Viaţă pe pământ fără degradare

APOSTOLUL Ioan a citat cuvintele lui Isus când a zis: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). În parabola despre oi şi capre, cei din naţiuni puşi deoparte, ca oi, la dreapta lui Isus merg „la viaţă veşnică“ (Matei 25:46). Pavel vorbeşte despre ‘fiii lui Dumnezeu’ şi despre „comoştenitorii cu Cristos“ şi spune că „creaţia aşteaptă revelarea fiilor lui Dumnezeu . . . cu nerăbdare“. Apoi continuă arătând că însăşi „creaţia va fi eliberată din sclavia stricăciunii şi va avea glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8:14-23). La crearea sa, Adam, un om perfect, a fost „fiul [sau copilul] lui Dumnezeu“ (Luca 3:38). Viziunea profetică din Revelaţia 21:1-4 îndreaptă atenţia spre timpul când vor exista „un cer nou“ şi „un pământ nou“ şi face promisiunea că atunci „moartea nu va mai fi . . . nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi“. Întrucât această promisiune nu le este făcută creaturilor spirituale, ci în mod expres „oamenilor“, avem garanţia că oamenii ce vor alcătui noua societate de pe pământ, aflată sub conducerea ‘cerului nou’, vor avea parte de o restabilire completă a sănătăţii fizice şi mintale, precum şi de viaţă veşnică în calitate de „copii [pământeşti] ai lui Dumnezeu“.

Prin porunca pe care i-a dat-o lui Adam, Dumnezeu a lăsat să se înţeleagă că Adam nu ar fi murit dacă ar fi ascultat (Geneza 2:17). Prin urmare, când ultimul duşman al omului, moartea, va fi redus la nimic, păcatul nu va mai lucra în corpul oamenilor ascultători şi nu le va mai aduce moartea. Ei vor putea trăi pe timp indefinit (1 Corinteni 15:26). Moartea va fi redusă la nimic la sfârşitul domniei lui Cristos, despre care cartea Revelaţia arată că durează o mie de ani. Aici se spune despre cei ce devin regi şi preoţi cu Cristos că „au revenit la viaţă şi au domnit ca regi cu Cristos o mie de ani“. „Ceilalţi morţi“ care nu revin la viaţă „până nu s-au sfârşit cei o mie de ani“ trebuie să fie cei care sunt în viaţă la sfârşitul celor o mie de ani, însă înainte de eliberarea lui Satan din abis şi de testul final la care va fi supusă omenirea. La sfârşitul celor o mie de ani, oamenii de pe pământ vor ajunge la perfecţiune, adică la starea la care erau Adam şi Eva înainte de a păcătui. Atunci, oamenii vor avea viaţă perfectă. Cei care vor trece testul când Satan va fi eliberat pentru scurt timp din abis se vor putea bucura de această viaţă pentru eternitate. — Revelaţia 20:4-10.