Capitolul 13

Călăreţul Regatului galopează

 1, 2. (a) Asupra cărui personaj ne este atrasă atenţia, şi ce ţine în mîna dreaptă? (b) De ce i s-a spus lui Ioan ca să înceteze să mai plîngă? (c) Cine este „Leul“ din Iuda, şi de ce este vrednic să deschidă sigiliile?

SĂ NE îndreptăm acum privirile spre capitolul al cincilea al Apocalipsului unde găsim o viziune dată apostolului Ioan şi care are legătură directă cu ’venirea‘ Regatului lui Dumnezeu. Această viziune ne îndreaptă atenţia spre Suveranul Domn Iehova, „Cel ce este aşezat pe tron“. În mîna dreaptă el ţine un sul scris, „sigilat cu şapte sigilii“. Apostolul Ioan a plîns mult pentru că în tot universul nimeni n-a fost găsit demn să deschidă sulul şi de-a face cunoscut mesajul conţinut de acesta. Dar iată; unul care este demn! Este vorba de „Leul (. . .) din tribul lui Iuda“, moştenitorul regatului lui David. — Apocalips 5:1–5.

² El este vrednic pentru că „a învins“. Cînd era om perfect pe pămînt, el a dat dovadă de o loialitate nezdruncinată faţă de Tatăl său, pînă la o moarte crudă pe un stîlp de tortură. Întrucît Satan, „stăpînitorul lumii“ nu i-a putut zdruncina integritatea, Isus a putut spune: „Eu am învins lumea.“ — Ioan 14:30; 16:33.

 3. De ce ar trebui să ne bucurăm de împlinirea cuvintelor din Apocalips 5:9, 10?

³ Şi alţi oameni au învins lumea, iar Isus Cristos, acest „Leu“ curajos, îi socoteşte ca „fraţii“ săi spirituali (Matei 25:40). Graţie unei învieri cereşti, aceşti creştini trebuie să fie asociaţi cu el în domnia Regatului său de 1 000 de ani pentru a aplica binefacerile jertfei sale de răscumpărare asupra miliardelor de oameni care vor trăi pe pămînt. În cer s-au auzit nişte voci cîntînd o cîntare nouă despre Acesta, care odinioară a fost dus la junghiere ca un miel nevinovat:

„Tu eşti demn să iei sulul şi să-i deschizi sigiliile, fiindcă ai fost junghiat şi cu sîngele tău ai cumpărat pentru Dumnezeu persoane din orice trib şi limbă, şi popor şi naţiune, şi i-ai făcut să fie un regat şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor guverna ca regi peste pămînt“ (Apocalips 5:9, 10).

Ce binecuvîntare că Regele şi asociaţii săi, care au fost încercaţi şi justificaţi, sînt pe punctul de a interveni în favoarea omenirii oprimate! Dar pentru aceasta trebuie mai întîi să aibă loc un război.

CĂLĂREŢUL CALULUI ALB

 4. (a) Ce este simbolizat prin „calul alb“, prin „arcul“ călăreţului şi prin „coroana“ pe care o primeşte acesta? (b) Cine este călăreţul şi cînd a primit el puterea regală?

⁴ Cînd „Mielul“ a luat sulul şi a rupt primul sigiliu, în cer s-a auzit o voce ca un tunet zicînd: „Vino!“ Ce se vedea? „Iată! un cal alb“ (simbol al războiului drept) al cărui călăreţ ţinea în mînă un „arc“. Acest călăreţ poate nimici pe duşmanii săi de la mare distanţă, deoarece el are o rază de acţiune mult mai mare decît rachetele intercontinentale făcute de oameni. Lui i se dă o „coroană“, acţiune ce corespunde anului 1914 cînd Iehova i-a acordat autoritate regală asupra naţiunilor. Acest „Domn al domnilor şi Rege al regilor“, mult mai puternic decît domnii sau regii umani neînsemnaţi, va triumfa asupra tuturor duşmanilor dreptăţii împreună cu creştinii unşi „chemaţi şi aleşi şi fideli“, care sînt asociaţi cu el în Regatul ceresc. — Apocalips 6:1, 2; 17:14.

 5. (a) Ce primă victorie a repurtat acest călăreţ? (b) Care au fost consecinţele acesteia pentru omenire, şi de ce trebuie să acordăm atenţie avertismentului dat în Marcu 13:32–37?

⁵ Acest călăreţ de pe „calul alb“ este un cuceritor puternic. Putea el intreprinde la începutul cursei sale o acţiune mai potrivită decît aceea de a-l expulza din cer pe Satan, „şarpele originar“, şi pe demonii săi? El i-a aruncat pe pămînt! Nu este de mirare că Diavolul este acum într-o stare de mare mînie! După cum am menţionat deja el îşi revarsă mînia asupra oamenilor, făcînd să fie „vai de pămînt şi mare“. El ştie bine că nu mai are decît „o scurtă perioadă de timp“, însă este foarte viclean. El ar dori să ne facă să credem că „zilele din urmă“ se vor prelungi pînă într-un viitor îndepărtat. Nimeni dintre noi să nu se lase adormit printr-un asemenea mod de gîndire! — Apocalips 12:9–12; Marcu 13:32–37.

UN CAL DE CULOAREA FOCULUI

 6. (a) După cum se arată în Apocalips 6:3, 4, ce apare pe scena terestră? (b) Prin ce s-a deosebit Primul război mondial de toate războaiele precedente?

⁶ Cînd „Mielui“ a rupt sigiliul al doilea, a apărut „un cal, de culoarea focului!“ „Celui care şedea pe el i s-a dat să ia pacea de pe pămînt, pentru a se masacra unii pe alţii; şi i s-a dat o sabie mare“ (Apocalips 6:4). A izbucnit Primul război mondial din istoria omenirii. Pacea a fost luată, nu de la cîteva naţiuni ci de pe tot „pămîntul“, cînd uriaşe armate şi flote s-au înfruntat făcînd uz de înspăimîntătoare arme de distrugere în masă. În timp ce în războaiele precedente s-au confruntat armate profesioniste şi în general doar din cadrul cîtorva naţiuni, primul război mondial a fost un război total. Pentru prima dată în istorie, s-a recurs la mobilizarea generală a tuturor oamenilor, şi toate resursele a numeroase naţiuni au fost consacrate războiului.

 7–9. Ce cifre şi declaraţii arată că 1914 a marcat debutul celei mai ucigătoare perioadă din toată istoria omenirii?

⁷ Profeţia vorbeşte de masacrare. Acesta este exact termenul care se potriveşte! În cursul bătăliei de la Somme, mitraliera, arma nouă extrem de ucigatoare, a secerat soldaţi britanici şi francezi cu sutele de mii. După părerea unora, 80 la sută dintre morţi au fost victimele acesteia. La Verdun, în nouă luni, numărul morţilor a fost superior celui al soldaţilor care formau armata lui Napoleon cu ocazia invadării Rusiei. Pe zidul unui cimitir din Verdun se puteau citi următoarele cuvinte scrise cu sînge: „CINCI KILOMETRI PÎNĂ LA ABATOR“. În cursul celor patru ani cît a durat Războiul cel Mare, au fost masacraţi în total aproximativ 9 milioane de soldaţi.

⁸ A fost 1914 anul în care călăreţul calului „de culoarea focului“ a luat pacea de pe pămînt? Acest lucru este afirmat de numeroşi istorici. De exemplu la aproximativ 50 de ani mai tîrziu, redactorul şef al revistei istorice American Heritage a scris: „În vara lui 1914, naţiunile erau în pace, iar viitorul părea senin. Apoi tunurile au început să bubuie, şi nimic nu va mai fi ca înainte. (. . .) Anul 1914 a fost unul dintre anii cei mai decisivi din istoria omenirii (. . .) Acesta a reprezentat una din marile cotituri care nu au loc decît o dată sau de două ori într-un mileniu. Fără îndoială că va mai trebui mult timp pînă vom înţelege perfect ce ne-a adus anul 1914, dar putem cel puţin constata ce ne-a luat.“ Într-adevăr, călăreţul de pe „calul de culoarea focului“ a luat pacea de pe pămînt, şi aceasta în anul 1914.

⁹ Călăreţul şi-a urmat galopul său ucigător într-un Al doilea război mondial care a costat viaţa a 16 milioane de soldaţi. La începutul anilor 1980, un profesor maghiar a calculat că în cursul celor 30 de ani care au urmat celui de-al doilea război mondial, pe cîmpurile de luptă au murit alte 25 de milioane de soldaţi. Pe de altă parte, în timpul celor 33 de ani care au urmat după sfîrşitul acestui conflict mondial, n-au existat decît 26 de zile în care să nu fi fost nici un război în vreo parte a lumii.

10. În ce sens a utilizat acest călăreţ „o sabie mare“?

¹⁰ Profeţia spune că acestui călăreţ i s-a dat o „sabie mare“. Într-adevăr armele ucigătoare au contribuit într-o mare măsură la comiterea masacrelor din secolul XX. În cursul Primului război mondial, s-au utilizat pentru prima dată la o scară mare gazele toxice, armele automate, tancurile, avioanele şi submarinele. În timpul celui de-al Doilea război mondial, bombardamentele aeriene au şters literalmente de pe hartă oraşe întregi, majoritatea victimelor fiind femei, copii şi bătrîni nevinovaţi. Într-o singură noapte, oraşul Coventry din Anglia a fost complet distrus iar mai tîrziu un atac aerian condus de Aliaţi a cauzat moartea a 135 000 de locuitori din Dresda, Germania. Au urmat apoi distrugerile în masă cauzate de lansarea primelor bombe atomice: cel puţin 92 000 morţi la Hiroshima şi 40 000 la Nagasaki, în Japonia, marea majoritate a victimelor fiind şi aici civili. Holocaustul pe care l-ar putea cauza astăzi „sabie mare“, dacă ar izbucni un război nuclear, sfidează orice imaginaţie.

„IATĂ‚ UN CAL NEGRU“

11, 12. (a) Cum s-a dovedit călăreţul de pe „calul negru“ un tovarăş pentru cel de-al doilea călăreţ? (b) Ce arată că acesta şi-a continuat galopul pînă în zilele noastre?

¹¹ Cînd „Mielul“ a rupt sigiliul al treilea, a apărut un „cal negru“. „Cel care şedea pe el avea o balanţă în mînă“ (Apocalips 6:5). Iată deci un alt călăreţ care-l însoţeşte pe cel ce provoacă războiul total! Acesta aduce foametea. În cursul celor două războaie mondiale, numeroase ţări au cunoscut foametea. Raţionalizarea alimentelor, ilustrată prin „balanţă“, devenise o problemă zilnică pentru cetăţenii naţiunilor care se aflau în război. Primul război mondial a fost urmat de cea mai mare foamete din toată istoria. Ziarul The Nation din 7 iunie 1919 a raportat că în India 32 de milioane de oameni erau „pe punctul de a muri de foame“. World’s Work din martie 1921 zicea că numai în nordul Chinei, în fiecare zi mureau 15 000 de persoane. Publicaţia Current History Magazine‚ editată de New York Times în octombrie 1921, cita un raport britanic potrivit căruia în Rusia „nu mai puţin de 35 de milioane de oameni sînt ameninţaţi de spectrul foametei şi al ciumei“. După al doilea război mondial, a fost de asemenea o foamete mare. Astfel revista Look din 11 iunie 1946 zicea: „Un sfert din populaţia mondială moare astăzi de foame.“

¹² Chiar în absenţa unui război total, este de-ajuns ca recoltele să fie proaste pentru ca în lumea noastră modernă să apară în ziare titluri de genul celui din 1974: „India în umbra celui de-al treilea călăreţ.“ În 1976: „O lume tot mai înfometată în faţa unei grave crize alimentare.“ În 1979: „Patru sute cincizeci de milioane de oameni sînt pe cale de-a muri de foame.“ În timp ce populaţia globului creşte neîncetat, situaţia alimentară din ţările subdezvoltate şi sfîşiate de războaie devine din ce în ce mai disperată. Periodicul New Scientist din mai 1975, zicea: „Lumea este ameninţată de o fantomă cu două capete din care primul este foametea, iar al doilea subnutriţia cronică. F.A.O. [Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură] a estimat că în 1970, 61 din cele 97 de ţări în curs de dezvoltare au produs sau au importat mult mai puţine produse alimentare decît aveau nevoie pentru hrănirea populaţiei lor. Potrivit unui punct de vedere mai moderat, F.A.O. estimează la 460 de milioane numărul oamenilor care suferă de malnutriţie. O estimare mai largă ar putea ajunge la cifra de 1 miliard.“ Iar acum în decursul anilor ’80 situaţia este şi mai gravă.

13. Ce condiţii şi ce manifestări înfricoşătoare pentru epoca noastră au fost anunţate în Apocalips 6:6?

¹³ În timp ce călăreţul al treilea îşi continua cursa o voce s-a auzit din cer: „Un litru de grîu pentru un dinar, şi trei litri de orz pentru un dinar; şi să nu vătămaţi untdelemnul şi vinul“ (Apocalips 6:6). Dacă avem în vedere că un dinar reprezenta salariul pe o zi de lucru, un lucrător ar fi avut motive întemeiate să se irite din cauza preţului atît de ridicat. Şi oare nu înghite astăzi inflaţia o mare parte din veniturile oamenilor de rînd? Dar care este situaţia cu produsele alimentare mai scumpe cum sînt „untdelemnul“ şi „vinul“? Profitorilor lacomi şi altor oameni bogaţi le-ar plăcea să trăiască şi mai departe în belşug. Dar le va reuşi? Vom vedea, în timp ce „calul negru“ cutreieră tot pămîntul de la un loc la altul.

’UN CAL GĂLBUI CU MOARTEA‘

14. În ce fel concordă cu evenimentele care se desfăşoară de la 1914 încoace călăreţul de pe cel de-al patrulea cal şi însoţitorul lui?

¹⁴ Cînd a fost rupt sigiliul al patrulea, celorlalţi cai care galopau li s-a alăturat „un cal gălbui“. Pe el călărea moartea, urmată îndeaproape de Hades. Relatarea nu precizează dacă acesta — adică Hadesul — călărea sau nu pe un alt cal, dar au împreună o misiune oribilă: „Li s-a dat autoritate asupra unei pătrimi a pămîntului pentru a ucide cu o sabie lungă, şi cu criză de alimente şi cu plagă mortală şi prin animalele sălbatice ale pămîntului“ (Apocalips 6:7, 8). După anul profetic 1914, Moartea şi Hadesul au fost pe deplin împrăştiate în cele patru colţuri ale pămîntului.

15, 16. (a) Ce împlinire frapantă a cunoscut această profeţie în 1918—1919? (b) Ce arată că acest cal galopează fără întrerupere din 1914?

¹⁵ „Plăgi ucigătoare“! În anii 1918 şi 1919 a bîntuit epidemia numită ’gripa spaniolă‘. În cîteva săptămîni, numărul victimelor a fost de două ori mai mare decît cel al soldaţilor ucişi pe cîmpurile de luptă ale Primului război mondial; în total cel puţin 21 de milioane de oameni. În Statele Unite, cifra oficială a victimelor gripei spaniole a fost de 548 452, adică de zece ori mai mare decît numărul soldaţilor americani căzuţi în război. Majoritatea victimelor erau oameni tineri, viguroşi. În India, s-au înregistrat peste 12 milioane de morţi. Această epidemie n-a cruţat nici un continent şi nici o insulă, cu excepţia insulei Sfînta Elena. La eschimoşi, precum şi în Africa centrală, au pierit sate întregi. În Tahiti, au fost ridicate ruguri funerare pentru a incinera cadavrele celor 4 500 de persoane care au fost seceraţi în numai 15 zile, iar în Samoa de vest, din cei 38 000 de locuitori, 7 500 au pierit ucişi de acest flagel.

¹⁶ Gripa spaniolă n-a fost însă singura maladie ucigătoare adusă de călăreţul de pe „calul gălbui“. New York Times raporta că în 1915, în cursul bătăliei de la Gallipoli, dizenteria a ucis mai mulţi soldaţi decît gloanţele duşmane. Între 1914 şi 1923, holera a făcut 3 250 000 de victime în India. În 1915, în Rusia, tifosul a cauzat moartea „a două milioane şi jumătate pînă la trei milioane de persoane“. Acest călăreţ şi-a continuat cavalcada pînă în vremea noastră, cînd atacurile cardiace şi cancerul au ajuns principalele cauze generatoare de moarte. Sifilisul ocupă, în ce priveşte mortalitatea, „locul doi între bolile contagioase“, iar hepatita se extinde „exploziv ca o epidemie mondială“.

ALINAREA ESTE APROAPE

17, 18. (a) Ce a declarat un om de stat, indicînd legătura dintre cel de-al doilea, al treilea şi al patrulea călăreţ? (b) Dar de cine nu ţin seama conducătorii lumii? (c) De ce ne vom putea bucura de înfăptuirile gloriosului Rege?

¹⁷ Iată că acum sînt mai mult de 60 de ani de cînd „calul de culoarea focului“, „calul negru“ şi „calul gălbui“ galopează alături, împreumă cu Hadesul care este exact în urma lor. Acesta a obţinut o enormă recoltă de morţi al căror număr se ridică la sute de milioane. Nu este lipsită de interes reluarea cuvintelor exprimate în 1914 de Herbert Hoover, preşedintele de atunci al Statelor Unite. Asociind cei trei călăreţi despre care tocmai am vorbit, el a declarat: „Consecinţele marilor războaie sînt întotdeauna foametea şi epidemiile. (. . .) Războiul mondial de acum 25 de ani a cauzat foametea a 300 de milioane de oameni. (. . .) După un an şi jumătate de război [Al doilea război mondial], există deja cu 100 de milioane de subnutriţi mai mult decît la trei ani după ultimului război.“ Ce dezastru ar fi pentru oameni dacă ar izbucni un al treilea război mondial!

¹⁸ Conducătorii lumii sînt pe deplin conştienţi de ravagiile cauzate de călăreţul calului „de culoarea focului“, al calului „negru“ şi al celui „galbui“. În schimb, ei nu vor să ţină seama de Călăreţul de pe „calul alb“. Dar se apropie ziua fericită cînd acest Rege glorios va interveni pentru a schimba toate acestea. În loc de război, el va aduce pace: în locul foametei, va asigura hrană din belşug. El va face să dispară bolile pentru a da oamenilor o sănătate perfectă, şi chiar Hadesul îi va elibera pe morţi. Un pasaj din cartea Psalmilor descrie în termeni asemănători pe acest călăreţ de pe „calul alb“:

„Încinge-ţi spada pe coapsă o, puternice, cu demnitatea şi splendoarea ta. Şi în splendoarea ta înaintează spre succes; călăreşte în cauza adevărului şi umilinţei şi dreptăţii, şi mîna ta dreaptă te va instrui în lucruri inspiratoare de teamă“ (Psalm 45:3, 4).

Triumful călăreţului Regatului este acum aproape!

19. (a) Ar trebui oare să ne tulbure împlinirea Apocalipsului 6:2–8 ? (b) Ce exemplu s-a citat pentru a ne încuraja să păstrăm o credinţă tare?

¹⁹ Să nu ne lăsăm deci tulburaţi peste măsură de situaţia din ce în ce mai gravă de pe pămînt. Mai degrabă să adoptăm aceeaşi atitudine pe care a avut-o o martoră a lui Iehova care, între anii 1956 şi 1978, a petrecut douăzeci de ani în închisorile unei ţări socialiste din cauza convingerilor sale. Un timp a fost sub sentinţa condamnării la moarte. Pînă astăzi i se pot vedea pe braţe urme de tortură. Cum s-a menţinut ea tare în credinţă? Meditînd la numeroasele texte scripturale pe care şi le putea aminti datorită faptului că studiase intens Biblia înainte de a fi întemniţată. Unul dintre aceste texte a fost chiar Apocalips 6:2. Ea era ferm convinsă ca Regele Isus Cristos, Călăreţul de pe „calul alb“, fusese întronat în ceruri în 1914 şi ea a fost hotărîtă să persevereze pînă ce acesta „îşi va încheia victoria“. Să rămînem fideli şi noi, toţi cei care ne rugăm pentru ’venirea‘ Regatului lui Dumnezeu, pînă ce victoria Regelui va fi completă!

[Chenarul de la pagina 123]

CALUL NEGRU ÎŞI CONTINUĂ GALOPUL

„Banca mondială estimează că în lume 780 de milioane de oameni trăiesc în mizerie totală, într-o condiţie «sub nivelul oricărei definiţii rezonabile a decenţei umane».“ — Detroit Free Press‚ 1 septembrie 1980