Supravieţuire sau nimicire în „necazul cel mare“

„Aceştia vor pleca în tăiere veşnică, dar cei drepţi în viaţă veşnică.“ — Matei 25:46.

1, 2. Ce opinie au exprimat unii? De ce este primejdios a gîndi în felul acesta?

IDEEA că anumiţi oameni vor fi distruşi pe veşnicie unora le provoacă repulsie. Aşa stau lucrurile cu universaliştii care cred că în final toţi vor fi salvaţi. În secolul al III-lea al erei noastre scriitorul religios Origene cocheta cu ideea salvării finale a tuturor. Fără să meargă atît de departe, anumiţi creştini din zilele noastre exprimă opinia că poate toţi oamenii vor fi înviaţi, inclusiv toate victimele viitoare ale „marelui necaz.“ — Matei 24:21, 22.

² În necunoştinţă de cauză, aceia care nutresc această idee sînt periculos de aproape de doctrina creştinătăţii despre o „înviere generală.“ Principalele biserici învaţă că trupurile moarte ale TUTUROR decedaţilor vor fi ridicate pentru a se alătura sufletelor respective în cer sau în „iad.“ Însă Biblia nu vorbeşte despre o asemenea „înviere generală,“ cum o înţelege creştinătatea, nici că TOŢI morţii, chiar şi cei răi, vor înviaţi sau readuşi la viaţă.

NU TOŢI MORŢII VOR FI ÎNVIAŢI

 3. Cum a arătat Isus că nu toţi vor fi înviaţi?

³ Isus a arătat că nu toată lumea va fi înviată. El răspundea unei întrebări viclene pe care i-o puseseră saducheii care credeau că nimeni nu va fi înviat. El a vorbit de „aceia care au fost socotiţi demni de a cîştiga acel sistem de lucruri şi învierea din morţi“ (Luca 20:35). Semnificaţia cuvintelor lui este că nu toţi vor fi găsiţi demni de a fi înviaţi în noul sistem de lucruri promis de Dumnezeu.

 4. În conformitate cu Apocalipsul, capitolul 20, de unde vor veni afară morţii? Care loc simbolic nu-i va da înapoi pe morţii săi?

⁴ În Apocalipsul capitolul 20, care se ocupă de învierea ,.celorlalţi morţi“ care nu au parte de „prima înviere,“ Biblia spune că „marea“ şi „Hadesul“ îi dau afară din ele pe morţi. Ea nu spune că morţii vin afară din „lacul de foc,“ sau din „moartea a doua,“ numită şi „gheena“ (Ge’i Hinnom, în ebraică) (Luca 12:5). Aşa cum cuvîntul „marea“ semnifică mormîntul sau groapa de apă comună a acelora care au murit în adîncuri şi ale căror trupuri n-au fost niciodată găsite pentru a fi înmormîntate în pămînt, cuvîntul grecesc ‘hades’ nu se referă la vreun mormînt individual ci, dimpotrivă, la mormîntul sau groapa terestră comună a omenirii. El corespunde cuvîntului „sheol“ care se găseşte în Scripturile Ebraice. Isus afirmă: „Am fost mort, dar iată sînt viu pentru totdeauna şi am cheile morţii şi ale hadesului“ (Apocalipsul 1:18). În timpul domniei sale de o mie de ani el va folosi aceste „chei“ pentru a-i elibera din moarte pe cei „socotiţi demni de a cîştiga acel sistem de lucruri şi învierea din morţi.“

 5. Ce simbolizează „gheena“?

⁵ Pe de altă parte, Scripturile nu declară nicăieri că Cristos are cheile gheenei. El a vorbit despre gheenă şi a spus: „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul dar nu pot ucide sufletul; ci mai curînd să vă fie teamă de acela [Iehova] care poate să distrugă atît sufletul, cît şi trupul în gheenă“ (Matei 10:28). Comentînd acest pasaj în cartea sa Immortalité de l’âme ou Résurrection des morts? (Nemurirea sufletului sau învierea morţilor?) profesorul Oscar Cullmann scrie: „Psykhe, [sufletul] nu înseamnă aici noţiunea greacă de suflet, ci mai degrabă ar trebui tradus prin ‘viaţă’ . . . W. G. Kümmel (. . .) scrie, de asemenea, din motive bine întemeiate: Matei 10:28 ‘nu caută să evidenţieze nemurirea sufletului, ci subliniază faptul că numai Dumnezeu poate să distrugă nu numai viaţa pămîntească ci şi viaţa cerească.’ Da, gheena reprezintă distrugerea completă, din care nu mai este posibilă nici o speranţă de înviere. The New Bible Commentary (Noul comentariu asupra Bibliei, Ediţia a II-a, pagina 786) defineşte gheena drept o descriere a „morţii a doua.“ — Apocalipsul 21:8.

 6. Arată cu ajutorul Bibliei că unii merg în gheena înainte de ziua de judecată de 1 000 de ani şi, deci, nu au nici o speranţă de a fi înviaţi?

⁶ Deci Biblia arată fără echivoc că unii vor sfîrşi în gheena simbolică înainte de a începe ziua de judecată de 1 000 de ani. Isus le-a spus cărtararilor şi fariseilor care nu se căiau că ei şi proseliţii lor neiudei erau ‘pasibili de gheena’ sau, literalmente, ‘fii ai gheenei’ (Matei 23:15, 33–35; vezi şi Ioan 9:39–41; 15:22–24). Dacă şi un prozelit al fariseilor deveneau pasibil de „gheena,“ „de două ori mai mult decît fariseii înşişi,“ cu atît mai mult va deveni pasibil Iuda Iscarioteanul care s-a înţeles cu aceştia din urmă să-l trădese pe Fiul lui Dumnezeu! Isus a arătat dar lucrul acesta cînd l-a numit pe Iuda „fiul distrugerii“ (Ioan 17:12). În mod similar, apostaţii care nu se căiesc merg, atunci cînd mor, nu în şcol sau Hades, ci în gheena (Evrei 6:4; II Petru 2:1). Acelaşi lucru este valabil şi pentru creştinii dedicaţi care persistă în a păcătui întenţionat sau care „dau înapoi“ (Evrei 10:26–31, 38, 39). Aceste sînt doar exemple pentru a arăta că unii, chiar „în acest sistem de lucruri,“ au comis păcatul pentru care nu există iertare nici chiar în sistemul de lucruri „viitor“ (Matei 12:31, 32; vezi şi I Ioan 5:16. Aşadar, aceştia nu vor fi înviaţi.

CARACTERUL IREVOCABIL AL SENTINŢELOR DIVINE

 7. Ce mai dovedeşte că Iehova condamnă definitiv anumite persoane, chiar în timpul sistemului de lucruri actual?

⁷ Însuşi faptul că Isus a declarat că „blasfemia împotriva spiritului“ nu va fi iertată nici „în acest sistem de lucruri, nici în cel viitor,“ trebuie să convingă pe oricine are îndoieli că Iehova pronunţă judecata definitivă împotriva unora chiar în timpul „acestui sistem.“ Aceştia se fac „vinovaţi de păcatul veşnic.“ Ei nu vor avea „iertare niciodată“ (Marcu 3:28, 29). Deci, la ce bun să mai fie înviaţi?

 8. a) În ce fel trebuie să arătăm aceeaşi atitudine ca Iehova? b) De ce trebuie să avem încredere în Iehova şi Fiul său ca judecători? Ce exemplu ne ajută să înţelegem caracterul irevocabil al judecăţii divine?

⁸ Evident că noi, ca martori cu bună reputaţie ai lui Iehova, Dumnezeul nostru, nu mergem încoace şi încolo, ameninţîndu-i pe oameni că vine distrugerea. Noi împărtăşim punctul de vedere al lui Iehova. Despre el se spune că este „răbdător,“ deoarece „el nu doreşte ca cineva să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă“ (II Petru 3:9). Pe de altă parte, trebuie să evităm să devenim exagerat de sentimentali şi, poate involuntar, să criticăm modul de a proceda al lui Iehova. Iehova este un judecător desăvîrşit (Deuteronomul 32:4). La fel este şi Isus Cristos (Ioan 5:30). Cînd un caz este adus în faţa judecătorilor umani imperfecţi şi parcurge întreaga procedură juridică, de la cel mai mic tribunal pînă la tribunalul suprem al ţării, oamenii consideră că s-a făcut justiţie şi nu se mai face recurs. Atunci de ce să avem îndoieli în privinţa judecăţilor lui Iehova şi a caracterului lor irevocabil? — Psalmii 119:75.

 9. Cum arată Matei 10:28 că judecăţile lui Iehova sînt irevocabile?

⁹ În timp ce Iehova dă dovadă de o extraordinară „răbdare,“ deoarece el „doreşte ca toţi să ajungă la căinţă,“ el ştie că nu toţi oamenii vor să se căiască. Din acest motiv Isus ne-a avertizat să ne fie teamă de acela care poate să distrugă atît sufletul [viaţa] cît şi trupul în gheenă.“ Comentînd acest pasaj, New International Dictionary of New Testament Theology afirmă: „Matei 10:28 nu învaţă eventuala nemurire a sufletului, ci faptul că judecata divină pronunţată asupra celui cere nu se căieşte este ireversibilă.“

10. Ce a declarat Isus cu privire la calea cea „largă“ şi cu privire la drumul „strîmt“? Care este sensul exact al cuvîntului grecesc tradus prin „distrugere“?

¹⁰ În Predica de pe Munte, Isus a declarat: „Intraţi prin poarta îngustă; deoarece larg şi spaţios este drumul care duce spre distrugere (apoleis, în greacă), şi mulţi sînt cei care intră pe el, dar îngustă este poarta şi strîmt este drumul care duce spre viaţa şi foarte puţini sînt aceia care îl găsesc“ (Matei 7:13, 14). Lexicoanele greceşti definesc apoleia cu sensul de „anihilare,“ „distrugere eternă“ (Arndt & Gingrich) sau „distrugere definitivă în sensul de sfîrşit al existenţei fizice“ (Theological Dictionary of the New Testament). Aşadar nu există vreun fundamant biblic pentru a crede cu sentimentalism că oamenii care trăiesc astăzi — şi care au în faţă cel mai mare „necaz“ din istoria lumii — mai au vreo altă alegere în afară de „viaţă“ sau „distrugere.“ — Matei 24:21, 22.

SUPRAVIEŢUIRE SAU DISTRUGERE

11. a) Ce se înţelege prin expresia „ziua lui Iehova“? b) Care „mare zi a lui Iehova“ ne stă încă în faţă? Ce se va întîmpla atunci?

¹¹ „Marea zi a lui Iehova este aproape“ (Ţefania 1:14). Niciodată n-au avut aceste cuvinte o mai ameninţătoare rezonanţă. Este adevărat că au mai fost perioade deosebite în istorie cînd Iehova şi-a executat sentinţele rostite de el şi şi-a glorificat numele sfînt şi fiecare dintre acestea a fost o „zi a lui Iehova“ în miniatură. Infidelul Ierusalim, Babilonul şi Egiptul au trăit asemenea „zile“ (Isaia 2:1, 6–17; 13:1–6; Ieremia 46:1–10). Dar cea mai mare „zi a lui Iehova“ ne stă încă în faţă. Este „ziua“ cînd Iehova îşi va executa judecăţile sale asupra creştinătăţii, asupra restului imperiului mondial al falsei religii şi asupra întregului sistem rău al lui Satan. Aceasta va fi o „zi de mînie, o zi de chin, o zi de spaimă, o zi de vijelie şi de pustiire.“ Profeţia continuă: „‘Şi voi aduce spaima peste oameni (. . .) căci împotriva lui Iehova au păcătuit ei . . . Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i scape în ziua mîniei lui Iehova, dar de focul zelului său va fi devorat întregul pămînt, căci el va face o exterminare cu adevărat teribilă a tuturor locuitorilor pămîntului’ . . . Înainte de a veni asupra voastră mînia aprinsă a lui Iehova, înainte de a veni asupra voastră ziua mîniei lui Iehova, căutaţi-l pe Iehova, voi toţi cei umili de pe pămînt care aţi executat decizia lui judecătorească. Căutaţi dreptatea, căutaţi umilinţa. Poate că veţi fi ascunşi în ziua mîniei lui Iehova.“ — Ţefania 1:15 — 2:3.

12. Se referă profeţia lui Ţefania numai la Iuda, sau are, oare, o aplicaţie mai largă?

¹² Chiar şi dintre bibliştii creştinătăţii, mulţi recunosc că aceasta profeţie nu s-a aplicat numai asupra lui Iuda, ci ea anunţă o „sentinţă universală asupra întregii lumii“ (Keil-Delitzsch); „sfîrşitul unei epoci a păcatului“ (Ecumenical Bible, în limba franceză); ziua cînd sentinţa universală va fi aplicăta asupra tuturor celor răi şi în care mînia lui Dumnezeu se va revărsa asupra tuturor celor care nu-l cunosc pe Dumnezeu şi care nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus Cristos.“ — New Bible Commentary, ediţia a doua.

13. a) Potrivit afirmaţiei apostolului Pavel, cînd trebuie să vină „ziua lui Iehova“? b) Cine este „omul fărădelegii“? Ce sentinţă aşteaptă acel „om“ simbolic?

¹³ Apostolul Pavel a asociat „ziua lui Iehova“ cu „prezenţa Domnului nostru Isus Cristos“ (II Tesaloniceni 2:1, 2). După ce vorbeşte despre „apostazia“ care va da naştere în final „omului fărădelegii“ — clasa clerului apostat din bisericile creştinătăţii Pavel adaugă: „Atunci, se va dezvalui cel care dispreţuieşte legea,“ pe care Domnul Isus îl va suprima cu spiritul gurii sale şi-l va nimici prin manifestarea prezenţei sale“ (II Tesaloniceni 2:3, 8). Clerul apostat va fi suprimat sau „nimicit“ chiar la începutul „marelui necaz“ (Apocalipsul 17:1–5, 16, 17). Această clasă mai poartă şi numele de „fiul distrugerii“ (apoleia), ceea ce înseamnă că ea este condamnată să sufere „distrugere eternă“ în gheena, asemenea şefilor religioşi din timpul lui Isus. — II Tesaloniceni 2:3; Matei 23:33.

14. De ce mulţi alţii vor „pieri“? Deci ce alegere stă în faţa tuturor?

¹⁴ Dar ce li se va întîmpla tuturor oamenilor care i-au urmat pe clerici şi „înşelătoriile nedreptăţii“ născocite de ei? Apostolul Pavel spune despre ei că vor „pieri [literalmente, că „se vor distruge singuri“], ca răsplată cuvenită lor pentru că nu au acceptat iubirea adevărului, ca să poată fi salvaţi. Tocmai de aceea Dumnezeu permite să vină asupra lor o lucrare a erorii, pentru ca ei să ajungă să creadă în minciună, astfel încît toţi să fie judecaţi, deoarece nu au crezut adevărul ci s-au complăcut în nedreptate“ (II Tesaloniceni 2:10–12). Astăzi, lumea a devenit o mlaştină a nedreptăţii, a imoralităţii şi a corupţiei. Cei mai mulţi oameni se complac în nedreptate“ şi „nu acceptă să iubească adevărul ca să poată fi salvaţi“ (Compară Ezechiel 9:4–7). De aceea ei vor fi „condamnaţi“ vor pieri, „ca răsplată.“ Alegerea care se va oferi în „necazul cel mare“ este limpede: supravieţuirea sau distrugerea.

FUGIŢI LA REGAT

15. Potrivit parabolei despre „oi“ şi „capre,“ ce alegere li se oferă tuturor naţiunilor?

¹⁵ Da, „marea zi a lui Iehova este aproape. Este aproape şi ea se grăbeşte foarte tare“ (Ţefania 1:14). Trăim într-un timp de judecată, cînd „toate naţiunile“ sînt adunate înaintea lui Cristos Isus. Oamenii tuturor naţiunilor sînt în curs de separare în două clase: în „oi“ şi „capre.“ Rezultatul final este afirmat fără menajamente: „viaţa veşnică“ pentru „oi“ şi „tăiere veşnică“ pentru „capre.“ — Matei 25:31–33, 46.

16, 17. a) Cum arată II Tesaloniceni 1:6–9 că sentinţa pe care o aplică Iehova în „marele necaz“ este definitivă? b) În afară de prigonitorii poporului lui Dumnezeu, cine va mai fi distrus? De ce?

¹⁶ Subliniind din nou caracterul definitiv al sentinţelor lui Iehova, Pavel scrie: „Este drept din partea lui Iehova să aducă necaz asupra acelora care vă fac necazuri, dar vouă, care suferiţi necazul, [să vă aducă] alinarea împreună cu noi, la revelaţia [apocalypsis] Domnului Isus din ceruri cu îngerii puterii sale într-un foc dogorîtor, cînd va face să cadă răzbunarea asupra acelora care nu-l cunosc pe Dumnezeu şi asupra acelora care nu ascultă vestea bună despre Domnul nostru Isus. Aceştia vor suferi pedeapsa judecătorească a distrugerii eterne.“ — II Tesaloniceni 1:6–9.

¹⁷ Observaţi că pedeapsa judecătorească a distrugerii eterne aplică nu numai asupra acelora care, (. . .) fac necazuri“ poporului lui Dumnezeu, ci şi asupra „acelora care nu-l cunosc pe Dumnezeu“ şi „acelora care nu ascultă vestea bună.“ În scrisoarea sa către romani, Pavel explică de ce aceia „care nu-l cunosc pe Dumnezeu“ sînt de nescuzat „şi de ce vor fi ei condamnaţi“ (Romani 1:18–20; 2:5–16). „Îngerul care zboară în mijlocul cerului,“ menţionat în Apocalipsul capitolul 14, cheamă pe toţi „cei care locuiesc pe pămînt“ să se „teamă de Dumnezeu şi să-i aducă laude, deoarece ora de judecată a sosit.“ De aceea, oamenii sînt îndemnaţi să se închine Celui care a făcut cerul şi pămîntul şi marea.“ Cei care neglijează să facă astfel şi toţi cei care îşi pun încrederea în „fiara“ politică a lui Satan în loc de regatul mesianic al lui Dumnezeu, vor fi distruşi împreună cu „fiara“ în „marele teasc al mîniei lui Dumnezeu.“ — Apocalipsul 14:6, 7, 9, 10, 14–20; 19:11–21.

18. a) Ce trebuie să facă de acum cei ce doresc să supravieţuiască? b) Cui le dă Biblia speranţa de a spravieţui „necazul cel mare“? Ce perspective se vor deschide atunci în faţa lor?

¹⁸ Oricine speră să fie „ascuns în ziua mîniei lui Iehova“ trebuie să caute dreptatea, să caute umilinţa şi să execute decizia (. . .) judecătorească a lui Iehova, în loc să o critice (Ţefania 2:2, 3). Oricine speră ca judecătorul numit al lui Iehova să-l considere drept oaie“ pentru a fi cruţat în „marele necaz,“ trebuie să dovedească el însuşi că este „drept“ prin faptul că ajută şi sprijină pe „fraţii“ unşi ai lui Cristos care formează clasa „sclavului fidel şi prevăzător“ (Matei 25:33, 40, 46; 24:45–47). Singurii cărora Biblia le dă speranţa de a supravieţui „marele necaz“ sînt „fraţii,“ sau „cei aleşi“ ai lui Cristos, şi „marea mulţime“ de „oi“ care „fac un serviciu sacru pentru Dumnezeu,“ fără întrerupere, spunînd în permanenţă, ca să audă toţi: „Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care şade pe tron, şi Mielului.“ Ca discipoli botezaţi care provin din „oamenii tuturor naţiunilor,“ această „mare mulţime“ este păstorită de Mielul Isus Cristos care îi îndrumă spre „fîntînile cu apa vieţii“ care nu vor seca niciodată. „Şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.“ — Matei 24:21, 22; 25:34; 28:19, 20; Apocalipsul 7:9–17.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

□ Ce înţeleg bisericile creştinătăţii prin expresia „înviere generală“? Este biblică această expresie?

□ Ce versete biblice arată că nu toţi morţii vor învia?

□ Ce este „gheena“?

□ Ce anume arată că Iehova le judecă în mod definitiv pe anumite persoane, încă în sistemul de lucruri actual?

□ Ce se va întîmpla în „ziua lui Iehova“? Vor învia oare cei care vor fi executaţi în acea zi?

□ Ce trebuie să facem pentru a supravieţui? Ce lucrare este deci mai urgentă sa oricînd?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Iuda, „fiul nimicirii,“ va face parte dintre cei care nu vor învia