Capitolul 17

Regele luptă la Armaghedon

 1, 2. Ce au declarat anumiţi oameni în legătură cu Armaghedonul?

CÎND al doilea război mondial s-a sfîrşit, generalul american Douglas MacArthur a declarat: „Din timpurile cele mai îndepărtate, oamenii aspiră la pace. (. . .) Alianţele militare, echilibrul forţelor şi ligile internaţionale au eşuat succesiv, nelăsînd decît o singură soluţie: focul războiului. Puterea de distrugere a războiului modern exclude astăzi această posibilitate. Noi am avut ultima noastră şansă. Dacă nu vom reuşi să găsim un mijloc mai eficace şi mai echitabil, Armaghedonul va fi la uşa noastră.“

² Au profitat oare naţiunile de această „ultimă şansă“ în cei 41 de ani trecuţi? Sub titlul „Vest-germanii se tem de Armaghedon“, Times din Londra zicea: „Spectrul războiului obsedează din nou Germania de vest datorită faptului că situaţia internaţională pare să alunce în mod neînduplecat spre haos.“ Într-un articol intitulat „Lumea se scufundă în întuneric“, redactorul şef al ziarului Herald din Miami (Statele Unite) a întrebat pe cititorii săi dacă îşi dau seama „că Armaghedonul nu este o simplă alegorie biblică, ci o realitate“. Apoi a adăugat: „Oricine are un pic de logică poate asocia evenimentele catastrofale din ultimii ani şi să-şi dea seama că lumea se găseşte în faţa unei cotituri istorice (. . .) Aceasta va schimba pentru totdeauna modul nostru de viaţă.“

 3, 4. Prin ce este diferită învăţătura Bibliei despre Armaghedon?

³ Este adevărat că omenirea se află pe punctul de a cunoaşte mari transformări. Dar ne găsim oare acum în faţa Armaghedonului? Ce se înţelege prin Armaghedon?

⁴ Curios, el semnifică complet altceva decît ceea ce cred oamenii în general. Deoarece, Biblia nu prezintă Armaghedonul ca un război devastator între naţiuni sau blocuri de naţiuni, ci ca „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“. Acesta este războiul lui Dumnezeu contra „regilor întregului pămînt locuit“, altfel spus contra conducătorilor politici care vor refuza să se supună cînd va ’veni‘ Regatul lui Dumnezeu pentru ca voinţa divină să se facă pe pămînt (Psalm 2:6–12; Daniel 2:44). Este o lucrare măreaţă a lui Dumnezeu prin care el va distruge naţiunile şi pe oamenii răi, şi va deschide calea domniei milenare a lui Mesia. — Apocalips 16:14, 16; Psalmi 46:8, 9; 145:20; Ioel 3:9–17; Naum 1:7–9.

PRELUDIUL BĂTĂLIEI

 5. Cum poate fi identificată „marea desfrînată“ din Apocalips capitolul 17?

⁵ Capitolele 16 la 18 din Apocalips ne dau numeroase detalii asupra evenimentelor care trebuie să preceadă imediat războiul de la Armaghedon. În această profeţie, citim invitaţia: „Vino, îţi voi arăta judecata marii desfrînate care stă pe ape multe.“ Această „mare desfrînată“ este identificată apoi cu „Babilonul cel Mare, mama desfrînatelor şi a lucrurilor dezgustătoare ale pămîntului“. Aşa cum vechiul Babilon care era aşezat pe apele Eufratului, a devenit „mama“ sistemului religios mistic, sistem care, pornind din acest oraş, s-a extins pe tot pămîntul, la fel „Babilonul cel Mare“ reprezintă astăzi imperiul mondial al religiei false care exercită o domnie spirituală asupra „popoarelor şi mulţimilor şi naţiunilor şi limbilor“, şi aceasta spre nenorocirea lor (Apocalips 17:1, 5, 15). El înglobează miile de organizaţii religioase, mari şi mici, „creştine“ şi necreştine care nu recunosc şi nu servesc lui Iehova, Dumnezeul cel adevărat.

 6. Ce eveniment menţionat în Apocalips capitolul 18 ne aminteşte de Babilonul antic?

⁶ Ca preludiu al războiului de la Armaghedon, Apocalipsul ne arată un înger care se pregăteşte să verse o cupă „a mîniei lui Dumnezeu“. Asupra cui? „Asupra marelui fluviu Eufrat, şi apele sale au secat, ca să poată fi pregătit drumul pentru regii care vin de la răsăritul soarelui“ (Apocalips 16:1, 12). Cu peste 600 de ani înainte ca apostolul Ioan să scrie această profeţie, doi regi, Darius Medul şi Cirus Persanul, au invadat Babilonul prin partea de est. Favorizat de întunericul nopţii, Cirus a deturnat Eufratul cu ajutorul unor canale iar, cînd nivelul apelor a fost suficient de scăzut, el şi-a îndreptat armata spre oraş prin albia fluviului. Într-o noapte, cînd căpeteniile şi nobilii Babilonului îl huleau pe Iehova în cursul unei orgii de beţie, marele oraş a fost luat. — Daniel 5:1–4, 30, 31.

 7. Ce paralelă se poate stabili prin ceea ce vedem astăzi?

⁷ Se poate stabili o paralelă între acest eveniment şi ceea ce se petrece astăzi? Desigur. A venit timpul pentru ca Dumnezeu să-şi execute judecata asupra „Babilonului cel Mare“, şi mai ales asupra „fiicei“ acestuia, bisericile creştinătaţii. Apostazia şi vina de sînge a creştinătăţii au ajuns acum la culme (Apocalips 18:24; Ieremia 51:12, 13). În aceste timpuri din urmă, „apele“, adică „popoarele“ care au sprijinit religia, se află în scădere. Sprijinul acordat religiei este în curs de slăbire, căci mulţi oameni s-au întors spre învăţăturile lui Darvin, Marx, Lenin şi Mao. În plus, după cum a fost profeţit în legătură cu „zilele din urmă“, oamenii au devenit „iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu“. — 2 Timotei 3:1, 4.

 8. (a) Cărui apel i-au dat ascultare persoanele pătrunse de spiritul dreptăţii? (b) Ce contrast se observă între starea actuală a religiei false şi cea a închinării adevărate?

⁸ „Apele“ scad şi pentru că nişte oameni pătrunşi de dreptate s-au hotărît să dea ascultare acestui apel divin cu referire la „Babilonul cel Mare“:

„Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să participaţi cu ea la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei“ (Apocalips 18:4).

Imperiul mondial al religiei false, şi mai ales creştinătatea, se plînge în timp ce constată închiderea bisericilor, scăderea frecventării slujbelor religioase şi micşorarea numărului preoţilor şi călugăriţelor. Totodată, cei ce se ataşează acum de partea Marelui Darius, Iehova Dumnezeu, şi a Marelui Cirus, Isus Cristos, se bucură de o prosperitate spirituală minunată. Eşti şi tu unul dintre aceştia?

DESFRÎNATA

 9, 10. (a) Ce „fiară“ înfricoşătoare a apărut în aceste „zile din urmă“? (b) Cum a identificat-o un discurs public din 1942 şi ce a declarat oratorul privitor la viitorul ei?

⁹ Deşi are pretenţia că aparţine lui Dumnezeu, „Babilonul cel Mare“ a întreţinut tot timpul legături cu lumea politică. În sensul acesta, „regii pămîntului au comis fornicaţie cu ea“. Ori, acum în „zilele din urmă“ i se oferă o mare ocazie. Cum? Prin intrarea în scenă a unei „fiare sălbatice de culoare roşu aprins“. Dar ce reprezintă această „fiară“? Ea trebuie să aibă în mod sigur o legătură cu naţiunile politice ale pămîntului, căci în Biblie, acestea sînt deseori simbolizate prin „fiare“ (Apocalips 13:1–4, 11–15; Daniel 7:3–8, 17–25; 8:5–8, 20–22). Dar înfricoşătoarea „fiară“ de aici este o combinaţie din mai multe fiare, căci are „şapte capete şi zece coarne“. — Apocalips 17:3.

¹⁰ Ce „fiară“ compozită şi-a făcut apariţia în aceste „zile din urmă“, şi ce rol joacă pe scena mondială? Cu ocazia unui congres internaţional organizat în 1942 de Martorii lui Iehova, discursul intitulat „Pacea — poate ea dura?“ a atras atenţia asupra profeţiei din Apocalips 17:7, 8. Oratorul N.H. Knorr, preşedintele Societăţii Watch Tower, a identificat „fiara [care] (. . .) era“ cu Liga Naţiunilor, care a apărut în 1920. În acest an de război 1942, N.H. Knorr a declarat apoi: „Liga Naţiunilor este temporar moartă şi ea trebuie readusă la viaţă dacă vrea să mai joace vreun rol. Ea s-a scufundat în abisul inactivităţii şi a ineficacităţii. Ea «nu mai este».“ Apoi el a continuat arătînd că „fiara [care] (. . .) era, dar nu mai este (. . .) este totuşi pe punctul de-a se ridica din abis, şi ea trebuie să meargă la distrugere“. Conform profeţiei biblice, această „fiară“ a fost reanimată în 1945 sub numele de Organizaţia Naţiunilor Unite.

11. (a) De ce se spune că această „fiară“ este „plină de nume blasfemiatoare“? (b) Ce judecată îi este rezervată ’fiarei‘?

¹¹ Această „fiară“ internaţională creată pentru menţinerea „păcii şi securităţii“ printre naţiuni, este în realitate „plină de nume blasfemiatoare“, căci ea pretinde că poate să îndeplinească ceea ce numai Regatul lui Dumnezeu prin intermediul lui Isus Cristos poate să facă (Apocalips 17:3). Apostolul Pavel a anunţat că va veni timpul cînd conducătorii politici ai lumii lui Satan se vor lăuda şi se vor slăvi că sînt făuritori de pace. El a spus:

„Ziua lui Iehova vine exact ca un hoţ noaptea. Cînd vor zice: «Pace şi securitate!», atunci o distrugere neaşteptată trebuie să vină dintr-odată asupra lor ca durerile naşterii asupra femeii însărcinate; şi nu vor scăpa nicidecum“ (1 Tesaloniceni 5:2, 3).

Potrivit Cuvîntului lui Dumnezeu, fiara pentru pace şi securitate va suferi executarea rapidă şi decisivă a judecăţii lui Iehova.

„CE PĂCAT“ PENTRU DESFRÎNATĂ!

12. Ce descriere a „desfrînatei“ a stîrnit mirarea lui Ioan?

¹² Deşi Dumnezeu a făcut cunoscut că el condamnă Organizaţia Naţiunilor Unite, totuşi „Babilonul cel Mare“ caută să aibă relaţii amoroase cu această fiară blasfemiatoare. Babilonul cel Mare este prezentat în Biblie stînd ca o regină pe spatele „fiarei“: „Şi femeia era îmbrăcată în purpuriu şi roşu-aprins şi împodobită cu aur şi pietre preţioase şi perle şi avea în mînă o cupă de aur plină de lucrurile dezgustătoare şi murdăriile fornicaţiei ei.“ Nu-i de mirare că Ioan a scris despre acest spectacol: „Ei bine, cînd am zărit-o, m-am mirat cu o mare mirare.“ — Apocalips 17:4, 6.

13, 14. (a) Ce sfîrşit lamentabil o aşteaptă pe religia falsă? (b) Cum va surveni acesta? (c) Ce oameni vor plînge după Babilonul cel Mare, şi de ce se vor tîngui de la distanţă?

¹³ Legătura dintre imperiul mondial al religiei babilonice false şi O.N.U., ’fiara pentru pace şi securitate‘, va avea un deznodămînt tragic. Deşi „Babilonul“, desfrînata, îşi imaginează că stă tot timpul în graţiile acestui organism mondial, Cuvîntul lui Dumnezeu anunţă că va avea loc o schimbare:

„Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut, şi fiara sălbatică, acestea o vor urî pe desfrînată, o vor devasta şi dezgoli, şi îi vor mînca părţile cărnoase şi o vor arde complet cu foc“ (Apocalips 17:16).

Ce sfîrşit lamentabil pentru imperiul mondial al religiei false!

¹⁴ Distrugerea „Babilonului cel Mare“ va fi rapidă.

„Într-o singură zi, vor veni plăgile ei: moartea şi doliul şi foametea şi ea va fi arsă complet cu foc, deoarece Iehova Dumnezeu, care a judecat-o, este tare“ (Apocalips 18:8).

Totuşi unii o vor plînge. Nu şi cele „zece coarne“ războinice care se vor arunca mişeleşte asupra ei, ci alţi şefi politici care aveau obiceiul să se alieze cu clerul pentru a salva aparenţele şi pentru a-şi ascunde mai bine procedurile lor necinstite. Ei vor plînge după ea, dar de la distanţă, de frică să nu-i împărtăşească soarta. Ei vor zice:

„Ce păcat, ce păcat! O, mare cetate, Babilon, o, cetate tare, fiindcă într-o oră ţi-a venit judecata!“ — Apocalips 18:9, 10.

15. Cine va rosti acelaşi refren şi de ce?

¹⁵ Vor exista şi oameni de afaceri bogaţi, gangsteri şi alţi borfaşi care făceau uz de relaţiile lor cu clerul pentru a da o spoială de „sfinţenie“ activităţilor lor corupte şi pentru a-şi linişti conştiinţa lor rea. Aceştia de asemenea vor rosti refrenul:

„Ce păcat, ce păcat! (. . .) căci într-o oră aşa mari bogăţii au fost devastate!“ (Apocalips 18:11–19).

Costisitoarele catedrale, pămînturile şi bogăţia acumulate, colosalele conturi bancare şi investiţiile comerciale ale religiei lumii — toate acestea vor fi fost pustiite.

16. Care sînt cele trei părţi ale organizaţiei lui Satan, care sînt pregătite pentru distrugere?

¹⁶ Sistemul religios ipocrit, comerţul lacom şi politica coruptă, cel trei părţi ale organizaţiei lui Satan de pe pămînt, sînt pe punctul de a suferi judecata lui Iehova. Dar ce se va întîmpla după distrugerea religiei false?

REGELE TRECE LA ACŢIUNE

17, 18. (a) Ce va urma după distrugerea „Babilonului cel Mare“, şi de ce? (b) Cine va învinge în final? (c) Cine va rămîne în viaţă? (d) Cum ai putea fi şi tu printre supravieţuitori?

¹⁷ Puterile politice extremiste care vor devasta religia falsă internaţională nu au nici un discernămînt spiritual. Ele nu recunosc Regatul Mesianic care a fost stabilit în 1914. Dimpotrivă, ele se opun în mod violent celor care predică acest Regat şi-şi afirmă neutralitatea lor creştină faţă de politica şi războaiele duse de regatele lumii. — Apocalips 12:17; Ioan 17:14, 16.

¹⁸ După ce se vor fi descotorosit de „Babilonul cel Mare“, „coarnele“ fiarei ne putem aştepta să lanseze un ultim atac contra martorilor creştini ai lui Iehova, urmaşi ai Mielului, care în aparenţă sînt fără apărare pe pămînt (Ezechiel 38:14–16; Ieremia 1:19). Care va fi rezultatul luptei pentru aceşti duşmani ai lui Dumnezeu? Profeţia răspunde:

„Aceştia se vor lupta cu Mielul, dar Mielul îi va învinge, pentru că el este Domnul domnilor şi Regele regilor. De asemenea şi cei chemaţi şi aleşi şi fideli vor învinge cu el“ (Apocalips 17:14).

Rămăşiţa discipolilor unşi ai lui Isus care mai sînt pe pămînt, precum şi însoţitorii lor care au răspuns la chemare servindu-l pe Dumnezeu printr-un „serviciu sfînt“ nu vor participa la această luptă, dar vor fi salvaţi rămînînd în viaţă. Faci şi tu parte din numărul celor ce se roagă încă de pe acum să „vină“ Regatul lui Dumnezeu în Armaghedon! — Romani 12:1, 2; vezi 2 Cronici 20:5, 6, 12–17.

19. (a) Al cui martor ocular şi supravieţuitor poţi fi şi tu? (b) Ce lucruri de valoare nu vor fi atunci de nici un folos?

¹⁹ Tu poţi fi martor şi supravieţuitor al acestui război devastator de la Armaghedon. Vei vedea de asemenea pe „Regele regilor“ şi armatele sale îngereşti dînd lupta pentru justificarea suveranităţii lui Iehova. Vei asista la ultima luptă împotriva celor răi, împotriva naţiunilor îngîmfate şi a armatelor lor puternice, şi împotriva „negustorilor“ bogaţi care le susţin. Stocurile lor de arme nucleare, pentru care au cheltuit miliarde, nu le vor fi de nici un folos în acest conflict. Profitorii lacomi care vor fi făcut comerţ cu petrol şi cu produsele alimentare vor observa nulitatea profiturilor lor ilicite cînd va surveni ruinarea mondială a cursurilor bursei, şi cînd îşi vor da seama că aurul lor nu va putea să-i scape. „Iată ce a zis Domnul Suveran Iehova: «O nenorocire, o nenorocire fără asemănare, iată ce vine! Ei îşi vor arunca argintul pe străzi şi aurul lor va deveni un lucru oribil. Nici argintul lor, nici aurul lor nu vor fi în stare să-i elibereze în ziua furiei lui Iehova. (. . .) şi vor trebui să ştie că eu sînt Iehova.»“ — Ezechiel 7:5, 19, 27.

20. Unde poţi găsi siguranţă adevărată?

²⁰ În ziua Armaghedonului, siguranţa ta nu va depinde de bunurile tale materiale, ci de faptul dacă vei fi luat poziţie în mod ferm pentru Iehova şi pentru „Regele regilor“. Vei supravieţui dacă asculţi de următoarele cuvinte profetice:

„Căutaţi pe Iehova, voi toţi cei smeriţi ai pămîntului care aţi executat decizia Sa judecătorescă. Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia. Probabil că veţi fi ascunşi în ziua mîniei lui Iehova.“ (Ţefania 2:3; vezi şi Isaia 26:20, 21; Daniel 12:1.)

La Armaghedon, Regele care călăreşte calul alb simbolic „judecă şi poartă război în dreptate“. În timp ce va paşte naţiunile cu un toiag de fier pentru a le nimici, el va ajuta pe membrii „marii mulţimi“ îmbrăcaţi în haine albe să treacă peste „necazul cel mare“. El îi va paşte cu iubire şi-i va conduce spre fîntînile de ape ale vieţii. Şi tu poţi fi unul dintre ei! — Apocalips 19:11–16; 7:9, 14, 17.

21. Cine se vor strînge la Armaghedon? De ce va fi zadarnică osteneala lor?

²¹ Vai de O.N.U. şi de guvernele şi de armatele care o sprijinesc! Să se strîngă la Armaghedon „pentru a se lupta cu cel ce stă pe calul [alb] şi cu armata sa [cerească]“! Aceasta este o osteneală zadarnică. „Regele regilor“ îi va arunca într-un „lac de foc“ simbolic, care pentru ei înseamnă nimicire. Cei din organizaţia pămîntească a lui Satan care mai rămîn, vor fi eliminaţi şi ei, căci sabia lungă a Regelui are suficientă putere pentru a găsi şi distruge pe toţi duşmanii săi. — Apocalips 19:17–21.

22. Cum descriu profeţii lui Dumnezeu bătălia de la Armaghedon?

²² Prin intermediul proiectilelor şi urgiilor trimise din cer, „Iehova va lovi toate popoarele“ care luptă contra Regatului său şi, în confuzia care le va apuca, acestea vor îndrepta armele lor distrugătoare unele împotriva altora, căci mîna fiecăruia se va ridica contra mîinii tovarăşului său. Totodată, dacă eşti dintre cei ce chiamă numele lui Iehova, tu vei rămîne teafăr şi nevătămat. — Ioel 2:31, 32; Zaharia 14:3, 12, 13; Ezechiel 38:21–23; Ieremia 25:31–33.

23. (a) Al cui punct culminant va fi acest război? (b) Ce cuvinte ale lui Isus ar trebui să ne bucure?

²³ Acesta va fi punctul culminant al „semnului“ profetic anunţat de Isus: „un necaz mare, cum n-a mai survenit de la începutul lumii pînă acum, nu, şi nici nu va mai surveni“. Noi ne putem bucura că aceste zile vor fi „scurtate“ din pricina celor „aleşi“. Şi tu vei putea supravieţui dacă faci parte din numărul „oilor“ pe care Isus le invită să „moştenească regatul“. — Matei 24:21, 22; 25:33, 34.

24. (a) Ce măsuri vor fi luate atunci contra lui Satan, şi pentru ce? (b) Ce se va întîmpla apoi?

²⁴ O dată ce războiul Armaghedonului este terminat, Satan, nelegiuitul iniţiator al domniei dezastruoase a omului pe pămînt, va fi prins, legat şi aruncat în abis „pentru o mie de ani“. Pentru ce? „Pentru ca să nu mai poată induce în eroare naţiunile“ (Apocalips 20:2, 3). Atunci va începe epoca cea mai glorioasă din toată istoria umană. Ce va aduce Regatul milenar celor fideli care au lucrat şi s-au rugat ca acesta „să vină“? Desigur că ai dori să ştii.

[Chenarul de la pagina 169]

„DESFRÎNATA“ ŞI „FIARA“

Care sînt legăturile între imperiul mondial al religiei false şi ’fiara pentru pace şi securitate‘? A căutat „Babilonul cel Mare“ să influenţeze Liga Naţiunilor şi, mai tîrziu, Organizaţia Naţiunilor Unite? Să lăsăm să răspundă faptele:

După ce a fost propusă formarea Ligii Naţiunilor în 1918, „Bulletin“ al Federal Council of Churches of Christ in America (Consiliului Federal al Bisericilor lui Cristos din America) a mers pînă acolo că a zis: „Ca creştini, noi vom încuraja formarea unei ligi a naţiunilor libere la viitoarea conferinţă de pace. O astfel de ligă nu este un simplu expedient politic, ci mai degrabă expresia politică a Regatului lui Dumnezeu pe pămînt (. . .) Cei ce-au murit eroic vor fi murit în zadar dacă victoria nu naşte un pămînt nou pe care să locuiască dreptatea.“

În 1965, cu ocazia celei de-a 20-a aniversări a Organizaţiei Naţiunilor Unite, o telegramă a Associated Press, din San Francisco, declara: „Şapte conducători internaţionali de confesiuni religioase care numără peste două miliarde de adepţi în lume, şi-au unit mîinile în rugăciune în acelaşi loc pentru a sprijini eforturile Organizaţiei Naţiunilor Unite în vederea stabilirii păcii în lume. Din Roma, papa Paul al VI-lea a binecuvîntat (. . .) adunarea care reunea la un loc catolici, protestanţi, iudei, hinduşi, budişti, musulmani şi creştini ortodocşi de Răsărit (greci) (. . .). Rabinul Louis Jacobs (. . .) a vorbit de «O.N.U. ca de singura speranţă de pace durabilă într-o lume care are nevoie de această pace pentru a supravieţui.»“

În octombrie 1965, papa Paul al VI-lea a vorbit de Organizaţia Naţiunilor Unite ca de „cea mai mare dintre organizaţiile internaţionale“, apoi a adăugat: „Popoarele se îndreaptă spre Naţiunile Unite ca spre ultima speranţă de înţelegere şi pace.“

La 2 octombrie 1979, adresîndu-se Adunării generale a O.N.U. papa Ioan Paul al II-lea a declarat: „Motivul profund al intervenţiei mele de acum este, fără îndoială, linia particulară de cooperare care uneşte Sediul apostolic cu Organizaţia Naţiunilor Unite (. . .) Doresc ca Organizaţia Naţiunilor Unite să rămînă pentru totdeauna tribuna supremă a păcii şi dreptăţii, sediul autentic al libertăţii popoarelor şi oamenilor în aspiraţiile lor spre un viitor mai bun.“ În discursul său de 62 de minute, papa n-a menţionat nici măcar o dată pe Isus Cristos sau Regatul.

Acceptînd substitutele umane în locul Regatului lui Dumnezeu, religia falsă s-a întors spre o speranţă deşartă. În Psalm 146:3–6, Biblia ne avertizează să nu ne punem încrederea în conducătorii omeneşti; apoi spune: „Fericit este cel (. . .) a cărui speranţă este în Iehova, Dumnezeul său, Făuritorul cerului şi al pămîntului.“ În Luca 2:10–14, „Cristos Domnul“ este identificat ca Salvatorul omenirii.

[Chenarul de la pagina 173]

SUCCESIUNEA EVENIMENTELOR CARE PRECED ARMAGHEDONUL

● Se pune chestiunea controversată a dominaţiei mondiale; naţiunile se înarmează din ce în ce mai mult.

● Popoarele nu mai sprijinesc religia internaţională.

● Naţiunile lansează un strigăt remarcabil: „Pace şi securitate!“

● Cele „zece coarne“ puternic înarmate ale O.N.U. devastează religia internaţională.

● Cele „zece coarne“ bestiale atacă în cele din urmă pe discipolii „Mielului“.

● „Regele regilor“ distruge naţiunile şi armatele lor în Armaghedon.

SATAN ŞI DEMONII SĂI SÎNT ARUNCAŢI ÎN ABIS; ÎNCEPE ATUNCI GLORIOASA DOMNIE MILENARĂ A LUI CRISTOS.