Bătrîni, delegaţi!

ERA un om răbdător şi umil, cu un deosebit simţ al dreptăţii echilibrat de experienţa sa de viaţă. Astfel, peste trei milioane de oameni — bărbaţi, femei şi copii — apelau cu încredere la el pentru sfaturi. De dimineaţa pînă seara le asculta cu atenţie problemele şi, cu răbdare, îi ajuta să înţeleagă cum pot fi aplicate legile lui Dumnezeu la situaţia lor. Într-adevăr, în urmă cu circa 3 500 de ani, cele 12 triburi ale lui Israel au fost judecate pentru o scurtă perioadă de timp de un singur om — Moise.

Însă Ietro, socrul lui Moise, era îngrijorat. El se întreba: ‘Cum îşi închipuie Moise că va putea continua în ritmul acesta?’ De aceea Ietro a spus: „Ce faci tu nu este bine. Vei fi epuizat, atît tu cît şi poporul acesta, care este cu tine; căci lucrul acesta este peste puterile tale şi nu-l vei putea face singur“ (Exodul 18:17, 18). Care era soluţia? Ietro l-a sfătuit pe Moise să dea delegaţii altora pentru unele dintre responsabilităţile sale (Exodul 18:19–23). Ce sfat bun!

În cadrul congregaţiei creştine de azi sînt mulţi bătrîni care, asemenea lui Moise, încearcă să realizeze mai mult decît pot să facă singuri. Ei organizează întruniri, dar şi pregătesc şi apoi prezintă teme din program în mod ordonat şi eficient (1 Corinteni 14:26, 33, 40; 1 Timotei 4:13). Bătrînii se îngrijesc şi de nevoile individuale ale membrilor congregaţiei (Galateni 6:1; 1 Tesaloniceni 5:14; Iacov 5:14). Ei sînt în fruntea celei mai importante lucrări: predicarea veştii bune a Regatului (Matei 24:14; Evrei 13:7). De asemenea, ei aranjează ca necesarul de literatură să fie pus la dispoziţia congregaţiei pentru a fi distribuit publicului.

În plus, unor bătrîni li se repartizează teme din programul adunărilor de circumscripţie şi al congreselor de district. Ei fac parte din personalul care organizează adunările şi servesc în comitetele de asistenţă medicală. Unii ajută la construirea Sălilor Regatului. Şi toate acestea se adaugă la responsabilităţile lor în familie şi la necesitatea lor de a se hrăni spiritualiceşte (compară cu Iosua 1:8; Psalmul 110:3; 1 Timotei 3:4, 5; 4:15, 16). Cum reuşesc aceşti creştini să realizeze toate lucrurile menţionate? Asemenea lui Moise, ei au neapărat nevoie de ajutor. Ei trebuie să înveţe să delege. Într-adevăr, cineva care nu deleagă este un organizator mediocru.

Utilitatea de a-i instrui pe alţii

Există şi alte motive pentru a da delegaţii de responsabilitate. În ilustrarea lui Isus despre talanţi, stăpînul, înainte de a pleca într-o călătorie lungă, şi-a chemat sclavii şi le-a dat delegaţii cu responsabilităţi de diferite grade (Matei 25:14, 15). Făcînd astfel, stăpînul a reuşit să realizeze mai multe obiective. În primul rînd, cît timp a fost plecat, sclavii săi au acţionat în locul său, iar lucrarea care era necesară nu a încetat. În al doilea rînd, întrucît faptele fac mai mult decît cuvintele, stăpînul a putut să-şi dea seama de capacitatea şi loialitatea sclavilor săi. În al treilea rînd, el le-a dat sclavilor săi ocazia să cîştige experienţă, care este atît de necesară.

Această ilustrare are însemnătate pentru noi azi. Cînd Isus a părăsit pămîntul, el le-a încredinţat o responsabilitate discipolilor săi unşi. Cei care au mai rămas dintre ei sînt şi azi răspunzători de interesele mondiale ale Regatului (Luca 12:42). În perioada modernă, cînd rămăşiţa îşi exercită responsabilitatea de intendent, a devenit evident că Iehova îşi binecuvîntează organizaţia. Rezultatul a fost că ea s-a extins în mod uimitor. De fapt, numai în ultimii cinci ani şi-au simbolizat dedicarea prin botezul în apă peste un milion de persoane noi! Aceasta a dus la formarea a mii de congregaţii noi şi a sute de circumscripţii noi.

Aşa cum Isus Cristos i-a dat delegaţii de responsabilitate ‘sclavului fidel şi prevăzător’, membrii acestuia, la rîndul lor, au repartizat bătrînilor şi slujitorilor ministeriali dintre „alte oi“ responsabilităţi în cadrul congregaţiei (Matei 24:45–47; Ioan 10:16). Cu toate acestea, este nevoie de mai mulţi oameni dedicaţi care să se îngrijească de creşterea fenomenală care are loc. Dar de unde vor proveni aceştia? Bătrînii trebuie să-i instruiască. Dar cum vor putea bătrînii să-i instruiască pe aceşti oameni dacă ei nu vor da delegaţii cu responsabilităţi adecvate persoanelor promiţătoare? În ce alt fel au bătrînii ocazia de a observa capacitatea şi loialitatea tinerilor?

Ce înseamnă a delega?

Pentru unii „a delega“ înseamnă a se descărca de responsabilităţi, a le evita, a le neglija sau a renunţa la ele. Dar cînd este folosit corespunzător, cuvîntul „delega“ este de fapt o modalitate de a-ţi îndeplini responsabilităţile. Verbul „a delega“ în limba română are următoarea definiţie: „A împuternici pe cineva cu dreptul de a acţiona (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegaţie cuiva; a transmite prin delegaţie (o autoritate, o putere, o creanţă etc.)“. Totuşi, delegatarul rămîne în ultimă instanţă răspunzător de ceea ce se face.

Poate că unii se reţin să delege deoarece se tem că vor pierde controlul. Totuşi, a delega nu înseamnă a pierde controlul. Deşi este invizibil şi guvernează din ceruri, Isus Cristos deţine un control total asupra congregaţiei creştine. La rîndul său, el încredinţează congregaţia în grija unor oameni cu experienţă. — Efeseni 5:23–27; Coloseni 1:13.

Alţii poate că nu sînt dispuşi să delege, deoarece consideră că pot face ei înşişi treaba mai repede. Însă Isus a înţeles importanţa de a-i instrui pe alţii. Nici un alt pămîntean nu a predat mai eficient decît Isus (Ioan 7:46). Totuşi, după ce le-a dat instrucţiuni celor 70 de discipoli, el i-a trimis în lucrarea de predicare. Deşi nu au putut să-l egaleze pe Isus în ce priveşte iscusinţa de a preda, ei s-au întors plini de bucurie datorită succeselor pe care le-au avut. Isus s-a bucurat cu ei şi i-a lăudat fiindcă ştia că vor continua lucrarea mult timp după ce el va fi plecat şi că vor realiza în cele din urmă mai mult decît ar putea realiza el vreodată dacă ar lucra singur. — Luca 10:1–24; Ioan 14:12.

A delega înseamnă şi a da ajutor furnizînd detaliile necesare. În ziua dinaintea morţii sale, el i-a însărcinat pe Petru şi Ioan să facă pregătirile necesare pentru ultima sa cină de Paşte (Luca 22:7–13). Isus nu a trebuit să-şi facă griji cu privire la cumpărarea mielului, a vinului, a pîinii nedospite şi a verdeţurilor amare; nici nu a trebuit să procure ustensile de bucătărie, lemne de foc şi alte lucruri de acest fel. De aceste detalii s-au îngrijit Petru şi Ioan.

Bătrînii de azi se pot bucura de foloase asemănătoare dacă imită exemplul lui Isus. De exemplu, persoanei care se ocupă de literatură i se poate cere să comande publicaţiile necesare pentru o campanie viitoare. El poate fi instruit să-şi analizeze înregistrările din trecut pentru a vedea cum au fost folosite în campaniile precedente publicaţii asemănătoare. Înainte de a completa formularul de comandă, el poate ţine seama şi de caracteristicile teritoriului congregaţiei. Apoi el va înmîna secretarului congregaţiei formularul pentru verificare. Odată ce slujitorul care se ocupă de literatură a învăţat ce să facă, nu este necesar ca secretarul să verifice încă o dată înregistrările din trecut atît timp cît totalurile de pe formularul de comandă sînt rezonabile. Reiese clar că simplul fapt de a delega va face mai uşoară şi mai simplă pentru toţi cei interesaţi expedierea unei comenzi de literatură.

Avînd în vedere aceste posibile foloase, cum poate cineva să delege în mod eficient?

Cum să delege

Stabiliţi sarcina. Înainte de orice, arătaţi cu claritate ce rezultate se prevăd. În parabola lui Isus despre mine, ‘omul de naştere nobilă’ le-a spus celor zece sclavi: „Faceţi afaceri pînă vin eu“ (Luca 19:12, 13, NW). Stăpînul se aştepta ca sclavii să facă afaceri avantajoase cu mina încredinţată şi apoi să raporteze, la întoarcerea sa, profitul obţinut. Sclavii ştiau ce aveau de făcut. Cum ar putea fi aplicat acest principiu la clădirea unei Săli a Regatului din zilele noastre? De pildă, fratelui desemnat să repare acoperişul i se va spune, fireşte, ce materiale să folosească, de unde să le procure şi cînd să înceapă reparaţia, dacă starea vremii permite lucrul acesta. Aceste îndrumări precise contribuie la o bună organizare.

Este important să stabilim nu numai în ce constă sarcina, ci şi deciziile pe care persoana respectivă le poate lua, precum şi problemele care trebuie încredinţate altei persoane. Moise le-a spus celor numiţi de el că trebuiau să judece cazurile de mică importanţă, dar că cele dificile trebuiau să ajungă la el. — Exodul 18:22.

Cînd repartizaţi responsabilităţi, aveţi grijă să evitaţi suprapunerile. Cînd aceeaşi sarcină este repartizată la două persoane, se produc încurcături. Imaginaţi-vă ce s-ar întîmpla dacă, la un mare congres al Martorilor lui Iehova, atît Departamentul curăţenie, cît şi Departamentul alimentaţie ar primi sarcina de a curăţa standurile de alimente sau dacă atît Departamentul ordine, cît şi Departamentul botezuri ar primi sarcina de a-i îndruma pe cei care asistă la botez.

Alegeţi oameni capabili. Ietro l-a sfătuit pe Moise astfel: „Trebuie ca tu însuţi să cauţi printre toţi oamenii bărbaţi capabili, temători de Dumnezeu, bărbaţi cinstiţi şi incoruptibili, şi să-i numeşti peste popor“ (Exodul 18:21, The New English Bible). Evident, un bărbat trebuia mai întîi să corespundă în ce priveşte calităţile spirituale. Pentru a determina dacă cineva este ‘capabil’ să facă o muncă încredinţată, trebuie mai întîi să luaţi în consideraţie factori ca trăsăturile de caracter, experienţa, pregătirea şi talentul. Astfel, un creştin care este din fire foarte amabil, comunicativ şi serviabil va acţiona probabil cu eficienţă fie la standul de reviste, fie ca om de ordine. În mod asemănător, cînd alegeţi pe cineva care să-l ajute pe secretarul congregaţiei, trebuie, în mod logic, să luaţi în consideraţie cît de ordonat este el. Este el atent la detalii, este el demn de încredere şi poate el să păstreze o confidenţă (Luca 16:10)? Alături de calităţile spirituale necesare, faptul de a lua în consideraţie aceşti factori vă va ajuta să găsiţi omul potrivit pentru sarcina respectivă.

Repartizaţi resurse adecvate. Cel care slujeşte trebuie să aibă la dispoziţia sa anumite resurse pentru a-şi duce la îndeplinire sarcina încredinţată. Poate că va avea nevoie de echipament, fonduri sau asistenţă. Repartizaţi resurse suficiente. De exemplu, unui frate i se poate cere să facă nişte reparaţii la Sala Regatului. Evident, i se va spune ce trebuie făcut, dar poate că are nevoie şi de ceva bani lichizi pentru a cumpăra eventuale materiale. Poate că va avea nevoie de ajutor. Deci bătrînii îi pot solicita pe alţii să îl ajute sau pot face un anunţ în congregaţie în sensul ‘Fratele cutare va face cutare muncă la Sală şi s-ar putea să vă abordeze pe unii dintre voi ca să-l ajutaţi’. Astfel de măsuri de prevedere vă vor împiedica să repartizaţi o sarcină fără a furniza şi resursele adecvate. „Nu delegaţi doar pe jumătate“, este părerea exprimată de un consultant în management.

Cînd repartizaţi responsabilităţi, informaţi-i pe ceilalţi că persoana respectivă acţionează în locul vostru. Şi autoritatea de a acţiona în locul vostru este o resursă. Iosua a fost numit ca nou conducător al Israelului înaintea „întregii adunări“. Moise a primit instrucţiunea de ‘a-i da din autoritatea sa’ (Numeri 27:18–23). În cadrul congregaţiei, acelaşi lucru se poate face prin simpla afişare la avizier a unei liste cu cei cărora li s-au repartizat sarcini.

Sprijiniţi-le hotărîrile. Acum cel desemnat poate începe munca încredinţată. Nu uitaţi totuşi că, dacă sprijiniţi hotărîrile bune pe care le ia, puteţi fi o adevărată sursă de încurajare pentru el. De exemplu, în calitate de bătrîn, poate că ai preferinţe personale în ce priveşte aşezarea microfoanelor şi a mobilei pe podiumul Sălii Regatului, preferinţe care s-ar putea să difere întrucîtva de cele ale fratelui desemnat cu această sarcină. Totuşi, dacă fratelui desemnat să se îngrijească de podium i se permite o anumită libertate în munca sa, probabil că el va cîştiga încredere în sine şi experienţă. În afară de aceasta, el poate chiar să îmbunătăţească lucrurile. Un consultant în afaceri a declarat: „Cînd delegaţi, să aveţi în vedere sarcina propriu-zisă, nu modul în care să fie îndeplinită . . . În majoritatea cazurilor, talentul creator se descătuşează“.

Pe lîngă aceasta, fratele care îndeplineşte sarcina repartizată este deseori mai familiarizat cu o anumită situaţie şi, astfel, poate înţelege mai bine problemele legate de ea. Probabil că el va răspunde la probleme aducînd soluţii care au realmente efect. De asemenea, poate că el se ocupă de nişte aspecte care nu sînt observate de cei din afară. De aceea, iată ce a spus un supraveghetor creştin despre un frate experimentat care îl ajută: „Dacă el spune că există unele probleme în chestiunea respectivă, trebuie să-l cred“.

Da, cea mai valoroasă resursă aflată la dispoziţia bătrînilor creştini sînt femeile şi bărbaţii dedicaţi care sînt dispuşi şi apţi să ajute în orice fel în care sînt îndrumaţi. Bătrîni, folosiţi-vă de acest mijloc excelent! Faptul de a delega este un semn de modestie şi poate să reducă stresul şi frustrarea. Procedînd astfel, nu numai că veţi putea face mai mult, dar le veţi da altora prilejul să dobîndească experienţa necesară.