11. a) Cine era singurul care putea să provoace o renaştere spirituală? Şi de ce fel de rouă înviorătoare le-a permis el martorilor săi să beneficieze? b) Ce invitaţie oportună trebuia să fie adresată poporului lui Iehova?

¹¹ În călitate de Marele Dătător de viaţă, Iehova s-a îngrijit ca aceşti „morţi“ să trăiască din nou ca martorii săi unşi. El a fost capabil să-i ridice la viaţă. După ce perioada postbelică le-a deschis atîtea ocazii, nu mai era momentul ca ei să jelească şi să fie ca nişte morţi sau ca „locuitori ai ţărînei“. Timpul fixat de Iehova, un timp care nu suferea amînare, trebuia să-i trezească la viaţă spirituală şi să-i facă să strige de bucurie pentru că erau în viaţă şi în serviciul său (Psalm 126). În loc să fie uscaţi ca nişte cadavre, ca nişte locuitori ai ţărînei, trebuia ca ei să aibă umezeala vieţii, ca şi cum s-ar fi scăldat în roua abundentă a nalbei tîrîtoare. Isus Cristos, Marele Cirus, domnea de acum în ceruri, iar Iehova a stabilit că venise timpul ca ei să fie eliberaţi din exilul lor din starea asemănătoare Babilonului, ţara morţii. Starea lor de exilaţi, asemănătoare stării israeliţilor din vechime, care fuseseră ţinuţi în exil în Babilon, nu îi mai putea reţine într-o neputinţă asemănătoare morţii. Sosise momentul ca ei să fie eliberaţi în vederea unei renaşteri spirituale şi să cultive curajul şi capacitatea necesară ieşirii lor din Babilonul cel Mare — imperiul mondial al religiei false. Invitaţia, extrem de oportună, a lui Iehova, suna astfel: „Ieşiţi din ea, poporul meu“ (Apocalips 18:4). Dînd dovadă de ascultare promptă, ei au evitat situaţia de a se vedea condamnaţi public de Dumnezeu pentru că ar continua să se supună Babilonului cel Mare şi aliaţilor ei lumeşti.

13. a) Prin ce binecuvîntări a fost marcat anul 1919? b) În conformitate cu Isaia capitolul 35, pe ce drum s-au întors ei la o stare de nesfîrşită bucurie?

¹³ Anul 1919 a fost marcat de bunătatea divină. La 21 martie, înainte de a se fi terminat pregătirea unei petiţii la scară naţională, autorităţile au acceptat punerea în libertate provizorie, pe cauţiune a celor opt reprezentanţi ai Societăţii, iar la 25 martie ei au fost eliberaţi din penitenciarul din Atlanta, unde nu s-au mai rentors niciodată. De ce nu? Deoarece ei au fost achitaţi, fiind găsiţi nevinovaţi de acte criminale împotriva Statelor Unite. Spre sfîrşitul acelui an, sediul Societăţii s-a mutat înapoi la Brooklyn, New York, la adresa lui iniţială. Astfel, rămăşiţa israeliţilor spirituali a fost eliberată din sclavia Babilonului cel Mare şi a revenit la starea ei spirituală excelentă în ochii Dumnezeului la care se închinau ei. După cum este scris în Isaia 35:8–10, ei s-au întors la viaţă şi activitate spirituală în serviciul lui Iehova pe un larg drum simbolic: „Ea va fi numită Calea Sfinţeniei“. Şi profeţia spune în continuare: „Şi cei răscumpăraţi de către Iehova se vor reîntoarce, cu certitudine, vor veni în Sion cu un strigăt de veselie; şi o bucurie pe timp indefinit va fi asupra capului lor. Ei vor ajunge la exultare şi bucurie, iar mîhnirea adîncă şi suspinul vor trebui să fugă.“