Să ascultăm ceea ce spune spiritul!

„Cine are ureche să audă ce le spune congregaţiilor spiritul.“ — REVELAŢIA 3:22.

 1, 2. Ce sfat este repetat în mesajele adresate de Isus celor şapte congregaţii menţionate în Revelaţia?

SLUJITORII lui Iehova trebuie să acorde atenţie cuvintelor inspirate ale lui Isus Cristos adresate celor şapte congregaţii menţionate în cartea biblică Revelaţia. Într-adevăr, fiecare dintre aceste mesaje conţine următorul sfat: „Cine are ureche să audă ce le spune congregaţiilor spiritul“. — Revelaţia 2:7, 11, 17, 29; 3:6, 13, 22.

² Am analizat deja mesajele adresate de Isus îngerilor, sau supraveghetorilor, din Efes, Smirna şi Pergam. Cum putem trage foloase din ceea ce le-a spus el prin spiritul sfânt celorlalte patru congregaţii?

Îngerului din Tiatira

 3. Unde era situată Tiatira, şi prin ce produs se remarca ea?

³ „Fiul lui Dumnezeu“ a lăudat, dar a şi mustrat congregaţia din Tiatira (citeşte Revelaţia 2:18–29). Tiatira (actualmente Akhisar) a fost construită pe malul unui afluent al râului Gediz (vechiul Hermus), în vestul Asiei Mici. Oraşul era renumit pentru numeroasele meşteşuguri practicate aici. Fabricanţii de vopseluri foloseau rădăcina de garanţă pentru obţinerea faimoasei culori stacojii, sau purpurii. Lidia, care a devenit creştină cu ocazia vizitei lui Pavel în Filipi (Grecia), era o „vânzătoare de purpură din oraşul Tiatira“. — Faptele 16:12–15.

 4. Pentru ce a fost lăudată congregaţia din Tiatira?

⁴ Isus a lăudat congregaţia din Tiatira pentru faptele ei frumoase, pentru iubirea, credinţa, perseverenţa şi activitatea din minister. Da, ‘faptele ei recente erau mai multe decât cele de altădată’. Totuşi, chiar dacă avem o reputaţie impecabilă, nu trebuie să fim niciodată nepăsători faţă de valorile noastre morale.

 5–7. a) Cine era „femeia aceea, Izabela“ şi ce atitudine trebuia adoptată faţă de influenţa ei? b) La ce acţiuni le îndeamnă pe femeile cu devoţiune sfântă mesajul adresat de Cristos congregaţiei din Tiatira?

⁵ Congregaţia din Tiatira tolera idolatria, învăţăturile false şi imoralitatea sexuală. În mijlocul ei era „femeia aceea, Izabela“ — probabil, un grup de femei cu trăsături asemănătoare celor manifestate de nelegiuita regină Izabela a Regatului celor zece triburi ale Israelului. Unii erudiţi presupun că ‘profetesele’ din Tiatira încercau să-i ispitească pe creştini să se închine la zeii şi zeiţele breslelor lor şi să participe la sărbători cu ocazia cărora se aduceau ofrande de alimente pentru idoli. Să nu-i permitem nici unei persoane ce se erijează în „profetesă“ să-i manipuleze pe creştinii congregaţiei de astăzi!

⁶ Cristos ‘a fost pe punctul de a o arunca pe Izabela pe patul de suferinţă, iar pe cei care au comis adulter cu ea, într-un mare necaz, dacă nu se căiau de faptele ei’. Supraveghetorii nu trebuie să cedeze niciodată influenţelor şi învăţăturilor nelegiuite! De fapt, nici un creştin nu trebuie să comită fornicaţie fizică şi spirituală sau să practice idolatria ca să înţeleagă că „lucrurile adânci ale lui Satan“ sunt totalmente nelegiuite. Dacă luăm în considerare avertismentul lui Isus, ‘vom ţine ferm ceea ce avem’, iar păcatul nu va pune stăpânire pe noi. Întrucât au respins dorinţele, ambiţiile şi practicile nelegiuite, cei unşi înviaţi primesc „autoritate peste naţiuni“ şi i se vor alătura lui Cristos pentru a le nimici. Congregaţiile din prezent au stele simbolice, dar celor unşi li se dă la învierea cerească „steaua strălucitoare a dimineţii“, adică mirele Isus Cristos. — Revelaţia 22:16.

⁷ Congregaţia din Tiatira a fost avertizată să nu tolereze influenţa nefastă a femeilor apostate. Mesajul inspirat transmis de Cristos le ajută pe femeile cu devoţiune sfântă de astăzi să-şi păstreze locul încredinţat de Dumnezeu. Ele nu încearcă să exercite autoritate asupra bărbaţilor şi nici nu-i ademenesc pe fraţi să comită fornicaţie fizică sau spirituală (1 Timotei 2:12). Dimpotrivă, sunt un exemplu de fapte bune şi de serviciu excelent adus spre lauda lui Dumnezeu (Psalmul 68:11; 1 Petru 3:1–6). Când congregaţia păzeşte ceea ce are — conduita impecabilă, doctrina pură şi valorosul serviciu pentru Regat — va primi de la Cristos minunate binecuvântări, nu condamnare.

Îngerului din Sardes

 8. a) Unde se afla Sardesul, şi ce se poate spune despre el? b) De ce avea nevoie de ajutor congregaţia din Sardes?

⁸ Congregaţia din Sardes avea nevoie urgentă de ajutor deoarece era moartă spiritualiceşte (citeşte Revelaţia 3:1–6). Situat la circa 50 de kilometri sud de Tiatira, Sardesul era un oraş prosper. Comerţul, pământurile fertile, precum şi covoarele şi ţesăturile de lână produse aici au făcut din Sardes un oraş bogat. El avusese cândva în jur de 50 000 de locuitori. Potrivit istoricului Josephus, în Sardes existase în secolul I î.e.n. o mare comunitate de evrei. Printre ruinele oraşului se numără şi o sinagogă şi un templu al zeiţei efesene Artemis.

 9. Ce ar trebui să facem dacă activitatea noastră teocratică este formală?

⁹ Cristos i-a spus îngerului congregaţiei din Sardes: „Cunosc faptele tale, că îţi merge numele că eşti viu, dar eşti mort“. Ce folos să fim cunoscuţi ca persoane treze spiritualiceşte, dacă, în realitate, dormităm în privinţa privilegiilor creştine, iar activitatea noastră teocratică este formală şi ‘aproape pe moarte’ din punct de vedere spiritual! În acest caz, trebuie ‘să continuăm să ne amintim cum am primit şi cum am auzit’ mesajul Regatului şi, totodată, să ne reînsufleţim eforturile în serviciul sacru. Şi, desigur, trebuie să participăm din toată inima la întrunirile creştine (Evrei 10:24, 25). Cristos a avertizat congregaţia din Sardes: „Dacă nu te trezeşti, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti deloc la ce oră voi veni peste tine“. Este valabil acest avertisment şi astăzi? În curând va trebui să răspundem pentru faptele noastre.

10. Chiar şi într-o situaţie similară celei din Sardes, ce se poate spune despre unii creştini?

¹⁰ Chiar şi într-o situaţie similară celei din Sardes, pot exista persoane care ‘nu şi-au întinat veşmintele exterioare, şi care pot umbla cu Cristos în veşminte exterioare albe, pentru că sunt demne’. Ele îşi păstrează identitatea creştină, rămânând curate şi nepătate de această lume pe plan moral şi religios (Iacov 1:27). De aceea, Isus ‘nu le va şterge nicidecum numele din cartea vieţii, ci-l va recunoaşte înaintea Tatălui său şi înaintea îngerilor’. Considerată demnă de a păşi alături de Cristos, clasa miresei, alcătuită din cei unşi, va fi înveşmântată în in fin, strălucitor şi curat care simbolizează actele de dreptate ale sfinţilor lui Dumnezeu (Revelaţia 19:8). Minunatele privilegii de serviciu ce-i aşteaptă în cer îi îmboldesc să învingă această lume. Şi pe cei ce vor primi viaţă eternă pe pământ îi aşteaptă binecuvântări, căci şi numele lor sunt scrise în cartea vieţii!

11. Ce ar trebui să facem dacă aţipim spiritualiceşte?

¹¹ Nici unul dintre noi nu vrea să ajungă în starea spirituală deplorabilă în care s-a aflat congregaţia din Sardes. Dar ce putem face dacă ne dăm seama că aţipim spiritualiceşte? E spre binele nostru să acţionăm prompt. Să presupunem că suntem atraşi în activităţi lipsite de devoţiune sau că neglijăm întrunirile ori serviciul de teren. În acest caz, să ne rugăm sincer lui Iehova cerându-i ajutorul (Filipeni 4:6, 7, 13). Citirea zilnică a Bibliei şi studierea Scripturilor şi a publicaţiilor „administratorului fidel“ ne vor ajuta să ne menţinem treji spiritualiceşte (Luca 12:42–44). Atunci vom fi asemenea celor din Sardes care au primit aprobarea lui Cristos şi vom constitui o binecuvântare pentru colaboratorii noştri creştini.

Îngerului din Filadelfia

12. Cum aţi descrie situaţia religioasă din Filadelfia antică?

¹² Isus a lăudat congregaţia din Filadelfia (citeşte Revelaţia 3:7–13). Filadelfia (actualmente Alasehir) era centrul prosper al unei regiuni vinicole din vestul Asiei Mici. De fapt, zeitatea lui principală era Dionisos, zeul vinului. Se pare că evreii din Filadelfia au încercat fără succes să-i convingă pe creştinii de etnie evreiască din oraş să respecte în continuare anumite practici ale Legii mozaice sau să se întoarcă la ele.

13. Cum foloseşte Cristos „cheia lui David“?

¹³ Cristos „are cheia lui David“, încredinţându-i-se toate interesele Regatului şi administrarea casei credinţei (Isaia 22:22; Luca 1:32). Isus a folosit această cheie pentru a le oferi creştinilor din Filadelfia antică şi din alte locuri posibilitatea de a beneficia de privilegiile Regatului. Din 1919, el a deschis înaintea „administratorului fidel“ „o uşă largă“ spre predicarea Regatului, uşă pe care nici un împotrivitor nu o poate închide (1 Corinteni 16:9; Coloseni 4:2–4). Evident, „uşa“ către privilegiilor Regatului le-a fost închisă celor „din sinagoga lui Satan“, întrucât ei nu sunt israeliţi spirituali.

14. a) Ce promisiune i-a făcut Isus congregaţiei din Filadelfia? b) Cum putem rămâne în picioare pe parcursul ‘orei încercării’?

¹⁴ Isus le-a făcut creştinilor din Filadelfia antică următoarea promisiune: „Întrucât ai păzit cuvântul despre perseverenţa mea, şi eu te voi păzi de ora încercării, care trebuie să vină peste întregul pământ locuit“. Predicarea presupune o perseverenţă asemănătoare celei manifestate de Isus. El nu a cedat niciodată în faţa duşmanului, ci a continuat să înfăptuiască voinţa Tatălui său. De aceea, el a fost înviat la viaţă nemuritoare în ceruri. Dacă suntem neclintiţi în decizia noastră de a ne închina lui Iehova şi susţinem Regatul predicând vestea bună, vom rămâne în picioare pe parcursul încercărilor din prezent, adică a ‘orei încercării’. Vom continua să ‘ţinem ferm ceea ce avem’ de la Cristos străduindu-ne să promovăm cât mai mult interesele Regatului. Aceasta va însemna pentru cei unşi o coroană cerească nepreţuită, iar pentru însoţitorii lor loiali, viaţă veşnică pe pământ.

15. Ce se cere din partea celor ce vor deveni ‘stâlpi în templul lui Dumnezeu’?

¹⁵ Cristos adaugă: „Pe cel care învinge, eu îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului meu; . . . şi voi scrie pe el numele Dumnezeului meu şi numele oraşului Dumnezeului meu, noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul meu, precum şi numele meu cel nou“. Supraveghetorii unşi trebuie să susţină închinarea adevărată. Pentru a-şi păstra statutul de membri ai ‘noului Ierusalim’, ei trebuie să predice Regatul lui Dumnezeu şi să se menţină curaţi spiritualiceşte. Acestea sunt cerinţe absolut necesare dacă vor să fie stâlpi în glorificatul templu ceresc şi dacă vor să poarte numele oraşului lui Dumnezeu, în calitate de cetăţeni cereşti, precum şi numele lui Cristos, în calitate de mireasă a acestuia. Şi, bineînţeles, trebuie să aibă urechi care „să audă ce le spune congregaţiilor spiritul“.

Îngerului din Laodiceea

16. Menţionaţi câteva caracteristici ale oraşului Laodiceea.

¹⁶ Cristos a mustrat congregaţia din Laodiceea, care manifesta un spirit de automulţumire (citeşte Revelaţia 3:14–22). Situată la circa 150 de kilometri est de Efes şi la întretăierea unor importante drumuri comerciale din valea fertilă a râului Lycus, Laodiceea era un centru manufacturier şi bancar. Această regiune era renumită pentru confecţiile ei de lână neagră. Sediul unei celebre şcoli de medicină, Laodiceea producea, probabil, un medicament pentru ochi numit pulbere frigiană. Una dintre principalele zeităţi venerate în Laodiceea era Asclepios, zeul medicinei. Se pare că în Laodiceea trăiau mulţi evrei, dintre care unii erau foarte bogaţi.

17. De ce au fost mustraţi laodiceenii?

¹⁷ Adresându-se congregaţiei din Laodiceea prin intermediul „îngerului“ ei, Isus — în calitate de ‘martor fidel şi adevărat, începutul creaţiei lui Dumnezeu’ — vorbeşte cu autoritate (Coloseni 1:13–16). Laodiceenii au fost mustraţi pentru că nu erau ‘nici reci, nici fierbinţi’ din punct de vedere spiritual. Fiind căldicei, Cristos urma să-i scuipe din gură. Pentru ei, această ilustrare era uşor de înţeles. Lângă Hierapolis existau izvoare termale, în timp ce la Colose erau ape reci. Întrucât apa trebuia pompată de la distanţe mari, când se apropia de Laodiceea se pare că era doar călduţă. Pe o anumită distanţă, ea trecea printr-un apeduct, apoi, când ajungea lângă oraş, curgea prin nişte blocuri de piatră găurite la mijloc şi cimentate împreună.

18, 19. Cum pot fi ajutaţi astăzi creştinii asemănători celor din Laodiceea?

¹⁸ Astăzi, persoanele asemănătoare laodiceenilor nu sunt nici însufleţitor de fierbinţi, nici înviorător de reci. Asemenea unei ape călduţe, ei vor fi scuipaţi din gură! Isus nu şi-i doreşte ca purtători de cuvânt, sau ca ambasadori unşi „în locul lui“ (2 Corinteni 5:20). Dacă nu se vor căi, ei îşi vor pierde privilegiul de proclamatori ai Regatului. Laodiceenii umblau după bogăţii pământeşti, neştiind că erau ‘mizerabili, vrednici de plâns, săraci, orbi şi goi’. Pentru a scăpa de sărăcia, orbirea şi goliciunea lor spirituale, toţi cei asemenea lor trebuie să cumpere de la Cristos ‘aurul purificat’ al unei credinţe încercate, ‘veşmintele exterioare albe’ ale dreptăţii şi „alifie pentru ochi“ care îmbunătăţeşte vederea spirituală. Supraveghetorii creştini îi ajută cu plăcere să devină conştienţi de necesităţile lor spirituale astfel încât să fie „bogaţi în credinţă“ (Iacov 2:5; Matei 5:3). În plus, supraveghetorii trebuie să-i ajute să se ungă cu „alifie“ spirituală pentru ochi, adică să accepte şi să se conformeze învăţăturilor şi sfaturilor lui Isus şi să urmeze exemplul şi atitudinea lui mentală. O asemenea atitudine constituie un remediu împotriva ‘dorinţei cărnii, dorinţei ochilor şi etalării ostentative a mijloacelor de existenţă’. — 1 Ioan 2:15–17.

¹⁹ Isus îi mustră şi îi disciplinează pe toţi cei pentru care are afecţiune. Supraveghetorii subordonaţi lui trebuie să facă cu tandreţe acelaşi lucru (Faptele 20:28, 29). Laodiceenii trebuiau ‘să fie zeloşi şi să se căiască’, făcând schimbări în modul lor de gândire şi de viaţă. S-a obişnuit vreunul dintre noi cu un stil de viaţă în care serviciul sacru ocupă un loc secundar? Dacă da, ‘să cumpărăm de la Isus alifie pentru ochi’ ca să putem vedea cât este de important să căutăm plini de zel mai întâi Regatul. — Matei 6:33.

20, 21. Cine sunt cei care răspund cum se cuvine la „ciocănitul“ lui Isus de astăzi, şi ce perspective au ei?

²⁰ Cristos spune: „Iată! Stau la uşă şi bat. Dacă cineva îmi aude vocea şi deschide uşa, voi intra în casa lui şi voi cina cu el şi el cu mine“. De multe ori, când lua masa cu alţii, Isus le oferea şi instrucţiuni spirituale (Luca 5:29–39; 7:36–50; 14:1–24). Acum el bate la uşa unei congregaţii asemănătoare celei din Laodiceea. Vor răspunde membrii ei la „ciocănitul“ lui, îşi vor reînsufleţi iubirea faţă de el, îl vor pofti înăuntru şi îl vor lăsa să-i înveţe? Dacă da, atunci Cristos va participa cu ei la ospăţ, spre marele lor folos spiritual.

²¹ „Alte oi“ de astăzi îl poftesc pe Isus înăuntru, figurativ vorbind, şi acest lucru le va aduce viaţă veşnică (Ioan 10:16; Matei 25:34–40, 46). Fiecăruia dintre creştinii unşi învingători, Cristos îi va acorda privilegiul de ‘a se aşeza cu el pe tron, aşa cum şi el a învins şi s-a aşezat cu Tatăl său pe tron’. Da, Isus le promite celor unşi învingători măreaţa răsplată de a sta alături de el pe tron, la dreapta Tatălui. Şi clasa „alte oi“ învingătoare aşteaptă cu nerăbdare un loc încântător pe pământ sub domnia Regatului.

Învăţăminte pentru noi toţi

22, 23. a) Cum pot toţi creştinii să tragă foloase din cuvintele adresate de Isus celor şapte congregaţii? b) Care ar trebui să fie hotărârea noastră?

²² Este clar că toţi creştinii pot trage mari foloase din cuvintele lui Isus către şapte congregaţii din Asia Mică. De pildă, fiind atenţi la laudele sincere adresate de Isus, bătrânii creştini iubitori pot lăuda persoanele şi congregaţiile care prosperă spiritualiceşte. Acolo unde există slăbiciuni, bătrânii îşi ajută colaboratorii să folosească remediile biblice. Cu toţii putem continua să tragem foloase din diversele sfaturi date de Cristos celor şapte congregaţii atâta vreme cât le punem în practică sub rugăciune şi fără întârziere.a

²³ În aceste zile din urmă nu este timp pentru automulţumire, materialism sau orice altă activitate ce ne-ar putea determina să-i aducem un serviciu simbolic lui Dumnezeu. Fie deci ca toate congregaţiile să continue să strălucească puternic ca lampadare păstrate de Isus la locul lor. În calitatea de creştini fideli, să fim hotărâţi întotdeauna să dăm atenţie cuvintelor lui Cristos şi să ascultăm ceea ce are de spus spiritul! Făcând aşa ne vom bucura veşnic de privilegiul de a fi purtători de lumină, spre gloria lui Iehova.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Cine era „femeia aceea, Izabela“, şi de ce nu o imită femeile cu devoţiune sfântă?

• Ce situaţie exista în congregaţia din Sardes, şi ce putem face pentru a nu fi asemenea multor creştini de acolo?

• Ce i-a promis Isus congregaţiei din Filadelfia, şi cum se aplică aceste promisiuni la zilele noastre?

• De ce au fost mustraţi laodiceenii, dar ce perspective au creştinii zeloşi?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Trebuie să evităm căile nelegiuite ale ‘femeii aceleia, Izabela’

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Isus le-a deschis continuatorilor săi „o uşă largă“ spre privilegiile Regatului

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

Îl pofteşti pe Isus înăuntru şi asculţi de el?