Capitolul 88

Bogatul şi Lazăr

ISUS le vorbeşte discipolilor săi despre folosirea corectă a bunurilor materiale, explicându-le că nu putem fi în acelaşi timp şi sclavi ai bogăţiilor, şi sclavi ai lui Dumnezeu. Fariseii îl ascultă şi ei şi încep să-l ridiculizeze pe Isus, deoarece ei sunt iubitori de bani. Iată ce le spune el: „Voi sunteţi cei care vă îndreptăţiţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile: pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu“.

A sosit timpul ca rolurile să se schimbe în defavoarea celor care posedă bogăţii, putere pe plan politic, precum şi autoritate şi influenţă pe plan religios. Ei trebuie să fie înjosiţi. Însă cei care îşi recunosc necesităţile spirituale trebuie să fie înălţaţi. Isus atrage atenţia asupra acestei schimbări, în timp ce le spune în continuare fariseilor:

„Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan [Botezătorul]; de atunci încoace se vesteşte Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu şi fiecare pătrunde în ea, dând năvală. Este mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de literă din Lege“.

Scribii şi fariseii sunt mândri de pretinsul lor ataşament faţă de Legea lui Moise. Să ne amintim că, atunci când Isus i-a redat în mod miraculos vederea unui om din Ierusalim, fariseii s-au lăudat zicând: „Noi suntem ucenicii lui Moise. Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise“. Dar acum, Legea lui Moise şi-a îndeplinit scopul propus, şi anume de a-i conduce pe cei umili la Isus Cristos, Regele desemnat de Dumnezeu. Astfel, odată cu începutul ministerului lui Ioan, tot felul de oameni, îndeosebi cei umili şi cei săraci, se străduiesc să devină supuşi ai Regatului lui Dumnezeu.

Întrucât Legea mozaică este acum în curs de împlinire, obligativitatea de a o respecta este pe punctul de a fi înlăturată. Legea permite divorţul pentru diverse motive, dar Isus le spune acum că: „Oricine îşi lasă soţia şi se însoară cu alta comite adulter; şi cine se însoară cu cea lăsată de bărbat comite adulter“. Cât de mult trebuie să-i irite aceste cuvinte pe farisei, mai ales din cauză că ei permit divorţul pentru o mulţime de motive!

Continuând să se adreseze fariseilor, Isus le prezintă o ilustrare în care este vorba despre doi oameni a căror poziţie, sau situaţie, se schimbă în cele din urmă în mod spectaculos. Poţi stabili pe cine reprezintă aceşti oameni şi ce semnifică schimbarea situaţiei lor?

„Era un om bogat, explică Isus, care se îmbrăca în purpură şi în in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi de strălucire. La uşa lui era pus un sărac, numit Lazăr, plin de bube, dorind mult să se sature cu fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.“

Omul bogat despre care vorbeşte Isus aici îi reprezintă pe conducătorii religioşi iudei, între care se includeau nu numai fariseii şi scribii, ci şi saducheii şi preoţii de frunte. Ei sunt bogaţi în ce priveşte privilegiile şi posibilităţile spirituale comportându-se întocmai ca bogatul. Veşmintele lor de purpură regală reprezintă poziţia lor privilegiată, iar inul alb simbolizează dreptatea pe care şi-o atribuie.

Această clasă a bogatului orgolios îi priveşte pe săraci, pe oamenii de rând, într-un mod extrem de dispreţuitor, numindu-i ‛am ha’árets, sau oameni ai pământului. Cerşetorul Lazăr îi reprezintă deci pe aceşti oameni cărora conducătorii religioşi refuză să le acorde privilegiile şi hrana spirituală de care au nevoie. Astfel, asemenea lui Lazăr, care este plin de ulceraţii, poporul de rând este considerat a fi bolnav spiritual şi demn de a se asocia doar cu câinii. Dar cei care aparţin clasei Lazăr sunt flămânzi şi însetaţi după hrană spirituală şi, de aceea, stau la poartă, sperând să primească câteva firimituri de hrană spirituală care ar putea să cadă de la masa bogatului.

Isus continuă să descrie acum schimbările survenite în starea bogatului şi a lui Lazăr. Care sunt aceste schimbări, şi ce reprezintă ele?

Bogatul şi Lazăr trec printr-o schimbare

Bogatul îi reprezintă pe conducătorii religioşi care se bucură de privilegii şi posibilităţi spirituale, iar Lazăr îi prefigurează pe oamenii de rând care sunt flămânzi după hrană spirituală. Isus îşi continuă relatarea descriind o schimbare spectaculoasă a situaţiei celor doi oameni.

„A venit timpul, spune Isus, când săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa Morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.“

Întrucât bogatul şi Lazăr nu sunt persoane propriu-zise, ci simbolizează clase de oameni, este logic că şi moartea lor este simbolică. Ce simbolizează sau ce reprezintă ea?

Isus tocmai scosese în evidenţă o schimbare a situaţiei, spunând că „Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan [Botezătorul, NW]; de atunci încoace se vesteşte Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu“. Aşadar, odată cu predicarea efectuată de Ioan şi de Isus Cristos, atât bogatul, cât şi Lazăr au murit în ceea ce priveşte situaţia, sau starea, lor dinainte.

Oamenii din umila şi penitenta clasă Lazăr mor în ceea ce priveşte starea lor dinainte în care suferiseră lipsuri pe plan spiritual şi ajung într-o poziţie de favoare divină. Dacă, mai înainte, ei se îndreptaseră spre conducătorii religioşi pentru a aduna puţinul care cădea de la masa lor spirituală, acum, necesităţile lor sunt satisfăcute de adevărurile scripturale prezentate de Isus. Ei sunt aduşi astfel în sânul sau în poziţia de favoare a Mai Marelui Avraam, Iehova Dumnezeu.

Pe de altă parte, cei care alcătuiesc clasa bogatului îşi atrag dezaprobarea divină deoarece resping cu încăpăţânare mesajul Regatului prezentat de Isus. Procedând astfel, ei mor în ceea ce priveşte vechea lor poziţie de aparentă favoare. De fapt, despre ei se spune că sunt în nişte chinuri simbolice. Să ascultăm ce spune bogatul:

„Părinte Avraam, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în văpaia aceasta!“ Ceea ce îi torturează pe indivizii aparţinând clasei bogatului sunt mesajele arzătoare ale judecăţii divine proclamate de discipolii lui Isus. Ei doresc ca discipolii să înceteze să mai declare aceste mesaje, fapt care le-ar uşura puţin chinurile.

„Dar Avraam a zis: «Copile, adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai primit din plin cele bune şi Lazăr pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este stabilită o prăpastie mare, aşa că cei care ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi, să nu poată.»“

Cât de just şi de potrivit este faptul că între clasa lui Lazăr şi cea a bogatului se produce o astfel de schimbare spectaculoasă a situaţiei! Această schimbare are loc câteva luni mai târziu, la sărbătoarea Penticostei din anul 33 e.n., când vechiul legământ al Legii este înlocuit cu noul legământ. Atunci devine cât se poate de clar faptul că discipolii sunt cei ce se bucură de favoarea lui Dumnezeu şi nu fariseii şi alţi conducători religioşi. ‘Prăpastia mare’ care îl separă pe bogatul simbolic de discipolii lui Isus reprezintă în consecinţă judecata dreaptă şi neschimbătoare a lui Dumnezeu.

Bogatul îl roagă apoi pe ‘părintele Avraam’: „Să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi“. Prin aceste cuvinte, bogatul recunoaşte că întreţine relaţii mai strânse cu un alt tată, care nu este altul decât Satan Diavolul. Bogatul cere ca Lazăr să dilueze mesajele divine de judecată pentru ca cei „cinci fraţi“, sau aliaţi religioşi, să nu fie trimişi în „acest loc de chin“.

„Dar Avraam i-a răspuns: «Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.»“ Într-adevăr, dacă cei „cinci fraţi“ vor să scape de chinuri, tot ce trebuie să facă este să acorde atenţie scrierilor lui Moise şi celor ale profeţilor care îl identifică pe Isus ca fiind Mesia şi să devină apoi discipolii lui. Dar omul bogat obiectează: „Nu, părinte Avraam . . . ci, dacă se va duce la ei cineva dintre cei morţi, se vor pocăi“.

Dar el i-a spus: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor fi înduplecaţi nici chiar dacă ar învia cineva dintre cei morţi“. Dumnezeu nu va furniza semne sau miracole speciale pentru a-i convinge pe oameni. Dacă vor să obţină favoarea sa, ei trebuie să citească şi să aplice Scripturile. Luca 16:14–31; Ioan 9:28, 29; Matei 19:3–9; Galateni 3:24; Coloseni 2:14; Ioan 8:44.

▪ De ce trebuie să fie simbolică moartea bogatului şi cea a lui Lazăr, şi ce ilustrează moartea lor?

▪ Odată cu începutul ministerului lui Ioan, ce schimbare arată Isus că are loc?

▪ Ce anume urmează să fie înlăturat după moartea lui Isus, şi cum va afecta acest lucru chestiunea divorţului?

▪ În ilustrarea prezentată de Isus, pe cine reprezintă bogatul şi pe cine Lazăr?

▪ Ce sunt chinurile pe care le suferă omul bogat, şi ce solicită el pentru ca acestea să-i fie uşurate?

▪ Ce simbolizează ‘prăpastia mare’?

▪ Cine este adevăratul tată al omului bogat, şi cine sunt cei cinci fraţi ai săi?