Dacă astfel de călăreţi şi astfel de cai pot lăsa pe cineva mut de uimire‚ cu atît mai impresionanţi sînt cei pe care i-a văzut scriitorul cărţii Revelaţia (Apocalips). Într-adevăr‚ aceşti cai şi călăreţii lor sînt pe cît de misterioşi‚ pe atît de înfricoşători. De altfel‚ aceşti călăreţi au devenit celebri sub numele de cei patru călăreţi ai Apocalipsului.

Imaginează-ţi această scenă: patru călăreţi abili‚ galopînd spre tine‚ unul dintre ei avînd chiar o spadă pe care o învîrte ameninţător deasupra capului. Dacă te uiţi cu atenţie la cai‚ vei remarca faptul că fiecare are o altă culoare. Unul este alb‚ altul roşu‚ un altul negru şi ultimul are o nuanţă bolnăvicioasă‚ galben-verzuie. Ei reprezintă unul dintre cele mai ciudate şi mai misterioase tablouri.

Scriitorul cărţii biblice Apocalips‚ apostolul Ioan‚ prezintă o relatare emoţionantă a imaginii pe care a contemplat-o. El istoriseşte: „Apoi‚ am văzut un cal alb‚ iar călăreţul său purta un arc. I s-a dat o coroană şi a ieşit învingător pentru a învinge (...) Şi a ieşit un alt cal‚ roşu intens‚ şi călăreţului său i s-a dat puterea să ia pacea de pe pămînt‚ şi să-i facă pe oameni să se măcelărească unii pe alţii; i s-a dat o spadă mare (...) Apoi am văzut un cal negru‚ al cărui călăreţ avea o balanţă în mînă şi am auzit o voce (...) care zicea: «Un litru de grîu pentru [salariul unei zile de muncă] şi trei litri de orz pentru [salariul unei zile de muncă]». (...) Şi am văzut un cal de culoare pală‚ şi numele călăreţului său era Moartea şi Hadesul îl urma. Li s-a dat putere asupra unei pătrimi a pămîntului‚ pentru a-i ucide pe oameni cu spada‚ cu foametea‚ cu moartea şi cu animalele sălbatice ale pămîntului.“ — Apocalips 6:2–8‚ An American Translation.

Din momentul cînd această viziune a fost aşternută în scris‚ ea a stîrnit nedumerirea unui mare număr de cititori. Ce reprezentau aceşti cai misterioşi şi călăreţii lor? Cînd a început cavalcada lor? Are această cavalcadă a lor vreo repercusiune asupra vieţii noastre din prezent? Pentru a defini ce anume simbolizează aceşti cai şi călăreţii lor‚ precum şi pentru a determina data care ar marca începutul cavalcadei lor‚ au fost lansate numeroase explicaţii.

Există o mulţime de interpretări‚ una mai diferită decît alta‚ cu privire la calul alb şi călăreţul său. De pildă‚ New Catholic Encyclopedia (Noua Enciclopedie catolică) arată că acest cal alb reprezintă ‘fie victoria evangheliei‚ fie cea a imperialismului’.

În lucrarea intitulată Daniel and the Revelation (Daniel şi Revelaţia) Uriah Smith propune următoarea interpretare: „Calul alb (...) este o imagine foarte adecvată a triumfului evangheliei în primul secol (...) Culoarea albă a calului evocă puritatea credinţei la acea dată.“

La rîndul său‚ The Expositor’s Bible declară: „Ceea ce se scoate în evidenţă prin trăsăturile primului călăreţ este mai degrabă cauza decît persoana lui Isus‚ în prima fază a cavalcadei sale victorioase‚ şi care lasă să se prevadă triumful său viitor (...) Reiese deci că această cauză este în lume‚ că acest regat este în mijlocul nostru şi că cei care i se opun vor suferi o înfrîngere zdrobitoare.“ Pe de altă parte‚ Woodrow Kroll‚ membru al Fundaţiei Evreieşti Creştine‚ consideră că acel călăreţ care galopează pe calul alb este anticristul.

CINE este în stare să elucideze misterul călăreţilor Apocalipsului? În Biblie, la Daniel 2:47, Iehova Dumnezeu este numit „Dezvăluitorul secretelor“. Întrucît el este cel care a inspirat Biblia, prin urmare inclusiv viziunea celor patru călăreţi, tot el este cel ce trebuie să ne poată oferi răspunsurile pe care le aşteptăm. În consecinţă, dacă vom extrage informaţii din Cuvîntul său, vom fi în măsură să desprindem din ele care este semnificaţia acestor cai de culori diferite precum şi a călăreţilor lor. — Amos 3:7; 2 Timotei 3:16; 2 Petru 1:21.

Primele trei versete ale cărţii Apocalips sau Revelaţia furnizează un indiciu care permite o oarecare dezvăluire a acestui mister. Ele arată că această serie de viziuni se referă la nişte evenimente viitoare, adică la nişte evenimente care urmau să se petreacă după anul 96 e.n., dată la care Ioan văzuse toate aceste lucruri şi le aşternuse în scris. Faptul acesta este în armonie cu ceea ce citim în Apocalips 1:10, unde Ioan declară că evenimentele pe care el le-a urmărit în cadrul acestor viziuni trebuia să-şi găsească împlinirea numai după ce avea să înceapă „Ziua Domnului“. — Vezi 1 Corinteni 1:8; 5:5.

Acestea fiind zise, vom examina acum aceşti cai şi călăreţii lor. Pentru început, un lucru de prim ordin este acela de a avea o înţelegere exactă cu privire la semnificaţia calului alb şi a călăreţului său. După aceea, semnificaţia celorlalţi călăreţi se va înlănţui într-un mod logic.

O analiză a interpretărilor

În articolul precedent am menţionat interpretarea potrivit căreia calul alb şi călăreţul său ar simboliza ‘fie victoria Evangheliei, fie cea a imperialismului’. Cu referire la aceasta, vom obiecta că lumea nu a acceptat Evanghelia (vestea bună) despre Cristos, şi nici scopul divin care este în legătură cu el. Pe de altă parte, este recunoscut în mod unanim că imperialismul este departe de a cunoaşte apogeul. Dimpotrivă, în decursul acestui secol el a fost fărîmiţat.

Alţii spun că acest cal alb ilustrează victoria Evangheliei şi puritatea credinţei pe parcursul primului secol. Ce să credem referitor la această explicaţie? Ea uită faptul că viziunea se referă la nişte evenimente care urmau să aibă loc în viitor. Dat fiind că Ioan a consemnat viziunile pe care le-a primit pe cînd se afla prizonier, exilat în insula Patmos, în anul 96 e.n., nu era practic posibil ca această viziune a sa să se refere la vreun eveniment oarecare din primul secol.

Potrivit unui alt comentariu, călăreţul de pe calul alb reprezintă mai degrabă cauza decît persoana lui Cristos. Conform aceleaşi surse, Regatul său ‘este în mijlocul nostru’, adică în inimile noastre. Dar cauza lui Isus şi a creştinismului a înce- put să fie apărată nu într-o epocă ulterioară redactării Apocalipsului, ci, dimpotrivă, această cauză era deja foarte evidentă printre creştinii din primul secol, înainte chiar ca Ioan să redacteze această carte a Bibliei.

Mai mult decît atît, atunci cînd Isus a făcut afirmaţia: ‘Regatul lui Dumnezeu este în mijlocul vostru’ el s-a adresat fariseilor, nişte conducători religioşi ipocriţi, răspunzînd la o întrebare a acestora. Isus nu le vorbea discipolilor săi fideli. El nu le putea deci spune că Regatul reprezenta ceva ce ar fi putut fi în mijlocul lor, subînţelegînd că ar fi fost ‘în inima lor’. Mai degrabă, Isus tocmai le explica fariseilor necredincioşi faptul că el, Isus, era prezent printre ei în acea împrejurare în calitate de reprezentant al viitorului Regat al lui Dumnezeu. — Luca 17:21; vezi şi The Jerusalem Bible şi The New English Bible.

Ce s-ar putea spune apoi despre ipoteza potrivit căreia călăreţul calului alb ar fi o ilustrare a anticristului? Biblia nu precizează nicăieri că anticristul ar face astfel de incursiuni încît să se poată vorbi despre el ca fiind un călăreţ care galopează pe un cal alb şi care „a ieşit victorios şi pentru a-şi desăvîrşi victoria“ (Apocalips 6:2). Indiferent pe cine ar reprezenta, este limpede însă că cel care călăreşte pe calul alb va ieşi complet victorios. Triumful său este neîndoielnic. Toţi duşmanii săi vor fi distruşi.

Identificat cu ajutorul indicaţiilor biblice

Puţin mai departe, în cadrul aceleaşi serii de viziuni, „Dezvăluitorul secretelor“ ne furnizează mijloacele prin care putem stabili, fără nici o posibilitate de a greşi, identitatea călăreţului calului alb. În Apocalips 19:11–16 se vede din nou un cal alb, dar de această dată călăreţul său este identificat în mod clar.

Faptul că un cal alb apare de două ori în cadrul acestor viziuni profetice dovedeşte că este vorba de unul şi acelaşi cal, în timp ce călăreţul său ne este prezentat sub diverse aspecte ale rolului său şi ale activităţilor sale. În scena finală, călăreţul este numit cu diverse nume: „Fidel şi adevărat“, „Cuvîntul lui Dumnezeu“, şi „Regele regilor şi Domnul domnilor“.

Toate aceste denumiri înlătură orice fel de dubiu cu privire la identitatea sa. Acest călăreţ nu este altul decît Domnul Isus Cristos. (Vezi Apocalips 17:14.) Dar în ce moment al vieţii sale este înfăţişat aici? Trebuie să fie vorba despre un moment care se localizează cîndva după sfîrşitul primului secol, adică după data cînd a fost comunicată Revelaţia sau Apocalipsa. În afară de aceasta, relatarea precizează că acestui călăreţ îi fusese acordată o coroană regală. Faptul acesta ar însemna deci că, într-un anumit moment din viitor, Isus Cristos avea să-şi asume un rol special de Rege sau Conducător. În timp ce este prezentat exercitîndu-şi această funcţie, el este descris, de asemenea, ca un luptător arcaş care iese „victorios şi pentru a-şi desăvîrşi victoria“.

Mai există şi un alt argument care confirmă faptul că aceste lucruri urmau să aibă loc în viitor. Astfel, la data cînd se derula această viziune apocaliptică, se scurseseră peste şaizeci de ani de cînd Isus îşi încheiase viaţa sa pămîntească, fusese înviat din morţi şi se ridicase la ceruri. La reîntoarcerea sa în cer, Isus a trebuit să aştepte la dreapta lui Dumnezeu pînă la un moment din viitor cînd, duşmanii săi, prin acţiunea Tatălui, aveau să-i fie făcuţi „ca un scăunel pentru picioarele sale“. — Evrei 10:12, 13.

Începutul galopului

Astfel deci galopul calului alb trebuia să înceapă într-o epocă viitoare, după întronarea lui Isus ca Rege ceresc, în Regatul lui Dumnezeu. La sosirea acestui moment, Dumnezeu urma să-i dea următorul ordin: „Du-te să subjugi în mijlocul duşmanilor tăi“ (Psalm 110:2). Dar cînd urma să aibă loc acest eveniment?

Psalmul 45:3–7 descrie încoronarea lui Isus şi suirea sa pe tronul ceresc. Apoi, la Evrei 1:8, 9, apostolul Pavel citează acest psalm şi aplică versetele 6 şi 7 la Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos. Martorii lui Iehova au publicat numeroase informaţii detaliate şi dovezi biblice care atestă faptul că încoronarea lui Isus în ceruri a avut loc la sfîrşitul timpurilor, sau „timpurile fixate ale naţiunilor“, în 1914. — Luca 21:24.a

Prin urmare, orice interpretare care situează cavalcada acestor cai înainte de anul 1914 nu poate fi exactă. În afară de aceasta, călăreţul de pe calul alb se află în frunte, iar ceilalţi călăreţi îl urmează. Aceştia din urmă anunţă deci neapărat nişte evenimente care trebuie să survină o dată cu începutul cursei primului călăreţ, sau mai tîrziu. Reiese aşadar că galopul acestor patru cai urma să înceapă şi să continue o dată cu începutul „timpului sfîrşitului“, în anul 1914. Şi, într-adevăr, de la acea dată s-a putut discerne cu precizie că sosiseră „zilele din urmă“. — Daniel 12:4; 2 Timotei 3:1–5, 13.