Să cultivăm ascultarea în timp ce sfârşitul se apropie

„De [Şilo] vor asculta popoarele.“ — GENEZA 49:10.

 1. a) Ce presupunea deseori ascultarea de Iehova în trecut? b) Ce profeţie cu privire la ascultare a făcut Iacov?

ÎN TRECUT, a asculta de Iehova presupunea deseori a asculta de reprezentanţii săi: îngeri, patriarhi, judecători, preoţi, profeţi şi regi. De fapt, tronul pe care stăteau regii Israelului era numit tronul lui Iehova (1 Cronici 29:23). Din nefericire însă, mulţi dintre conducătorii Israelului nu au ascultat de Dumnezeu, ceea ce a adus mari nenorociri atât asupra lor, cât şi asupra supuşilor lor. Dar Iehova nu i-a lăsat pe cei loiali fără speranţă; el le-a făcut promisiunea mângâietoare că va întrona un rege incoruptibil, de care cei drepţi vor asculta cu plăcere (Isaia 9:6, 7). Pe patul de moarte, patriarhul Iacov a profeţit despre acest viitor rege spunând: „Sceptrul nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire [bastonul de comandant, NW] dintre picioarele lui, până va veni Şilo, şi de El vor asculta popoarele“. — Geneza 49:10.

 2. Ce înseamnă „Şilo“, şi asupra cui avea el să-şi exercite domnia?

² „Şilo“ este un termen ebraic care înseamnă „Cel al căruia este“, sau „Cel căruia îi aparţine“. Da, Şilo avea să moştenească nici mai mult, nici mai puţin decât dreptul la domnie, simbolizat prin sceptru, şi autoritatea de a porunci, simbolizată prin bastonul de comandant. Mai mult decât atât, el avea să-şi exercite domnia nu doar asupra descendenţilor lui Iacov, ci asupra tuturor ‘popoarelor’, în conformitate cu promisiunea făcută de Iehova lui Avraam: „Sămânţa ta va stăpâni poarta vrăjmaşilor ei. Toate popoarele pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta“ (Geneza 22:17, 18). Iehova a confirmat identitatea acestei ‘seminţe’ în 29 e.n., când l-a uns pe Isus din Nazaret cu spirit sfânt. — Luca 3:21–23, 34; Galateni 3:16.

Primul Regat al lui Isus

 3. Ce domnie a primit Isus după ce a urcat la cer?

³ După ce a urcat la cer, Isus nu a primit imediat sceptrul de domnitor peste popoarele lumii (Psalmul 110:1). Dar a primit un „regat“ cu supuşi ascultători. Apostolul Pavel a vorbit despre acest regat când a scris: „[Dumnezeu] ne-a eliberat [pe creştinii unşi cu spirit] de sub autoritatea întunericului şi ne-a transferat în regatul Fiului iubirii sale“ (Coloseni 1:13). Această eliberare a început la Penticosta din 33 e.n., când spiritul sfânt a fost turnat peste continuatorii fideli ai lui Isus. — Faptele 2:1–4; 1 Petru 2:9.

 4. În ce moduri s-au dovedit a fi ascultători primii discipoli ai lui Isus, şi cum i-a identificat Isus ca grup?

⁴ În calitate de „ambasadori în locul lui Cristos“, discipolii unşi cu spirit au început, ascultători, să adune persoane care aveau să le devină „concetăţeni“ în acest regat spiritual (2 Corinteni 5:20; Efeseni 2:19; Faptele 1:8). În plus, ei trebuiau să rămână „uniţi în mod potrivit în aceeaşi minte şi în acelaşi mod de gândire“, pentru a se putea bucura de aprobarea Regelui lor, Isus Cristos (1 Corinteni 1:10). Ca grup, ei constituiau un ‘sclav fidel şi prevăzător’, sau o clasă a administratorului fidel. — Matei 24:45; Luca 12:42.

Binecuvântaţi pentru că ascultă de „administratorul“ lui Dumnezeu

 5. Cum şi-a instruit Iehova poporul încă din antichitate?

⁵ Iehova s-a îngrijit întotdeauna ca poporul lui să beneficieze de învăţători. De exemplu, după întoarcerea evreilor din Babilon, Ezra împreună cu alţi bărbaţi calificaţi nu s-au mulţumit să le citească membrilor poporului Legea lui Dumnezeu, ci ‘le-au explicat-o’, ‘dându-i semnificaţia’ şi ajutându-i să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu. — Neemia 8:8, NW.

 6, 7. Cum a furnizat clasa sclavului hrană spirituală la timp prin intermediul Corpului său de Guvernare, şi de ce este potrivită supunerea faţă de clasa sclavului?

⁶ În 49 e.n., când a apărut problema circumciziei, corpul de guvernare al clasei timpurii a sclavului a analizat sub rugăciune această chestiune şi a ajuns la o concluzie bazată pe Scripturi. După ce clasa sclavului şi-a anunţat decizia prin intermediul unei scrisori, congregaţiile au urmat îndrumarea primită şi s-au bucurat de nenumărate binecuvântări din partea lui Iehova (Faptele 15:6–15, 22–29; 16:4, 5). În mod asemănător, în perioada modernă, sclavul fidel, prin intermediul Corpului său de Guvernare, a adus clarificări asupra unor probleme importante cum ar fi neutralitatea creştină, caracterul sacru al sângelui şi folosirea drogurilor şi a tutunului (Isaia 2:4; Faptele 21:25; 2 Corinteni 7:1). Iehova şi-a binecuvântat poporul pentru că a ascultat de Cuvântul său şi de sclavul fidel.

⁷ Supunându-se clasei sclavului, poporul lui Dumnezeu arată supunere şi faţă de Stăpânul Isus Cristos. Această supunere a căpătat o semnificaţie mai profundă în perioada modernă, deoarece, în conformitate cu profeţia făcută de Iacov pe patul morţii, Isus deţine acum o autoritate mai mare.

Şilo devine conducătorul legitim al pământului

 8. Cum şi când şi-a extins Cristos autoritatea?

⁸ Profeţia lui Iacov prezicea că Şilo avea să le poruncească popoarelor să asculte de el. Evident, Cristos urma să-şi exercite domnia nu doar asupra Israelului spiritual. Dar asupra cui altcuiva? Revelaţia 11:15 răspunde: „Regatul lumii a devenit regatul Domnului nostru şi al Cristosului său, şi el va domni ca rege pentru totdeauna şi veşnic“. Biblia dezvăluie că Isus a fost învestit cu autoritate la sfârşitul celor „şapte timpuri“ profetice, adică al ‘timpurilor fixate ale naţiunilor’, în 1914 (Daniel 4:16, 17; Luca 21:24).a În acel an a început „prezenţa“ invizibilă a lui Cristos ca Rege mesianic şi a sosit timpul ca el ‘să domnească în mijlocul vrăjmaşilor săi’. — Matei 24:3; Psalmul 110:2.

 9. Ce a făcut Isus când a primit Regatul, şi cum s-a răsfrânt acest eveniment asupra omenirii, dar mai ales asupra discipolilor săi?

⁹ Primul lucru pe care l-a făcut Isus după ce a primit autoritate regală a fost acela de a-i azvârli „pe pământ“ pe cel ce este întruchiparea neascultării — adică pe Satan — şi pe demonii lui. De atunci încoace, aceste spirite nelegiuite nu numai că au creat un climat ostil ascultării de Iehova, dar au şi pricinuit omenirii nenorociri fără seamăn (Revelaţia 12:7–12; 2 Timotei 3:1–5). De fapt, principala ţintă a războiului spiritual dus de Satan o reprezintă unşii lui Iehova, care „respectă poruncile lui Dumnezeu şi au lucrarea de depunere a mărturiei despre Isus“, precum şi însoţitorii lor, clasa „alte oi“. — Revelaţia 12:17; Ioan 10:16.

10. Împlinirea căror profeţii biblice garantează eşecul războiului dus de Satan împotriva creştinilor adevăraţi?

¹⁰ Totuşi, acţiunile lui Satan sunt sortite eşecului întrucât aceasta este „ziua Domnului“ şi nimic nu-l poate împiedica pe Isus „să-şi ducă la bun sfârşit victoria“ (Revelaţia 1:10; 6:2). De exemplu, el va supraveghea sigilarea finală a celor 144 000 de israeliţi spirituali. De asemenea, el va ocroti ‘o mare mulţime, pe care nici un om nu poate s-o numere, din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile’ (Revelaţia 7:1–4, 9, 14–16). Spre deosebire însă de însoţitorii lor unşi, membrii marii mulţimi vor deveni supuşii pământeşti ai lui Isus (Daniel 7:13, 14). Însăşi existenţa lor pe scena lumii constituie deja o dovadă palpabilă a faptului că Şilo este într-adevăr Conducător peste „regatul lumii“. — Revelaţia 11:15.

Acum este timpul ‘să ascultăm de vestea bună’

11, 12. a) Cine vor fi cei care vor supravieţui sfârşitului actualului sistem de lucruri? b) Ce trăsături de caracter manifestă cei care inspiră „spiritul lumii“?

¹¹ Toţi cei ce doresc viaţă veşnică trebuie să înveţe să fie ascultători, deoarece Biblia spune în mod clar că ‘cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu şi cei care nu ascultă de vestea bună despre Domnul nostru Isus’ nu vor supravieţui zilei de răzbunare a lui Dumnezeu (2 Tesaloniceni 1:8). Totuşi, mediul nelegiuit în care trăim şi spiritul de răzvrătire împotriva principiilor şi legilor biblice fac dificilă ascultarea de vestea bună.

¹² Biblia numeşte acest spirit de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu „spiritul lumii“ (1 Corinteni 2:12). Explicând efectul pe care-l exercită acest spirit asupra oamenilor, apostolul Pavel le-a scris creştinilor din Efes următoarele: ‘Odinioară aţi umblat potrivit sistemului de lucruri al acestei lumi, potrivit conducătorului autorităţii aerului, spiritul care operează acum în fiii neascultării. Da, printre ei, noi toţi ne comportam odinioară conform dorinţelor cărnii noastre, făcând lucrurile pe care le doreau carnea şi gândurile, şi eram din fire copii ai mâniei ca şi ceilalţi’. — Efeseni 2:2, 3.

13. Cum pot creştinii să se împotrivească spiritului lumii, şi cu ce foloase?

¹³ Din fericire, creştinii din Efes nu au rămas sclavi ai spiritului de neascultare, ci au devenit copii ascultători ai lui Dumnezeu supunându-se spiritului sfânt şi culegându-i roadele îmbelşugate şi sănătoase (Galateni 5:22, 23). Şi astăzi, spiritul lui Dumnezeu — cea mai puternică forţă din univers — ajută milioane de persoane să asculte de Iehova, ca să poată obţine „deplina certitudine a speranţei până la sfârşit“. — Evrei 6:11; Zaharia 4:6.

14. Cum i-a avertizat Isus pe toţi creştinii din aceste zile din urmă cu privire la problemele specifice care aveau să le pună la încercare ascultarea?

¹⁴ Să nu uităm, de asemenea, că beneficiem şi de sprijinul puternic al lui Şilo, care, alături de Tatăl său, nu-i va permite nici unui duşman — demon sau om — să ne pună la încercare ascultarea peste puterile noastre (1 Corinteni 10:13). De fapt, pentru a ne ajuta să ducem acest război spiritual, Isus a enumerat o serie de probleme specifice zilelor din urmă în care trăim. El a făcut acest lucru prin intermediul a şapte scrisori, pe care i le-a transmis apostolului Ioan într-o viziune (Revelaţia 1:10, 11). Deşi conţineau sfaturi vitale pentru creştinii de atunci, ele vizau în principal „ziua Domnului“, care a început în 1914. Cât de potrivit este deci să dăm atenţie acestor mesaje!b

Fugiţi de apatie, imoralitate şi materialism

15. De ce trebuie să avem grijă să nu fim afectaţi de problema congregaţiei din Efes, şi cum putem face acest lucru (2 Petru 1:5–8)?

¹⁵ Prima scrisoare a lui Isus era adresată congregaţiei din Efes. După ce a lăudat-o pentru perseverenţa de care dădea dovadă, Isus a spus: „Totuşi, iată ce am împotriva ta: că ai părăsit iubirea pe care o aveai la început“ (Revelaţia 2:1–4). Şi azi, unii creştini zeloşi cândva şi-au pierdut iubirea fierbinte pe care o aveau la început pentru Dumnezeu. Întrucât această pierdere ne poate slăbi relaţiile cu Dumnezeu, trebuie să remediem urgent situaţia. Dar cum poate fi reînsufleţită această iubire? Prin studiu biblic regulat, prin asistarea la întruniri, prin rugăciune şi prin meditare (1 Ioan 5:3). Desigur, toate acestea pretind ‘eforturi stăruitoare’, dar merită (2 Petru 1:5–8)! Dacă, după o autoanaliză sinceră, observaţi că iubirea voastră s-a răcit, remediaţi imediat situaţia, în conformitate cu îndemnul dat de Isus: „Aminteşte-ţi de unde ai căzut şi căieşte-te şi fă faptele anterioare“. — Revelaţia 2:5.

16. Ce influenţe periculoase din punct de vedere spiritual existau în congregaţiile din Pergam şi Tiatira, şi de ce sunt valabile şi astăzi cuvintele pe care li le-a adresat Isus acestor congregaţii?

¹⁶ Creştinii din Pergam şi Tiatira au fost lăudaţi pentru integritatea, perseverenţa şi zelul lor (Revelaţia 2:12, 13, 18, 19). Dar ei erau influenţaţi de unii care manifestau spiritul nelegiuit al lui Balaam şi al Izabelei, care prin imoralitate sexuală şi închinare la Baal exercitaseră o influenţă corupătoare în Israelul antic (Numeri 31:16; 1 Împăraţi 16:30, 31; Revelaţia 2:14, 16, 20–23). Dar ce putem spune despre timpul în care trăim noi, adică despre „ziua Domnului“? Există şi astăzi influenţe rele de acest gen? Da, întrucât imoralitatea este principalul motiv de excludere din poporul lui Iehova. Cât de important este, aşadar, să evităm asocierea cu toţi cei care — în interiorul sau în afara congregaţiei — exercită o influenţă corupătoare din punct de vedere moral (1 Corinteni 5:9–11; 15:33)! Cei ce vor să fie supuşi ascultători ai lui Şilo vor evita totodată orice fel de distracţii discutabile, precum şi pornografia de pe Internet şi din reviste şi ziare. — Amos 5:15; Matei 5:28, 29.

17. În contrast cu mentalitatea şi atitudinea celor din Sardes şi Laodiceea, cum privea Isus starea lor spirituală?

¹⁷ Cu excepţia câtorva persoane, congregaţia din Sardes nu a fost deloc lăudată. Ei îi mergea „numele“, sau părea, că este vie, dar apatia spirituală în care se cufundase era atât de adâncă, încât în ochii lui Isus ea era ‘moartă’. Supunerea faţă de vestea bună era o chestiune pur formală. Ce acuzaţie serioasă (Revelaţia 3:1–3)! Congregaţia din Laodiceea se afla într-o situaţie asemănătoare. Ea se lăuda cu bogăţiile materiale, spunând: ‘Sunt bogată’, dar în ochii lui Cristos era ‘mizerabilă şi vrednică de plâns şi săracă şi oarbă şi goală’. — Revelaţia 3:14–17.

18. Cum putem evita să ajungem căldicei spiritualiceşte în ochii lui Iehova?

¹⁸ Astăzi, unii creştini cândva fideli au căzut în acelaşi gen de neascultare. Probabil că au permis spiritului lumii să le diminueze sentimentul urgenţei, ajungând să dezvolte o atitudine spirituală căldicică faţă de studiul biblic, faţă de rugăciune, faţă de întrunirile creştine şi faţă de minister (2 Petru 3:3, 4, 11, 12). Cât de important este pentru astfel de persoane să asculte de Cristos făcând investiţii spirituale — da, ‘cumpărând de la [Cristos] aur purificat în foc’ (Revelaţia 3:18)! Adevărata bogăţie înseamnă, printre altele, a fi ‘bogat în lucrări excelente, a fi darnic, a fi gata să împarţi ce ai’. Făcând asemenea investiţii cu adevărat valoroase, vom ‘acumula pentru noi înşine la loc sigur o temelie excelentă pentru viitor, ca să apucăm ferm adevărata viaţă’. — 1 Timotei 6:17–19.

Lăudaţi pentru ascultarea lor

19. Ce laude şi îndemnuri le-a adresat Isus creştinilor din Smirna şi Filadelfia?

¹⁹ Congregaţiile din Smirna şi Filadelfia sunt exemple remarcabile de ascultare, deoarece scrisorile pe care li le-a trimis Isus nu conţin nici o mustrare. El i-a scris congregaţiei din Smirna: ‘Cunosc necazul şi sărăcia ta — dar tu eşti bogată’ (Revelaţia 2:9). Ce deosebire faţă de cei din Laodiceea, care se mândreau cu bogăţiile lumeşti, dar care erau de fapt săraci! Evident, Diavolului nu-i făcea plăcere să vadă pe nimeni manifestând credinţă şi ascultare faţă de Cristos. De aceea, Isus a avertizat: „Nu te teme de lucrurile pe care eşti pe punctul de a le suferi. Iată! Diavolul va continua să-i arunce pe unii dintre voi în închisoare ca să fiţi puşi la încercare în mod deplin şi ca să aveţi un necaz de zece zile. Dovedeşte-te fidel până la moarte, şi îţi voi da coroana vieţii“ (Revelaţia 2:10). În mod asemănător, Isus i-a lăudat pe cei din Filadelfia spunând: „Ai păzit cuvântul meu [sau ai ascultat de mine] şi nu te-ai dovedit fals faţă de numele meu. Eu vin repede. Continuă să ţii ferm ceea ce ai, pentru ca nimeni să nu-ţi ia coroana“. — Revelaţia 3:8, 11.

20. Cum respectă astăzi milioane de oameni cuvintele lui Isus, şi în pofida căror situaţii?

²⁰ În „ziua Domnului“, care a început în 1914, rămăşiţa fidelă şi însoţitorii ei, alte oi, numărând în prezent milioane de membri, respectă şi ei cuvântul lui Isus efectuându-şi cu zel ministerul şi păstrându-şi neştirbită integritatea. Asemenea fraţilor lor din secolul I, unii au avut de suferit din cauză că au ascultat de Cristos, fiind chiar aruncaţi în închisori şi în lagăre de concentrare. Alţii respectă cuvântul lui Isus păstrându-şi ‘ochiul simplu’ în pofida opulenţei şi a lăcomiei din jur (Matei 6:22, 23). Da, indiferent de mediul în care trăiesc şi de situaţiile cu care se confruntă, adevăraţii creştini continuă, prin ascultarea lor, să-i bucure inima lui Iehova. — Proverbele 27:11.

21. a) De care obligaţie spirituală continuă să se achite clasa sclavului? b) Cum putem dovedi că vrem cu adevărat să ascultăm de Şilo?

²¹ Pe măsură ce ne apropiem de marele necaz, „sclavul fidel şi prevăzător“ este hotărât să nu facă nici un compromis în ce priveşte ascultarea de Stăpânul Cristos. Aceasta presupune şi pregătirea la timp a hranei spirituale pentru casa lui Dumnezeu. Să continuăm, aşadar, să apreciem minunata organizaţie teocratică a lui Iehova şi ceea ce ne oferă ea. În felul acesta vom demonstra că ne supunem lui Şilo, care-şi va răsplăti toţi supuşii ascultători cu viaţă eternă. — Matei 24:45–47; 25:40; Ioan 5:22–24.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• Ce rol avea să joace Isus conform profeţiei făcute de Iacov pe patul de moarte?

• Cum putem demonstra că-l recunoaştem pe Isus drept Şilo, şi ce spirit trebuie să evităm?

• Ce sfaturi valabile şi astăzi conţin scrisorile din Revelaţia adresate celor şapte congregaţii?

• În ce mod i-am putea imita pe cei din congregaţiile antice din Smirna şi Filadelfia?

[Legenda fotografiei/ilustraţiei de la pagina 18]

Iehova îşi binecuvântează poporul pentru că ascultă de „administratorul“ fidel

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Influenţa exercitată de Satan face dificilă ascultarea de Dumnezeu

[Legenda fotografiilor de la pagina 21]

Relaţiile strânse cu Iehova ne ajută să ascultăm de el