Capitolul 7

Reaprindeţi iubirea dintâi!

EFES

 1. Cărei congregaţii îi adresează Isus primul mesaj, şi ce le aminteşte el supraveghetorilor?

PRIMUL mesaj al lui Isus este adresat congregaţiei din Efes, care pe atunci era un oraş prosper pe ţărmul Asiei Mici, nu departe de insula Patmos. El îi porunceşte lui Ioan: „Îngerului congregaţiei din Efes scrie-i: Iată ce spune cel care ţine cele şapte stele în mâna dreaptă, cel care umblă în mijlocul celor şapte lampadare de aur“ (Revelaţia 2:1). Ca şi în celelalte şase mesaje, Isus îndreaptă atenţia spre poziţia sa de autoritate. El le aminteşte supraveghetorilor din Efes că toţi bătrânii se află sub supravegherea şi ocrotirea sa şi că el inspectează congregaţiile. Până în zilele noastre, el şi-a exercitat cu iubire autoritatea, veghind asupra bătrânilor şi păstorindu-i cu bunătate pe membrii congregaţiei creştine. Din când în când, el face schimbări în modul de organizare a congregaţiilor pentru ca lumina să strălucească mai tare. Da, Isus este Păstorul Principal al turmei lui Dumnezeu. — Matei 11:28-30; 1 Petru 5:2-4.

 2. a) De ce a lăudat Isus congregaţia din Efes? b) Ce sfat al apostolului Pavel urmaseră după cât se pare bătrânii din Efes?

² În continuare, Isus rosteşte un mesaj al cărui model se regăseşte în cinci dintre cele şapte mesaje ale sale. Mesajul pe care îl adresează el congregaţiei din Efes începe cu aceste cuvinte pline de căldură: „Cunosc faptele tale, truda ta şi perseverenţa ta şi ştiu că nu-i poţi suporta pe oamenii răi, că i-ai pus la încercare pe cei care zic că sunt apostoli, dar nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi. Tu manifeşti şi perseverenţă, ai suportat multe de dragul numelui meu şi n-ai obosit“ (Revelaţia 2:2, 3). Cu câţiva ani mai înainte, apostolul Pavel îi avertizase pe bătrânii din Efes cu privire la „lupi asupritori“, apostaţi care vor tulbura turma, şi îi îndemnase să ‘rămână treji’ şi să-i urmeze exemplul (Faptele 20:29, 31). Isus îi laudă acum pentru truda, perseverenţa şi munca lor neobosită, ceea ce înseamnă că ei aplicaseră acele sfaturi.

 3. a) Cum au încercat ‘apostolii falşi’ să-i înşele pe cei fideli în zilele noastre? b) Ce avertisment a dat Petru cu privire la apostaţi?

³ Şi în ziua Domnului au apărut „apostoli falşi“, care ‘vorbesc lucruri denaturate ca să-i tragă pe discipoli după ei’ (2 Corinteni 11:13; Faptele 20:30; Revelaţia 1:10). Aceştia găsesc ceva bun în toate religiile divizate şi contradictorii, pretind că Dumnezeu nu are o organizaţie şi neagă faptul că Isus a primit putere regală în anul 1914. Ei împlinesc profeţia din 2 Petru 3:3, 4: „În zilele din urmă vor veni batjocoritori cu batjocurile lor, care vor umbla după dorinţele lor şi care vor zice: «Unde este promisa lui prezenţă? De fapt, din ziua în care strămoşii noştri au adormit în moarte, toate lucrurile continuă exact ca de la începutul creaţiei!»“

 4. a) Cum se manifestă mândria şi spiritul de răzvrătire al batjocoritorilor? b) Asemenea efesenilor, ce măsuri iau creştinii de azi împotriva adversarilor lor mincinoşi?

⁴ Aceşti batjocoritori se răzvrătesc împotriva ideii de a vorbi în public despre credinţa lor (Romani 10:10). Ajutaţi de clerul creştinătăţii şi de mass-media, ei răspândesc calomnii despre foştii lor colaboratori. Creştinii fideli îşi dau însă repede seama că limbajul şi conduita acestor înşelători nu sunt în armonie cu adevărul. Asemenea efesenilor, creştinii de astăzi ‘nu-i pot suporta pe oamenii răi’ şi îi exclud din congregaţii.a

 5. a) Potrivit cuvintelor lui Isus, ce slăbiciune aveau efesenii? b) Ce cuvinte ar fi trebuit să-şi amintească efesenii?

⁵ Acum însă, Isus supune atenţiei o problemă gravă, aşa cum procedează în cazul a cinci dintre cele şapte congregaţii. El le spune efesenilor: „Totuşi, iată ce am împotriva ta: că ai părăsit iubirea pe care o aveai la început“ (Revelaţia 2:4). Ei n-ar fi trebuit să ajungă în această situaţie, deoarece, vorbindu-le despre ‘marea iubire cu care ne-a iubit Dumnezeu’, Pavel îi îndemnase cu 35 de ani mai înainte: „Fiţi deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi, şi umblaţi mereu în iubire, aşa cum şi Cristos v-a iubit“ (Efeseni 2:4; 5:1, 2). Mai mult, cuvintele lui Isus ar fi trebuit să fie încă vii în inima lor: „Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova şi să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată forţa ta“ (Marcu 12:29-31). Dar efesenii pierduseră iubirea dintâi.

 6. a) Indiferent de cât timp suntem membri ai congregaţiei creştine, la ce pericole şi tendinţe trebuie să fim atenţi? b) La ce ar trebui să ne îndemne iubirea pentru Dumnezeu?

⁶ Indiferent de cât timp suntem membri ai congregaţiei creştine, trebuie să fim atenţi să nu ne pierdem iubirea pe care am avut-o la început pentru Iehova. Dar cum am putea s-o pierdem? Munca laică, dorinţa de a câştiga mulţi bani sau plăcerile ar putea ajunge să ocupe cel mai important loc în viaţa noastră. În acest caz, gândurile noastre s-ar concentra asupra cărnii, nu asupra spiritului (Romani 8:5-8; 1 Timotei 4:8; 6:9, 10). Iubirea pentru Iehova ar trebui să ne îndemne să corectăm orice tendinţă de acest fel şi să ‘căutăm mai întâi regatul lui Dumnezeu şi dreptatea Sa’, astfel încât să ‘strângem comori în cer’. — Matei 6:19-21, 31-33.

 7. a) Cu ce motivaţie ar trebui să-i slujim lui Iehova? b) Ce a spus Ioan despre iubire?

⁷ Fie ca serviciul nostru pentru Iehova să aibă întotdeauna ca motivaţie iubirea profundă pentru El. Să apreciem întotdeauna din adâncul inimii tot ce au făcut şi fac pentru noi Iehova şi Cristos. După cum a scris Ioan mai târziu: „În aceasta constă iubirea: nu că noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci că el ne-a iubit pe noi şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de împăcare pentru păcatele noastre“. Apostolul spune în continuare: „Dumnezeu este iubire, iar cine rămâne în iubire rămâne în unitate cu Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în unitate cu el“. Să nu lăsăm niciodată ca iubirea noastră pentru Iehova, pentru Cuvântul său şi pentru Domnul Isus Cristos să se răcească! Putem arăta această iubire îndeplinind cu zel serviciul pentru Dumnezeu, precum şi respectând ‘porunca pe care o avem de la el: cine-l iubeşte pe Dumnezeu să-şi iubească şi fratele’. — 1 Ioan 4:10, 16, 21; Evrei 4:12; vezi şi 1 Petru 4:8; Coloseni 3:10-14; Efeseni 4:15.

„Fă faptele de altădată“

 8. Potrivit cuvintelor lui Isus, ce trebuiau să facă efesenii?

⁸ Congregaţia din Efes trebuie să reaprindă iubirea pe care a avut-o cândva, ca să nu piardă tot ce are. Isus le spune: „De aceea, aminteşte-ţi de unde ai căzut, căieşte-te şi fă faptele de altădată. Dacă nu, voi veni la tine şi voi îndepărta lampadarul tău din locul lui, dacă nu te căieşti“ (Revelaţia 2:5). Cum au reacţionat creştinii din Efes când au auzit aceste cuvinte? Nu ştim. Poate că s-au căit şi au reuşit să reaprindă iubirea pentru Iehova. Altminteri, lampa lor s-ar fi stins, lampadarul lor ar fi fost îndepărtat, iar ei ar fi pierdut privilegiul de a face să strălucească lumina adevărului.

 9. a) Ce cuvinte încurajatoare le-a adresat Isus efesenilor? b) După moartea lui Ioan, cum au neglijat congregaţiile să urmeze sfatul dat de Isus efesenilor?

⁹ Cu toate acestea, Isus le adresează următoarele cuvinte de încurajare: „Totuşi, ai aceasta: că urăşti faptele sectei nicolaiţilor, pe care le urăsc şi eu“ (Revelaţia 2:6). Efesenii urau sectele, ca şi Domnul Isus Cristos. Însă, cu timpul, multe congregaţii n-au mai ţinut seamă de cuvintele lui. Întrucât nu l-au mai iubit pe Iehova, n-au mai iubit adevărul şi nici pe colaboratorii lor în credinţă, ele s-au cufundat în întuneric spiritual şi au format secte care au intrat în conflict unele cu altele. Copişti „creştini“ fără pic de iubire pentru Iehova au înlăturat din manuscrisele greceşti ale Bibliei chiar numele lui Dumnezeu. Din aceeaşi cauză, în numele creştinismului s-au predat învăţături de origine babiloniană şi greacă, cum ar fi focul iadului, purgatoriul şi trinitatea. Pentru că nu-l iubeau pe Dumnezeu şi adevărul, majoritatea celor ce afirmau că sunt creştini n-au mai predicat vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. Ei au ajuns sub stăpânirea unei clase clericale egoiste care şi-a făcut propriul regat pe pământ. — Compară cu 1 Corinteni 4:8.

10. Care era situaţia creştinătăţii în 1918?

¹⁰ În 1918, când judecata a început cu casa lui Dumnezeu, clerul sectant al creştinătăţii susţinea în mod făţiş Primul Război Mondial, îndemnându-i pe catolicii şi pe protestanţii din cele două tabere să se măcelărească între ei (1 Petru 4:17). Spre deosebire de congregaţia din Efes, care ura faptele sectei nicolaiţilor, religiile creştinătăţii adoptaseră de mult doctrine contradictorii, care îl dezonorau pe Dumnezeu, iar clerul lor s-a unit cu lumea, din care Isus spusese că discipolii săi nu trebuie să facă parte (Ioan 15:17-19). Ignorând tema Bibliei, Regatul lui Dumnezeu, congregaţiile lor nu erau lampadare care să răspândească lumina adevărului din Scripturi, iar membrii lor nu făceau parte din templul spiritual al lui Iehova. Oamenii lor proeminenţi nu erau stele, ci s-au dovedit a fi „omul nelegiuirii“. — 2 Tesaloniceni 2:3; Maleahi 3:1-3.

11. a) În 1918, ce grup de creştini a pus în practică cuvintele adresate de Isus efesenilor? b) Ce a făcut clasa Ioan începând din 1919?

¹¹ După anii grei ai Primului Război Mondial, iubirea pentru Iehova şi pentru adevăr i-a impulsionat pe membrii clasei Ioan să slujească plini de zel. Ei s-au opus celor ce încercau să formeze secte idolatrizându-l pe primul preşedinte al Societăţii Watch Tower, Charles Taze Russell, după ce acesta a murit în 1916. Disciplinaţi de persecuţii şi de greutăţi, ei l-au auzit pe Stăpân spunându-le: „Bine, sclav bun şi fidel!“ şi invitându-i să intre în bucuria lui (Matei 25:21, 23). Aceştia au recunoscut în evenimentele mondiale şi în propriile experienţe împlinirea semnului despre care Isus spusese că va marca prezenţa sa invizibilă în puterea Regatului. Începând din 1919, acest grup a luat fără încetare parte la împlinirea marii profeţii a lui Isus: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 6:9, 10; 24:3-14). Dacă până atunci iubirea lor pentru Iehova lăsase de dorit, din acel moment ea a început să ardă ca o flacără.

12. a) Ce invitaţie a fost lansată la congresul istoric din 1922? b) Ce nume au adoptat în 1931 adevăraţii creştini, şi cu privire la ce s-au căit ei?

¹² La un congres istoric ţinut la Cedar Point, Ohio, SUA, între 5 şi 13 septembrie 1922, la care au luat parte 18 000 dintre aceşti creştini, a fost lansată invitaţia: „Înapoi pe teren, voi, fii ai Dumnezeului cel Preaînalt! . . . Lumea trebuie să ştie că Iehova este Dumnezeu şi că Isus Cristos este Rege al regilor şi Domn al domnilor. . . . De aceea, vestiţi, vestiţi, vestiţi Regele şi regatul său“. Se punea un accent tot mai mare pe numele preţios al lui Iehova. În 1931, la congresul de la Columbus, Ohio, SUA, aceşti creştini au adoptat cu bucurie numele de „Martori ai lui Iehova“, menţionat de Dumnezeu în profeţia lui Isaia (Isaia 43:10, 12). Începând cu numărul din 1 martie 1939, titlul principalei reviste a organizaţiei a fost schimbat în Turnul de veghe anunţă Regatul lui Iehova, toată onoarea revenindu-i astfel Creatorului nostru şi Regatului său. Cu o iubire reînsufleţită pentru Iehova, Martorii săi s-au căit că neglijaseră să onoreze şi să preamărească măreţul său nume şi Regatul său. — Psalmul 106:6, 47, 48.

„Celui care învinge“

13. a) Ce binecuvântare îi aştepta pe efeseni dacă ‘învingeau’? b) Cum puteau să iasă ‘învingători’ creştinii din Efes?

¹³ În încheiere, ca şi în celelalte mesaje, Isus îndreaptă atenţia spre spiritul lui Dumnezeu care arată, prin intermediul lui Isus, cum vor fi răsplătiţi cei fideli. El le spune efesenilor: „Cine are urechi să audă ce le spune congregaţiilor spiritul: Celui care învinge îi voi da voie să mănânce din pomul vieţii, care este în paradisul lui Dumnezeu“ (Revelaţia 2:7). Cei ce aveau urechi de auzit erau nerăbdători să dea atenţie acelui mesaj extrem de important, ştiind că el nu venea de la Isus, ci chiar de la Domnul Suveran Iehova, prin intermediul spiritului său sfânt, sau forţa sa activă. Dar cum aveau ei să ‘învingă’? Călcând cu atenţie pe urmele lui Isus, care, păstrându-şi integritatea până la moarte, a putut spune: „Curaj! Eu am învins lumea“. — Ioan 8:28; 16:33; vezi şi 1 Ioan 5:4.

14. La ce se referă „paradisul lui Dumnezeu“ despre care vorbeşte Isus?

¹⁴ Întrucât creştinii unşi nu aşteaptă să trăiască pe un pământ transformat în paradis, de ce răsplata lor, ca şi a efesenilor, este să mănânce „din pomul vieţii, care este în paradisul lui Dumnezeu“? Aici nu poate fi vorba de Paradisul restabilit pe pământ, întrucât cei 144 000 de creştini unşi, între care şi cei din congregaţia din Efes, sunt cumpăraţi dintre oameni pentru a domni, în calitate de fii spirituali, împreună cu Mielul, Isus Cristos, pe muntele Sion ceresc (Efeseni 1:5-12; Revelaţia 14:1, 4). Prin urmare, paradisul despre care se vorbeşte aici trebuie să fie domeniul ceresc asemănător unui paradis, pe care îl moştenesc aceşti învingători. „În paradisul lui Dumnezeu“, adică în prezenţa lui Iehova însuşi, aceşti învingători care au primit nemurirea vor trăi etern, ceea ce este simbolizat aici de faptul că mănâncă din pomul vieţii.

15. De ce încurajarea dată de Isus de a ieşi învingători este extrem de importantă astăzi pentru membrii marii mulţimi?

¹⁵ Dar ce se poate spune despre susţinătorii pământeşti loiali ai celor 144 000 de creştini unşi? O mare mulţime dintre aceşti Martori care îi însoţesc sunt şi ei învingători. Însă speranţa lor este să trăiască într-un paradis pământesc, unde vor bea dintr-un „râu cu apa vieţii“ şi se vor vindeca datorită ‘frunzelor pomilor’ care cresc de-a lungul acestui râu (Revelaţia 7:4, 9, 17; 22:1, 2). Dacă faci parte din acest grup, exprimă-ţi iubirea înflăcărată pentru Iehova şi vei fi şi tu învingător. Astfel vei avea parte de bucuria de a trăi veşnic pe un pământ paradiziac. — Compară cu 1 Ioan 2:13, 14.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 36]

Laude aduse lui Iehova şi Fiului său

În cartea de cântări editată de poporul lui Iehova în 1905 existau de două ori mai multe cântări de laudă la adresa lui Isus decât la adresa lui Iehova Dumnezeu. În cartea editată în 1928, numărul cântărilor care îi preamăreau pe Isus şi pe Iehova era aproape acelaşi. Însă, în ultima carte de cântări, apărută în 1984, sunt de patru ori mai multe cântări care îi aduc onoare lui Iehova decât cele care îl onorează pe Isus. Lucrul acesta este în armonie cu ce a spus Isus: „Tatăl este mai mare decât mine“ (Ioan 14:28). Iubirea pentru Iehova trebuie să aibă întâietate în viaţa noastră, să fie însoţită de o iubire profundă pentru Isus şi de apreciere pentru preţioasa lui jertfă şi pentru poziţia sa de Rege şi Mare Preot al lui Dumnezeu.

[Tabelul de la pagina 34]

Modelul sfaturilor date de Isus

(capitole şi versete din Revelaţia)

Efes 2:1 2:2, 3 2:4 2:5, 6 2:7

Smirna 2:8 2:9 — 2:10 2:11

Pergam 2:12 2:13 2:14, 15 2:16 2:17

Tiatira 2:18 2:19 2:20, 21 2:24, 25 2:26-28

Sardes 3:1 — 3:1, 2 3:3, 4 3:5

Filadelfia 3:7 3:8 — 3:8-11 3:12

Laodiceea 3:14 — 3:15-17 3:18-20 3:21