Vei trage tu folos din legămintele divine?

„ «Prin intermediul tău vor fi binecuvîntate toate naţiunile.» Prin urmare, aceia care aderă la credinţă sînt binecuvîntaţi împreună cu fidelul Avraam.“ — GALATENI 3:8, 9.

 1. Ce arată istoria referitor la rezultatele obţinute de multe forme de guvernare?

SE SPUNE despre unii suverani europeni din secolul al XVIII–lea că au fost „despoţi luminaţi“. Ei ’aveau dorinţa lăudabilă de a–i guverna pe oameni dînd dovadă de o bunătate părintească, dar proiectele şi reformele lor nu au avut nici un succes‘a (The Encyclopedia Americana). Eşecul lor a fost una din principalele cauze ale mişcărilor revoluţionare care nu au întîrziat să inunde Europa.

 2, 3. Cum este Iehova deosebit de monarhii umani?

² Cît de deosebit este Iehova în comparaţie cu conducătorii umani schimbători! În mod evident, omenirea are o nevoie disperată de o schimbare care să aducă în final remedii reale în privinţa nedreptăţii şi suferinţei. Dar nu trebuie să ne temem că măsurile luate de Dumnezeu pentru a realiza acest lucru ar depinde de vreun capriciu. În cartea cea mai difuzată din lume, Dumnezeu şi–a susţinut în mod ferm promisiunea de a le aduce binecuvîntări veşnice acelora care exercită credinţă, indiferent de naţionalitatea, rasa, instruirea sau rangul lor social (Galateni 3:28). Dar această promisiune este oare demnă de încredere?

³ După ce a citat o parte din promisiunea pe care i–a făcut–o Dumnezeu lui Avraam: „Cu siguranţă, binecuvîntînd te voi binecuvînta“, apostolul Pavel a adăugat că, deoarece „este imposibil ca Dumnezeu să mintă“, noi „avem o puternică încurajare, ca să apucăm speranţa care ne este pusă în faţă“ (Evrei 6:13–18). Încrederea noastră în aceste binecuvîntări va creşte examinînd modul organizat în care Dumnezeu a pus bazele în vederea realizării acestei speranţe.

 4. Cum s–a folosit Dumnezeu de diverse legăminte pentru a–şi realiza scopul?

⁴ Aşa cum am văzut deja, Dumnezeu a încheiat cu Avraam un legămînt în baza căruia o sămînţă avea să joace un rol capital în binecuvîntarea ’tuturor naţiunilor pămîntului‘ (Geneza 22:17, 18). Israeliţii au devenit o sămînţă carnală dar, într–un sens spiritual mult mai important, Isus Cristos s–a dovedit a fi partea principală a seminţei lui Avraam. Isus era, de asemenea, Fiul sau Sămînţa Mai Marelui Avraam, Iehova. În ceea ce–i priveşte pe creştinii care îi ’aparţin lui Cristos‘, ei constituie partea secundară a seminţei lui Avraam (Galateni 3:16, 29). După ce a încheiat legămîntul avraamic, Dumnezeu a adăugat temporar legămîntul Legii cu naţiunea Israel. Acest legămînt a procurat dovada că israeliţii erau păcătoşi şi că aveau nevoie de un preot permanent şi de o jertfă perfectă. El a ocrotit linia Seminţei şi a uşurat identificarea ei. Legămîntul Legii a arătat, de asemenea, că, într–un fel oarecare, Dumnezeu avea să aducă în existenţă o naţiune de regi–preoţi. În timp ce Legea era încă în vigoare, Dumnezeu a făcut un legămînt cu David pentru a avea o dinastie regală în Israel. Legămîntul davidic pentru un regat arăta, la fel, că cineva avea să exercite o domnie permanentă asupra pămîntului.

 5. Ce întrebări sau probleme rămîn încă de rezolvat?

⁵ Totuşi, unele aspecte sau obiective ale acestor legăminte păreau incomplete sau neclare. De exemplu, dacă Sămînţa care urma să vină trebuia să fie un rege din linia lui David, cum putea el să fie un preot permanent şi superior preoţilor care îl precedaseră? (Evrei 5:1; 7:13, 14). S–ar putea oare ca domnia acestui Rege să se extindă dincolo de un teritoriu pămîntesc limitat? Cum ar putea îndeplini membrii părţii secundare a seminţei condiţiile cerute pentru a face parte din familia Mai Marelui Avraam? Şi chiar dacă ar putea realiza acest lucru, asupra cărui teritoriu ar domni ei, deoarece majoritatea lor nu descind din David? Să vedem cum a luat Dumnezeu măsuri legale, sub formă de legăminte suplimentare, pentru a rezolva aceste probleme în vederea fericirii noastre eterne.

Legămîntul pentru un preot ceresc

 6, 7. (a) Conform Psalmului 110:4, ce alt legămînt a încheiat Dumnezeu? (b) Ce relatare istorică ne ajută să înţelegem acest legămînt suplimentar?

⁶ Aşa cum am văzut, Dumnezeu a încheiat, în cadrul legămîntului Legii, un legămînt cu David pentru un descendent (o sămînţă) care avea să domnească permanent asupra unui domeniu pămîntesc. Dar Iehova i–a mai descoperit lui David că avea să vină şi un preot pentru un timp indefinit. David a scris: „Iehova a jurat [şi nu va regreta]: «Tu eşti preot pe timp indefinit în felul lui Melhisedec!» “ (Psalm 110:4). Ce se află în spatele acestui jurămînt al lui Dumnezeu, jurămînt care echivala cu un legămînt personal între Iehova şi Preotul care avea să vină?

⁷ Melhisedec fusese rege al anticului Salem care, evident, se afla pe locul unde a fost construit ulterior oraşul Ierusalim (nume care include cuvîntul „Salem“). Relatarea despre relaţiile sale cu Avraam scoate în evidenţă faptul că Melhisedec era rege şi că se închina „Dumnezeului Preaînalt“ (Geneza 14:17–20). Însă declaraţia divină consemnată în Psalmul 110:4 arată că Melhisedec era totodată şi preot, ceea ce face din el un personaj unic. El era atît rege cît şi preot şi slujea în locul în care regii davidici şi preoţii leviţi aveau să îndeplinească mai tîrziu funcţiile pentru care îi învestise Dumnezeu.

 8. Cu cine a fost încheiat acest legămînt pentru un preot asemenea lui Melhisedec, şi cu ce rezultat?

⁸ Pavel ne furnizează şi alte detalii referitor la acest legămînt pentru un preot asemenea lui Melhisedec. De exemplu, el spune că Isus Cristos a fost cel „numit de către Dumnezeu [drept] mare preot în felul lui Melhisedec“ (Evrei 5:4–10; 6:20; 7:17, 21, 22). Deşi Melhisedec era născut, evident, din părinţi umani, nu există nici o relatare despre genealogia sa. Astfel, în loc să moştenească funcţia de preot în virtutea vreunei înrudiri cu Melhisedec stabilită prin documente, Isus a primit numirea direct de la Dumnezeu. Preoţia lui Isus nu avea să treacă la vreun succesor, deoarece „el rămîne preot permanent“, binecuvîntările serviciului său preoţesc fiind eterne. Putem fi într–adevăr fericiţi că avem un preot care „poate şi să–i salveze complet pe cei care, prin el, se apropie de Dumnezeu“, şi care este capabil şi să–i instruiască şi să–i conducă etern pe cei fideli. — Evrei 7:1–3, 15–17, 23–25.

 9, 10. Cum ne permite acest al cincilea legămînt să înţelegem mai bine modul în care se va realiza scopul lui Dumnezeu?

⁹ Un alt fapt semnificativ este acela că rolul lui Isus de Rege–Preot nu se limitează la sfera terestră. În acelaşi context în care vorbeşte despre acest legămînt referitor la un preot asemănător lui Melhisedec, David mai scrie: „Declaraţia lui Iehova către Domnul meu este: «Aşează–te la dreapta mea pînă îi voi pune pe duşmanii tăi drept scăunel pentru picioarele tale.» “ Astfel, Isus, Domnul lui David, trebuia să ocupe un loc în ceruri alături de Iehova, fapt care s–a întîmplat cu ocazia înălţării sale la cer. Din ceruri Isus putea să exercite autoritate împreună cu Tatăl său pentru a–i supune pe duşmanii săi şi pentru a executa judecăţile divine. — Psalm 110:1, 2; Fapte 2:33–36; Evrei 1:3; 8:1; 12:2.

¹⁰ În consecinţă, acest al cincilea legămînt ne permite să înţelegem mai bine modul organizat şi minuţios în care Iehova îşi va îndeplini scopul. Legămîntul acesta stabileşte că partea principală a seminţei va fi totodată un preot ceresc şi că îşi va exercita autoritatea de Rege–Preot asupra întregului univers. — 1 Petru 3:22.

Noul legămînt şi partea secundară a Seminţei

11. Ce dificultate exista referitor la partea secundară a Seminţei?

¹¹ Legămîntul avraamic ne–a arătat că Isus a devenit partea principală a Seminţei în virtutea unui drept natural. El descindea direct din patriarhul Avraam şi, în calitate de om perfect, el era un Fiu acceptat al Mai Marelui Avraam. Dar ce putem spune despre oamenii care au privilegiul să devină partea secundară a seminţei lui Avraam, „moştenitori în conformitate cu o promisiune“? (Galateni 3:29). Fiind imperfecţi şi făcînd parte din familia păcătosului Adam, ei nu ar fi demni să aparţină familiei lui Iehova, Mai Marele Avraam. Cum putea fi depăşit obstacolul imperfecţiunii? Acest lucru era imposibil pentru oameni dar nu şi pentru Dumnezeu. — Matei 19:25, 26.

12, 13. (a) Cu ce cuvinte a anunţat Iehova un alt legămînt? (b) Ce particularitate specială a acestui legămînt merită atenţia noastră?

¹² În timp ce Legea era încă în vigoare, Dumnezeu a făcut să fie consemnată această profeţie: „Voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou; nu unul asemenea legămîntului pe care l–am încheiat cu strămoşii lor, (. . .) «legămînt al meu pe care ei l–au rupt» (. . .) Voi pune legea mea înăuntrul lor şi o voi scrie în inima lor. Şi voi deveni Dumnezeul lor, iar ei vor deveni poporul meu. Şi ei nu vor mai învăţa (. . .) spunînd: «Cunoaşteţi–l pe Iehova!», fiindcă ei toţi mă vor cunoaşte (. . .) Fiindcă voi ierta eroarea lor şi nu–mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.“ — Ieremia 31:31–34.

¹³ Acest nou legămînt prezenta o particularitate: el permitea iertarea păcatelor, dar, evident, ’nu în felul‘ în care o făcea aranjamentul jertfelor animaliere prevăzut de Lege. Isus a clarificat acest lucru în ziua morţii sale. După ce sărbătorise împreună cu discipolii săi Paştele prescris de Lege, Cristos a instituit Cina Domnului. Participanţii la această sărbătoare anuală aveau să bea dintr–o singură cupă de vin, despre care Isus a zis: „Această cupă reprezintă noul legămînt, în virtutea sîngelui meu care trebuie vărsat în folosul vostru.“ — Luca 22:14–20.

14. De ce noul legămînt joacă un rol important în producerea părţii secundare a Seminţei?

¹⁴ Astfel, noul legămînt intra în vigoare graţie sîngelui lui Isus. În virtutea acestei jertfe perfecte, Dumnezeu putea ’să ierte greşeala şi păcatul‘ o dată pentru totdeauna. Gîndeşte–te la ceea ce avea să semnifice aceasta! Fiind în măsură să ierte complet păcatele oamenilor devotaţi aparţinînd familiei lui Adam, Dumnezeu putea să–i considere ca fiind fără păcat, să–i nască drept fii spirituali ai Mai Marelui Avraam, apoi să–i ungă cu spiritul sfînt (Romani 8:14–17). Noul legămînt validat prin jertfa lui Isus le permite deci discipolilor săi să devină partea secundară a Seminţei lui Avraam. Pavel a scris: „Prin intermediul morţii sale [Isus dorea] să–l reducă la nimic pe acela care are mijlocul de a cauza moartea, adică pe Diavolul, şi [el dorea] să–i elibereze pe toţi aceia care de teama de moarte au fost supuşi sclaviei toată viaţa lor. Pentru că, într–adevăr, nu în ajutorul îngerilor vine el, ci el vine în ajutorul seminţei lui Avraam.“ — Evrei 2:14–16; 9:14.

15. Care sînt părţile angajate în noul legămînt?

¹⁵ În timp ce Isus era Mediatorul şi jertfa care valida noul legămînt, cine erau părţile angajate? Ieremia a profeţit că Dumnezeu avea să încheie acest legămînt cu „casa lui Israel“. El nu vorbea despre Israelul natural, circumcis sub Lege, deoarece noul legămînt făcea ca acest legămînt vechi să fie scos din uz (Evrei 8:7, 13). Dumnezeu avea să trateze acum cu evreii şi cu păgînii care, prin credinţă, primiseră, în mod figurativ, ’circumcizia inimii prin spirit‘. Aceasta este în armonie cu declaraţia lui Dumnezeu care spune că ’legile sale vor fi scrise în mintea şi în inima‘ celor care aveau să fie introduşi în noul legămînt (Romani 2:28, 29; Evrei 8:10). Pavel i–a numit pe aceşti iudei spirituali „Israelul lui Dumnezeu“. — Galateni 6:16; Iacob 1:1.

16. Cum contribuie noul legămînt la realizarea cuvintelor din Exod 19:6?

¹⁶ Întrucît Dumnezeu trata acum cu un Israel spiritual, apare o nouă posibilitate. Într–adevăr, cînd Dumnezeu a stabilit Legea a anunţat că fiii lui Israel aveau să devină pentru el „un regat de preoţi şi o naţiune sfîntă“ (Exod 19:6). Or, Israelul natural nu a devenit niciodată o naţiune în care toţi membrii ei să fie regi şi preoţi. Dar iudeii şi păgînii admişi în partea secundară a seminţei lui Avraam puteau să devină regi şi preoţi.b Apostolul Petru a confirmat acest lucru spunînd: „Voi sînteţi «o rasă aleasă, o preoţie regală, o naţiune sfîntă, un popor pentru a fi o posesiune specială, ca să declaraţi virtuţile» celui care v–a chemat din întuneric.“ El scrie, de asemenea, că ’o moştenire care nu se descompune le este rezervată în ceruri‘. — 1 Petru 1:4; 2:9, 10.

17. De ce noul legămînt este „mai bun“ decît legămîntul Legii?

¹⁷ În consecinţă, noul legămînt şi legămîntul avraamic care este mai vechi, servesc împreună la producerea părţii secundare a Seminţei. Acest nou legămînt încheiat între Iehova şi creştinii născuţi de spirit permite formarea unei naţiuni cereşti de regi–preoţi în familia regală a Mai Marelui Avraam. Înţelegem, aşadar, de ce a spus Pavel că acesta este „un legămînt în mod corespunzător mai bun, care a fost stabilit în mod legal pe promisiuni mai bune“ (Evrei 8:6). Aceste promisiuni anunţau, printre altele, că oamenii devotaţi vor gusta fericirea de a avea legea divină scrisă în inima lor, că Dumnezeu nu îşi va mai aminti de păcatele lor şi că toţi ’îl vor cunoaşte pe Iehova, de la cel mai mic pînă la cel mai mare‘. — Evrei 8:11.

Legămîntul lui Isus pentru un Regat

18. În ce sens legămintele pe care le–am examinat pînă acum nu îndeplineau în mod complet scopul lui Dumnezeu?

¹⁸ Meditînd asupra celor şase legăminte despre care am discutat, am putea crede că cunoaştem toate măsurile legale pe care le–a luat Dumnezeu pentru a–şi îndeplini scopul. Însă Biblia menţionează încă un legămînt care pune în lumină alte aspecte ale acestei chestiuni vitale. Creştinii născuţi de spirit se aşteaptă, pe bună dreptate, ca ’Domnul să–i elibereze de orice lucrare rea şi să–i salveze pentru regatul său ceresc‘ (2 Timotei 4:18). În ceruri ei vor fi o naţiune de regi–preoţi, dar asupra cărui domeniu aveau să domnească ei? Cînd ei sînt înălţaţi la ceruri, Cristos îşi îndeplineşte deja rolul său de Mare Preot perfect. El se va fi ridicat deja cu putere regală în vederea unei domnii universale (Psalm 2:6–9; Apocalips 11:15). Care este rolul celorlalţi regi–preoţi?

19. Cînd şi cum a fost încheiat cel de–al şaptelea legămînt?

¹⁹ La 14 nisan, anul 33 e.n., în seara în care a instituit Cina Domnului şi a vorbit despre „noul legămînt în virtutea sîngelui [său]“, Isus a vorbit despre un alt legămînt, al şaptelea pe care îl vom examina. El le–a zis apostolilor săi fideli: „Voi sînteţi aceia care aţi rezistat cu mine în încercările mele; şi eu închei un legămînt cu voi, la fel cum Tatăl meu a încheiat un legămînt cu mine, pentru un regat, ca să mîncaţi şi să beţi la masa mea în regatul meu şi să şedeţi pe tronuri, ca să le judecaţi pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel“ (Luca 22:20, 28–30). Întocmai cum Tatăl încheiase un legămînt cu Isus pentru ca el să fie preot în felul lui Melhisedec, tot la fel Cristos a încheiat un legămînt personal cu discipolii săi loiali.

20. Cu cine a fost încheiat legămîntul pentru un Regat, şi de ce? (Daniel 7:18; 2 Timotei 2:11–13).

²⁰ Cei 11 apostoli au rămas, incontestabil, cu Isus în încercările sale şi acest legămînt arată că ei aveau să se aşeze pe nişte tronuri. Pe de altă parte, Apocalips 3:21 dovedeşte că toţi creştinii născuţi de spirit care se dovedesc fideli se vor aşeza pe nişte tronuri cereşti. Aşadar, noul legămînt se referă la cei 144 000 în ansamblu care au fost cumpăraţi cu sîngele lui Isus pentru a fi duşi în ceruri ca preoţi şi pentru a „domni ca regi peste pămînt“ (Apocalips 1:4–6; 5:9, 10; 20:6). Prin acest legămînt Isus şi i–a asociat în exercitarea domniei sale. Într–un anumit sens, este ca atunci cînd o mireasă dintr–o familie nobilă se uneşte prin căsătorie cu un monarh. Ea intră, aşadar, în postura de a împărţi cu el conducerea regatului. — Ioan 3:29; 2 Corinteni 11:2; Apocalips 19:7, 8.

21, 22. Ce binecuvîntări putem spera că vom primi graţie acestor legăminte?

²¹ Ce binecuvîntări le va procura acest legămînt oamenilor ascultători? Nici Isus şi nici cei 144 000 nu se vor asemăna cu despoţii luminaţi care ’s–au dovedit incapabili să aducă soluţii reale‘. Dimpotrivă, noi avem asigurarea că Isus este un Mare Preot „care a fost încercat în toate privinţele, ca şi noi, dar fără păcat“. Înţelegem, aşadar, de ce poate el ’să manifeste compasiune‘ faţă de slăbiciunile oamenilor şi de ce „alte oi“, întocmai ca creştinii unşi, pot, de asemenea, să se apropie „cu libertate de exprimare“ de tronul lui Dumnezeu, prin intermediul lui Cristos. Ei au deci posibilitatea să obţină îndurare şi ’să găsească favoare nemeritată, pentru ajutor la timpul oportun‘. — Evrei 4:14–16; Ioan 10:16.

²² Cei cu care au fost încheiate legăminte ca să fie regi şi preoţi alături de Isus participă, de asemenea, la binecuvîntarea omenirii. Aşa cum preoţii leviţi din antichitate slujeau spre folosul întregii naţiuni Israel, tot aşa cei care vor sluji pe tronuri cereşti împreună cu Isus îi vor judeca pe toţi locuitorii pămîntului cu dreptate (Luca 22:30). Întrucît au fost odată oameni, aceşti regi–preoţi vor fi atenţi faţă de nevoile omenirii. Această parte secundară a seminţei va coopera cu Isus pentru a veghea ca să fie „binecuvîntate toate naţiunile“. — Galateni 3:8.

23. Ce trebuie să facă fiecare individual pentru a acţiona în armonie cu aceste legăminte?

²³ Toţi aceia care doresc să primească aceste binecuvîntări rezervate neamului omenesc şi să tragă astfel foloase de pe urma legămintelor divine sînt invitaţi acum să o facă (Apocalips 22:17). Un excelent mijloc de a–şi exprima această dorinţă este acela de a asista la Cina Domnului care va fi celebrată marţi, 10 aprilie 1990, după apusul soarelui. Programează–ţi încă de pe acum să te întruneşti cu una din congregaţiile Martorilor lui Iehova în această seară. Vei învăţa astfel mai multe lucruri despre legămintele divine şi vei înţelege încă şi mai bine cum poţi trage foloase de pe urma lor.

[Note de subsol]

Vă reamintiţi?

◼ De ce a fost încheiat legămîntul menţionat în Psalmul 110:4, şi ce a efectuat el?

◼ Cine sînt părţile angajate în noul legămînt, şi cum a contribuit el la producerea unei naţiuni de regi–preoţi?

◼ De ce a încheiat Isus un legămînt personal cu continuatorii săi?

◼ Care sînt cele şapte legăminte pe care le–am examinat?

[Diagrama de la pagina 17]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Legămîntul edenic Geneza 3:15

Legămîntul avraamic

Legămîntul Legii

Legămîntul davidic pentru un Regat

Legămîntul pentru a fi preot în felul lui Melhisedec

Sămînţa principală

Sămînţa secundară

Binecuvîntări eterne

[Diagrama de la pagina 19]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Legămîntul edenic Geneza 3:15

Legămîntul avraamic

Legămîntul Legii

Noul legămînt

Legămîntul davidic pentru un Regat

Legămîntul pentru a fi preot în felul lui Melhisedec

Sămînţa principală

Legămîntul pentru un Regat ceresc

Sămînţa secundară

Binecuvîntări eterne