Întrebări de la cititori

Cum se aplică azi în cazul ‘altor oi’ foloasele care decurg din serviciile de mare preot ale lui Isus Cristos, menţionate în Evrei 4:15, 16?

Deşi poziţia lui Isus ca Mare Preot este importantă în primul rând pentru cei care vor fi cu el în cer, creştinii cu speranţă pământească beneficiază încă de pe acum de serviciile sale preoţeşti.

De la Adam încoace, descendenţii acestuia au fost împovăraţi de păcat. Noi suferim de pe urma imperfecţiunii moştenite la fel ca israeliţii. Ei au apelat la o lungă succesiune de mari preoţi şi de preoţi asociaţi, care ofereau jertfe pentru păcatele proprii şi pentru păcatele poporului. După un timp, Isus a fost uns preot „după rânduiala lui Melhisedec“. După ce a fost înviat, Isus s-a înfăţişat înaintea lui Iehova ca să prezinte valoarea vieţii sale umane perfecte. —Psalmul 110:1, 4.

Ce înseamnă aceasta pentru noi azi? În scrisoarea către Evrei, Pavel discută despre serviciul lui Isus ca Mare Preot. În Evrei 5:1 citim următoarele: „Orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate“. Apoi, în Evr. 5 versetele 5 şi 6, Pavel arată că Isus a devenit mare preot, fapt care ne poate aduce foloase.

În ce fel? Iată ce a scris Pavel: „Măcar că era Fiu, a învăţat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit. Şi fiind făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei care Îl ascultă Urzitorul mântuirii veşnice“ (Evrei 5:8, 9). La prima vedere, versetul respectiv ne-ar putea face să ne întrebăm cum vom putea trage foloase în lumea nouă, când celor loiali lui Dumnezeu şi lui Isus li se va anula starea de păcat şi li se va acorda viaţa veşnică. Aceasta este o perspectivă sigură, bazată pe valoarea de ispăşire a jertfei lui Isus şi a serviciului său ca Mare Preot.

În realitate însă, putem beneficia chiar de pe acum de poziţia şi de serviciul său ca Mare Preot. Să observăm ce se spune în Evrei 4:15, 16: „Căci noi avem drept mare preot nu pe cineva care este incapabil să manifeste compasiune faţă de slăbiciunile noastre, ci pe cineva care a fost încercat în toate privinţele, ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem deci cu libertate de exprimare de tronul bunătăţii nemeritate, ca să putem obţine îndurare şi să găsim bunătate nemeritată, pentru a primi ajutor la timpul oportun“ (NW). Când este „timpul oportun“? Când avem nevoie de îndurare şi de bunătate nemeritată. Deoarece suntem imperfecţi, toţi ar trebui să simţim această nevoie acum.

În Evrei 4:15, 16 se subliniază faptul că Isus, care este acum preot în cer, a fost şi om, deci el poate manifesta empatie. Faţă de cine? Faţă de noi. Când? Acum. Când a fost om, Isus s-a confruntat cu necazuri şi greutăţi comune oamenilor. Uneori, el a fost flămând şi însetat. Şi în ciuda faptului că era perfect, el obosea. Aceasta ar trebui să fie o încurajare pentru noi. De ce? Deoarece Isus a cunoscut oboseala firească, deci el ştie cum ne simţim noi deseori. Să ne amintim şi de faptul că el a trebuit să suporte certurile cauzate de invidia dintre apostoli (Marcu 9:33–37; Luca 22:24). De fapt, el a avut dezamăgiri. Nu ar trebui deci ca lucrul acesta să ne dea încredere că el ne înţelege când suntem dezamăgiţi şi descurajaţi? Bineînţeles!

Ce putem face când suntem descurajaţi? A spus oare Pavel că trebuie să aşteptăm până la venirea lumii noi, când Isus, Marele nostru Preot, ne va ajuta să devenim perfecţi pe plan mintal şi fizic? Nu. Pavel a zis: ‘Putem să obţinem îndurare şi să găsim bunătate nemeritată la timpul oportun’ (NW), adică inclusiv în timpul actual. Mai mult, când Isus a fost om, el a cunoscut suferinţe şi greutăţi, „fiind încercat în toate privinţele, ca şi noi“ (NW). Deci când ne confruntăm cu astfel de lucruri, el este gata să ne ajute în virtutea faptului că înţelege în ce situaţie ne aflăm. Nu-i aşa că lucrul acesta ne atrage la el?

Să analizăm acum versetul 16. Pavel spune că noi, prin aceasta înţelegând atât cei unşi, cât şi cei care fac parte din alte oi, ne putem apropia de Dumnezeu cu libertate de exprimare (Ioan 10:16). Apostolul nu a vrut să spună că noi putem pur şi simplu să menţionăm în rugăciune orice dorim, chiar şi lucruri iraţionale sau necuviincioase, ci faptul că, pe baza jertfei lui Isus şi a poziţiei sale de Mare Preot, ne putem apropia de Dumnezeu cu toate că suntem păcătoşi.

Un alt mod în care putem beneficia încă de pe acum de serviciile lui Isus Cristos, Marele nostru Preot, se referă la păcatele sau greşelile noastre. Bineînţeles, nu ne aşteptăm ca în actualul sistem Isus să aplice valoare deplină a jertfei sale. Chiar dacă ar face-o, tot nu am dobândi viaţă veşnică. Vă mai amintiţi de cazul consemnat în Luca 5:18–26, unde este vorba de un om paralizat al cărui pat a fost coborât printr-o deschizătură în acoperiş? Iată ce i-a zis Isus acestuia: „Omule, păcatele îţi sunt iertate“. Aici nu era vorba de anumite păcate care îi cauzaseră paralizia, ci, cu siguranţă, de păcatele lui în general şi, într-o oarecare măsură, de imperfecţiunea lui moştenită, care cauzează boli.

Pe baza jertfei pe care a oferit-o, Isus a putut să poarte asupra sa păcatul omului, aşa cum ţapul Azazel purta păcatele Israelului în Ziua Ispăşirii (Leviticul 16:7–10). Totuşi, cel paralizat era tot om. El avea să păcătuiască din nou, iar cu timpul a murit, aşa cum trebuie să moară păcătoşii (Romani 5:12; 6:23). Ce a spus Isus nu însemna că omul respectiv a primit viaţă eternă pe loc. Dar, în momentul acela, el a fost binecuvântat, fiind iertat într-o anumită măsură.

Să analizăm acum situaţia noastră. Fiind imperfecţi, greşim în fiecare zi (Iacov 3:2). Ce putem face în privinţa aceasta? Avem în cer un mare preot îndurător prin care putem să ne apropiem de Iehova în rugăciune. De fapt, aşa cum a scris Pavel, toţi putem „să ne apropiem cu libertate de exprimare de tronul bunătăţii nemeritate [a lui Dumnezeu], ca să putem obţine îndurare şi să găsim bunătate nemeritată, pentru a primi ajutor la timpul oportun“ (NW). Prin urmare, toţi cei care azi fac parte din alte oi trag, cu certitudine, minunate foloase, printre ele numărându-se o conştiinţă curată, din serviciile de mare preot ale lui Cristos.

Toţi creştinii care au speranţă pământească pot aştepta foloase mai mari în apropiata lume nouă. Atunci, Marele nostru Preot ceresc va aplica în mod deplin valoarea jertfei sale, ceea ce va duce la iertarea completă a păcatelor. El va aduce foloase mai mari şi prin faptul că se va îngriji de sănătatea fizică şi spirituală a oamenilor. De asemenea, întrucât predarea Legii era o responsabilitate majoră a preoţilor din Israel, Isus va extinde mult programul de instruire a poporului lui Dumnezeu de pe pământ (Leviticul 10:8–11; Deuteronomul 24:8; 33:8, 10). Aşadar, deşi beneficiem de serviciile preoţeşti ale lui Isus acum, ne aşteaptă mult mai multe foloase!