Să înfruntăm plini de încredere această epocă a violenţei

„Însuşi Domnul Suveran Iehova a vorbit! Cine nu va profeţi?“ — AMOS 3:8

 1. a) Ce privilegiu măreţ avem noi cu privire la numele de Iehova? b) Cum îl preamăresc pe Iehova şi numele său Isus şi Pavel?

„DOMNUL Suveran Iehova“ — cît de minunat este descris prin aceste cuvinte Guvernatorul Suprem al universului! Chiar dacă sectele ridică obiecţii împotriva acestei formulări, faptul de a-l chema pe Iehova pe nume, a avea o relaţie intimă cu Iehova şi a vesti oamenilor numele şi scopurile sale constituie un măreţ privilegiu. În timp ce se afla pe pămînt, Fiul său a declarat: „Spiritul lui Iehova este peste mine (. . .) ca să le declar celor săraci o veste bună.“ În rugăciunea pe care a adresat-o lui Iehova, el a spus despre discipolii săi: „Le-am făcut cunoscut numele tău şi îl voi face cunoscut.“ Iar apostolul Pavel a spus următoarele, citîndu-i pe profeţii evrei: „Oricine invocă numele de Iehova va fi salvat.“ — Luca 4:18; Ioan 17:26; Romani 10:13; Ioel 2:32.

 2. a) Cum l-a preamărit Amos pe Iehova? b) În conformitate cu semnificaţia numelui Amos, ce însărcinare a primit profetul care a purtat acest nume?

² Unul dintre aceşti profeţi ai antichităţii a fost Amos. El a preamărit numele Iehova — expresia „Domnul Suveran Iehova“ apărînd de 21 de ori în cartea care îi poartă numele. Numele Amos înseamnă „ducerea unei poveri“. Într-adevăr, el a purtat povara grea a responsabilităţii, aşa cum fac în prezent martorii loiali ai lui Iehova. Amos era crescător de oi şi cultivator de fructe şi reiese că el nu a urmat nici o şcoală pentru activitatea sa ca profet. Totuşi, el era, evident, bine familiarizat cu Cuvîntul lui Dumnezeu, iar spiritul lui Iehova era asupra lui, pentru ca el să-şi poată îndeplini dificila însărcinare. Dar care era această însărcinare? Amos trebuia să-şi părăsească patria — Iuda — şi să meargă ca misionar străin spre nord, în regatul Israel apostat, format din zece triburi. Aici, în Israel, a cărui capitală era Samaria, el trebuia să anunţe un mesaj care nu se bucura deloc de popularitate şi care prevestea distrugere.

 3. Ce „lucru confidenţial“ oportun a fost dezvăluit prin intermediul lui Amos?

³ S-a eschivat oare Amos de la însărcinarea aceasta? Cîtuşi de puţin! Zilele acelea erau zile de violenţă; totuşi era necesar ca oamenii să fie atenţi la apropierea unei „zile“ şi mai „dezastruoase“. Şi în timpul acela oamenii puneau în centrul vieţii lor mîncarea şi băutura. Lăfăindu-se pe canapelele de fildeş şi pe divanurile lor luxoase, ei nu dădeau nici o atenţie lui Iehova şi închinării adevărate (Amos 6:3–6). De aceea, Iehova a hotărît să-i pedepsească, dar mai înainte trebuia ca ei să primească un avertisment profetic. În conformitate cu aceasta, Iehova însuşi a declarat: „Domnul Suveran Iehova nu va face nimic fără să-şi reveleze lucrul său confidenţial servitorilor săi profeţii.“ — Amos 3:7.

Corespondentul modern al profeţiei

 4. a) De ce a fost păstrată profeţia antică? b) Prin cine poate fi cunoscută semnificaţia ei pentru zilele noastre?

⁴ Are această profeţie antică vreo însemnătate pentru noi, cei care trăim în prezent? Fapt este că ea conţine un mesaj puternic, adresat nouă. Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu a fost compilat sub îndrumarea divină şi a fost păstrat pînă la „timpul sfîrşitului“, în folosul membrilor poporului lui Dumnezeu, „asupra cărora au venit sfîrşiturile sistemelor de lucruri“. Sensul său profetic ne este anunţat prin intermediul „sclavului fidel şi prevăzător“, adică al acelui grup de creştini unşi pe care Stăpînul Isus Cristos îi foloseşte în prezent pentru a furniza „hrană“ spirituală „la timpul potrivit“ pentru toţi membrii poporului lui Dumnezeu. — Daniel 12:4; 1 Corinteni 10:11; Matei 24:45–47.

 5. Cum ar trebui să reacţionăm la declaraţiile lui Iehova consemnate în Amos 3:8?

⁵ Considerăm oare acest „lucru confidenţial“ al profeţiei lui Amos drept un lucru de importanţă secundară, de care ne-am putea ocupa, aşa-zicînd, în timpul nostru liber? Ei bine, dacă ne-am afla singuri, în cîmp deschis, şi, deodată, liniştea ar fi tulburată de răcnetul unui leu, oare cum am reacţiona? În această situaţie în care ne este periclitată viaţa, nu ne-am repezi ca să luăm măsuri de apărare? Cu siguranţă că aşa am face, şi încă fără întîrziere! Atunci nu ar trebui să reacţionăm în mod asemănător la declaraţiile profetice ale lui Iehova? Iehova însuşi declară următoarele: „Un leu a răcnit! Cine nu se va teme? Însuşi Domnul Suveran Iehova a vorbit! Cine nu va profeţi?“ (Amos 3:8). Este deci de importanţă vitală să facem cunoscută profeţia şi sensul ei înaintea oamenilor. Dar cum?

„Mergi, profeţeşte“

 6. În ce privinţă se aseamănă vechea Samarie cu creştinătatea?

⁶ Iată porunca pe care Iehova i-a dat-o lui Amos: „Du-te şi profeţeşte poporului meu Israel“ (Amos 7:15). Regatul apostat al Israelului are actualmente un corespondent în persoana creştinătăţii care manifestă concepţii materialiste, se sprijină pe violenţă sau pe ameninţarea cu violenţa pentru a putea să-şi menţină existenţa şi se împotriveşte Domnului Suveran Iehova, urîndu-i numele. Cît priveşte titlul de „creştin“, creştinătatea îl poartă doar ca etichetă, deoarece ea se pronunţă împotriva sosirii iminente a Regatului dreptăţii condus de Cristos. Isus însuşi descrie religiile creştinătăţii ca fiind „lucrători ai nelegiuirii“. — Matei 7:21–23.

 7, 8. a) Cum a fost anunţată în mod progresiv, de-a lungul anilor, distrugerea creştinătăţii? b) Ce „libertate“ a fost proclamată pentru captivi şi ce rezultat a avut aceasta?

⁷ De la instaurarea Regatului în ceruri, în anul 1914, clasa modernă Amos — Martorii lui Iehova — anunţă în toată creştinătatea ziua de răzbunare a lui Iehova. Îndeosebi în perioada 1919–1939, în ţările creştinătăţii a răsunat avertismentul complet, iar această acţiune continuă şi în prezent. Anii celui de al doilea război mondial, 1939–1945, au constituit pentru Martorii lui Iehova o perioadă de persecuţii, dar şi un timp pentru reorganizare. În 1943, Şcoala de Biblie Galaad a Societăţii Watchtower a început instruirea misionarilor pentru teritoriile străine şi pînă la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial aceştia au fost trimişi pentru a extinde lucrarea de mărturie despre Regat. Astfel lucrarea a luat amploare în ţările creştinătăţii, îndeosebi în Italia, Portugalia, Spania şi în vastul teritoriu al Americii Latine.

⁸ „Du-te şi profeţeşte!“ suna chemarea. Familii de creştini devotaţi s-au mutat din Canada, Statele Unite, Insulele Britanice, Europa, Australia şi insulele Pacificului de sud-vest pentru a se alătura misionarilor din noile teritorii în care era o mai mare nevoie de lucrători. Plini de încredere, ei au anunţat ceea ce „însuşi Domnul Suveran Iehova a vorbit“. Spiritul lui Iehova este asupra martorilor săi, pentru ca aceştia să anunţe, la scară mondială, „ziua de răzbunare“ a lui Dumnezeu împotriva creştinătăţii şi, să le proclame „libertatea celor luaţi captivi“ de religiile false (Isaia 61:1, 2; Zaharia 4:6). Astfel, pe parcursul a 40 de ani, a rezultat o creştere uimitoare a mediei lunare de Martori care vestesc Regatul şi anume: de la 109 794 în 1943 la 2 680 274 în 1984.

Un mesaj anunţat la scară mondială

 9, 10. a) Ce extindere a cunoscut proclamarea făcută în timpul lui Amos şi care este corespondentul ei astăzi? b) În conformitate cu profeţia lui Amos, cum consideră aşa-zişii păgîni creştinătatea?

⁹ Această activitate urmează modelul din timpul lui Amos, cînd proclamarea distrugerii trebuia sărăsune din Asdod — un centru al închinării păgîne din Filistia, nu departe de Israel — pînă în îndepărtatul Egipt, deoarece Domnul Suveran Iehova a spus următoarele: „Vestiţi-l pe turnurile de locuit din Asdod şi pe turnurile de locuit din ţara Egiptului şi spuneţi: «Adunaţi-vă împotriva munţilor Samariei şi vedeţi numeroasele dezordini din mijlocul ei şi înşelăciunile din interiorul ei. Şi n-au ştiut să facă ceea ce este corect», este declaraţia lui Iehova, «cei care îngrămădesc violenţă şi jaf în turnurile lor de locuit»“. — Amos 3:9, 10.

¹⁰ În mod asemănător, actuala declaraţie despre răzbunarea pe care Iehova o va executa asupra creştinătăţii s-a răspîndit cu mult dincolo de graniţele acesteia, respectiv în Africa, în insulele mărilor şi oceanelor şi în multe regiuni ale Orientului. Aşa cum în Biblie Egiptul este folosit ca simbol al întregii lumi rele, şi înstrăinate de Dumnezeu, tot aşa mesajul despre distrugerea creştinătăţii a fost proclamat la scară mondială. (Vezi Isaia 19:19, 20.) Multe dintre aşa-zisele naţiuni păgîne au cunoscut foarte bine dezordinile, înşelăciunile, escrocheriile, violenţele şi jafurile care au loc în sînul creştinătăţii. De-a lungul secolelor ele au observat cum misionarii creştinătăţii au participat la războaie şi revoluţii ideologice şi au acţionat ca un front în favoarea comerţului internaţional cu arme şi stupefiante. Cînd un misionar al Societăţii Watch Tower începe să discute cu un budist, misionarul este întîmpinat adesea cu obiecţia: „Dar uitaţi-vă la starea morală a creştinilor; noi budiştii avem principii morale cu mult superioare acestora, deci de ce să ne schimbăm noi?“ Atunci misionarul respectiv trebuie să spună fără menajamente că religia creştinătăţii se deosebeşte total de creştinismul pe care îl prezintă Biblia. Numai după aceea poate el să înceapă explicarea mesajului Bibliei, pentru a încerca să trezească interesul interlocutorului său.

11. Cui îi corespunde astăzi corupţia care se practica în Samaria?

¹¹ Precum în vechea Samarie, şi în cadrul creştinătăţii politicienii şi demnitarii mari şi mici „n-au ştiut să facă ceea ce este corect“. În plus, în majoritatea ţărilor aşa-zis creştine, violenţa şi nelegiuirea se întîlnesc la tot pasul (Matei 24:3, 12). Această situaţie contrastează în mod flagrant cu condiţiile mai paşnice care se găsesc în multe ţări necreştine.

12. În ce fel a „îngrămădit“ creştinătatea „violenţă şi jaf“?

¹² „Violenţa şi jaful“ se urzesc în mod scandalos, la scară mondială. Şi nu este de ajuns că naţiunile creştinătăţii au fost instigatoarele celor două războaie mondiale, datorită cărora ele poartă vina vărsării de sînge a celor aproximativ 69 000 000 de oameni masacraţi pe parcursul acestor războaie. Acum creştinătatea este un factor component al luptei dintre cele două superputeri, „regele sudului“ şi „regele nordului“, luptă care are drept rezultat faptul că naţiunile creştinătăţii continuă amplasarea armelor nucleare ucigaşe pe întreaga suprafaţă a teritoriilor lor.

13. Cum au participat susţinătorii politici ai violenţei la împlinirea profeţiilor din Daniel 11:40 şi Luca 21:25?

¹³ În timpul unei vizite efectuate în Japonia principalul purtător de cuvînt al „regelui sudului“ a declarat: „Singura valoare a posedării armelor nucleare este să te asiguri că ele nu pot fi folosite niciodată.“ Atunci de ce să le mai ai? Deoarece Satan, dumnezeul acestei lumi, a prins naţiunile în capcana unei dileme din care ele nu pot scăpa. Ca răspuns la „ciocnirile“ iniţiate de „regele sudului“, principalul purtător de cuvînt al „regelui nordului“ a anunţat că rachetele sale nucleare cu rază medie de acţiune au drept ţintă teritoriul de uscat al Statelor Unite, fapt pentru care ele „au fost amplasate în oceane şi în mări“. Toate aceste acţiuni reprezintă împlinirea profeţiei lui Isus cu privire la ‘neliniştea naţiunilor dezorientate din cauza mugetului mării şi agitaţiei sale’. — Daniel 11:40; Luca 21:25; Apocalips 12:9, 12.

14. În ce fel ne aminteşte această situaţie şi rezultatul ei de întîmplările din timpul lui Noe?

¹⁴ De la zilele lui Noe încoace omenirea nu a mai fost pusă în faţa unei asemenea jefuiri şi nici nu a cunoscut o mai mare ameninţare cu violenţa. Iată ce spune istoria timpului lui Noe: „Iehova a văzut că răutatea omului era abundentă pe pămînt şi că orice înclinaţie a gîndurilor inimii lui era întotdeauna numai rea. (. . .) Şi pămîntul s-a degradat sub privirea adevăratului Dumnezeu, şi pămîntul s-a umplut de violenţă.“ Datorită acestei răutăţi şi violenţe, Iehova i-a distrus pe cei răi prin intermediul potopului. Şi astăzi el are drept scop „să-i ruineze pe cei ce ruinează pămîntul“. — Geneza 6:5–13; Apocalips 11:18; Luca 17:26, 27.

Prădarea creştinătăţii

15. Cum a făcut Iehova ca „un potrivnic“ să execute hotărîrea judecătorească asupra Samariei?

¹⁵ Dar care va fi rezultatul final al confruntării dintre superputerile lumii? Iehova are un cuvînt de spus în această privinţă, aşa cum citim în Amos 3:11: „De aceea, iată ce a zis Domnul Suveran Iehova: «Există un potrivnic de jur împrejurul ţării şi, cu siguranţă, el va face să-ţi scadă puterea şi turnurile tale de locuit vor fi într-adevăr prădate.»“ Cine este acest „potrivnic“? În timpul lui Amos, „potrivnicul“ era puterea mondială asiriană. Puternica armată asiriană a fost manevrată de Iehova şi folosită de el ca „nuia“ simbolică pentru a executa hotărîrea judecătorească asupra Samariei apostate, după cum arată textul din Isaia 10:5, 6: „Aha! Asirianul, nuiaua pentru mînia mea şi toiagul care este în mîna lor pentru condamnările mele publice! Îl voi trimite împotriva unei naţiuni apostate şi împotriva poporului furiei mele, îi voi da un ordin, ca să ia multă captură şi ca să ia multă pradă şi să-l facă un loc de călcat în picioare ca argila străzilor.“

16. a) Cum înfăţişează Apocalips capitolul 17 o confruntare paralelă care va avea loc în timpul nostru? b) Ce evenimente arată că distrugerea creştinătăţii este aproape?

¹⁶ În mod asemănător, Iehova va aduce un asirian modern, înarmat puternic, pe care îl va folosi ca pe „nuiaua“ sau „securea“ sa, pentru a distruge creştinătatea apostată. Într-adevăr, întregul imperiu mondial al religiilor false — Babilonul cel Mare — va fi la data aceea devastat de „coarnele“ violente — puterile politice militarizate care sînt în prezent membre ale O.N.U. (Isaia 10:15; Apocalips 17:5, 16, 17). Vuietul acelei confruntări care se apropie trebuie să se audă deseori în ştirile zilei. De exemplu, în publicaţia U.S. News & World Report se puteau citi recent următoarele: „Se pare că nu numai în Polonia catolicismul şi comunismul sînt gata să se înfrunte. În toată Europa răsăriteană, relaţiile dintre biserică şi regimurile comuniste s-au înăsprit în mod progresiv de cînd Ioan Paul al II-lea, de origine poloneză, a devenit papă în 1978. În mijlocul episcopilor romano-catolici din blocul sovietic iese în evidenţă o nouă luptă (. . .). Faptul că papa susţine neabătut cauza catolicismului a contribuit la încărcarea atmosferei de conflict (. . .). Guvernele comuniste nu fac un secret din neîncrederea lor în papă.“

17. Ce spune cartea lui Amos, precum şi alte profeţii, despre devastarea religiilor false?

¹⁷ Aşadar, se va întîmpla întocmai cum afirmă Iehova în Amos 3:15: „«Şi casele de fildeş va trebui să piară şi, cu siguranţă, multe case vor dispărea», este declaraţia lui Iehova.“ Bogăţia şi valorile materiale ale creştinătăţii vor fi devastate împreună cu cele ale întregului domeniu al religiilor false. — Ezechiel 7:19; Apocalips 18:15–17.

18. a) La ce acţiune plină de înfumurare va recurge apoi „asirianul“? b) Ce va declanşa această acţiune şi ce rezultat va avea ea asupra poporului lui Iehova?

¹⁸ Dar acest eveniment va aduce oare şi eliberarea instantanee a slujitorilor loiali ai lui Iehova de ponegririle, persecuţiile şi oprimările la care i-a supus neîncetat lumea lui Satan? Încă nu! Deoarece „asirianul“ politician — „nuiaua“ şi „securea“ pe care Iehova le va folosi pentru a executa hotărîrea judecătorească asupra creştinătăţii apostate — se va preamări cu înfumurare şi va manifesta dispreţ faţă de Iehova prin faptul că se va întoarce împotriva martorilor săi fideli care se află pe pămînt. Dar această acţiune va fi zadarnică (Isaia 10:15–19). Aşa cum a văzut apostolul Ioan în viziune, „regii pămîntului“, adică puterile politice ale O.N.U. — fiara sălbatică — se vor aduna pentru a purta război împotriva aceluia pe care Dumnezeu l-a întronat şi care este „Regele regilor şi Domnul domnilor“. Acest act va declanşa Har-Maghedonul, „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“. El va anihila toate forţele pămînteşti ale lui Satan şi va aduce salvare pentru „oricine invocă numele de Iehova“. — Apocalips 16:14, 16; 19:11, 16, 19–21; Romani 10:13.

19. Ce încredere trebuie să sădească în noi exemplul lui Amos şi împlinirea profeţiei sale împotriva Samariei?

¹⁹ Cum înfruntăm deci această epocă a violenţei? Fireşte, cu încrederea fermă că Iehova îşi va justifica Cuvîntul profetic! Şi cu o hotărîre asemănătoare celei a lui Amos, predicatorul unui mesaj care era lipsit de popularitate şi care era adresat unui popor apostat, sortit distrugerii! Dar cum putem, personal, să supravieţuim Har-Maghedonului, să intrăm în Noua Ordine pe care Iehova o pregăteşte pentru cei care îl iubesc şi să ne bucurăm de ea? Articolul următor va răspunde la aceste întrebări.

Întrebări recapitulative

□ În ce fel a fost Amos un excelent exemplu pentru noi în ceea ce priveşte înfruntarea zilelor de violenţă?

□ Ce „problemă confidenţială“ avem privilegiul să „proclamăm“?

□ În ce fel este prefigurată creştinătatea de vechea Samarie?

□ Cum se va sfîrşi această epocă a violenţei şi ce anume arată că acest sfîrşit este aproape?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Domnul Suveran Iehova l-a trimis pe păstorul Amos să anunţe un mesaj care nu s-a bucurat de popularitate

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Pentru Babilonul cel Mare această ştire înseamnă „scrierea de pe perete“

[Chenarul de la pagina 26]

Daily News, duminică 19 februarie 1984

Pactul italian ciopîrţeşte privilegiile Bisericii

Roma (AP) — Ieri Vaticanul şi Italia, care devine din ce în ce mai laică, au semnat un concordat revizuit care pune capăt poziţiei de religie de stat a catolicismului şi reduce multe dintre privilegiile Bisericii Catolice în statul italian.

Sub noile prevederi, Roma nu va mai fi un „oraş sacru“.

În plus, acest acord va uşura sarcina părinţilor italieni care sînt împotriva educaţiei religioase pentru copiii lor . . .

În conformitate cu noul concordat, Roma nu se va mai numi un oraş sacru, ci un oraş care are o „semnificaţie deosebită“ pentru catolici, iar catolicismul nu se va mai numi religie de stat.

Şcolile publice vor asigura în continuare educaţia religioasă, dar va trebui ca părinţii să o solicite în mod expres, dacă vor ca fiii şi fiicele lor să beneficieze de ea. În prezent, italienii care nu doresc această educaţie sînt obligaţi să ceară să fie scutiţi de ea.