Fiţi cititori fericiţi ai cărţii Apocalipsa

„Ferice de cine citeşte şi de cei care ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc cele scrise în ea.“ — APOCALIPSA 1:3.

 1. În ce împrejurări se afla apostolul Ioan când a scris cartea Apocalipsa, şi în ce scop au fost aşternute în scris aceste viziuni?

„EU, Ioan, . . . am ajuns să fiu pe insula care se numeşte Patmos pentru că am vorbit despre Dumnezeu şi am depus mărturie despre Isus“ (Apocalipsa 1:9, NW). Acestea erau împrejurările în care apostolul Ioan a scris cartea Apocalipsa, sau Revelaţia. Se crede că apostolul Ioan a fost exilat pe insula Patmos în timpul domniei împăratului roman Domiţian (81–96 e.n.), care a impus practicarea cultului împăratului şi a ajuns un persecutor al creştinilor. În timp ce se afla pe insula Patmos, Ioan a primit o serie de viziuni pe care le-a aşternut în scris. El nu a descris aceste viziuni pentru a-i înspăimânta pe creştinii din secolul I, ci pentru a-i întări, a-i mângâia şi a-i încuraja având în vedere încercările prin care treceau şi cele care le stăteau în faţă. — Faptele 28:22; Apocalipsa 1:4; 2:3, 9, 10, 13.

 2. De ce situaţia în care se aflau Ioan şi colaboratorii lui creştini prezintă interes pentru creştinii de astăzi?

² Împrejurările în care a fost scrisă această carte biblică sunt foarte semnificative pentru creştinii de astăzi. Ioan era persecutat deoarece el era un martor pentru Iehova şi pentru Fiul Său, Cristos Isus. El şi colaboratorii lui creştini trăiau într-o atmosferă de ostilitate deoarece, deşi se străduiau să fie cetăţeni exemplari, ei nu puteau să practice cultul împăratului (Luca 4:8). În unele ţări în care statul îşi arogă dreptul de a defini ce anume este „corect din punct de vedere religios“, creştinii adevăraţi de astăzi se află într-o situaţie similară. Prin urmare, cât de mângâietoare sunt cuvintele pe care le găsim la începutul cărţii Apocalipsa: „Ferice de cine citeşte şi de cei care ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc cele scrise în ea, căci timpul este aproape“ (Apocalipsa 1:3)! Da, cititorii atenţi şi ascultători ai Apocalipsei pot găsi adevărata fericire şi pot obţine multe binecuvântări.

 3. Cine este Sursa Apocalipsei, sau a Revelaţiei, date lui Ioan?

³ Cine este Sursa supremă a Apocalipsei, sau a Revelaţiei, şi ce canal este folosit pentru transmiterea ei? Versetul introductiv al cărţii ne spune: „Descoperirea [revelaţia, nota de subsol] lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care trebuie să se întâmple în curând; şi El le-a făcut-o cunoscut prin semne, trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan“ (Apocalipsa 1:1). Simplu spus, adevărata Sursă a Apocalipsei, sau a Revelaţiei, este Iehova Dumnezeu, care i-a dat-o lui Isus. La rândul său, Isus i-a transmis-o lui Ioan prin intermediul unui înger. O examinare atentă a paginilor următoare ale cărţii dezvăluie că Isus s-a folosit şi de spiritul sfânt pentru a transmite congregaţiilor mesajele şi pentru a-i da viziuni lui Ioan. — Apocalipsa 2:7, 11, 17, 29; 3:6, 13, 22; 4:2; 17:3; 21:10; compară cu Faptele 2:33.

 4. Ce mijloace foloseşte şi în prezent Iehova pentru a-şi îndruma poporul de pe pământ?

⁴ Iehova îl foloseşte şi în prezent pe Fiul său, „capul congregaţiei“ (NW), pentru a le preda slujitorilor săi de pe pământ (Efeseni 5:23; Isaia 54:13; Ioan 6:45). De asemenea, Iehova foloseşte spiritul său pentru a-şi instrui poporul (Ioan 15:26; 1 Corinteni 2:10). Şi, aşa cum Isus l-a folosit pe „robul Său Ioan“ pentru a le oferi congregaţiilor din secolul I hrană spirituală întăritoare, tot aşa, astăzi, el foloseşte „sclavul fidel şi prevăzător“, alcătuit din „fraţii“ săi unşi de pe pământ, pentru a le da servitorilor lui şi însoţitorilor acestora ‘hrană la timpul potrivit’ (Matei 24:45–47, NW; 25:40). Fericiţi sunt cei ce recunosc Sursa ‘darurilor bune’ pe care le primim sub formă de hrană spirituală şi canalul pe care îl foloseşte El. — Iacov 1:17, NW.

Congregaţii îndrumate de Cristos

 5. a) Cu ce anume sunt asemănate congregaţiile creştine şi supraveghetorii lor? b) În pofida imperfecţiunii umane, ce anume va contribui la fericirea noastră?

⁵ În primele capitole ale cărţii Apocalipsa, congregaţiile creştine sunt asemănate cu nişte lampadare. Supraveghetorii lor sunt asemănaţi cu nişte îngeri (mesageri) şi cu nişte stele (Apocalipsa 1:20).a Referindu-se la sine, Cristos i-a spus lui Ioan să scrie următoarele: „Iată ce zice Cel care ţine cele şapte stele în mâna Lui cea dreaptă şi Cel care umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice [lampadare, NW] de aur“ (Apocalipsa 2:1). Din cele şapte mesaje trimise celor şapte congregaţii din Asia înţelegem că congregaţiile din secolul I şi bătrânii care slujeau în acestea aveau propriile lor puncte forte şi puncte slabe. La fel stau lucrurile şi astăzi. Prin urmare, vom fi mai fericiţi dacă nu vom scăpa niciodată din vedere faptul că Cristos, Capul nostru, este în mijlocul congregaţiilor. El ştie cu exactitate ceea ce se petrece în acestea. Supraveghetorii sunt, în sens simbolic, „în mâna Lui cea dreaptă“, altfel spus, sub autoritatea şi sub îndrumarea sa, aceştia fiind răspunzători în faţa lui pentru modul în care păstoresc congregaţiile. — Faptele 20:28; Evrei 13:17.

 6. Ce anume arată că nu numai supraveghetorii sunt răspunzători în faţa lui Cristos?

⁶ Totuşi ne-am înşela singuri dacă am considera că numai supraveghetorii sunt răspunzători în faţa lui Cristos pentru acţiunile lor. Într-unul din mesajele sale, Cristos a spus: „Toate bisericile vor cunoaşte că «Eu sunt Cel care cercetez rărunchii şi inimile»; şi voi răsplăti fiecăruia dintre voi după faptele voastre“ (Apocalipsa 2:23). Aceste cuvinte constituie un avertisment şi, în acelaşi timp, o încurajare — un avertisment că Cristos cunoaşte motivaţiile noastre profunde şi o încurajare deoarece ele ne asigură că Cristos vede eforturile noastre şi ne va binecuvânta dacă facem tot ceea ce putem. — Marcu 14:6–9; Luca 21:3, 4. 

 7. În ce mod păziseră creştinii din Filadelfia ‘cuvântul despre perseverenţa lui Isus’?

⁷ Mesajul lui Cristos adresat congregaţiei din oraşul lidian Filadelfia nu conţine nici o mustrare, însă conţine o promisiune care ar trebui să prezinte un interes deosebit pentru noi. „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele [despre perseverenţa mea, NW], te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care va veni peste toată lumea, ca să încerce pe cei care locuiesc pe pământ“ (Apocalipsa 3:10). În limba greacă, expresia tradusă prin „ai păzit cuvântul despre perseverenţa mea“ mai poate însemna şi „ai păzit ceea ce am spus despre perseverenţă“. Versetul 8 lasă să se înţeleagă că creştinii din Filadelfia nu numai că respectaseră poruncile lui Cristos, dar şi urmaseră sfatul său de a persevera cu fidelitate. — Matei 10:22, NW; Luca 21:19, NW.

 8. a) Ce le-a promis Isus creştinilor din Filadelfia? b) Cine resimte în prezent „ceasul încercării“?

⁸ Isus a adăugat că el urma să-i păzească de „ceasul încercării“. Nu ştim ce a însemnat efectiv acest lucru pentru creştinii de acolo. Deşi după moartea lui Domiţian, survenită în anul 96 e.n., persecuţia a încetat pentru puţin timp, un nou val de persecuţii a început în timpul domniei lui Traian (98–117 e.n.), aducând, fără îndoială, noi încercări. Însă cel mai mare ‘ceas al încercării’ are loc în „ziua Domnului“ pe parcursul „timpului sfârşitului“, în care ne aflăm noi în prezent (Apocalipsa 1:10; Daniel 12:4). Creştinii unşi de spirit au trecut printr-o perioadă unică de încercări în timpul primului război mondial şi imediat după aceea. Însă „ceasul încercării“ continuă Acesta este resimţit de „toată lumea“, inclusiv de milioanele de persoane ce alcătuiesc marea mulţime care speră să supravieţuiască necazului celui mare (Apocalipsa 3:10; 7:9, 14). Vom fi fericiţi dacă vom ‘păzi ceea ce a spus Isus despre perseverenţă’, şi anume: „Cine va fi perseverat până la sfârşit, acela va fi salvat“. — Matei 24:13, NW.

Supunerea cu bucurie faţă de suveranitatea lui Iehova

 9, 10. a) Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră viziunea despre tronul lui Iehova? b) Cum poate contribui citirea cărţii Apocalipsa la fericirea noastră?

⁹ Viziunea despre tronul lui Iehova şi despre curtea sa cerească, viziune consemnată în capitolele 4 şi 5 ale Apocalipsei, ar trebui să ne umple de veneraţie. Ar trebui să fim impresionaţi de exprimările sincere de laudă pe care creaturile cereşti puternice le adresează în timp ce se supun cu bucurie suveranităţii drepte a lui Iehova (Apocalipsa 4:8–11). Vocile noastre ar trebui să se audă printre cele care spun: „A Celui ce şade pe tron şi a Mielului să fie binecuvântarea şi onoarea şi gloria şi puterea pentru totdeauna şi veşnic“. — Apocalipsa 5:13, NW.

¹⁰ Sub aspect practic, acest lucru înseamnă să ne supunem cu bucurie voinţei lui Iehova în toate lucrurile. Apostolul Pavel a scris: „Orice faceţi cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, mulţumind prin El lui Dumnezeu Tatăl“ (Coloseni 3:17). Citirea cărţii Apocalipsa ne va face cu adevărat fericiţi dacă în profunzimile minţii şi inimii noastre recunoaştem suveranitatea lui Iehova şi ţinem cont de voinţa sa în orice aspect al vieţii noastre.

11, 12. a) Cum va fi zguduit şi distrus sistemul pământesc al lui Satan? b) Conform cu Apocalipsa capitolul 7, cine va „putea să stea în picioare“ în acel timp?

¹¹ Baza fericirii la nivel personal şi la nivel universal este supunerea cu bucurie faţă de suveranitatea lui Iehova. În curând, un mare cutremur simbolic va zgudui din temelii şi va distruge sistemul mondial al lui Satan. Nu va exista nici un loc de refugiu pentru oamenii ce refuză să se supună Regatului ceresc condus de Cristos, care este o manifestare a suveranităţii legitime a lui Dumnezeu. Profeţia spune: „Împăraţii pământului, cei mari, comandanţii, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii liberi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor şi ziceau munţilor şi stâncilor: «Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Aceluia care stă pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate să stea în picioare?»“. — Apocalipsa 6:12, 15–17.

¹² În ce priveşte această întrebare, în capitolul următor, apostolul Ioan îi prezintă pe cei ce alcătuiesc marea mulţime, care vine din necazul cel mare, ca „stând în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului“ (Apocalipsa 7:9, 14, 15). Faptul că stau în picioare înaintea tronului lui Dumnezeu arată că ei recunosc acest tron şi se supun în totalitate suveranităţii lui Iehova. Astfel, ei au o poziţie aprobată.

13. a) Cui i se închină majoritatea locuitorilor pământului, şi ce anume simbolizează semnul de pe fruntea sau de pe mâna acestora? b) De ce va fi însă necesară perseverenţa?

¹³ În contrast cu aceştia se află restul locuitorilor pământului, pe care capitolul 13 îi prezintă în postura de închinători ai sistemului politic al lui Satan, sistem simbolizat de o fiară. Ei primesc un semn pe „frunte“ sau pe „mână“, ceea ce indică faptul că susţin din punct de vedere mintal şi fizic acel sistem (Apocalipsa 13:1–8, 16, 17). Apoi, capitolul 14 adaugă: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui . . . Aici este răbdarea [perseverenţa, NW] sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus“ (Apocalipsa 14:9, 10, 12). Pe măsură ce timpul trece, se impune tot mai mult următoarea întrebare: Pe cine susţinem? Pe Iehova şi suveranitatea sa sau sistemul politic lipsit de pietate simbolizat de fiară? Fericiţi vor fi cei care nu vor primi semnul fiarei şi care vor persevera cu fidelitate supunându-se suveranităţii lui Iehova.

14, 15. Ce mesaj întrerupe descrierea Armaghedonului prezentată în Apocalipsa, şi ce semnificaţie are acest mesaj pentru noi?

¹⁴ Conducătorii „întregii lumi locuite“ urmează o cale care duce la o ciocnire, îndreptându-se spre o confruntare cu Iehova cu privire la controversa referitoare la suveranitate. Momentul decisiv va fi Armaghedonul, „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“ (Apocalipsa 16:14, 16). Chiar în mijlocul descrierii strângerii conducătorilor pământului în vederea războiului cu Iehova se deschide o paranteză interesantă. Însuşi Isus întrerupe viziunea pentru a spune: „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel care veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să nu i se vadă ruşinea“ (Apocalipsa 16:15). Aceste cuvinte fac, probabil, aluzie la gardienii leviţi de la templu care, dacă erau găsiţi dormind în timpul efectuării serviciului de pază, erau dezbrăcaţi de haine şi făcuţi de ruşine în public.

¹⁵ Mesajul este clar: Dacă dorim să supravieţuim Armaghedonului, trebuie să rămânem treji spiritualiceşte şi să ne păstrăm hainele simbolice care ne identifică drept Martori fideli ai lui Iehova Dumnezeu. Vom fi fericiţi dacă vom evita letargia spirituală şi dacă vom continua să participăm cu zel la răspândirea „veştii bune veşnice“ despre Regatul întemeiat al lui Dumnezeu. — Apocalipsa 14:6.

‘Fericit este cine respectă aceste cuvinte’

16. De ce se poate spune că ultimele capitole ale Apocalipsei ne oferă motive speciale pentru a fi fericiţi?

¹⁶ Cititorii fericiţi ai Apocalipsei pot exulta pe bună dreptate în timp ce citesc ultimele capitole ale acestei cărţi, care descriu glorioasa noastră speranţă — un cer nou şi un pământ nou, adică un Regat ceresc drept, care îşi va exercita domnia asupra unei noi societăţi umane purificate, toate acestea spre gloria lui Iehova „Dumnezeu, Cel Atotputernic“ (Apocalipsa 21:22). Când extraordinarele serii de viziuni se încheie, mesagerul îngeresc îi spune lui Ioan: „Aceste cuvinte sunt fidele şi adevărate; da, Iehova, Dumnezeul exprimărilor inspirate ale profeţilor, l-a trimis pe îngerul său pentru a le arăta sclavilor săi lucrurile care trebuie să aibă loc în curând. Şi iată! Eu vin repede. Fericit este cine respectă cuvintele profeţiei acestui sul“. — Apocalipsa 22:6, 7, NW.

17. a) Ce asigurare este dată în Apocalipsa 22:6? b) Ce anume ar trebui să fim atenţi să evităm?

¹⁷ Cititorii fericiţi ai Apocalipsei îşi vor aminti că aceste cuvinte sunt similare celor ce apar la începutul „sulului“ (Apocalipsa 1:1, 3). Aceste cuvinte ne asigură că toate „lucrurile“ profeţite în această ultimă carte a Bibliei vor „avea loc în curând“. Trăim într-o perioadă atât de avansată a timpului sfârşitului, încât evenimentele importante profeţite în Apocalipsa trebuie, cu siguranţă, să se succeadă în curând cu repeziciune. Prin urmare, orice aparentă stabilitate în sistemul lui Satan nu ar trebui să ne provoace o stare de somnolenţă. Cititorul atent îşi va aminti avertismentele pe care le conţin mesajele trimise celor şapte congregaţii din Asia şi va evita capcanele, respectiv materialismul, idolatria, imoralitatea, starea căldicică şi sectarismul apostat.

18, 19. a) De ce mai trebuie să vină Isus, şi ce speranţă exprimată de Ioan împărtăşim şi noi? b) În ce scop urmează să mai „vină“ Iehova?

¹⁸ În cartea Apocalipsa, Isus anunţă de câteva ori următoarele: „Eu vin curând“ (Apocalipsa 2:16; 3:11; 22:7, 20a). El mai trebuie să vină ca să execute judecata împotriva Babilonului celui Mare, împotriva sistemului politic al lui Satan şi împotriva tuturor oamenilor care refuză să se supună suveranităţii lui Iehova, aşa cum se manifestă aceasta în prezent prin Regatul mesianic. Şi noi ne alăturăm vocile celei a apostolului Ioan, care a exclamat: „Amin! Vino, Doamne Isuse!“ — Apocalipsa 22:20b.

¹⁹ Iehova însuşi declară: „Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui“ (Apocalipsa 22:12). În timp ce aşteptăm glorioasa răsplată a vieţii eterne ca parte fie a „cerului nou“, fie a „pământului nou“ care au fost promise, să ne alăturăm cu zel în adresarea următoarei invitaţii tuturor oamenilor sinceri: „«Vino!» Şi celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!“ (Apocalipsa 22:17). Fie ca şi ei să devină cititori fericiţi ai Apocalipsei, această carte inspirată şi însufleţitoare!

[Notă de subsol]

Întrebări recapitulative

◻ Ce canal a folosit Iehova pentru a transmite Apocalipsa (Revelaţia), şi ce putem învăţa de aici?

◻ De ce ar trebui să fim fericiţi să citim mesajele trimise celor şapte congregaţii din Asia?

◻ Cum putem fi ocrotiţi în timpul „ceasului încercării“?

◻ Ce răsplată minunată putem primi dacă respectăm cuvintele sulului care conţine Apocalipsa?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Fericiţi sunt cei ce recunosc Sursa ştirilor îmbucurătoare

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Ferice de cel care veghează