Studii asupra Scripturilor inspirate şi a cadrului lor

Studiul numărul 10 — Biblia — Autentică şi veridică

Mărturia Bibliei despre istorie, geografie şi originea omenirii; exactitatea ei în ce priveşte ştiinţa, cultura şi obiceiurile; onestitatea, armonia şi integritatea celor ce au scris-o; profeţiile ei.

 1. a) Drept ce este unanim considerată Biblia? b) Cum se explică superioritatea Bibliei?

BIBLIA este unanim considerată o capodoperă literară de o frumuseţe poetică desăvârşită, o realizare remarcabilă a celor ce au scris-o. Dar ea este mai mult decât atât. Chiar scriitorii ei au afirmat că tot ce au scris provenea de la Iehova, Dumnezeul Atotputernic. Aşa se explică frumuseţea modului de exprimare al Bibliei şi, ceea ce este mai important, valoarea ei inestimabilă ca operă ce conţine cunoştinţa şi înţelepciunea dătătoare de viaţă. Isus, Fiul lui Dumnezeu, a afirmat despre cuvintele pe care le spunea că erau ‘spirit şi viaţă’ şi a citat de nenumărate ori din Scripturile ebraice. „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu“, a spus apostolul Pavel, care s-a referit la Scripturile ebraice ca fiind „cuvintele sacre ale lui Dumnezeu“ (Ioan 6:63; 2 Tim. 3:16; Rom. 3:1, 2).

 2, 3. Cum au confirmat scriitorii Bibliei că această carte este inspirată?

² Apostolul Petru a confirmat că profeţii lui Dumnezeu au fost purtaţi de spiritul sfânt. Regele David a scris: „Spiritul lui Iehova a vorbit prin mine şi cuvântul lui a fost pe limba mea“ (2 Sam. 23:2). Profeţii i-au atribuit lui Iehova declaraţiile lor. Moise i-a avertizat pe israeliţi să nu adauge şi să nu scoată nimic din cuvintele sacre pe care i le încredinţase Iehova. Petru a considerat inspirate scrierile lui Pavel, iar Iuda a citat, după cât se pare, cuvintele lui Petru ca pe o autoritate inspirată. De asemenea, Ioan, scriitorul Revelaţiei, a scris că a fost îndrumat de spiritul lui Dumnezeu şi a avertizat că oricine va adăuga sau va scoate ceva din această revelaţie profetică va da socoteală nu unui om, ci lui Dumnezeu însuşi (1 Pet. 1:10–12; 2 Pet. 1:19–21; Deut. 4:2; 2 Pet. 3:15, 16; Iuda 17, 18; Rev. 1:1, 10; 21:5; 22:18, 19).

³ Aceşti sclavi devotaţi ai lui Dumnezeu au confirmat că Biblia este inspirată şi veridică. Există multe alte dovezi cu privire la autenticitatea Sfintelor Scripturi, unele dintre ele fiind analizate în paragrafele de la următoarele 12 subtitluri.

 4. Cum au considerat întotdeauna iudeii cărţile Scripturilor ebraice?

⁴ 1) Exactitatea istorică. Din cele mai vechi timpuri, cărţile canonice ale Scripturilor ebraice au fost acceptate de iudei ca fiind inspirate şi întru totul demne de încredere. Astfel, în timpul lui David, evenimentele consemnate de la Geneza la 1 Samuel erau unanim acceptate drept istorie autentică a naţiunii şi a relaţiilor lui Dumnezeu cu aceasta. Un exemplu în acest sens este Psalmul 78, care face referire la peste 35 dintre aceste evenimente.

 5. Ce au confirmat scriitorii antici cu privire la Moise şi la codul Legii dat iudeilor?

⁵ Adversarii Bibliei au atacat cu înverşunare Pentateuhul, îndeosebi în ce priveşte autenticitatea şi scriitorul lui. Însă, pe lângă faptul că iudeii l-au recunoscut pe Moise drept scriitorul Pentateuhului, există mărturia lăsată de scriitori antici, unii dintre aceştia fiind chiar duşmani ai iudeilor. Hecateu din Abdera, istoricul egiptean Manethon, Lisimah din Alexandria, Eupolemus, Tacitus şi Iuvenal îi atribuie lui Moise instituirea codului de legi care îi deosebea pe iudei de celelalte naţiuni şi cei mai mulţi dintre ei arată cu claritate că el a aşternut în scris legile. Numenius, filozof pitagorician, chiar spune că Iane şi Iambre erau preoţii egipteni care i s-au împotrivit lui Moise (2 Tim. 3:8). Aceşti scriitori au trăit în perioada cuprinsă între epoca lui Alexandru (secolul al IV-lea î.e.n.), când grecii au început să manifeste interes pentru istoria iudeilor, şi epoca împăratului Aurelian (secolul al III-lea e.n.). Mulţi alţi scriitori antici spun că Moise a fost conducător, guvernator sau legislator.a După cum am văzut în studiile anterioare, descoperirile arheologice sprijină adesea exactitatea istorică a evenimentelor consemnate în Biblie, când poporul lui Dumnezeu a avut de-a face cu naţiunile din jur.

 6. Ce mărturie atestă exactitatea istorică a Scripturilor greceşti?

⁶ Dar ce se poate spune despre Scripturile greceşti creştine? Acestea nu numai că atestă relatările din Scripturile ebraice, dar chiar ele se dovedesc exacte din punct de vedere istoric. De asemenea, Scripturile greceşti sunt autentice şi inspirate la fel ca Scripturile ebraice. Scriitorii lor descriu ce au văzut şi ce au auzit, deoarece au fost martori oculari, iar adesea chiar au luat parte la evenimentele pe care le-au consemnat. Mii dintre contemporanii lor au crezut cele scrise. Mărturia lor este amplu confirmată de referirile făcute de scriitorii antici, cum ar fi Iuvenal, Tacitus, Seneca, Suetoniu, Pliniu cel Tânăr, Lucian, Celsus şi istoricul evreu Josephus.

 7. a) Ce argument prezintă un comentator cu privire la superioritatea afirmaţiilor legate de autenticitatea Bibliei? b) Conform cuvintelor lui, în ce constă problema celor ce refuză dovezile?

⁷ Într-o lucrare se spune: „Sir Isaac Newton . . . a fost şi un renumit critic al scrierilor antice şi a examinat cu multă atenţie Sfintele Scripturi. Care este concluzia lui cu privire la acest subiect? «Găsesc, spune el, dovezi mai sigure de autenticitate în Noul Testament decât în orice istorie profană [laică].» După cum se exprimă dr. Johnson, avem mai multe dovezi că Isus Cristos a murit pe Golgota, aşa cum arată Evangheliile, decât că Iulius Cezar a murit în Capitoliu. Avem, într-adevăr, mult mai multe. Întrebaţi-i pe cei ce se îndoiesc de adevărul istoric din Evanghelii ce motiv au să creadă că Cezar a murit în Capitoliu sau că în anul 800 Carol cel Mare a fost încoronat împărat al Apusului de Papa Leon al III-lea. . . . De unde ştim că un om precum Carol I a trăit cu adevărat, că a fost decapitat şi că în locul lui a guvernat Oliver Cromwell? . . . Lui Sir Isaac Newton i se atribuie meritul de a fi descoperit legea gravitaţiei . . . Credem toate afirmaţiile cu privire la aceşti oameni deoarece dispunem de mărturii istorice. . . . Dacă şi în faţa acestor dovezi cineva refuză în continuare să creadă, nu insistăm, considerând că se încăpăţânează prosteşte sau că este un ignorant incorigibil. Ce vom spune deci despre cei care, în pofida nenumăratelor dovezi prezentate aici cu privire la autenticitatea Sfintelor Scripturi, susţin că nu sunt convinşi? . . . Avem, cu siguranţă, motive să tragem concluzia că problema ţine mai mult de inimă decât de minte: ei nu vor să creadă în ceva ce le-ar răni orgoliul şi i-ar constrânge să adopte un alt mod de viaţă“.b

 8. În ce privinţă se deosebeşte creştinismul biblic de celelalte religii?

⁸ Superioritatea creştinismului ca religie ai cărei adepţi se închină cu adevăr este scoasă în evidenţă de George Rawlinson, care a scris: „Creştinismul — inclusiv religia Vechiului Testament, care a constituit prima etapă a acestuia — se deosebeşte de celelalte religii ale lumii în special prin obiectivitatea şi autenticitatea sa. Fie că ne gândim la Vechiul sau la Noul Testament, la sistemul iudaic sau la cel creştin, găsim o structură doctrinară bazată pe fapte, care depinde în totalitate de ele, care este nulă şi neavenită fără ele şi care poate fi considerată ferm stabilită pentru orice scop practic dacă se dovedeşte că aceste fapte merită să fie acceptate“.c

 9. Ilustraţi exactitatea referinţelor geografice din Biblie.

⁹ 2) Exactitate din punct de vedere geografic şi geologic. Mulţi autori au vorbit despre remarcabila exactitate a descrierii pe care Biblia o face Ţării Promise şi teritoriilor învecinate. De exemplu, A. Stanley, care a călătorit mult în Orient, a spus despre peregrinarea israeliţilor prin pustiu: „Izvoarele, fântânile şi pâraiele întâlnite din loc în loc corespund consemnărilor despre «apele» de la Mara, «izvoarele» din . . . Elim, «pârâul» de la Horeb şi «fântâna» fiicelor lui Ietro, cu «adăpătorile» sau jgheaburile ei, din Madian. Vegetaţia este şi acum la fel ca aceea pe care istoria mozaică ne permite s-o cunoaştem“.d În relatarea despre Egipt, exactitatea se observă în descrierea generală a teritoriului, cum ar fi bogatele sale ogoare cu cereale, fluviul Nil mărginit de trestii (Gen. 41:47–49; Ex. 2:3), apele sale provenite din ‘râuri, canale, iazuri cu trestii şi rezervoare’ (Ex. 7:19), precum şi ‘inul, orzul, grâul şi alacul’ său (Ex. 9:31, 32). Dar ea se observă şi în denumirea şi în amplasarea oraşelor.

10. Cum au fost răsplătiţi unii oameni de ştiinţă pentru că s-au lăsat îndrumaţi de relatarea biblică?

¹⁰ Încrederea pe care o au unii oameni de ştiinţă în informaţiile geologice şi geografice ale Bibliei este atât de mare, încât ei au considerat această carte un ghid demn de urmat şi au fost răsplătiţi din plin. Cu câţiva ani în urmă, renumitul geolog Ben Tor a urmat indicaţiile din pasajul biblic unde se spune: „Căci Iehova, Dumnezeul tău, te duce într-o ţară bună, . . . o ţară ale cărei pietre sunt de fier“ (Deut. 8:7, 9). La câţiva kilometri de Beer-Şeba, el a descoperit nişte stânci imense, bogate într-un minereu roşu-închis. Conform estimărilor, aici existau 13,6 milioane de tone de minereu de fier de calitate inferioară. Mai târziu, inginerii au descoperit o deschidere geologică de minereu de 1,5 km, care conţinea 60–65% fier pur. Joseph Weitz, renumit specialist israelian în reîmpăduriri, a spus: „Primul arbore pe care l-a plantat Avraam în Beer-Şeba a fost un tamarix“. „Urmând exemplul său, noi am sădit în urmă cu patru ani în aceeaşi zonă două milioane. Avraam a avut dreptate. Tamarixul este unul dintre puţinii arbori cărora, după cum am observat, le merge bine în sud, unde precipitaţiile anuale nu depăşesc 150 de mm“.e Într-o lucrare se spune: „Se pare că patriarhul Avraam nu a plantat pur şi simplu la întâmplare un arbore la sosirea lui în Beer-Şeba. . . . El a ales arborele a cărui umbră este mai răcoroasă decât a altor arbori. În plus, [tamarixul] poate rezista la temperaturi ridicate şi la perioade lungi de secetă deoarece îşi înfige rădăcinile adânc în sol, până ajunge la pânza freatică. Nu este surprinzător că [tamarixul] a supravieţuit până astăzi în regiunea Beer-Şebei“ (Gen. 21:33).f

11. Ce a spus profesorul Wilson cu privire la exactitatea Bibliei?

¹¹ În ce priveşte detaliile de ordin cronologic şi geografic menţionate în Biblie, profesorul Wilson a scris într-o lucrare a sa: „Informaţiile cronologice şi geografice sunt mai exacte şi mai demne de încredere decât cele oferite în orice alt document antic, iar biografiile şi alte naraţiuni istorice se armonizează perfect cu mărturiile din documentele extrabiblice“.g

12. Cum confirmă faptele relatarea biblică privitoare la originea omenirii?

¹² 3) Rase şi limbi. Într-o lucrare se spune: „A fost creat omul, nu negrul, chinezul sau europeanul. Au fost create două fiinţe umane pe care Biblia le numeşte Adam şi Eva, din care, prin descendenţă şi variaţie naturală, provin toate rasele umane de pe pământ. Toate rasele, indiferent de culoare sau de talie, constituie o singură specie naturală. Toate rasele gândesc în acelaşi fel, au sentimente asemănătoare, au aceeaşi structură fizică, oameni dintr-o rasă se căsătoresc cu cei de altă rasă şi se pot reproduce, transmiţându-le urmaşilor aceleaşi caracteristici. Toate rasele provin din doi strămoşi comuni, care au ieşit complet formaţi din mâna Creatorului“.h Aceasta este mărturia pe care o găsim în Geneza 1:27, 28; 2:7, 20–23; 3:20, în Faptele 17:26 şi în Romani 5:12.

13. Ce a spus un arheolog despre originea limbilor antice?

¹³ Despre relatarea biblică privitoare la originea limbilor antice, arheologul Henry Rawlinson a spus că, „dacă ne-am lăsa îndrumaţi de simpla ramificare a liniilor lingvistice şi nu am lua în considerare nicio referire la textul biblic, am ajunge tot la câmpia Şinear ca punct central de unde diversele linii lingvistice s-au răspândit asemenea unor raze“ (Gen. 11:1–9).i

14. a) Ce lucruri ar fi suficiente pentru a atesta că Biblia este o carte deosebită, inspirată de Dumnezeu? b) Ce explicaţie raţională se găseşte numai în Biblie, şi cum se aplică la toate aspectele vieţii cotidiene caracterul ei practic?

¹⁴ 4) Caracterul practic. Chiar dacă n-ar exista nicio altă dovadă cu privire la autenticitatea Bibliei, principiile ei drepte şi normele ei morale ar fi suficiente pentru a atesta că ea este o carte deosebită, rodul gândirii divine. În plus, principiile şi normele ei se aplică la toate aspectele vieţii cotidiene. Nicio altă carte nu explică atât de raţional originea tuturor lucrurilor, inclusiv a omului, şi scopul Creatorului cu privire la pământ şi om, cum face Biblia (Gen., cap. 1; Is. 45:18). Biblia ne spune de ce moare omul şi de ce există răutatea (Gen., cap. 3; Rom. 5:12; Iov, cap. 1, 2; Ex. 9:16). Ea stabileşte cele mai înalte norme de dreptate (Ex. 23:1, 2, 6, 7; Deut. 19:15–21). Ea dă sfaturi înţelepte cu privire la relaţiile de afaceri (Lev. 19:35, 36; Prov. 20:10; 22:22, 23; Mat. 7:12), puritate morală (Lev. 20:10–16; Gal. 5:19–23; Evr. 13:4), relaţiile cu semenii (Lev. 19:18; Prov. 12:15; 15:1; 27:1, 2, 5, 6; 29:11; Mat. 7:12; 1 Tim. 5:1, 2), căsătorie (Gen. 2:22–24; Mat. 19:4, 5, 9; 1 Cor. 7:2, 9, 10, 39), relaţiile de familie şi îndatoririle soţului, ale soţiei şi ale copiilor (Deut. 6:4–9; Prov. 13:24; Ef. 5:21–33; 6:1–4; Col. 3:18–21; 1 Pet. 3:1–6), atitudinea potrivită faţă de conducători (Rom. 13:1–10; Tit 3:1; 1 Tim. 2:1, 2; 1 Pet. 2:13, 14), munca cinstită, relaţiile stăpân-sclav şi şef-angajat (Ef. 4:28; Col. 3:22–24; 4:1; 1 Pet. 2:18–21), tovărăşiile bune (Prov. 1:10–16; 5:3–11; 1 Cor. 15:33; 2 Tim. 2:22; Evr. 10:24, 25), rezolvarea neînţelegerilor (Mat. 18:15–17; Ef. 4:26), precum şi cu privire la multe alte lucruri care ne influenţează puternic viaţa de zi cu zi.

15. Ce sfat biblic cu privire la sănătatea fizică şi mintală s-a dovedit practic?

¹⁵ Totodată, Biblia oferă sfaturi valoroase cu privire la sănătatea fizică şi mintală (Prov. 15:17; 17:22). În ultimii ani, cercetările medicale au demonstrat că sănătatea fizică a unei persoane este influenţată de atitudinea sa mintală. De exemplu, studiile au arătat că persoanele irascibile sunt mai predispuse la hipertensiune arterială. După opinia unora, mânia cauzează palpitaţii, dureri de cap, hemoragii nazale, ameţeli şi tulburări de vorbire. Totuşi, cu mult timp în urmă, Biblia a spus: „O inimă calmă este viaţa trupului“ (Prov. 14:30; compară cu Matei 5:9).

16. Ce spune Biblia cu privire la unele adevăruri pe care ştiinţa le-a descoperit mult mai târziu?

¹⁶ 5) Exactitatea ştiinţifică. Deşi nu este un tratat de ştiinţă, când Biblia abordează probleme ştiinţifice, ea se dovedeşte exactă şi în armonie cu adevăratele descoperiri şi cunoştinţe ştiinţifice. Relatările biblice despre ordinea creării, inclusiv a vieţii animale (Gen., cap. 1), despre forma rotundă sau sferică a pământului (Is. 40:22) şi despre faptul că este suspendat în spaţiu pe „nimic“ sunt cu mult anterioare descoperirilor ştiinţifice referitoare la aceste adevăruri (Iov 26:7). Fiziologia modernă a demonstrat adevărul afirmaţiei biblice potrivit căreia „nu toată carnea este la fel“. Structura celulară a unei specii se deosebeşte de cea a altei specii, iar omul are propria sa ‘carne’, unică în felul ei (1 Cor. 15:39).j În ce priveşte zoologia, Leviticul 11:6 include iepurele printre animalele rumegătoare. Cândva, faptul acesta a fost contestat, dar în prezent ştiinţa a descoperit că iepurele mestecă hrana regurgitată.k

17. Ce demonstrează că Biblia este exactă în domeniul medical?

¹⁷ Afirmaţia potrivit căreia ‘viaţa cărnii este în sânge’ este recunoscută astăzi de ştiinţa medicală ca fiind un adevăr fundamental (Lev. 17:11–14). Legea mozaică arăta ce animale, păsări şi peşti erau „curate“, adică bune de consumat, şi le excludea pe cele care implicau riscuri (Lev., cap. 11). Legea pretindea ca într-o tabără militară excrementele umane să fie acoperite, ceea ce constituia o măsură de ocrotire extraordinară împotriva bolilor infecţioase transmise de insecte, cum ar fi dizenteria şi febra tifoidă (Deut. 23:9–14). Chiar şi astăzi, în unele ţări există probleme grave de sănătate din cauza modului inadecvat de înlăturare a reziduurilor umane. Locuitorii acestor ţări ar fi mult mai sănătoşi dacă ar urma sfaturile Bibliei în materie de igienă.

18. Ce alt exemplu de exactitate ştiinţifică a Bibliei putem da?

¹⁸ Biblia recomandă câte puţin vin „din cauza stomacului“ şi a ‘îmbolnăvirilor’ (1 Tim. 5:23). Dr. Salvatore Lucia, profesor la Facultatea de Medicină a Universităţii din California, scrie: „Vinul este cea mai veche băutură dietetică şi cel mai important produs medicinal folosit fără întrerupere de-a lungul istoriei“.l

19. Demonstraţi exactitatea scrierilor lui Luca.

¹⁹ 6) Cultura şi obiceiurile. Iată ce se spune într-o lucrare despre cartea Faptele: „Romanii aveau obiceiul să guverneze provinciile din vastul lor imperiu păstrând sistemul administrativ local, pe cât posibil fără să se expună riscurilor. De aceea, autorităţile din diversele provincii purtau titluri diferite. Nimeni, cu excepţia unui călător atent sau a unui cercetător minuţios al analelor, nu putea să spună care era denumirea corectă a acestor personalităţi. Simţul istoric al lui Luca a trecut cu succes unul dintre cele mai riguroase teste, deoarece scriitorul a reuşit întotdeauna să dea dovadă de o exactitate perfectă. În multe cazuri, simpla mărturie a unei monede sau a unei inscripţii ne furnizează informaţiile necesare pentru a-l verifica. Nici chiar cei mai renumiţi istorici romani nu se aventurează pe un teren atât de dificil. Astfel, Luca îi numeşte pe Irod şi pe Lisania tetrarhi, cum face şi Josephus. Irod Agripa, care l-a omorât pe Iacov cu sabia şi l-a aruncat pe Petru în închisoare, este numit rege, iar Josephus relatează că Irod s-a împrietenit la Roma cu Gaius Caesar (Caligula) şi a fost răsplătit cu titlul de rege când Caligula a ajuns împărat. Sergius Paulus, guvernatorul insulei Cipru, este numit proconsul. . . . Nu cu mult timp înainte, Ciprul fusese provincie imperială guvernată de un propretor sau legat, dar în timpul lui Pavel, aşa cum apare pe unele monede cipriote, în greacă şi în latină, titlul corect era proconsul. O inscripţie grecească găsită la Soloi, pe coasta nordică a Ciprului, a fost realizată «în proconsulatul lui Paulus» . . . În Tesalonic, bogătaşii oraşului îşi luau titlul cu totul neobişnuit de politarhi [conducători ai oraşului, Fap. 17:6], denumire necunoscută în literatura clasică. Acest termen ne-ar fi complet străin dacă Luca nu l-ar fi folosit şi dacă această utilizare nu ar fi fost confirmată de inscripţii. . . . Sub domnia lui August, Ahaia era o provincie senatorială. În epoca lui Tiberiu, ea a trecut direct sub stăpânirea împăratului, dar, după cum spune Tacitus, în timpul domniei lui Claudiu aceasta i-a revenit senatului. De aceea, titlul corect al lui Gallio [Fap. 18:12] era de proconsul. . . . Luca este demn de încredere şi exact atât în ce priveşte denumirile geografice, cât şi în ce priveşte relatarea experienţelor sale de călătorie“.a

20. Cum reflectă scrierile lui Pavel în mod exact timpul în care a trăit şi a scris el?

²⁰ Scrisorile lui Pavel reflectă cu exactitate condiţiile din timpul său şi arată că el a fost martor ocular la lucrurile consemnate. De exemplu, Filipi era o colonie militară ai cărei locuitori se mândreau mult cu cetăţenia lor romană. Pavel i-a avertizat pe creştinii de acolo că cetăţenia lor era în ceruri (Fap. 16:12, 21, 37; Filip. 3:20). Efesul era renumit pentru artele magice şi pentru practicile spiritiste. Pavel i-a învăţat pe creştinii de acolo cum să se înarmeze pentru a nu cădea pradă demonilor şi, în acelaşi timp, a făcut o descriere exactă a armurii soldatului roman (Fap. 19:19; Ef. 6:13–17). Învingătorii romani aveau obiceiul să-şi conducă într-o procesiune triumfală prizonierii, dintre care unii erau complet goi. Acest obicei este folosit ca ilustrare (2 Cor. 2:14; Col. 2:15). La 1 Corinteni 1:22 sunt arătate punctele de vedere diferite ale iudeilor şi ale grecilor. În astfel de chestiuni, scriitorii creştini reflectă exactitatea lui Moise, scriitorul Pentateuhului, despre care George Rawlinson spune: „Exactitatea etologică a Pentateuhului cu privire la uzanţele şi obiceiurile orientale n-a fost pusă niciodată la îndoială“.b

21. a) Daţi exemple de onestitate a scriitorilor Bibliei. b) Cum ne întăreşte lucrul acesta încrederea în veridicitatea Bibliei?

²¹ 7) Onestitatea scriitorilor Bibliei. O puternică dovadă a autenticităţii Bibliei, de la un capăt la altul al acesteia, o constituie onestitatea absolută a scriitorilor ei. Moise, de exemplu, vorbeşte deschis despre păcatul său şi despre judecata lui Dumnezeu împotriva sa şi a fratelui său Aaron, conform căreia nu aveau să intre în Ţara Promisă (Num. 20:7–13; Deut. 3:23–27). Păcatele comise de David în două ocazii, precum şi apostazia fiului său Solomon sunt dezvăluite cu francheţe (2 Sam., cap. 11, 12, 24; 1 Regi 11:1–13). Iona scrie despre neascultarea sa şi despre consecinţele acesteia. Întreaga naţiune Israel a fost condamnată de aproape toţi scriitorii Scripturilor ebraice, care au fost iudei, din cauza neascultării ei de Dumnezeu, şi aceasta chiar în scrierile pe care iudeii le respectau şi le recunoşteau ca fiind declaraţiile lui Dumnezeu şi istoria autentică a naţiunii lor. Scriitorii creştini au fost la fel de oneşti. Toţi cei patru evanghelişti au consemnat faptul că Petru l-a renegat pe Cristos. Pavel i-a atras atenţia lui Petru cu privire la greşeala gravă pe care a comis-o acesta într-o problemă de credinţă făcând o separare între iudei şi păgâni în congregaţia creştină din Antiohia. Încrederea în veridicitatea Bibliei ni se întăreşte când observăm că scriitorii ei n-au cruţat pe nimeni, nici chiar pe ei, pentru a realiza o relatare fidelă (Mat. 26:69–75; Mar. 14:66–72; Luca 22:54–62; Ioan 18:15–27; Gal. 2:11–14; Ioan 17:17).

22. Ce altceva dovedeşte că Biblia este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu, şi cu ce scop a fost scrisă ea?

²² 8) Armonia scriitorilor. Biblia a fost scrisă pe parcursul a peste 1 600 de ani de aproximativ 40 de scriitori, care au fost în deplină armonie. Ea a fost distribuită pe scară largă într-un număr uriaş de exemplare, în pofida celei mai aprige opoziţii şi a celor mai energice eforturi de a o distruge. Aceste fapte demonstrează că Biblia este ceea ce se pretinde a fi, şi anume Cuvântul Dumnezeului Atotputernic, şi că ea este cu adevărat „de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate“ (2 Tim. 3:16).c

23. Ce temă subliniată cu consecvenţă este o dovadă în plus a caracterului inspirat al Bibliei. Daţi exemple.

²³ Caracterul inspirat al Bibliei este dovedit de consecvenţa remarcabilă cu care subliniază tema sfinţirii numelui lui Iehova prin intermediul Regatului său încredinţat lui Cristos. Iată câteva exemple:

24. a) Cum atestă integritatea primilor creştini veridicitatea „istoriei creştine“? b) Ce alte dovezi confirmă că scriitorii Bibliei au consemnat fapte, nu mituri?

²⁴ 9) Integritatea martorilor. Iată ce spune George Rawlinson despre credibilitatea mărturiei primilor creştini, adică atât a scriitorilor Scripturilor greceşti, cât şi a altora: „Primii convertiţi ştiau că în orice moment puteau fi chemaţi şi omorâţi din cauza religiei lor. . . . Orice scriitor din antichitate care apăra creştinismul sfida, de fapt, puterea civilă şi risca o soartă asemănătoare. Când credinţa este o chestiune de viaţă şi de moarte, oamenii nu îmbrăţişează cu uşurinţă prima confesiune care le iese în cale. Ei nu aderă în mod deschis la o sectă persecutată fără să fi cântărit cu grijă învăţăturile acelei religii şi fără să se fi convins că ea deţine adevărul. Este clar că primii convertiţi erau mult mai în măsură decât noi să verifice exactitatea istorică a relatărilor creştine. Ei le puteau pune întrebări martorilor şi puteau compara afirmaţiile lor. De asemenea, se puteau informa cu privire la obiecţiile adversarilor lor, puteau consulta documentele păgâne ale vremii, în sfârşit, puteau examina minuţios dovezile. . . . Toate acestea la un loc — şi să nu uităm că dovezile sunt cumulative — constituie un ansamblu de mărturii cum rareori se poate aduce cu privire la un eveniment din timpuri îndepărtate. Astfel, veridicitatea istoriei creştine este stabilită mai presus de orice îndoială. Această istorie . . . nu are în nicio privinţă caracter mitic. Este o istorie unică, fără variante, în timp ce miturile sunt schimbătoare şi au multe forme. Această istorie este strâns legată de istoria laică a epocii, pe care o prezintă în mod constant cu o extraordinară exactitate, în timp ce miturile deformează istoria laică sau îi iau locul. Istoria biblică conţine numeroase detalii obişnuite, pe care miturile le evită cu grijă. Ea abundă în sfaturi practice, simple şi clare, în timp ce miturile învaţă prin intermediul alegoriei. . . . Seriozitatea, fidelitatea, marea grijă pentru exactitate şi iubirea sinceră pentru adevăr sunt cele mai remarcabile caracteristici ale scriitorilor Noului Testament, care vorbesc evident despre fapte, nu despre fantezii . . . Ei scriu «ca să ştim cât de demne de încredere sunt aceste lucruri» care au fost «pe deplin crezute» în zilele lor“ (compară cu Luca 1:1, 4).d

25. Prin ce este demonstrată în mod impresionant autenticitatea Bibliei?

²⁵ Profeţiile divine constituie o parte fascinantă a Bibliei. Nimic n-a confirmat într-un mod atât de impresionant autenticitatea Bibliei ca împlinirea numeroaselor ei profeţii, care arată remarcabila capacitate a lui Iehova de a prezice viitorul. Într-adevăr, acest Cuvânt profetic este ‘o lampă care străluceşte într-un loc întunecos’, iar faptul de a-i da atenţie va întări credinţa celor ce doresc să supravieţuiască şi să vadă împlinirea tuturor profeţiilor privitoare la Regat în lumea nouă, veşnică şi dreaptă a lui Dumnezeu. Cele trei chenare care urmează prezintă dovezi suplimentare cu privire la autenticitatea Bibliei, arătând multe dintre aceste împliniri profetice, precum şi armonia dintre Scripturile ebraice şi cele greceşti. De-a lungul timpului, Biblia a răspândit din ce în ce mai multă lumină, dovedindu-se cu adevărat „inspirată de Dumnezeu şi de folos“ (2 Pet. 1:19; 2 Tim. 3:16).

[Note de subsol]

(10) PROFEŢII REMARCABILE PRIVITOARE LA ISUS ŞI ÎMPLINIREA LOR

Profeţia Evenimentul Împlinirea

Mica 5:2 Născut în Betleem Luca 2:4–11; Ioan 7:42

Ier. 31:15 Copilaşii ucişi după naşterea sa Mat. 2:16–18

Os. 11:1 Chemat din Egipt Mat. 2:15

Is. 61:1, 2 A primit o misiune Luca 4:18–21

Ps. 78:2 A vorbit folosind ilustrări Mat. 13:11–13, 31–35

Is. 53:4 A purtat suferinţele noastre Mat. 8:16, 17

Întrebări la chenarul „Profeţii remarcabile privitoare la Isus şi împlinirea lor“:

a) Ce profeţii cu privire la naşterea lui Mesia s-au împlinit în Isus?

b) Ce profeţii s-au împlinit la începutul serviciului lui Isus?

c) Cum a împlinit Isus unele profeţii prin modul în care şi-a efectuat serviciul?

d) Ce profeţii s-au împlinit în ultimele zile care au precedat procesul lui Isus?

e) Cum s-au împlinit unele profeţii cu ocazia procesului său?

f) Ce profeţii arătau că el avea să fie ţintuit pe stâlp, să moară şi să fie înviat?

[Tabelul de la paginile 344–346]

(11) ALTE PROFEŢII BIBLICE ÎMPLINITE

Profeţia Evenimentul Împlinirea

Deut. 17:14 Israel va cere un rege 1 Sam. 8:4, 5, 19, 20

[Note de subsol]

a) Ce evenimente prezise au avut loc după ce naţiunea Israel a intrat în ţara Canaan?

b) Ce profeţii referitoare la judecata rostită împotriva lui Israel şi a lui Iuda s-au împlinit, şi când?

c) Ce s-a prezis cu privire la restabilire? S-a împlinit această prezicere?

d) Împotriva căror naţiuni au fost rostite mesaje judecătoreşti concrete, şi cum s-au împlinit aceste judecăţi profetice?

e) Care sunt câteva dintre evenimentele istorice remarcabile profeţite de Daniel şi de Isus?

(12) CITATE ŞI APLICĂRI ALE SCRIPTURILOR EBRAICE FĂCUTE DE SCRIITORII SCRIPTURILOR GRECEŞTI

(NOTĂ: Această listă nu cuprinde referinţele trecute în chenarul „Profeţii remarcabile privitoare la Isus“, de la paginile anterioare.)

Citatul Conţinutul Aplicarea

Gen. 2:7 Adam făcut un suflet viu 1 Cor. 15:45

Gen. 18:10, 14 Un fiu promis Sarei Rom. 9:9

Ex. 21:24 Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte Mat. 5:38

Ex. 33:19 Dumnezeu îi arată milă cui vrea Rom. 9:15

Lev. 11:44 „Fiţi sfinţi, căci eu sunt sfânt!“ 1 Pet. 1:16

Lev. 26:12 Iehova era Dumnezeul lui Israel 2 Cor. 6:16

Deut. 29:4 Puţini iudei au ascultat vestea bună Rom. 11:8

Deut. 32:35, 36 Răzbunarea este a lui Iehova Evr. 10:30

2 Cron. 20:7 Avraam numit „prietenul“ lui Dumnezeu Iac. 2:23

Iov 41:11 „Cine i-a dat primul [lui Dumnezeu]?“ Rom. 11:35

Ps. 5:9 „Gâtlejul lor este un mormânt deschis“ Rom. 3:13

Ps. 10:7 „Gura le este plină de blesteme“ Rom. 3:14

Ps. 14:1–3 „Nu este niciun om drept“ Rom. 3:10–12

Ps. 22:22 „Voi proclama numele tău fraţilor mei“ Evr. 2:12

Ps. 24:1 Pământul este al lui Iehova 1 Cor. 10:26

Ps. 78:24 Pâinea din cer Ioan 6:31–33

Ps. 82:6 „Sunteţi dumnezei“ Ioan 10:34

Ps. 104:4 „El face din îngerii săi spirite“ Evr. 1:7

Ps. 117:1 „Lăudaţi-l pe Iehova, toate naţiunile“ Rom. 15:11

Is. 54:13 „Toţi vor fi învăţaţi de Iehova“ Ioan 6:45

Is. 59:7, 8 Răutatea oamenilor Rom. 3:15–17

Ier. 5:21 Au ochi, dar nu văd Mar. 8:18

Os. 6:6 „Îndurare vreau, nu jertfă!“ Mat. 9:13; 12:7

Os. 13:14 „Moarte, unde îţi este ghimpele?“ 1 Cor. 15:54, 55

Hag. 2:6 Cerurile şi pământul vor fi zguduite Evr. 12:26, 27

Mal. 1:2, 3 Pe Iacob l-a iubit, pe Esau l-a urât Rom. 9:13

Întrebări la chenarul „Citate şi aplicări ale Scripturilor ebraice făcute de scriitorii Scripturilor greceşti“:

a) Cum este susţinută relatarea despre creaţie de unele referiri care se fac la cartea Geneza în Scripturile greceşti?

b) Cum sunt aplicate pasajele din Geneza referitoare la Avraam şi la sămânţa lui?

c) Ce citate sunt date din cartea Exodul cu privire la Cele zece porunci şi la alte aspecte ale Legii?

d) Unde apar pentru prima dată cele două mari porunci, porunca de a-l iubi pe Iehova cu toată inima şi cu tot sufletul şi aceea de a ne iubi aproapele ca pe noi înşine?

e) Menţionaţi câteva principii fundamentale enunţate în Pentateuh, care sunt citate în Scripturile greceşti. Cum sunt ele aplicate?

f) Ce pasaje din Psalmi, citate în Scripturile greceşti, îl preamăresc pe Iehova drept: ⁽¹⁾ Creatorul şi Proprietarul pământului? ⁽²⁾ Cel care manifestă interes faţă de oamenii drepţi şi le poartă de grijă?

g) Cum aplică Scripturile greceşti creştine unele pasaje din Isaia şi din ceilalţi profeţi la: ⁽¹⁾ predicarea veştii bune? ⁽²⁾ respingerea veştii bune de unii oameni? ⁽³⁾ faptul că, alături de o rămăşiţă a Israelului, unii oameni din naţiuni vor deveni credincioşi? ⁽⁴⁾ foloasele pe care le au cei ce manifestă credinţă în vestea bună?