Fă-ţi un nume bun la Dumnezeu

„Un nume bun face mai mult decît uleiul de preţ şi ziua morţii mai mult decît ziua naşterii.” — Ecl. 7:1, Authorized Version

 1. Ce face fiecare pentru el însuşi şi ce aduce din cînd în cînd altora?

FIECARE face ceva în plus pe lîngă ceea ce face de obicei, chiar şi cel ce nu face nimic. Cineva face o mobilă frumoasă şi, pe lîngă aceasta, îşi face un nume ca meşteşugar iscusit. O femeie pregăteşte bucate delicioase şi astfel îşi face un nume ca bucătăreasă pricepută. O a treia persoană nu face nimic şi îşi face un nume datorită trîndăviei sale. Saul şi însoţitorii săi, datorită calomnilor lor, i-au adus lui David un nume rău. David, prin intermediul psalmilor, i-a adus lui Dumnezeu un nume bun. Iehova l-a întărit pe David ca acesta să-şi facă un nume bun. Unii, care pretind că îl reprezintă pe Dumnezeu, îi fac un nume rău datorită minciunilor religioase pe care le debitează şi a faptelor imorale pe care le practică. Inchinătorii adevăraţi, prin cuvintele şi faptele lor, îi fac lui Dumnezeu un bun renume procedînd astfel, îşi fac un nume bun la Iehova Dumnezeu. — Ps. 64:1–6; 1 Cron. 17:8; Ezech. 36:20–23.

 2. Ce afirmaţie, ciudată în aparenţă, este făcută în Eclesiast şi ce sfat urmează după ea?

² Există un verset în cartea biblică Eclesiastul care poate părea o afirmaţie foarte ciudată pentru unii cititori: „Un nume bun face mai mult decît uleiul de preţ; şi ziua morţii mai mult decît ziua naşterii.” De ce oare? Cum poate să fie moartea mai bună decît viaţa? Dacă ar fi să alegi n-ai prefera oare să-ţi începi viaţa decît s-o sfîrşeşti? Să mai citim o dată acest verset împreună cu versetele care urmează:

„Un nume bun face mai mult decît uleiul de preţ şi ziua morţii mai mult decît ziua naşterii. Este mai bine să mergi la casa de jale decît să mergi la casa de petrecere: căci acesta este sfîrşitul tuturor oamenilor; şi cel ce este în viaţă îşi pune aceasta la inimă. Întristarea este mai bună decît rîsul: căci prin întristarea feţei se face inima mai bună. Inima înţelepţilor este în casa de jale; dar inima nebunilor este în casa veseliei. Este mai bine pentru un om să asculte dojana înţelepţilor decît să asculte cîntecul nebunilor. Căci ca trosnetul spinilor sub un cazan, aşa este şi rîsul nebunului şi aceasta este deşertăciune.” — Ecl. 7:1–6, „Authorized Version.”

 3. a) Ce vechi obicei din Israel este descris deci şi care este cel mai consolator gînd la asemenea ocazie? b) De unde ştim că numele menţionat aici este unul bun?

³ Explică oare aceste versete afirmaţia ciudată că ziua morţii tale este mai bună decît ziua în care te-ai născut? Da, explică, dacă cunoşti momentul şi împrejurările în care a fost făcută. Ele se referă la un obicei din vechiul Israel. Cînd un cămin pierdea prin moarte pe unul dintre cei dragi, locuinţa respectivă devenea o casă de jale. Era obiceiul ca prietenii şi vecinii să vină şi să adreseze condoleanţe. Gîndul cel mai consolator era că ziua morţii celui drag era mai bună decît ziua lui de naştere — dacă el îşi făcuse un nume bun la Dumnezeu. Este adevărat că în originalul din ebraică primul verset din acest pasaj spune numai „un nume” în loc de „un nume bun.”a Totuşi, trebuie să fie clar că acest nume este unul bun Un caz asemănător este Proverbe 22:1: „Mai degrabă să-ţi alegi un nume decît bogăţii nesfîrşite.” Unele traduceri folosesc adjectivul „bun” pentru a arăta ce fel de nume este specificat.b Fără îndoială, numele este unul bun atît la Proverbe cît şi la Eclesiast 7:1; altfel nici una dintre afirmaţii n-ar avea sens.

 4. Ce putem avea la moarte dar nu am avut la naştere şi de ce?

⁴ În timpul vieţii ne facem nume noi înşine, nume bune său nume rele. Dacă acţionăm cu înţelepciune înaintea lui Dumnezeu, ne facem la el un nume bun. Dar aceasta necesită timp. În ziua naşterii noastre nu avem o vîrştă suficient de mare pentru a ne putea face vreun nume. Pe lîngă aceasta, ne naştem sub păcatul adamic şi sîntem condamnaţi la moarte (Rom. 5:12). De aceea, dacă peste ani, în ziua morţii noastre, ne-am făcut pînă atunci un nume bun la Dumnezeu, avem ceva ce nu aveam în ziua în care ne-am născut. Acesta este un nume de care Dumnezeu îşi va aduce aminte cînd va învia morţii sub regatul condus de Cristos. „Amintirea celor drepţi se face pentru binecuvîntare, dar numele celor nelegiuiţi va putrezi.” — Prov. 10:7.

CEI CE JELEAU AU TRAS FOLOASE

 5. La ce ar putea medita cel ce plînge în timp ce stă în casa de doliu?

⁵ Dar cînd un israelit din vechime se ducea la casa de jale pentru a mîngîia pe cei năpăstuiţi, trăgea şi el folos. Analizează această idee pe măsură ce recitim versetele următoare: „Este mai bine să mergi la casa de jale decît să mergi la casa de petrecere: căci acesta este sfîrşitul tuturor oamenilor; şi cel ce este în viaţă îşi pune aceasta la inimă” (Ecl. 7:2, AV). El nu numai că manifestă o caldă simpatie faţă de cei rămaşi în viaţă, în loc să-şi satisfacă propriile plăceri, nepăsător la durerea altora, ci şi meditează asupra faptului că în această casă a murit un om, că acesta nu este un lucru neobişnuit, că moartea ajunge pe oricine şi că îl va ajunge şi pe el. Dar cînd se va întîmpla aceasta, va fi ziua morţii lui mai bună decît ziua în care s-a născut? Va fi acţionat el oare cu înţelepciune pe parcursul vieţii lui, astfel încît în ziua morţii să-şi fi făcut un nume bun la Dumnezeu? Cel ce este în viaţă trebuie să-şi pună aceasta la inimă cît mai este încă vreme să se schimbe, deoarece un nume bun nu se poate cîştiga în cîteva minute de căinţă pe patul de moarte.

 6. De ce, în cazul de faţă, întristarea este mai bună decît rîsul?

⁶ „Întristarea este mai bună decît rîsul,” continuă relatarea, „căci prin întristarea feţei se face inima mai bună.” (Ecl. 7:3, AV). Decît să-ţi iroseşti timpul în ptreceri uşuratice, este mai bine să-ţi examinezi viaţa, să-ţi priveşti greşelile făcute în trecut şi să te întristezi de greşelile comise. Aceasta îţi va face inima mai bună şi te va îndemna să-ţi schimbi căile şi să începi să acţionezi cu înţelepciune, în loc să rîzi şi să chicoteşti pe drumul vieţii ca un nebun iresponsabil. „Inima înţelepţilor este în casa de jale, dar inima nebunilor este în casa veseliei.” — Ecl. 7:4, AV.

 7. a) In ce stare de spirit poate să ajungă cel care jeleşte? b) De ce este asemănat rîsul proştilor cu zgomotul spinilor sub un cazan?

⁷ Pe lîngă aceasta, „este mai bine pentru un om să asculte dojana înţelepţilor decît să asculte cîntecul nebunilor” (Ecl. 7:5, AV). Contactul cu moartea, cum se întîmplă la o înmormîntare, este un eveniment de dezmeticire care trebuie să-l facă pe om să reflecteze la propriul său mod de viaţă. De asemenea, îi poate crea o stare de spirit în care să asculte sfaturile celor înţelepţi. Critica, chiar atunci cînd este făcută cu blîndeţe, este greu de suportat, dar este mai bună decît a asculta cîntecul sau „lauda nebunilor” (The New English Bible). Faptul de a asculta şi de a ţine seama de dojenile înţelepte care se găsesc în paginile Bibliei ne va ajuta să ne facem un nume bun la Dumnezeu. A ne toca timpul ascultînd la măgulirile nebunilor este deşertăciune: „Căci ca trosnetul spinilor sub un cazan, aşa este şi rîsul nebunului: şi aceasta este deşertăciune” (Ecl. 7:6, AV). Folosirea spinilor drept combustibil sub un cazan cu mîncare, este ineficace. Focul se ridică cu trosnete puternice, dar se stinge imediat ce spinii se transformă în cenuşă. Spinii nu au destulă consistenţă pentru a menţine focul pînă fierbe mîncarea. Această etalare zgomotoasă este la fel de inutilă ca rîsul unui prost. Nici una nici ceealaltă nu aduc un bine durabil.

O AFIRMAŢIE ŞI MAI CIUDATĂ

 8. Avînd acum o înţelegere mai profundă, ce învăţătură putem desprinde?

⁸ Acum, deci, avînd această înţelegere mai profundă, ne reîntoarcem la afirmaţia că „ziua morţii este mai bună decît ziua naşterii.”. Vedem că nu mai este o afirmaţie ciudată ci o învăţătură temeinică referitoare la modul cum trebuie să ne trăim viaţa pentru a ne face un nume bun la Dumnezeu. Deci ziua morţii noastre va fi mai bună decît ziua în care ne-am născut. Aceasta, bineînţeles, dacă ziua morţii va mai veni. „Cum adică?” exclamă unii, „dacă ziua morţii va mai veni? Vrei să spui că s-ar putea să nu vină? Bine, dar aceasta este o afirmaţie şi mai ciudată decît cea referitoare la faptul că ziua morţii este mai bună decît ziua naşterii!”

 9. Ce stări văd ochii tăi şi ce ar trebui ei într-adevăr să vadă?

⁹ Aici este vorba din nou de a înţelege timpurile pe care le trăim. Ai ochi care văd, care văd cu adevărat? Atunci cu siguranţă vezi că timpurile sînt critice şi cu greu li se poate face faţă, că numeroşi oameni sînt egoişti şi aroganţi, că familiile se dezintegrează şi căsătoriile se destramă, că peste tot te izbeşti de înşelătorie şi minciună şi crime violente şi că chiar mulţi dintre cei ce se pretind creştini dovedesc că sînt ipocriţi. Dar oare văd ochii tăi ce semnifică aceste lucruri? 2 Tim. 3:1–5, 13 ne spune ce semnifică ele:

„Dar să ştiţi că în zilele din urmă vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va putea face faţă. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, îngîmfaţi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, lipsiţi de recunoştinţă, neloiali, fără afecţiune naturală, nedispuşi să coopereze, calomniatori, fără stăpînire de sine, cruzi, neiubind bunătatea, trădători, încăpăţînaţi, plini de mîndrie, iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu, avînd o formă de respect profund faţă de Dumnezeu dar dovedindu-se mincinoşi în faţa puterii lui; iar de aceştia să te îndepărtezi. Dar oamenii nelegiuiţi şi impostorii vor merge din rău în mai rău inducînd pe alţii în eroare şi fiind induşi în eroare.”

10. Ce aud urechile tale şi ce trebuie să mai sesizeze ele?

¹⁰ Ai urechi care aud, care aud cu adevărat? Atunci cu siguranţă ai auzit de războaie, foamete, cutremure de pămînt şi epidemii care au lovit lumea de la 1914 încoace. Îţi dai seama de prăbuşirea morală de care suferă întreaga omenire. Şi ai auzit predicarea mondială a veştii bune a regatului lui Cristos pe care o fac martorii lui Iehova şi de valurile de persecuţie care au venit peste ei pentru că au declarat că acest Regat milenar bate la uşă. Dar aud urechile tale semnificaţia acestor lucruri? Sesizează ele adevărul că aceste lucruri au fost profeţite de Isus ca semn al sfîrşitului cînd a fost întrebat de discipolii săi: „Spune-ne cînd vor fi aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii acestui sistem de lucruri?”? — Mat. 24:3.

11. Ce spun batjocoritorii şi ce dovedesc ei prin ceea ce spun?

¹¹ Este inima ta sensibilă la ceea ce semnifică toate acestea sau este împietrită de asprime care te face să spui: „Toate astea s-au mai întîmplat?” Cei ce batjocoresc constituie o altă parte a semnului că ne aflăm în „zilele din urmă.” Prezenţa lor a fost profeţită la 2 Petru 3:3, 4: „În zilele din urmă vor veni batjocoritori cu batjocurile lor, care vor acţiona conform propriilor pofte şi vor spune: ,Unde este această prezenţă promisă a sa? Căci, de cînd au adormit în moarte strămoşii noştri, toate lucrurile continuă exact aşa ca de la începutul creaţiei.’”

CEVA NOU

12. Ce este nou acum în istoria lumii?

¹² Totuşi, cu siguranţă inima ta este sensibilă la faptul că dacă analizezi poluarea planetei pe toată întinderea ei, poţi să deosebeşti că NU „toate lucrurile continuă exact ca de la începutul creaţiei.” Niciodată pînă acum oamenii nu au avut puterea de a distruge pămîntul ca planetă locuibilă. Acum ei au această putere şi acum o folosesc chiar pentru acest lucru! Oamenii de ştiinţă au dat industriaşilor o tehnologie care trebuia să fie o binecuvîntare pentru întreaga omenire, dar această binecuvîntare s-a transformat într-un blestem, deoarece ea poluează mediul înconjurător şi boli aducătoare de moarte bîntuie pe pămînt. Aerul pe care îl respirăm este otrăvit, solul în care creşte hrana noastră este toxic, multe rîuri şi lacuri care ne furnizează apa de băut sînt pe cale de a muri, iar oceanele devin o hazna internaţională.

13. Cu privire la care aspect al semnului nu pot să spună batjocoritorii: „S-a mai întîmplat”?

¹³ Este inima ta conştientă de pericolul care amenintă capacitatea pămîntului de a întreţine viaţă, de faptul că aceasta nu s-a mai întîmplat niciodată şi că batjocoritorii nu pot nega acest lucru, pe motiv că istoria se repetă? Ei ar dori tare mult s-o facă, deoarece această distrugere a pămîntului a fost şi ea profeţită ca făcînd parte din semnul „zilelor din urmă.” Cartea biblică Apocalipsa a dezvăluit aceasta cu aproape 19 secole în urmă, în capitolul 11, versetul 18: „Naţiunile s-au mîniat, dar a venit mînia ta şi timpul stabilit ca să fie judecaţi morţii şi să li se răsplătească [. . .] celor ce se tem de numele tău, [. . .] şi să fie distruşi cei care distrug pămîntul.”

14. De ce nu a putut majoritatea din timpul lui Isus, iar acum majoritatea din timpul nostru să dea ascultare avertismentului?

¹⁴ Dacă ochii tăi văd cu adevărat şi urechile tale aud cu adevărat şi inima ta nu este împietrită, vei înţelege că trăim în „zilele din urmă” şi să sfîrşitul acestui sistem nelegiuit de lucruri se apropie. Dar majoritatea din timpul lui Isus nu pricepea mesajul său avertizator. Deci ceea ce la-a spus el citînd profeţia lui Isaia, se aplică omenirii de astăzi:

„Privind, ei privesc în zadar şi auzind, ei aud în zadar şi nici nu prind înţelesul; şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia care spune: ,De auzit veţi auzi, dar cu nici un chip nu veţi prinde înţelesul; şi de privit veţi privi, dar cu nici un chip nu veţi vedea. Căci inima acestui popor a devenit nereceptivă şi au auzit cu urechile, dar n-au reacţionat şi şi-au închis ochii; ca să nu vadă niciodată cu ochii lor şi nici să nu audă cu urechile lor, să nu prindă înţelesul cu inimile lor şi să nu se întoarcă, iar eu să-i vindec.’” — Mat. 13:13–15.

15. Cine se poate bucura acum şi cu ce speranţă în perspectivă?

¹⁵ În versetul următor, Isus adaugă aceste cuvinte pentru discipolii săi: „Totuşi fericiţi sînt ochii voştri pentru că văd şi urechile voastre pentru că aud.” Cei care astăzi au ochi şi urechi şi inimi care văd şi aud şi înţeleg că trăim în „zilele din urmă” pot fi cu adevărat fericiţi. Pe măsură ce încep să apară aceste lucruri, li se spune: „ridicaţi-vă drept în sus şi înălţaţi-vă capul deoarece eliberarea voastră se apropie” (Luca 21:28). Unii dintre cei care trăiesc în „zilele din urmă” pot să nu vadă niciodată ziua morţii lor. Isus a asemănat acest timp cu zilele lui Noe. Aşa cum Noe şi familia sa au fost ocrotiţi în timpul potopului, care a distrus acea lume nelegiuită, tot aşa astăzi cei care acţionează cu înţelepciune şi îşi fac un nume bun la Dumnezeu, nu vor vedea moartea cînd Iehova Dumnezeu va distruge acest sistem de lucruri rău în războiul de la Har-Maghedon. Deci, noi nu dăm glas unor lucruri imposibile, cînd afirmăm că unii pot să nu vadă niciodată ziua morţii lor. Mai degrabă noi exprimăm o speranţă de la Dumnezeu.

16, 17. Ce nu vor oamenii să vadă şi ce este de importanţă vitală pentru noi acum?

¹⁶ În vechiul Israel cineva putea argumenta că avea toată viaţa sa în faţă pentru a–şi face un nume bun la Dumnezeu. Omul se eschivează de la faptul că s-ar putea să moară mîine. El ştie că alţii vor muri, dar nu el. El vede întotdeauna că mai are cîţiva ani de trăit. A judeca astfel, este o greşeală omenească gravă. La fel ar fi fost şi pentru cineva din vechiul Israel, dar aceasta e o greşeală cu mult mai periculoasă pentru noi astăzi. Noi nu trăim în timpuri normale, cînd ne-am putea aştepta să depăşim durata normală a vieţii de şaptezeci sau chiar optzeci de ani. Noi sîntem în „zilele din urmă.” Moartea unui sistem de lucruri se apropie. Este vital să dăm ascultare cuvintelor de la Efeseni 5:15–17: „Deci fiţi cu multă băgare de seamă, ca felul în care umblaţi să fie că al unor [oameni] înţelepţi nu ca al unora lipsiţi de înţelepciune, cumpărînd tot timpul oportun, căci zilele sînt rele. Din această cauză încetaţi să mai fiţi neraţionali, ci continuaţi să sesizaţi care este voinţa lui Iehova.”

¹⁷ Acum este momentul, cît eşti încă în viaţă, înainte de ziua morţii tale, să-ţi faci un nume bun la Dumnezeu.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Ziua morţii mai bună decît ziua naşterii — cum adică?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Cum poate fi ziua morţii mai bună decît aceasta?