Capitolul 12

„Continuă să ţii cu tărie la ce ai“

FILADELFIA

 1. În ce oraş se afla congregaţia căreia Isus îi adresează al şaselea mesaj, şi ce înseamnă numele oraşului?

AFECŢIUNE FRĂŢEASCĂ, ce calitate demnă de dorit! Fără îndoială că Isus s-a gândit la ea când a adresat al şaselea din seria mesajelor sale congregaţiei din Filadelfia, deoarece acest nume înseamnă „afecţiune frăţească“. Bătrânul Ioan încă îşi amintea ce se întâmplase cu mai bine de 60 de ani, când Petru l-a asigurat de trei ori pe Isus că avea o mare afecţiune pentru Domnul său (Ioan 21:15-17). Era afecţiunea frăţească o calitate a creştinilor din Filadelfia? Aşa se pare.

 2. Ce fel de oraş era Filadelfia, cum era congregaţia de acolo, şi ce-i spune Isus îngerului acestei congregaţii?

² Situată la aproximativ 48 de kilometri sud-est de Sardes (pe locul oraşului Alasehir din Turcia), Filadelfia era un oraş prosper în zilele lui Ioan. Remarcabilă era însă prosperitatea spirituală a congregaţiei de acolo. Cu câtă bucurie trebuie să-l fi primit acei creştini pe mesagerul care a venit la ei, probabil din Sardes! Mesajul pe care îl aducea conţinea sfaturi încurajatoare. Însă la începutul lui se face referire la autoritatea lui Isus, ilustra Persoană care îl trimitea. El spune: „Îngerului congregaţiei din Filadelfia scrie-i: Iată ce spune cel care este sfânt şi adevărat, care are cheia lui David şi care deschide aşa încât nimeni să nu închidă şi închide aşa încât nimeni să nu deschidă“. — Revelaţia 3:7.

 3. De ce este potrivit ca Isus să fie numit „sfânt“, şi de ce se poate spune despre el că este „adevărat“?

³ Ioan auzise ce îi spusese Petru omului Isus Cristos: „Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am ajuns să ştim că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu“ (Ioan 6:68, 69). Întrucât Iehova Dumnezeu este esenţa sfinţeniei, Fiul său unic-născut trebuie să fie şi el „sfânt“ (Revelaţia 4:8). Isus este totodată „adevărat“. Cuvântul grecesc folosit aici (alethinós) transmite ideea de autenticitate. În acest sens, Isus este adevărata lumină şi adevărata pâine care a coborât din cer (Ioan 1:9; 6:32). El este adevărata viţă (Ioan 15:1). Isus este adevărat şi în sensul că este demn de încredere. El spune întotdeauna adevărul (vezi Ioan 8:14, 17, 26.) Acest Fiu al lui Dumnezeu este demn să slujească în calitate de Rege şi de Judecător. — Revelaţia 19:11, 16.

„Cheia lui David“

 4, 5. Cu ce legământ este pusă în legătură „cheia lui David“?

⁴ Isus are „cheia lui David“. Cu această cheie el „deschide aşa încât nimeni să nu închidă şi închide aşa încât nimeni să nu deschidă“. Ce reprezintă „cheia lui David“?

⁵ Iehova a încheiat un legământ pentru un regat veşnic cu regele David al Israelului (Psalmul 89:1-4, 34-37). Casa lui David a domnit pe tronul lui Iehova din Ierusalim între 1070 şi 607 î.e.n., când Dumnezeu şi-a executat judecata asupra acelui regat care devenise infidel. Astfel Iehova a început să împlinească profeţia din Ezechiel 21:27: ‘O ruină, o ruină, o ruină îl voi face [Ierusalimul pământesc]! [Sceptrul de domnie din linia lui David] nu va mai fi al nimănui până va veni cel ce are dreptul legal, şi lui i-l voi da’.

 6, 7. Când şi cum avea să apară cel cu „dreptul legal“?

⁶ Când şi cum avea să apară cel cu „dreptul legal“? Cum avea să-i fie dat sceptrul regatului lui David?

⁷ După aproape 600 de ani, o descendentă a regelui David, fecioara evreică Maria, a rămas însărcinată prin spirit sfânt. Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Gabriel să-i spună că va avea un fiu care se va numi Isus. Gabriel a adăugat: „El va fi mare şi va fi numit Fiul Celui Preaînalt, iar Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său. El va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna şi regatul său nu va avea sfârşit“. — Luca 1:31-33.

 8. Cum a dovedit Isus că este calificat să moştenească tronul lui David?

⁸ În 29 e.n., când Isus a fost botezat în Iordan şi a fost uns cu spirit sfânt, el a fost desemnat să fie Regele din linia lui David. El a predicat cu un zel exemplar vestea bună despre Regat şi i-a împuternicit şi pe discipolii săi să predice (Matei 4:23; 10:7, 11). Isus s-a umilit atât de mult, încât a murit pe un stâlp de tortură, dovedind astfel că este pe deplin calificat să moştenească tronul lui David. Iehova l-a înviat pe Isus ca spirit nemuritor şi l-a înălţat la dreapta Sa în ceruri. Acolo, el a moştenit toate drepturile regatului davidic. La timpul hotărât, Isus avea să-şi exercite dreptul de ‘a stăpâni în mijlocul duşmanilor săi’. — Psalmul 110:1, 2; Filipeni 2:8, 9; Evrei 10:13, 14.

 9. Cum foloseşte Isus cheia lui David ca să deschidă şi să închidă?

⁹ Între timp, Isus urma să folosească cheia lui David pentru a oferi ocazii şi privilegii care au legătură cu Regatul lui Dumnezeu. Prin intermediul lui Isus, Iehova avea să-i elibereze pe creştinii unşi de pe pământ „de sub autoritatea întunericului“, mutându-i „în regatul Fiului iubirii sale“ (Coloseni 1:13, 14). Cheia urma să fie folosită şi pentru a le interzice astfel de privilegii celor ce se dovedeau infideli (2 Timotei 2:12, 13). Întrucât acest moştenitor permanent al regatului lui David are sprijinul lui Iehova, nicio creatură nu-l poate împiedica să-şi îndeplinească sarcinile care decurg din poziţia pe care o are. — Compară cu Matei 28:18-20.

10. Cum încurajează Isus congregaţia din Filadelfia?

¹⁰ Venind din partea unei persoane cu multă autoritate, cuvintele adresate de Isus creştinilor din Filadelfia trebuie să fie deosebit de înviorătoare. El îi laudă astfel: „Cunosc faptele tale — iată că am pus înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide —, ştiu că ai puţină putere, că ai păzit cuvântul meu şi n-ai fost infidel faţă de numele meu“ (Revelaţia 3:8). Congregaţia a fost activă şi i s-a deschis o uşă, în sensul că i s-au oferit noi ocazii de a participa la lucrarea de predicare (compară cu 1 Corinteni 16:9; 2 Corinteni 2:12). Isus o îndeamnă să se folosească din plin de privilegiul de a predica. Membrii ei au perseverat şi au demonstrat că, ajutaţi de spiritul lui Dumnezeu, au putere şi pentru alte ‘fapte’ în serviciul lui Iehova (2 Corinteni 12:10; Zaharia 4:6). Ei au respectat poruncile lui Isus Cristos şi nu l-au renegat nici prin cuvânt, nici prin faptă.

„Se vor pleca înaintea ta“

11. Ce binecuvântare le promite Isus creştinilor, şi cum s-au împlinit cuvintele sale?

¹¹ De aceea, Isus le promite că vor obţine roade: „Iată că îi voi da pe unii din sinagoga lui Satan care spun că sunt iudei şi totuşi nu sunt, ci mint — iată că îi voi face să vină şi să se plece înaintea picioarelor tale şi îi voi face să ştie că eu te-am iubit“ (Revelaţia 3:9). Probabil că, asemenea creştinilor din Smirna, cei din Filadelfia întâmpinau greutăţi din partea iudeilor, pe care Isus îi numeşte „sinagoga lui Satan“. Totuşi, cel puţin unii dintre ei aveau să înţeleagă că ceea ce predicau creştinii despre Isus era adevărul. Ei urmau „să se plece“, probabil aşa cum spune Pavel în 1 Corinteni 14:24, 25, adică să se căiască şi să devină creştini, apreciind pe deplin marea iubire a lui Isus, care şi-a dat viaţa pentru discipolii săi. — Ioan 15:12, 13.

12. De ce au fost probabil surprinşi membrii sinagogii evreieşti din Filadelfia să afle că unii dintre ei urmau „să se plece“ înaintea comunităţii creştine locale?

¹² Membrii sinagogii evreieşti din Filadelfia au fost probabil surprinşi să afle că unii dintre ei urmau „să se plece“ înaintea comunităţii creştine locale. Având în vedere că în congregaţia creştină de acolo existau mulţi neiudei, ei s-ar fi aşteptat probabil să se întâmple contrariul. De ce? Deoarece Isaia profeţise: „Regii [neiudei] îţi vor purta de grijă [poporului Israel], iar prinţesele lor îţi vor fi doici. Se vor pleca înaintea ta cu faţa la pământ“ (Isaia 49:23; 45:14; 60:14). Zaharia a fost inspirat să scrie ceva asemănător: „În zilele acelea, zece oameni [neiudei] din toate limbile naţiunilor vor apuca, da, vor apuca poala hainei unui iudeu şi vor zice: «Vrem să mergem cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi»“ (Zaharia 8:23). Într-adevăr, neiudeii trebuiau să se plece înaintea iudeilor, nu invers!

13. Cine erau iudeii care urmau să trăiască împlinirea profeţiilor referitoare la Israelul antic?

¹³ Aceste profeţii au fost adresate naţiunii alese a lui Dumnezeu pe timpul când Israelul natural se bucura de o poziţie privilegiată înaintea lui Iehova. Dar, când evreii l-au respins pe Mesia, şi Iehova i-a respins pe ei (Matei 15:3-9; 21:42, 43; Luca 12:32; Ioan 1:10, 11). La Penticosta din 33 e.n., în locul lor a fost ales adevăratul Israel al lui Dumnezeu, congregaţia creştină. Membrii ei sunt iudeii spirituali care au adevărata circumcizie, cea a inimii (Faptele 2:1-4, 41, 42; Romani 2:28, 29; Galateni 6:16). De atunci, iudeii naturali puteau obţine din nou aprobarea lui Iehova numai dacă aveau credinţă în Isus, Mesia (Matei 23:37-39). Se pare că în aceeaşi situaţie se aflau şi unii din Filadelfia.a

14. Ce împlinire importantă au avut în zilele noastre profeţiile din Isaia 49:23 şi Zaharia 8:23?

¹⁴ În zilele noastre, profeţii cum sunt cele din Isaia 49:23 şi Zaharia 8:23 s-au împlinit într-un mod extraordinar. În urma lucrării de predicare desfăşurate de clasa Ioan, o mare mulţime de oameni au intrat pe uşa deschisă spre serviciul pentru Regat.b Majoritatea au ieşit din creştinătate, ale cărei religii pretind că sunt Israelul spiritual (compară cu Romani 9:6). Aceştia, care alcătuiesc marea mulţime, îşi spală robele şi le albesc în sângele lui Isus manifestând credinţă în jertfa lui (Revelaţia 7:9, 10, 14). Supunându-se guvernării Regatului lui Cristos, ei speră să moştenească binecuvântările sale aici, pe pământ. Ei vin la fraţii unşi ai lui Isus şi, spiritualiceşte vorbind, ‘se pleacă’ înaintea lor, deoarece ‘au auzit că Dumnezeu este cu ei’. Ei le slujesc acestor creştini unşi şi alcătuiesc împreună cu ei o comunitate mondială de fraţi. — Matei 25:34-40; 1 Petru 5:9.

„Ora încercării“

15. a) Ce le-a promis Isus creştinilor din Filadelfia, şi ce au fost ei încurajaţi să facă? b) Ce ‘coroană’ aşteptau cu nerăbdare creştinii?

¹⁵ Isus spune în continuare: „Pentru că ai păzit cuvântul despre perseverenţa mea, şi eu te voi păzi de ora încercării, care va veni peste întregul pământ locuit ca să-i pună la încercare pe locuitorii pământului. Eu vin repede! Continuă să ţii cu tărie la ce ai, pentru ca nimeni să nu-ţi ia coroana“ (Revelaţia 3:10, 11). Deşi creştinii din timpul lui Ioan nu aveau să supravieţuiască până în ziua Domnului, care a început în 1914, încrederea lor că Isus urma să vină le dădea putere să predice în continuare (Revelaţia 1:10; 2 Timotei 4:2). „Coroana“, sau premiul vieţii veşnice, îi aştepta în cer (Iacov 1:12; Revelaţia 11:18). Dacă rămâneau fideli până la moarte, nimeni nu le putea lua răsplata. — Revelaţia 2:10.

16, 17. a) Ce este „ora încercării, care va veni peste întregul pământ locuit“? b) Care era starea celor unşi când a început „ora încercării“?

¹⁶ Ce este însă „ora încercării“? Fără îndoială că acei creştini din Asia trebuiau să facă faţă unui alt val de persecuţii violente din partea Romei imperiale.c Totuşi, împlinirea principală este ora de cernere şi de judecată care a sosit în cele din urmă în ziua Domnului şi care s-a intensificat din 1918. Scopul încercării este de a stabili cine este de partea Regatului instaurat al lui Dumnezeu şi cine este de partea lumii lui Satan. Încercarea durează o perioadă relativ scurtă, o ‘oră’, dar nu s-a terminat încă. Până nu se va termina, să nu uităm că trăim în „ora încercării“. — Luca 21:34-36.

¹⁷ Asemenea congregaţiei fidele din Filadelfia, în 1918 creştinii unşi din clasa Ioan au întâmpinat opoziţie din partea ‘sinagogii lui Satan’ din timpurile moderne. Conducătorii religioşi ai creştinătăţii, care pretindeau că sunt iudei spirituali, i-au convins cu viclenie pe conducătorii politici să-i reducă la tăcere pe adevăraţii creştini. Însă aceştia s-au străduit din răsputeri ‘să păzească cuvântul despre perseverenţa lui Isus’. Astfel, datorită ajutorului spiritual, acea „puţină putere“ vitală, ei au supravieţuit şi au fost îndemnaţi să intre pe uşa care li se deschidea. Cum s-a petrecut acest lucru?

„O uşă deschisă“

18. Ce numire a făcut Isus în 1919, şi în ce sens s-a asemănat cel care a primit-o cu slujitorul fidel al lui Ezechia?

¹⁸ În 1919, Isus şi-a împlinit promisiunea şi a recunoscut micul grup de creştini unşi adevăraţi ca fiind ‘sclavul său fidel şi prevăzător’ (Matei 24:45-47). Aceştia au primit o poziţie asemănătoare cu a lui Eliachim, fidelul slujitor din zilele regelui Ezechia.d Iată ce a spus Iehova despre Eliachim: „Voi pune cheia casei lui David pe umărul lui. El va deschide şi nimeni nu va închide, va închide şi nimeni nu va deschide“. Eliachim primise mari responsabilităţi în serviciul regelui Ezechia, un descendent al lui David. În mod asemănător astăzi, clasa unsă Ioan a primit pe umăr „cheia casei lui David“ în sensul că i s-au încredinţat interesele pământeşti ale Regatului mesianic. Iehova şi-a întărit slujitorii pentru a se achita de acest privilegiu, transformând puţina lor putere într-o energie vie care le permite să înfăptuiască lucrarea de mărturie mondială. — Isaia 22:20, 22; 40:29.

19. Cum s-a achitat clasa Ioan de responsabilitatea pe care i-a dat-o Isus în 1919, şi cu ce rezultat?

¹⁹ Urmând exemplul lui Isus, începând din 1919 rămăşiţa unsă a început o campanie susţinută de anunţare a veştii bune despre Regat (Matei 4:17; Romani 10:18). Drept urmare, unii din sinagoga modernă a lui Satan, creştinătatea, s-au alăturat acestei rămăşiţe unse, s-au căit şi ‘s-au plecat’, recunoscând autoritatea sclavului. Şi ei au venit să-i slujească lui Iehova în unitate cu membrii mai vârstnici ai clasei Ioan. Venirea lor a continuat până când s-a completat numărul fraţilor unşi ai lui Isus. După aceea, „o mare mulţime . . . din toate naţiunile“ a venit „să se plece“ înaintea sclavului uns (Revelaţia 7:3, 4, 9). Sclavul şi această mare mulţime slujesc împreună ca Martori ai lui Iehova, formând o singură turmă.

20. De ce îndeosebi astăzi Martorii lui Iehova trebuie să fie tari în credinţă şi activi în serviciul lui Dumnezeu?

²⁰ Asemenea creştinilor din Filadelfia, uniţi de o afecţiune frăţească autentică, Martorii lui Iehova de astăzi înţeleg că lucrarea lor de predicare trebuie efectuată urgent. Curând, marele necaz va marca sfârşitul lumii nelegiuite a lui Satan. Fie ca atunci să fim găsiţi cu toţii tari în credinţă şi activi în serviciul lui Dumnezeu, pentru ca numele noastre să nu fie şterse din cartea vieţii a lui Iehova (Revelaţia 7:14). Să acordăm o atenţie deosebită îndemnului dat de Isus congregaţiei din Filadelfia, ca să nu ne pierdem privilegiile de serviciu şi să obţinem răsplata vieţii veşnice.

Binecuvântările primite de învingători

21. Cum au păzit creştinii de astăzi ‘cuvântul despre perseverenţa lui Isus’, şi ce perspectivă li se oferă?

²¹ Clasa Ioan de astăzi ‘a păzit cuvântul despre perseverenţa lui Isus’, adică a urmat exemplul său şi a perseverat (Evrei 12:2, 3; 1 Petru 2:21). Astfel, ea a fost încurajată de cuvintele pe care le-a adresat în continuare Isus congregaţiei din Filadelfia: „Pe cel care învinge, îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului meu. El nu va mai ieşi din acesta“. — Revelaţia 3:12a.

22. a) Ce este templul Dumnezeului lui Isus? b) Cum vor deveni stâlpi în acest templu creştinii unşi care înving?

²² Ce privilegiu este să fii un stâlp în templul lui Iehova! În antichitate, templul din Ierusalim era centrul închinării la Iehova. Acolo, marele preot oferea o dată pe an sângele animalelor de jertfă înaintea luminii miraculoase care simboliza prezenţa lui Iehova în „Sfânta Sfintelor“ (Evrei 9:1-7). La botezul lui Isus a luat fiinţă un alt templu, un mare templu spiritual pentru închinarea la Iehova. Sfânta sfintelor din acest templu este în cer, unde Isus s-a înfăţişat la timpul cuvenit „înaintea persoanei lui Dumnezeu“ (Evrei 9:24). Isus este Marele Preot şi o singură jertfă a fost oferită pentru anularea păcatelor: sângele vărsat al omului perfect Isus (Evrei 7:26, 27; 9:25-28; 10:1-5, 12-14). Cât timp rămân fideli, creştinii unşi de pe pământ slujesc ca subpreoţi în curţile pământeşti ale acestui templu (1 Petru 2:9). Dar după ce înving, ei intră şi în Sfânta Sfintelor cerească şi devin stâlpi de neclintit, asemenea stâlpilor templului dedicat închinării la Dumnezeu (Evrei 10:19; Revelaţia 20:6). Şi ‘nu vor mai ieşi’.

23. a) Ce le mai promite Isus creştinilor unşi care înving? b) Ce rezultă din faptul că învingătorii creştini poartă scrise numele lui Iehova şi numele noului Ierusalim?

²³ Isus spune în continuare: „Şi voi scrie pe el numele Dumnezeului meu, numele oraşului Dumnezeului meu, noul Ierusalim, care coboară din cer, de la Dumnezeul meu, şi numele meu nou“ (Revelaţia 3:12b). Da, aceşti învingători poartă scris numele lui Iehova, Dumnezeul lor şi Dumnezeul lui Isus. Lucrul acesta arată clar că Iehova şi Isus sunt două persoane distincte şi nu părţi ale unui Dumnezeu trinitar, sau al unei Trinităţi (Ioan 14:28; 20:17). Toată creaţia trebuie să vadă în cele din urmă că cei unşi îi aparţin lui Iehova. Ei sunt martorii săi. De asemenea, ei poartă scris numele noului Ierusalim în sensul că oraşul ceresc îşi extinde domnia aducătoare de binecuvântări peste întreaga omenire fidelă (Revelaţia 21:9-14). Astfel, toate oile creştine de pe pământ vor şti că aceşti învingători unşi sunt cetăţeni ai Regatului, ai Ierusalimului ceresc. — Psalmul 87:5, 6; Matei 25:33, 34; Filipeni 3:20; Evrei 12:22.

24. Ce reprezintă noul nume al lui Isus, şi în ce sens îl poartă scris creştinii unşi fideli?

²⁴ În final, învingătorii unşi poartă scris noul nume al lui Isus. Acest nume nou se referă la noua poziţie a lui Isus şi la privilegiile unice pe care i le acordă Iehova (Filipeni 2:9-11; Revelaţia 19:12). Nimeni altcineva nu poate afla acest nume, în sensul că nimeni nu a trăit ce a trăit el şi nimănui nu i s-au încredinţat privilegiile care i s-au încredinţat lui. Însă, când Isus îşi scrie numele pe fraţii săi fideli, aceştia ajung să se bucure de relaţii foarte apropiate cu el în domeniul ceresc şi să aibă aceleaşi privilegii ca el (Luca 22:29, 30). Aşadar, nu este de mirare că Isus îşi încheie mesajul adresat acestor creştini unşi, repetând îndemnul: „Cine are urechi să audă ce le spune congregaţiilor spiritul“. — Revelaţia 3:13.

25. Cum poate să aplice astăzi fiecare creştin principiul care stă la baza sfatului dat de Isus congregaţiei din Filadelfia?

²⁵ Cât de încurajator trebuie să fi fost acest mesaj pentru creştinii fideli din Filadelfia! Şi, cu siguranţă, el conţine o învăţătură puternică pentru clasa Ioan de astăzi, în timpul zilei Domnului. Dar principiile pe care se bazează sunt importante pentru fiecare dintre noi, indiferent că facem parte dintre cei unşi sau dintre alte oi (Ioan 10:16). Este bine ca fiecare să producă roadele Regatului, aşa cum au făcut creştinii din Filadelfia. Cu toţii avem măcar puţină putere. Fiecare poate să facă ceva în serviciul lui Iehova. Să ne folosim deci această putere! Având în vedere că avem tot mai multe privilegii în lucrarea Regatului, să ne grăbim să intrăm pe orice uşă care ni se deschide. Ne putem ruga lui Iehova să ne deschidă o asemenea uşă (Coloseni 4:2, 3). Urmând exemplul de perseverenţă al lui Isus şi dovedindu-ne fideli numelui său, vom arăta şi noi că avem urechi să auzim ce le spune congregaţiilor spiritul sfânt al lui Dumnezeu.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 63]

Mulţi sunt ajutaţi să ‘se plece’

Dintre cei 144 000 de creştini unşi care vor moşteni Regatul ceresc, o rămăşiţă, clasa Ioan, alcătuită din mai puţin de 9 000 de membri, nu şi-a încheiat încă alergarea pământească. În acelaşi timp, marea mulţime a crescut, numărul ei ajungând la peste 6 600 000 de membri (Revelaţia 7:4, 9). Cărui fapt se datorează această considerabilă creştere? Şcolile înfiinţate de Martorii lui Iehova au avut un rol însemnat. Spre deosebire de seminariile creştinătăţii, unde se predau filozofii lumeşti şi se discreditează Biblia, programele de instruire ale Martorilor întăresc încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu. Ele demonstrează valoarea practică a unei vieţi morale, curate, precum şi a unui serviciu îndeplinit cu zel pentru Dumnezeu. Începând din 1943, în fiecare congregaţie a Martorilor lui Iehova se ţine Şcoala de Minister Teocratic. Milioane de Martori urmează săptămânal cursurile acestei şcoli, în cadrul căreia se respectă un program unic de instruire biblică.

Din 1959, Şcoala pentru Ministerul Regatului, înfiinţată de Martorii lui Iehova, instruieşte bătrâni de congregaţie şi slujitori auxiliari, iar din 1977, la Şcoala pentru Serviciul de Pionier au fost instruiţi sute de mii de fraţi şi surori care, manifestând spiritul creştinilor din Filadelfia, îi slujesc lui Iehova cu timp integral. Din 1987, Şcoala de Instruire Ministerială pregăteşte bărbaţi, Martori ai lui Iehova, pentru îndeplinirea unor sarcini speciale în cadrul lucrării mondiale.

Remarcabilă printre programele de instruire desfăşurate de Martorii lui Iehova este Şcoala biblică Galaad a Societăţii Watchtower. Din 1943, această şcoală de misionari, ale cărei cursuri se desfăşoară în statul New York, a avut aproape în fiecare an două promoţii de absolvenţi. Ea a instruit peste 7 000 de slujitori ai lui Iehova pentru serviciul de misionar în străinătate. Absolvenţii acestei şcoli slujesc în peste 100 de ţări, unde, de cele mai multe ori, au un rol însemnat la începerea lucrării de predicare a Regatului. După aproape 60 de ani, o parte din primii misionari sunt încă activi, contribuind alături de cei noi la extinderea mondială a organizaţiei lui Iehova. Şi ce extindere extraordinară are loc în prezent!

[Tabelul de la pagina 64]

În 1919, Regele în exerciţiu, Isus, a deschis o uşă în sensul că a oferit noi privilegii în serviciul creştin. Un număr tot mai mare de creştini dedicaţi s-au bucurat să le primească.

1918 14 3 868 591

1928 32 23 988 1 883

1938 52 47 143 4 112

1948 96 230 532 8 994

1958 175 717 088 23 772

1968 200 1 155 826 63 871

1978 205 2 086 698 115 389

1988 212 3 430 926 455 561

1998 233 5 544 059 698 781

2005 235 6 390 022 843 234

[Note de subsol]

[Tabelul de la pagina 65]

Activitatea Martorilor lui Iehova este îndeplinită cu mult zel. Să analizăm, de exemplu, numărul orelor pe care le-au dedicat predicării şi instruirii, precum şi numărul impresionant de studii biblice gratuite ţinute la locuinţele oamenilor.

1918 19 116 Neînregistrate

1928 2 866 164 Neînregistrate

1938 10 572 086 Neînregistrate

1948 49 832 205 130 281

1958 110 390 944 508 320

1968 208 666 762 977 503

1978 307 272 262 1 257 084

1988 785 521 697 3 237 160

1998 1 186 666 708 4 302 852

2005 1 278 235 504 6 061 534

[Legenda ilustraţiei de la pagina 59]

Cheie romană din secolul I