Supraveghetorii în mîna dreaptă a lui Cristos

 8, 9. (a) Ce viziune a primit apostolul Ioan? (b) Ce anume simbolizau cele şapte lampadare şi cele şapte stele?

⁸ Apostolul Ioan, membru al colegiului central al congregaţiei creştine din secolul întîi, a primit o viziune în care „a văzut şapte lampadare de aur, şi în mijlocul lampadarelor pe cineva asemenea unui fiu al omului (. . .) Şi el avea în mîna sa dreaptă şapte stele.“ Iată ce i-a explicat Isus Cristos lui Ioan: „Cît despre secretul sacru al celor şapte stele pe care le-ai văzut pe mîna mea dreaptă şi al celor şapte lampadare de aur: cele şapte stele reprezintă îngerii celor şapte congregaţii, iar cele şapte lampadare reprezintă şapte congregaţii.“ — Apocalips 1:12–20.

⁹ Iată comentariul care se face asupra acestui pasaj în cartea „Atunci s-a sfîrşit misterul lui Dumnezeu“ (engleză): „Sînt invizibili aceşti «îngeri»? Nu. Apostolul Ioan a primit întreaga revelaţie de la Isus Cristos prin intermediul unui înger ceresc; ar fi lipsit de sens ca el să le-o retransmită în scris îngerilor care se află în cer în domenii nevăzute. Ei nu au nevoie de mesajele scrise celor şapte congregaţii din Asia. Semnificaţia fundamentală a titlului «înger» este «mesager, purtător de mesaj» (. . .) Deoarece aceste stele simbolice se văd pe mîna dreaptă a lui Isus, ele sînt în grija şi în sarcina sa, precum şi sub conducerea sa; «mîna sa dreaptă», care semnifică putere în acţiune, poate să le conducă şi să le ocrotească (. . .) Aşa cum cele «şapte lampadare» din viziunea despre «ziua Domnului» le simbolizează pe toate adevăratele congregaţii creştine din actuala «zi a Domnului» care a început în 1914, tot aşa cele «şapte stele» îi simbolizează pe toţi supraveghetorii creştini asemănători îngerilor, care supraveghează congregaţiile de astăzi.“b — Paginile 102—104.

10. Ce „bunuri“ mai mari la număr au fost încredinţate în grija „sclavului“?

¹⁰ Aceşti supraveghetori unşi care se află în mîna dreaptă a lui Cristos fac cu toţii parte din „sclavul“ colectiv pe care El l-a numit „peste toate bunurile sale“. Întrucît, începînd din 1914, sclavului Stăpînului i s-au încredinţat responsabilităţi mai mari, desigur că „toate bunurile sale“ cuprind mult mai multe lucruri pentru sclav decît în trecut. În primul rînd, în „calitate de înlocuitori ai lui Cristos“, membrii rămăşiţei sînt acum ambasadorii unui Rege domnitor care guvernează peste un Regat instaurat (2 Corinteni 5:20). Lor li s-au încredinţat toate lucrurile spirituale care aparţin stăpînului pe pămînt. Ei trebuie să slujească pentru împlinirea profeţiilor care se aplică de la instaurarea Regatului. Aceasta include predicarea „acestei veşti bune a regatului (. . .) pe tot pămîntul locuit drept mărturie“ (Matei 24:14). Ei trebuie, mai mult ca oricînd, să continue lucrarea care constă în a face discipoli „dintre oamenii tuturor naţiunilor“ şi să adune astfel o „mare mulţime“ formată din nenumărate persoane (Matei 28:19, 20; Apocalips 7:9). Da, aceste „lucruri demne de dorit ale tuturor naţiunilor“ fac parte din numărul sporit de „bunuri“ de pe pămînt. — Hagai 2:7.

11. (a) Ce necesită aceste „bunuri“ tot mai numeroase? (b) Cine conduce astăzi lucrarea şi cum?

¹¹ Toate acestea înseamnă pentru „sclavul“ colectiv mai multă muncă, o gamă mai largă de activităţi, extinse cu adevărat pe „întregul pămînt locuit“. De asemenea, aceste lucruri necesită extinderea sediului central şi a spaţiilor aferente filialelor, atît în vederea supravegherii lucrării, cît şi pentru tipărirea şi distribuirea literaturii necesare predicării şi studiului personal. Ca şi în secolul întîi, această lucrare se desfăşoară astăzi sub conducerea activă a lui Isus Cristos, care se află, în mod figurativ, „în mijlocul lampadarelor“, adică al congregaţiilor. El le îndrumă prin intermediul supraveghetorilor unşi, pe care îi ţine în mod simbolic „în mîna sa dreaptă“ (Apocalips 1:13, 16). Ca şi în perioada creştinismului timpuriu, un grup dintre aceşti supraveghetori unşi alcătuiesc colegiul central vizibil al congregaţiilor lui Cristos, pe pămînt. „Mîna“ lui „dreaptă“, reprezentînd puterea de acţiune, îi îndrumă pe aceşti bărbaţi credincioşi în timp ce ei supraveghează lucrarea Regatului.