Laodiceea — oraşul cel bogat
ÎN APROPIERE de Denizli, în partea sud-vestică a Turciei, se află riunele vechiului oraş Laodiceea. Acest oraş cunoscut mai întîi sub numele de Diospolis şi apoi sub acela do Rhoas de pare că a fost reconstruit în secolul al III-lea î.e.n. de către autocratul seleucid Antiochos al II-lea care l-a denumit după soţia sa Laodike. Laodiceea era situată în mod ideal în roditoarea vale Lykos la încrucişarea unor importante drumuri comerciale. Ea se lega prin şosele de alte oraşe ca Efes, Pergam şi Filadelfia.
Era un oraş foarte bogat. De această bunăstare se bucura aici şi o importantă comunitate iudaică. Această bogăţie a ieşit la iveală atunci cînd guvernatorul Flaccus a ordonat confiscarea unei donaţii anuale pentru templul din Ierusalim. Suma încasată se ridica le peste 10 kg. de aur. Iar cînd în timpul stăpînirii împăratului Nero un cutremur de pămînt a provocat pagube în Laodiceea, locuitorii au reuşit să reconstruiască oraşul fără ajutor din Roma.
Economia bancară şi industria au contribuit la bogăţia oraşului. Laodiceea era cunoscută pretutindeni pentru strălucitoarele veşminte de lînă neagră făcute acolo şi a căror culoare se poate pune fie pe seama culorii naturale a unui anumit soi de ovine, fie pe seama unui colorant negru special care se producea acolo.
Oraşul era nu numai un centru bancar şi industrial, ci şi unul hotelier şi dispunea şi de o şcoală de medicină. Pentru că Laodiceea se afla în Phrygia, fără doar şi poate că medicamentul pentru ochi cunoscut sub numele de „pudra frigiană“ trebuie să se fi produs în acest oraş. De aceea nu este surprinzător faptul că adorarea lui Esculap, zeul medicinei, era de o deosebită însemnătate în Laodiceea.
Oraşul se bucura într-adevăr de un comerţ înfloritor, dar aprovizionarea sa cu apă producea îngrijorare. În Laodiceea nu existau nici izvoare de apă termală, renumite pentru acţiunea lor curativă, aşa cum existau în oraşul Hierapolis, situat în apropiere, şi nu dispunea nici de izvoare de apă rece, înviorătoare ca în oraşul învecinat Colosse. Apa trebuia dirijată pînă în Laodiceea dintr-un izvor situat destul de departe, spre sud. Pe prima porţiune a distanţei de la care venea, apa curgea printr-un apeduct, iar apoi, în apropierea oraşului, trecea printr-o stînca în formă de zar care se perfora la mijloc iar apoi se zidea. Pentru că apa trebuia să fie dirijată pe o mare distanţă, ea era probabil căldicică atunci cînd ajungea în Laodiceea.
ADUNAREA CREŞTINĂ DIN LAODICEEA
Cîndva, înainte de anul 61 e.n., a apărut în Laodiceea o adunare creştină. Cum a fost întemeiată această adunare? Biblia nu spune nimic în amănunt despre lucrul acesta. Insă un creştin din Colosse, cu numele de Epafra, a făcut mult acolo pentru promovarea intereselor spirituale (Col. 4:12, 13, 15). Şi activitatea apostolului Pavel în Efes poate să fi avut afect chiar pînă şi în oraşul Laodiceea. — Fapt. 19:10
Spre sfîrşitul primului secol creştinii din Laodiceea au ajuns într-o stare spirituală foarte proastă. Prin apostolul Ioan, Isus Cristos le-a adresat următorul mesaj: „Cunosc faptele tale, că nu eşti nici rece nici fierbinte. Aş dori să fii rece sau fierbinte. Dar deoarece eşti căldicel şi nu eşti nici fierbinte nici rece, te voi vărsa din gura mea. Pentru că spui: ‘Sînt bogat şi am cîştigat bogăţie şi nu am trebuinţă de nimic’, dar nu ştii că eşti nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la mine aur curăţat în foc, ca să devii bogat, şi veşminte exterioare albe, ca să te îmbraci şi să nu fie cunoscută ruşinea goliciunii tale, şi alifie pentru ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi“. — Apoc. 3:15–18
Este demn de remarcat faptul că Isus Cristos pentru a ilustra de ce anume avea nevoie adunarea, a făcut aluzie, evident, la stările ce domneau în Laodiceea.
După cît se pare, creştinii de acolo erau în general tot atît de bogaţi cît şi alţi cetăţeni ai oraşului. Dar în privinţă spirituală adunarea deşi ea credea altfel, era săracă, carbă, ji goală. Aşadar adunarea n-avea nevoie nici de aurul pus în comerţ de Bancherii din Laodiceea, nici de hainele de lînă neagră confecţionate acolo, nici de „pudra frigiană“ preparată de medici, nici de apele termale curative din apropiatul Hierapolis, nici de apele răcoritoare din oraşul Colosee, ci adunarea din Laodiceea avea nevoie de ceea ce corespundea acestor lucruri în sens spiritual.
Pentru îmbogăţirea personalităţii lor creştine, membrii acestei adunări aveau nevoie de aur spiritual, „curăţăt în foc“ care includea o credinţă mai de preţ decît aurul literal (1 Petr. 1:6, 7). Ei aveau nevoie de „veşminte exterioare albe“ care reprezentau o ireproşabilă conduită creştină şi lucrări excelente (Apoc. 16:15; 19:8). Pentru că erau orbi faţă de adevărul biblic şi faţă de responsabilităţile creştine, ei aveau nevoie de ‘alifie spirituală pentru ochi’. Pentru că era timpul să se decidă privitor la serviciul lor sfînt, adică să ia o poziţie fără echivoc şi de aceea să devină de un cald însufleţitor sau de un rece înviorător, ei nu trebuia să mai fie căldicei cu privire la activitatea creştină.
Noi putem trage astăzi folos din sfatul bun ce le-a fost dat creştinilor din Laodiceea. Ca şi cei din Laodiceea şi noi ar trebui să evităm a ne lăsa influenţaţi de modul de viaţă materialist din jurul nostru. Dacă ne păstrăm o sănătoasă poziţie spirituală, putem evita să ajungem într-o stare în care au ajuns anumiţi creştini din bogate Laodiceea. În felul acesta viaţa noastră se va îmbogăţi spre binecuvîntarea noastră şi spre lauda lui Dumnezeu.