22. a) Ce spune un glas din cer? b) Ce motiv de bucurie au avut slujitorii lui Dumnezeu în 537 î.e.n. şi în 1919?

²² În continuare Ioan îndreaptă atenţia asupra unei alte împliniri a modelului profetic: „Şi am auzit un alt glas din cer care zicea: «Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să fiţi părtaşi la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei!»“ (Revelaţia 18:4). Profeţiile din Scripturile ebraice despre căderea Babilonului antic conţin şi ele porunca pe care Iehova i-a adresat-o poporului său: „Fugiţi din mijlocul Babilonului“ (Ieremia 50:8, 13). În mod asemănător, având în vedere iminenta pustiire a Babilonului cel Mare, slujitorii lui Dumnezeu sunt îndemnaţi acum să fugă. În 537 î.e.n., israeliţii fideli s-au bucurat mult că au putut să fugă din Babilon. Şi slujitorii lui Dumnezeu eliberaţi din captivitatea babilonică în 1919 au fost bucuroşi (Revelaţia 11:11, 12). Iar de atunci, milioane de oameni dau ascultare poruncii de a fugi din Babilonul cel Mare.

24. a) De ce trebuie să fugă din Babilonul cel Mare slujitorii lui Dumnezeu? b) La ce păcate ale Babilonului cel Mare sunt părtaşi cei ce nu fug din el?

²⁴ Ce cuvinte grele! E absolut necesar să trecem la acţiune! Ieremia i-a îndemnat pe israeliţii din zilele sale: „Fugiţi din mijlocul cetăţii Babilon . . . căci acesta este timpul de răzbunare al lui Iehova. El o răsplăteşte după cum merită. Ieşiţi din mijlocul lui, poporul meu, şi fiecare să-şi scape sufletul de mânia aprinsă a lui Iehova!“ (Ieremia 51:6, 45). În mod asemănător, glasul din cer îi avertizează pe slujitorii de azi ai lui Dumnezeu să fugă din Babilonul cel Mare ca să nu primească o parte din plăgile lui. Judecăţile, asemănătoare unor plăgi, pe care Iehova le va aduce asupra acestei lumi, inclusiv asupra Babilonului cel Mare, sunt proclamate în prezent (Revelaţia 8:1—9:21; 16:1-21). Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să se separe de religia falsă dacă nu vor să aibă parte de aceste plăgi şi să piară împreună cu ea. În plus, dacă ar rămâne în mijlocul ei, ar fi părtaşi la păcatele ei. Ar fi vinovaţi ca şi ea de adulter spiritual şi de vărsarea sângelui „tuturor celor ce au fost înjunghiaţi pe pământ“. — Revelaţia 18:24; compară cu Efeseni 5:11; 1 Timotei 5:22.

25. Cum a ieşit poporul lui Dumnezeu din Babilonul antic?

²⁵ Dar cum ies slujitorii lui Dumnezeu din Babilonul cel Mare? Iudeii care au ieşit din Babilonul antic au trebuit literalmente să pornească din oraşul Babilon şi să se întoarcă în Ţara Promisă. Dar ieşirea lor a însemnat mai mult decât atât. Isaia le-a spus în mod profetic israeliţilor: „Îndepărtaţi-vă, îndepărtaţi-vă, ieşiţi de acolo, nu atingeţi nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui, păstraţi-vă curaţi, voi, care purtaţi ustensilele lui Iehova!“ (Isaia 52:11). Da, ei au trebuit să abandoneze toate practicile necurate din religia de origine babilonică ce ar fi putut întina închinarea lor la Iehova.

26. Cum au dat ascultare creştinii din Corint cuvintelor: ‘Ieşiţi din mijlocul lor şi nu mai atingeţi ce este necurat’?

²⁶ Apostolul Pavel a citat cuvintele lui Isaia în scrisoarea sa către creştinii din Corint: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi. Căci ce legătură are dreptatea cu nelegiuirea? Sau ce părtăşie are lumina cu întunericul? . . . «De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi separaţi-vă, zice Iehova, şi nu mai atingeţi ce este necurat»“. Creştinii din Corint nu trebuiau să plece din oraş pentru a da ascultare acestei porunci. Dimpotrivă, ei trebuiau literalmente să stea departe de templele necurate ale religiei false şi să se separe spiritualiceşte de actele necurate ale acelor închinători la idoli. În acelaşi mod, în 1919, slujitorii lui Dumnezeu au început să iasă din Babilonul cel Mare, curăţindu-se de toate învăţăturile şi practicile necurate. Astfel, ei au putut să-i slujească lui Iehova ca popor purificat. — 2 Corinteni 6:14-17; 1 Ioan 3:3.