pe-ntregul pămînt locuit, tuturor naţiunilor ca mărturie înainte de a veni sfîrşitul. Nici oamenii, nici demonii n-au fost în stare să combată spiritul lui Dumnezeu. Pentru că există regula divină irevocabilă, că ‘ceea ce seamănă un om, aceea vă şi culege’, noi nu mai vrem să semănăm, cu privire la carnea coruptă ci cu privire la spiritul sfînt al lui Dumnezeu. Dacă semănăm acum cu privire la spiritul lui Dumnezeu vom culege în cele din urmă din acest spirit, viaţa veşnică în orînduirea nouă a lui Dumnezeu. (Galateni 6:78) Mulţumiri să–i fie aduse lui Iehova Dumnezeu prin Isus Cristos că spiritul său este activ într-o măsură deosebit de mare în timpul nostru cînd toţi oamenii iubitori de pace şi dreptate au nevoie atît de urgent de el.