PERGAM

[Citadelă; Acropolă]

Oraș în Misia, în partea nord-vestică a Asiei Mici (partea asiatică a Turciei). Aici s-a aflat una dintre cele șapte congregații cărora apostolul Ioan le-a adresat mesajele consemnate în cartea Revelația (Re 1:11; 2:12-17). Orașul era situat la circa 80 km N de Smirna (actualul Izmir) și la circa 25 km de coasta Mării Egee. Ruinele Pergamului se găsesc astăzi lângă orașul Bergama. Inițial, Pergamul a fost o fortăreață construită pe un deal izolat, cu pante abrupte, aflat între două râuri. Cu timpul, orașul s-a extins în vale, iar fortăreața de pe deal a devenit acropola orașului.

Istoria. Nu se știe sigur de unde proveneau locuitorii Pergamului, însă unele dovezi indică spre regiunea Ahaia, din Grecia. În 420 î.e.n., orașul deja bătea monedă, iar în secolul următor apărea în scrierile lui Xenofon. După moartea lui Alexandru cel Mare, Pergamul a făcut parte din teritoriul stăpânit de Lisimah. Orașul și teritoriile din jur au ajuns să fie conduse de ofițerul de încredere al lui Lisimah, Filetairos. Acesta a fost întemeietorul dinastiei attalizilor, în timpul căreia Pergamul a devenit un oraș important și bogat. Regele Attalos I (241-197 î.e.n.) s-a aliat cu romanii împotriva macedonenilor. Succesorul său, Eumenes II, a construit o imensă bibliotecă, ce rivaliza cu faimoasa bibliotecă din Alexandria. Se presupune că în această perioadă la Pergam s-a inventat pergamentul (pergamena charta). În această epocă, regatul Pergamului controla aproape toate teritoriile din vestul Asiei Mici. În 133 î.e.n., Attalos III, aflat pe patul de moarte, a lăsat Pergamul moștenire Romei, iar orașul a devenit capitala provinciei romane Asia. (Vezi ASIA.) Chiar și după ce nu a mai fost capitală, Pergamul a continuat să fie un important centru administrativ.

Religia. Pergamul era un centru al religiei păgâne. Din câte se pare, aici se refugiaseră magii (astrologii) caldeeni din Babilon și își înființaseră o academie. Pentru a celebra victoria sa împotriva galilor, Eumenes II a construit în Pergam un altar uriaș de marmură închinat lui Zeus. Vestigiile altarului arată că acesta era decorat cu o friză enormă înfățișând lupta zeilor cu giganții (IMAGINE, vol. 2, p. 945, engl.). În Pergam exista și un templu al lui Asclepios, zeul vindecării și al medicinei; la acest templu veneau bolnavi din toate părțile Asiei.

Un aspect cu totul aparte al religiei Pergamului era cultul conducătorilor politici. În oraș s-a construit un templu impunător dedicat închinării la Cezar August. Astfel, Pergamul a fost primul oraș în care a existat un templu pentru cultul împăratului. În timpul împăraților Traian și Severus, în oraș s-au construit încă două astfel de temple. Encyclopædia Britannica numește Pergamul „principalul centru al cultului împăratului de la începuturile imperiului” (1959, vol. 17, p. 507). Închinarea la împăratul roman servea, fără îndoială, unui scop politic, acela de a uni prin închinarea la un zeu comun toate țările imperiului. Supușii imperiului se puteau închina la zeii lor, locali și naționali, însă toți trebuiau să-i aducă închinare împăratului.

„Unde este tronul lui Satan.” În mesajul adresat congregației din Pergam, consemnat de apostolul Ioan, Pergamul este numit orașul „unde locuiește Satan”. Astfel, creștinii de aici trăiau în locul ‘unde era tronul lui Satan’ (Re 2:13). Într-o enciclopedie biblică se afirmă: „Expresia face referire la ansamblul de culte păgâne, ... însă principalul cult vizat este, probabil, cultul împăratului. [Pergamul] a fost orașul unde închinarea la împărat, considerat divin, a constituit în timpul lui Domițian un test al loialității cetățenilor” (New Bible Dictionary, editat de J. Douglas, 1985, p. 912). Întrucât uciderea lui Antipa este menționată în același verset cu expresia „tronul lui Satan”, e posibil ca Antipa să fi fost omorât pentru refuzul de a se închina la Cezar.

Un alt element ce ar putea să explice caracterizarea Pergamului prin expresia „unde este tronul lui Satan” este cultul lui Zeus, sau Jupiter, zeul suprem în panteonul păgân. Acestui cult i se acorda o mare importanță în Pergam. Potrivit unei legende, unii zei asistaseră de pe dealul unde s-a construit Pergamul la nașterea lui Zeus. Imensul altar al lui Zeus, construit ulterior pe acropola orașului, este considerat una dintre minunile epocii. Închinătorii lui Zeus puteau adora și alți zei, dar trebuiau să-i considere inferiori acestuia. Creștinii din Pergam au fost lăudați pentru devoțiunea lor exclusivă față de adevăratul Dumnezeu, Iehova, și pentru faptul că, deși locuiau în orașul ‘unde era tronul lui Satan’, nu și-au renegat credința.

„Învățătura lui Balaam.” Totuși, în congregația din Pergam se făcea simțită influența dăunătoare a celor ce ‘țineau cu tărie la învățătura lui Balaam’ (Re 2:14). Această expresie amintește de profetul Balaam din Mesopotamia, care, după câteva încercări eșuate de a aduce blestemul asupra națiunii Israel, a venit cu ideea de a se folosi femei păgâne pentru a-i atrage pe bărbații israeliți în practicile imorale ale închinării la zei falși. Astfel, din cauza imoralității sexuale și a idolatriei au murit 24 000 de israeliți (Nu 25:1-18; 1Co 10:8; vezi BALAAM). Se pare că acei membri ai congregației din Pergam care ‘țineau cu tărie la învățătura lui Balaam’ tolerau imoralitatea sexuală (Iuda 4, 11; 2Pe 2:14, 15).

În congregația din Pergam erau și unii care fuseseră influențați de „învățătura sectei nicolaiților”. Și aceștia au fost îndemnați să se căiască (Re 2:15, 16).