Raportul mondial

◼ AFRICA

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 56

Populaţia: 770 301 093

Numărul vestitorilor: 983 057

Numărul studiilor biblice: 1 769 182

Ştiaţi că vestea bună a ajuns şi în Sahara? Nafissatou, o tânără de şaptesprezece ani, locuieşte într-un oraş minier din nordul Nigerului. Când colegele ei de şcoală au început să vorbească despre pornografie, Nafissatou s-a depărtat de grup. Una dintre colege s-a dus după ea, vrând să ştie de ce a plecat. Nafissatou i-a spus că nu-i plăceau acel gen de discuţii. La început, colega ei a luat-o peste picior, deoarece considera că simplul fapt de a te uita la nişte imagini pornografice nu-ţi face nici un rău. Nafissatou i-a explicat că această problemă era foarte serioasă, întrucât Creatorul nu aprobă astfel de lucruri. Apoi a scos din ghiozdan cartea Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice şi i-a arătat pasajele care prezintă pericolele pornografiei. După aceea, i-a citit din Biblie versetul din 2 Corinteni 7:1. Colega ei a recunoscut că videocasetele cu conţinut imoral îi trezeau unele sentimente puternice pe care nu şi le putea explica. Ea a cerut un exemplar al cărţii Tinerii se întreabă. Nafissatou ne relatează ce s-a întâmplat după aceea: „Data următoare când ne-am întâlnit, am văzut că era singură şi am întrebat-o unde-i erau prietenele. Ea mi-a răspuns: «Cartea aceasta e acum prietena mea». Am început un studiu biblic cu ea şi, mai târziu, a asistat la Comemorare“.

Cu peste 15 ani în urmă, o femeie din Tanzania studiase Biblia cu o misionară. Studiul a durat câţiva ani. Femeia ezita să ia poziţie de partea adevărului din cauza opoziţiei din familie, iar, în cele din urmă, a întrerupt studiul. Însă ea avea două fete, care obişnuiau să asiste şi ele la studiu. Când a părăsit casa părintească la vârsta de 18 ani, fata cea mare a mers imediat la Sala Regatului şi a cerut un studiu biblic. A făcut progrese rapide şi s-a botezat. Şi sora ei mai mică a dorit să studieze Biblia şi s-a botezat şi ea. Încurajată de exemplul fiicelor sale, care au luat o poziţie fermă de partea adevărului, acea femeie a reluat studiul biblic. De data aceasta, ea şi-a învins teama de oameni, care a reţinut-o în trecut, şi s-a botezat la congresul de circumscripţie din mai 2004.

Când o congregaţie respectă porunca ‘de a se îngriji de orfani şi de văduve în necazul lor’, binecuvântările de la Iehova nu se lasă aşteptate (Iac. 1:27). Acest lucru s-a dovedit adevărat într-o congregaţie din Lesotho. Mapolo, o soră din acea congregaţie, îşi creştea singură cei patru băieţi. Când a aflat că era bolnavă şi că nu mai avea mult de trăit, i-a pregătit pe băieţi ca să-şi poată purta singuri de grijă. A studiat Biblia cu ei, i-a luat la întruniri şi i-a învăţat să facă mături, pe care apoi să le vândă pe marginea drumului. În 1998, când Mapolo a murit, cei patru băieţi ai ei au fost luaţi în grijă de bunica lor. Misionara care a ajutat-o pe Mapolo să devină o Martoră a lui Iehova s-a dus la o agenţie care le acordă asistenţă socială orfanilor şi a obţinut o alocaţie pentru plata taxelor şcolare. Alţi Martori le-au dat băieţilor haine. Mai târziu, a murit şi bunica lor. Un frate din congregaţie a studiat Biblia cu ei şi s-a oferit să le plătească chiria. Toţi cei patru băieţi asistă cu regularitate la întruniri. Doi dintre ei sunt vestitori nebotezaţi, iar cel mai mare, Rantso, care are acum 20 de ani, s-a botezat la congresul de circumscripţie din martie 2004. El a studiat Biblia cu verişorul său Retselisitsoe, care s-a botezat în aceeaşi zi cu el. Rantso este foarte recunoscător pentru ajutorul iubitor pe care l-au primit el şi fraţii săi din partea congregaţiei de-a lungul anilor.

Un misionar din Camerun ne relatează: „În fiecare săptămână, în timp ce studiam Biblia cu un tânăr, auzeam pe cineva din casă cântând melodii religioase. L-am întrebat pe tânărul cu care studiam: «Cine cântă aşa frumos?» Era fratele său, Stephen, care era orb. Cu ajutorul broşurii Ce pretinde Dumnezeu de la noi?, înregistrată pe audiocasete, am iniţiat un studiu biblic cu Stephen. Ne-am propus să învăţăm pe de rost câte un verset biblic la fiecare studiu. Stephen are o memorie excelentă şi a învăţat deja multe versete. Asistă la întruniri şi face deseori comentarii. Nu demult, a ţinut prima sa temă la Şcoala de Minister Teocratic. Avea chiar citirea Bibliei, dar pentru că nu ştie să folosească sistemul Braille a trebuit să înveţe toate versetele pe de rost. Abia aştept să merg cu Stephen în lucrarea de predicare! Unul dintre versetele lui preferate este cel din Isaia 35:5, unde se spune: «Se vor deschide ochii orbilor». El se bucură că i s-au deschis deja ochii spirituali, iar acum îi cântă laude lui Iehova, mulţumindu-i că în viitor va putea vedea şi cu ochii fizici“.

În Liberia, o ţară sfâşiată de războaie, o femeie pe nume Nancy a abordat-o pe o Martoră şi i-a cerut un studiu biblic. Pastorul de la biserica ei i-a spus că Dumnezeu îi va arunca pe Martorii lui Iehova în iad deoarece sunt creştini falşi. Însă ea avea nişte vecini Martori şi a observat că, ori de câte ori încetau schimburile de focuri, bătrânii de congregaţie veneau să se intereseze de fraţii lor. Ea a mai văzut că Martorii profitau de orice moment de linişte pentru a le predica altora. Nancy, precum şi mulţi alţi locuitori ai oraşului au fost foarte impresionaţi când au văzut că maşina filialei a fost prima care a traversat zona de conflict pentru a aduce ajutoare de la Martorii din Franţa şi din Belgia. „Cred că voi deţineţi adevărul“, a spus ea. În prezent, Nancy face progrese frumoase.

Un tânăr zidar a venit într-un sat din Uganda pentru a face unele reparaţii la casa în care fraţii ţineau întruniri. Unul dintre pionieri s-a folosit de această ocazie pentru a-i depune mărturie, iar tânărul a fost încântat de cele auzite. Însă la scurt timp după aceea, el a trebuit să se întoarcă în satul său din munţi. Întrucât acolo nu sunt Martori, pionierul i-a explicat unde putea găsi cea mai apropiată Sală a Regatului. Tânărul a parcurs cu bicicleta circa 30 de kilometri pe nişte drumuri de munte înguste şi pline de noroi pentru a-i căuta pe fraţi. Deoarece n-a găsit pe nimeni la Sala Regatului, a lăsat un bileţel sub uşă spunând că vrea să studieze Biblia. Mai târziu, l-a căutat un pionier. Ce surpriză a avut pionierul când a găsit în satul respectiv circa 200 de oameni dornici să audă mesajul Bibliei! Mulţi dintre ei erau sincer interesaţi să studieze Biblia. În prezent, în această zonă izolată, se ţin şi întruniri.

În sud-estul Nigeriei, într-un cătun cu circa 600 de locuitori, s-a văzut odată, pe înserat, o lumină puternică reflectată în apele unui râu. Sătenilor li s-a părut că lumina se apropie tot mai mult de ei şi au fugit să se adăpostească. Mulţi au crezut că era distrugerea despre care predicaseră Martorii lui Iehova, aşa că au fugit la Sala Regatului gândindu-se că „Armaghedonul nu va distruge această clădire“. Mai târziu, pe la orele 10 noaptea, şi-au dat seama că lumina pe care o văzuseră ei venea de la un mare foc de tufăriş. Când fraţii i-au întrebat pe săteni de ce nu se adăpostiseră în bisericile din apropiere, un bărbat le-a spus: „Alea sunt nişte clădiri ca oricare altele. Armaghedonul vostru le va distruge, dar nu va distruge şi Sala Regatului“.

O soră care activează ca pionieră regulară într-un lagăr de refugiaţi din Guineea ne relatează: „În timp ce eram în lucrarea din casă în casă, am întâlnit o fetiţă în vârstă de opt ani, invalidă. Mi-a spus că de obicei părinţii o lasă toată ziua închisă în casă. I-am zis că vreau să fie prietena mea. Apoi am întrebat-o ce i-ar plăcea să facă Dumnezeu pentru ea. Ea a răspuns că i-ar plăcea ca Dumnezeu s-o facă să meargă. Am deschis Biblia la Isaia 35:5, 6 şi i-am arătat că Iehova promite că şchiopul va putea să umble. I-am arătat după aceea imaginea din broşura Bucură-te pentru totdeauna de viaţă pe pământ! unde Isus îi vindecă pe cei bolnavi. I-am vorbit, de asemenea, despre binecuvântările de care s-ar putea bucura şi ea dacă studiază Biblia şi dacă face ceea ce îi cere Iehova. A acceptat un studiu biblic. Am studiat toată broşura Bucură-te, iar acum suntem pe la sfârşitul broşurii Poţi să fii prieten cu Dumnezeu! După trei săptămâni de la începerea studiului, ea şi-a exprimat dorinţa de a asista la întruniri. Pentru că nu poate să meargă, o iau de acasă şi o duc în spate până la locul de întrunire. Iubeşte atât de mult întrunirile, încât dacă nu mă duc s-o iau, se supără pe mine şi plânge“.

◼ CELE DOUĂ AMERICI

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 56

Populaţia: 868 871 739

Numărul vestitorilor: 3 165 925

Numărul studiilor biblice: 3 089 453

Marie, din Guadelupa, ne relatează: „Câţiva oameni cazaţi la hotelul unde lucrez mi-au spus că pe plaja din faţa hotelului, pe o stâncă, erau de două zile nişte haine şi nişte papuci. M-am dus să iau lucrurile, gândindu-mă că voi găsi şi unele indicii cu privire la proprietarul lor. Am găsit un portofel cu 1 067 de euro! Câteva persoane care erau de faţă m-au sfătuit să iau banii şi să-i împărţim. Le-am spus imediat că sunt o Martoră a lui Iehova şi că nu-mi permite conştiinţa să fiu necinstită. Am luat aşadar toate lucrurile şi le-am dus la recepţia hotelului. Şi cei care lucrau aici s-au mirat că nu am luat banii, aşa că le-am explicat şi lor motivul pentru care nu am făcut acest lucru. Când m-am întors pe plajă, unii au fost curioşi să afle mai multe despre convingerile noastre. Le-am depus mărturie şi le-am citit câteva versete din Biblie. O doamnă mi-a zis: «De-acum înainte, voi angaja numai Martori ai lui Iehova!»“ Mai târziu, a fost găsit şi proprietarul lucrurilor, iar poliţiştii au lăudat-o pe sora noastră pentru cinstea de care a dat dovadă.

Antonio, care lucrează la Betelul din Mexic, se foloseşte de orice ocazie pentru a le vorbi altora despre adevăr. Nu demult, în timp ce mergea cu autobuzul la o întrunire, le-a oferit un tract unui domn şi unei doamne bine îmbrăcaţi. A urmat o conversaţie plăcută. „Când autobuzul a oprit în staţia în care trebuia să cobor, ne povesteşte Antonio, i-am salutat şi, spre surprinderea mea, au venit după mine, deşi nu era staţia la care voiau să coboare. Amândoi doreau să continuăm discuţia. După ce am mai stat de vorbă puţin, mi-am luat din nou la revedere. M-au întrebat unde merg. «La o întrunire a congregaţiei», le-am spus eu. S-au uitat unul la altul şi m-au întrebat: «Putem veni şi noi cu tine?» «Cu cea mai mare plăcere!», le-am răspuns“. Acea doamnă, care era avocată, şi nepotul ei, student, auziseră mesajul adevărului în urmă cu câţiva ani, însă din cauza opoziţiei din familie nu l-au luat în serios. În timp ce se îndreptau spre locul de întrunire, i-au spus lui Antonio că şi-ar dori să se întâlnească cu persoana care le vorbise prima dată din Biblie. Ce surpriză au avut când dorinţa li s-a împlinit! Au fost foarte fericiţi că au putut să asiste la întrunire şi şi-au exprimat dorinţa de a studia Biblia. „Iehova ne-a adus astăzi aici. De-acum înainte nimic nu ne va împiedica să venim la întruniri“, a spus tânăra doamnă. S-au luat măsuri să se ţină cu ei un studiu biblic de două ori pe săptămână.

Jacqueline, care activează împreună cu soţul ei într-o circumscripţie din Haiti, era în lucrarea de predicare cu o pionieră. Au văzut o tânără care stătea pe marginea drumului şi plângea. Surorile noastre s-au apropiat de ea şi au întrebat-o ce s-a întâmplat. La început, tânăra n-a vrut să le spună, dar surorile au insistat cu tact. „Am reuşit să fac ceea ce mi-am dorit“, le-a zis ea atunci. Jacqueline şi-a dat imediat seama că se otrăvise, iar când a întrebat-o despre asta, tânăra a încuviinţat din cap. Surorile au dus-o imediat la spital. Săptămâna următoare, pioniera a vizitat-o pe această tânără pentru a o încuraja. S-a iniţiat un studiu biblic cu ea.

Într-un supermarket din Paraguay, când a vrut să plătească la casă, Lourdes a aflat cu stupoare că banii ei erau falşi. Casieriţa a chemat imediat gardianul de serviciu, care le-a dus pe Lourdes şi pe fetiţa sa de cinci ani, Ingrid, într-o încăpere mai mică, până când urma să vină poliţia. Directorul magazinului şi gardianul au vrut să ştie de unde avea sora noastră acea bancnotă falsă. Lourdes nu-şi amintea şi le-a spus că nu ştia că banii erau falşi. Necăjită, Ingrid le-a zis directorului şi gardianului: „Vă purtaţi cu noi de parcă am fi nişte hoţi. Mama mea nu fură. Suntem Martori ai lui Iehova. Noi nu-i înşelăm pe oameni“. Directorul a întrebat-o pe Lourdes dacă era adevărat că este o Martoră, lucru pe care sora l-a confirmat. După ce au sunat la filiala Martorilor lui Iehova şi s-au convins că Lourdes era Martoră şi-au cerut scuze de la amândouă şi le-au dat drumul. Micuţa Ingrid a spus că regretă un singur lucru: că n-au putut să cumpere punga de floricele de porumb pe care şi-o dorea atât de mult.

Un frate din Costa Rica s-a hotărât să-l abordeze în lucrarea de predicare şi pe vecinul lui, despre care ştia că era catolic şi că nu-i agrea pe Martori. Îi era teamă, deoarece ştia că uneori i-a tratat cu brutalitate pe fraţi. Însă, spre surprinderea lui, bărbatul l-a invitat în casă şi i-a povestit ce anume l-a făcut să-şi schimbe atitudinea. Un prieten care locuia într-o zonă îndepărtată l-a invitat la el, cu scopul de a merge împreună la Biserica Evanghelică. Acolo, bărbatului i s-a cerut să le vorbească celor prezenţi despre credinţa lui. El nu le-a spus nimic altceva decât că era catolic. Supăraţi, oamenii l-au dat afară din biserică, ameninţându-l pe prietenul lui că va fi pedepsit pentru că se întovărăşeşte cu un catolic. Bărbatul a plecat din biserică. Însă era departe de casă, într-o zonă necunoscută, şi nu avea unde să rămână peste noapte. A sunat la o uşă şi le-a povestit acelor oameni ce păţise. Aceştia l-au invitat în casă, i-au dat să mănânce şi i-au spus că poate dormi la ei. Acei oameni însă i-au depus şi mărturie. Erau Martori ai lui Iehova! Bărbatul a fost foarte impresionat şi a înţeles că Martorii îşi iubesc cu adevărat semenii. În prezent, el studiază Biblia.

O soră din Trinidad ne scrie: „În timp ce depuneam mărturie stradală, o femeie s-a apropiat de mine şi mi-a cerut ultimele numere ale revistelor. I-am dat câteva reviste şi am încercat să iniţiez un studiu biblic. Femeia mi-a spus că mai studiase şi că se mutase recent în acel cartier. Când i-am cerut numele şi adresa, femeia mi-a zis că dacă într-adevăr îi slujim adevăratului Dumnezeu, el îmi va arăta unde locuieşte. A doua zi, în lucrarea din casă în casă, după ce am sunat la o uşă, a ieşit chiar acea femeie. S-a uitat la mine şi la sora cu care eram, a zâmbit şi m-a întrebat cu uimire: «Cum aţi reuşit să mă găsiţi aşa de repede?» I-am amintit ce îmi spusese cu o zi înainte. Ne-a invitat în casă şi am început un studiu biblic. Femeia este acum vestitoare nebotezată“.

◼ ASIA ŞI ORIENTUL MIJLOCIU

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 47

Populaţia: 3 971 703 969

Numărul vestitorilor: 574 927

Numărul studiilor biblice: 444 717

Ghanshyam e pionier regular în Nepal. Fiind şofer de taxi, el întâlneşte tot felul de oameni. A constatat însă că majoritatea clienţilor săi sunt grăbiţi, chiar şi noaptea, având puţin timp la dispoziţie pentru a sta de vorbă cu el. Totuşi, se străduieşte să înceapă conversaţii cu ei. Ori de câte ori are posibilitatea le oferă un tract potrivit şi le dă adresa celei mai apropiate Săli a Regatului. Mulţi şi-au exprimat aprecierea. În prezent, Ghanshyam studiază cu cinci dintre clienţii săi.

În Taiwan, soţul unei surori obişnuia să ţipe cu vocea lui puternică la soţia lui, mai ales când aceasta se pregătea să meargă la întrunirile creştine. Într-o zi a avut un accident vascular cerebral şi a paralizat. A trebuit să fie internat în spital. Soţia l-a îngrijit cu multă răbdare şi, plină de tact, s-a folosit de perioada de recuperare pentru a-l ajuta să aprecieze adevărurile biblice. Ea îi spunea: „Trebuie să-i dai de muncă minţii, aşa că eu îţi voi spune unele lucruri, iar tu vei încerca să ţi le aminteşti. Eşti de acord?“ El ştia că trebuia să-şi folosească mintea şi, deci, a fost de acord. Pe baza unor informaţii luate din diverse broşuri, sora noastră l-a învăţat unele adevăruri fundamentale, precum numele lui Dumnezeu, calităţile sale şi tema Bibliei. În plus, la spital l-au vizitat mulţi fraţi, care au fost foarte amabili cu el. Acest lucru l-a impresionat atât de mult, încât, după ce s-a întors acasă, a fost de acord să studieze Biblia. Acum merge la întruniri în scaunul cu rotile şi îşi foloseşte vocea puternică pentru a face comentarii.

Rohana, un pionier special ce slujeşte într-un teritoriu rural din Sri Lanka, a avut de înfruntat opoziţia unui bărbat care conducea un triciclu cu două locuri. Ori de câte ori îl vedea pe Rohana în lucrare, bărbatul ţipa la el, blestemându-l. Odată l-a ameninţat, spunându-i că, dacă nu încetează să predice în zonă, s-ar putea trezi cu un cuţit în spate. Rohana a reacţionat cu blândeţe. Mai târziu, bărbatul a avut un accident şi a fost grav rănit, fiind internat în spital. Rohana l-a vizitat şi i-a dus un cadou. Când bărbatul a văzut cine venise să-l viziteze, l-a podidit plânsul şi şi-a cerut iertare pentru lucrurile urâte pe care i le spusese. „Domnule, la felul în care v-am tratat, aş fi meritat mai degrabă să-mi trageţi una cu un par decât să bateţi atâta drum ca să mă consolaţi“, a zis bărbatul. În prezent, a ieşit din spital şi continuă să lucreze pe triciclu. În plus, citeşte cu regularitate revistele noastre.

Foarte mulţi străini vin în Hong Kong ca să facă menaj. O femeie începuse să studieze în Filipine din broşura Ce pretinde Dumnezeu de la noi? şi dorea să-şi continue studiul biblic. Însă nu ştia cum să-i găsească pe Martori. Aşa că s-a rugat lui Dumnezeu s-o ajute să dea de ei. În ziua ei liberă, traversa portul şi mergea în cartierul comercial principal şi în zona centrală cu parcuri, unde mulţi filipinezi obişnuiau să iasă în week-end. Ea îi tot căutase pe Martori, dar nu văzuse pe nimeni care, după părerea ei, putea fi un Martor al lui Iehova, deşi aceştia depuneau cu regularitate mărturie în parc la sfârşit de săptămână. A zărit însă într-un tomberon o broşură Ce pretinde. Femeia a luat broşura şi a văzut că pe ea era scris un număr de telefon. Numărul era al surorii care oferise broşura. Femeia s-a bucurat nespus când a aflat că sora lucra în acelaşi complex de locuinţe în care lucra şi ea. A reînceput studiul biblic şi asistă la întruniri.

În Republica Coreea, un supraveghetor de circumscripţie împreună cu un bătrân de congregaţie au făcut o vizită de păstorire exact la momentul potrivit. Ei au vizitat o soră care era inactivă de 10 ani. Soţul ei, un ateu, se hotărâse să meargă la biserică după ce a făcut o operaţie. Când fraţii au ajuns acasă la soră s-au întâlnit cu soţul ei, care, după o conversaţie plăcută, a acceptat broşura Ce pretinde. Bătrânul a început să studieze cu soţul, încurajând-o în acelaşi timp şi pe soră. Soţul a acceptat invitaţia de a asista la congresul de district, după care n-a mai mers la biserică şi a început să vină cu regularitate la întruniri. Şi sora a făcut progrese şi a cerut să fie vizitaţi şi cei patru copii ai lor care locuiau în alt oraş. Astfel, soţul surorii, cea mai mare fiică a lor împreună cu soţul ei, precum şi cea mai mică fiică au fost botezaţi. Mai târziu, cel mai mare fiu şi soţia lui s-au botezat şi ei, ceea ce înseamnă un total de şase noi Martori.

Lui Yuki, o elevă de liceu din Japonia, îi era greu să le spună colegilor de clasă că era Martoră a lui Iehova. Fiind conştientă că trebuie să le depună mărturie, şi-a dat seama că ea trebuia să facă primul pas, deoarece colegii nu aduceau niciodată în discuţie religia. Astfel, s-a hotărât ca în pauza de prânz să-şi facă rugăciunea pentru masă în văzul prietenelor ei. Toată dimineaţa s-a rugat cu ardoare lui Dumnezeu pentru curaj. În pauza de masă, în loc să-şi spună pe fugă rugăciunea fără ca cineva s-o observe, şi-a plecat capul şi s-a rugat un pic mai mult. Când a terminat, o colegă a întrebat-o dacă se simţea bine. Yuki însă n-a reuşit să depună mărturie. Dezamăgită, ea s-a rugat mai târziu lui Iehova s-o ierte şi să-i dea curaj. A doua zi, după ce Yuki şi-a zis rugăciunea, colega a întrebat-o din nou dacă se simţea bine. Yuki şi-a zis atunci: „Acum trebuie să vorbesc!“ I-a spus că era Martoră a lui Iehova. Colega a rămas pentru o clipă surprinsă, după care însă a bombardat-o cu întrebări: Pentru ce te rogi? Care e numele lui Dumnezeu? Cine a fost Isus?, precum şi altele. Yuki era în al nouălea cer.

În oraşul Kupang din Indonezia trăia un bărbat pe nume Glenn, cunoscut de toţi ca fiind un beţiv şi un dependent de droguri. Oamenii îl angajau să-i ameninţe sau să-i bată pe alţii. El locuia cu părinţii. La uşa lor au venit doi Martori ai lui Iehova şi au discutat cu ei din Biblie. La scurt timp după aceea, el a acceptat un studiu biblic şi, cu mari eforturi, a început să se lase de obiceiurile lui rele. Într-o zi, proprietarul unui magazin i-a dat o sumă mare de bani ca să meargă şi să bată pe cineva. Glenn a stat şi s-a gândit la ofertă, dar s-a hotărât să nu mai accepte astfel de „treburi“. A dus banii înapoi şi a refuzat oferta. Mai târziu, când a intrat într-un alt magazin, patronul s-a înspăimântat crezând că venise să-l bată. Glenn l-a convins că acum studiază Biblia şi duce o viaţă paşnică. Patronul a acceptat şi el un studiu biblic şi i-a oferit un loc de muncă în magazinul său. La congresul de district de anul trecut, Glenn s-a botezat, fiind prezent şi patronul magazinului.

◼ EUROPA

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 46

Populaţia: 728 373 014

Numărul vestitorilor: 1 490 345

Numărul studiilor biblice: 733 728

După ce sora Jacoba, în vârstă de 88 de ani, din Olanda, a murit, rudele ei au primit o scrisoare oficială de la poliţia locală. Ani la rând, ea le dusese cu regularitate poliţiştilor revistele noastre. Iată un fragment din acea scrisoare: „Ne era foarte dragă. Venea cu regularitate la secţia de poliţie şi ne plăcea să bem cu ea o ceaşcă de ceai. I-am admirat curajul — la vârsta ei înaintată mergea cu bicicleta, pe ploaie sau pe soare, pentru a-i vizita pe oameni ca să le împărtăşească convingerile ei. Ne va lipsi foarte mult“.

Din Elveţia primim următoarea experienţă: O familie de Martori ai lui Iehova plecaţi în vacanţă i-au lăsat cheile de la apartament fiului unei alte familii de Martori, rugându-l să le hrănească peştii din acvariu. Prima oară când s-a dus să hrănească peştii, băiatul nu a putut să deschidă uşa. Auzind zgomot, vecina de vizavi s-a uitat să vadă despre ce este vorba. Când l-a zărit pe băiat încercând să deschidă uşa, a crezut că e un hoţ şi a chemat poliţia. Când a ieşit din apartament, băiatul a dat nas în nas cu doi poliţişti înarmaţi! „Ce faci aici?“, l-au întrebat ei. „Tocmai am hrănit peştii, aşa cum mi s-a cerut“, a răspuns el. Poliţiştii nu l-au crezut. Băiatul a explicat: „Atât eu, cât şi familia care locuieşte aici suntem Martori ai lui Iehova. M-au rugat să le hrănesc peştii cât timp sunt plecaţi, aşa că mi-au dat cheile“. Neîncrezători, poliţiştii au vrut să-l ia la secţie. „Staţi puţin“, le-a spus băiatul. „Uitaţi, prietenii mei mi-au lăsat aici, pe hârtiuţa asta, numărul lor de mobil; puteţi să-i sunaţi chiar acum şi să-i întrebaţi dacă ceea ce spun e adevărat.“ Poliţiştii au sunat la numărul respectiv şi au verificat afirmaţiile băiatului. După aceea şi-au cerut scuze şi au plecat. Când familia respectivă s-a întors din vacanţă, au luat legătura cu doamna din apartamentul de vizavi, care se mutase acolo de puţin timp. Ei i-au mulţumit pentru grija ei, după care i-au explicat că băiatul este Martor al lui Iehova, ca şi ei, şi că este absolut demn de încredere. Întrucât nu ştia prea multe despre Martorii lui Iehova, femeia le-a pus multe întrebări, iar în final a acceptat un studiu biblic.

În timp ce predica din casă în casă, o soră din Italia a vorbit cu o tânără mamă şi femeie de afaceri, foarte ocupată. Întrucât ulterior sora a încercat de multe ori să ia legătura cu ea, dar nu a reuşit, s-a hotărât s-o sune la telefon. Tânăra i-a explicat însă că nu are timp să discute despre Biblie. Sora a spus: „În 10 sau 15 minute, puteţi învăţa ceva nou chiar la telefon“. „Bine, dacă putem să vorbim despre asta la telefon, sunt de acord!“, a răspuns doamna. Recent, sora i-a lăsat cartea Cunoştinţa care conduce la viaţă veşnică şi a început studiul la telefon. De obicei, ele ţin studiul sâmbăta dimineaţa, doar că cele 10–15 minute iniţiale au devenit acum 30 de minute.

Angela face parte dintre numeroşii vestitori din Marea Britanie care se străduiesc să le depună mărturie străinilor care locuiesc aici. Când a intrat într-un magazin chinezesc cu hrană gata preparată, unul dintre angajaţi a dat-o afară, dar o chinezoaică din spatele magazinului a alergat spre ea, rostind cu voce tare numele lui Dumnezeu în chineză. În urma discuţiei purtate, Angela a început să-i aducă în mod regulat reviste. Deşi îi plăceau publicaţiile noastre, femeii îi venea greu să creadă că Dumnezeu a creat universul. Ea credea că toate lucrurile au apărut din întâmplare.

Sarcina acestei femei era să prepare ruladă de ou umplută cu legume prăjite. Angela a întrebat-o câte ingrediente foloseşte. Femeia i-a răspuns: „Cinci“. Atunci Angela i-a sugerat ca următoarea dată să arunce în aer cele cinci ingrediente şi să vadă câte rulade vor ieşi. După o săptămână, când Angela a venit din nou la magazin, chinezoaica i-a arătat o ruladă proaspăt preparată spunându-i că acum crede că Dumnezeu este cel ce a creat universul. S-a început un studiu biblic care se ţine cu regularitate, iar femeia face progrese însuşindu-şi adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu.

De multe ori când, în Germania, deşeurile radioactive de la centralele nucleare sunt transportate cu trenul, ecologiştii protestează. În astfel de situaţii transportul feroviar este supravegheat îndeaproape de poliţie, care trebuie să descongestioneze liniile înainte de sosirea trenului. O asemenea operaţiune a avut loc în noiembrie 2003 în apropierea localităţii unde Gudrun face pionierat. Ea explică: „M-am gândit că poliţiştii au de stat şi de aşteptat ore în şir şi m-am hotărât să-i abordez şi să le ofer ceva de citit“. Poliţiştii au fost amabili cu Gudrun. Având la ea un coş de răchită plin cu reviste Turnul de veghe şi Treziţi-vă!, ea a putut să-i abordeze uşor. Unii dintre ei, veniţi din Bavaria, chiar au fotografiat-o lângă maşină în timp ce le oferea revista Treziţi-vă! În două zile ea a parcurs peste 120 de kilometri şi a vorbit de-a lungul traseului cu peste 100 de poliţişti. Ea a plasat 184 de reviste. „E o experienţă de neuitat!“, spune ea cu entuziasm.

În Spania, Ana Maria aştepta după o zi de serviciu în staţia de autobuz. Ea a început să citească afişele din staţie. Unul dintre ele i-a atras imediat atenţia. În el se spunea: „Trebuie să-i găsesc urgent pe Martorii lui Iehova ca să pot continua studiul biblic“. Ana Maria a sunat imediat la numărul afişat şi a programat o întâlnire cu femeia respectivă, pe care o chema Felicitas. Ea venise de puţin timp din Ecuador, unde studiase Biblia doi ani. Studiul a fost reluat imediat, iar Felicitas şi fiul ei participă de atunci la toate întrunirile. Amândoi sunt bucuroşi că progresul lor spiritual nu a fost frânat mult timp.

O femeie din Bulgaria îşi însoţea nepotul la studiul biblic pe care acesta îl avea cu Martorii. Ea a rămas fascinată aflând că numele lui Dumnezeu este Iehova. Întrucât Biblia ei nu conţinea numele lui Dumnezeu, ea s-a hotărât să meargă la o librărie pentru a cumpăra o Biblie ce conţinea acest nume. Vânzătorul a întrebat-o ce caută. Când ea i-a spus ce caută, el a început să ţipe: „Faci parte din secta aia!“ Exact în acel moment a intrat în magazin un preot. Întrebat care este numele lui Dumnezeu, el a răspuns: „Iehova, fireşte. Şi nu mai ţipa la biata femeie“. Vânzătorul a rămas cu gura căscată. Atât femeia, cât şi trei dintre membrii familiei ei fac frumoase progrese spirituale.

O familie din Rusia a trecut printr-o situaţie tragică: şi-au pierdut în moarte fiul iubit. În ajunul înmormântării, mama le-a telefonat tuturor prietenilor fiului ei folosindu-se de agenda băiatului. În agendă se afla şi numărul de telefon al unei familii de Martori ai lui Iehova. Mama i-a sunat şi pe ei. Familia de Martori nu-i cunoştea pe părinţii acestui băiat, dar a profitat de ocazie pentru a-i consola. Fratele a vorbit cu tatăl băiatului despre speranţa învierii şi i-a lăsat broşura Când vă moare cineva drag. După două zile, fratele l-a vizitat din nou. Tatăl a spus: „Am fost foarte impresionaţi de broşură. Ne-am decis să ne facem timp să studiem Biblia“. Soţia lui s-a înscris la Şcoala de Minister Teocratic şi se pregăteşte să devină proclamatoare nebotezată.

◼ OCEANIA

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 30

Populaţia: 34 820 382

Numărul vestitorilor: 94 087

Numărul studiilor biblice: 48 307

Olena, din Hawaii, s-a botezat în decembrie 2003, la numai 12 ani. Spre deosebire de alţi tineri care nu se gândesc decât la distracţii, Olena şi-a fixat obiective spirituale. Ea ne relatează: „Am fost foarte bucuroasă că am putut să fac pionierat auxiliar în martie şi mai. Mi-a plăcut mult să colaborez cu pionierii şi cu fraţii mai în vârstă. De exemplu, sâmbăta după-amiază, am avut privilegiul s-o însoţesc pe o fostă misionară la vizitele şi studiile ei în chineză. Mi s-a părut o limbă interesantă. Obiectivul meu e să fac pionierat regular într-o congregaţie de limbă străină. Ca să-mi ating obiectivul, ies în lucrare miercurea, după orele de şcoală, precum şi sâmbăta şi duminica. De asemenea, încerc să fac pionierat auxiliar cât mai des posibil“. Ce mai crede Olena că o poate ajuta să-şi atingă obiectivele spirituale? „Pentru a-mi păzi inima trebuie să demonstrez prin fapte că pentru mine este important să fac ce-i place lui Iehova“, mai spune ea. „Compania celor care au aceeaşi dorinţă ca mine mă ajută să continuu să umblu pe calea dreptăţii. Cu cât petrec mai mult timp în serviciul lui Iehova, cu atât am mai puţin timp pentru a sta în compania celor cu atitudini lumeşti. Aceasta mă ajută să înţeleg că lucrurile materiale şi distracţiile imorale nu aduc fericirea.“

Nu este ceva neobişnuit în Insulele Solomon ca părinţii să-şi dea un copil sau chiar doi în grija rudelor. Când a învăţat despre responsabilitatea pe care o au părinţii în faţa lui Iehova, un cuplu s-a hotărât să o ia înapoi pe fiica lor Deborah, care era acum la vârsta adolescenţei. Cum avea să privească ea programul încărcat al familiei, program din care nu lipseau întrunirile, lucrarea de predicare şi studiul familial? Deborah ne povesteşte: „Încă de la prima întrunire la care am participat, cei prezenţi m-au făcut să mă simt binevenită. Mă aşteptam să văd nişte preoţi în sutană, însă nici vorbă de aşa ceva. Toţi cei prezenţi, chiar şi cei mai mici, luau parte la program“. Nu după mult timp, şi Deborah a început să fie activă la întruniri. Un alt lucru care o impresionează este educaţia pe care tatăl ei le-o oferă copiilor. Ea mărturiseşte: „Tata ne ajută să reflectăm la exemplele prezentate în Biblie. Aceasta îmi este de mare ajutor când am o problemă“. Deborah, care slujeşte acum ca vestitoare nebotezată, este foarte bucuroasă că adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu i-a îndemnat pe părinţii ei să o readucă în familie şi să-i arate drumul spre viaţă.

Papua-Noua Guinee este o ţară cu relief predominant muntos şi în multe sate se ajunge cu greu din cauză că nu există drumuri. Câteva dintre sate sunt complet rupte de civilizaţie. Însă vestea bună despre Regat a ajuns chiar şi aici. Un bărbat pe nume Leanna a asistat la o întrunire în capitala ţării, Port Moresby. Fraţii au fost surprinşi să afle că este conducătorul unui sat izolat, situat la mare altitudine, unde oamenii nu au acces la tehnologia modernă. Leanna a mers cinci zile pe jos, prin desişuri, până la şosea. De acolo, cu un camion, a reuşit să ajungă în capitală. El le-a povestit fraţilor că în urmă cu patru ani, când mai venise în oraş, a întâlnit pe stradă un frate, care i-a oferit o revistă Turnul de veghe. Leanna a primit revista, a luat-o cu el în sat şi, după ce a citit-o, a început să-i înveţe şi pe oamenii din satul său despre lucrurile scrise în ea. A făcut acest lucru în fiecare duminică, ani la rând. A pus cu grijă revista într-o mapă de plastic ca să nu se uzeze prea tare. În cele din urmă, sătenii l-au îndemnat să-i caute pe editorii revistei. Aşa că s-a întors în oraş şi a luat legătura cu fraţii, care au luat măsuri ca să studieze cu el. Leanna a stat două săptămâni la o familie de Martori şi a studiat toată broşura Ce pretinde Dumnezeu de la noi? Când i s-a spus că era o congregaţie şi într-un oraş mai apropiat de satul său, el s-a bucurat foarte mult şi a exclamat: „Excelent! E la numai două zile de mers pe jos de satul meu!“ Cu geanta plină de publicaţii şi cu o cunoştinţă aprofundată a Cuvântului lui Dumnezeu, el a făcut lunga călătorie de întoarcere acasă. S-au luat măsuri ca oamenii din sat să fie vizitaţi cât mai curând, ca să poată asimila o cunoştinţă exactă din Biblie.

O soră care lucrează la departamentul de traducere de la Filiala Martorilor lui Iehova din Kiribati ne relatează o experienţă pe care a avut-o în minister: „Într-o dimineaţă, am luat la mine un număr mai vechi al revistei Turnul de veghe, despre iad, pe care eram hotărâtă să-l ofer în lucrare. Eu şi partenera mea de lucrare am întâlnit un bărbat. Ne-am prezentat şi i-am oferit revista, explicându-i pe scurt care este punctul de vedere al Bibliei cu privire la iad. Bărbatul a lăsat capul în jos şi nu a scos nici un cuvânt. L-am întrebat dacă se simte bine, iar când şi-a ridicat capul am văzut că avea ochii scăldaţi în lacrimi. Ne-a spus că subiectul l-a atins la coarda sensibilă. Cu numai câteva săptămâni în urmă, îi murise băiatul şi atât el, cât şi soţia sa erau încă foarte îndureraţi. Amândoi l-au implorat pe Dumnezeu să le uşureze povara ce o purtau în suflet, deoarece se gândeau că fiul lor era chinuit în iad. Bărbatul a fost surprins, dar şi foarte fericit să afle ce spune în realitate Biblia despre starea morţilor. La vizita ulterioară s-a iniţiat un studiu biblic. El spune că s-a rugat lui Dumnezeu să-i arate adevărul şi că a tânjit după o religie care să predea adevărul din Biblie. A început să asiste la întruniri şi se pregăteşte bine ca să răspundă la studiul Turnului de veghe“.

În decembrie 2003, peste 60 000 de delegaţi au asistat la cel mai mare congres al Martorilor lui Iehova care s-a ţinut vreodată în Australia. Când s-a întors de la acest congres, care s-a ţinut la Sydney, Alyscea, o fetiţă de 6 ani, a fost nerăbdătoare să le arate colegilor de şcoală noua carte Ascultă de Marele Învăţător. Când a mers s-o ia pe Alyscea de la şcoală, mama ei a fost surprinsă să vadă pe tablă scris cu litere mari: „Daţi-i glorie lui Dumnezeu“. În acea dimineaţă, Alyscea le-a povestit despre congres la trei profesoare şi 24 de elevi. Cu toţii au fost impresionaţi de noua carte şi de recapitularea plină de entuziasm pe care Alyscea a făcut-o congresului. Cuvintele „Daţi-i glorie lui Dumnezeu“ au rămas toată ziua pe tablă.

[Legenda fotografiei de la pagina 43]

Nafissatou, Niger

[Legenda fotografiei de la pagina 43]

Rantso (al doilea din dreapta) cu verişorul şi fraţii săi, în Lesotho

[Legenda fotografiei de la pagina 48]

Marie, Guadelupa

[Legenda fotografiei de la pagina 48]

Antonio, Mexic

[Legenda fotografiei de la pagina 52]

Ghanshyam, Nepal

[Legenda fotografiei de la pagina 56]

Jacoba, Olanda

[Legenda fotografiei de la pagina 58]

Angela, Marea Britanie

[Legenda fotografiei de la pagina 61]

Olena, Hawaii