Cum veţi sta înaintea scaunului de judecată?

„Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va sta pe scaunul de domnie al slavei Sale.“ — MATEI 25:31.

 1–3. Ce motive de optimism avem în ce priveşte justiţia?

„VINOVAT SAU NEVINOVAT?“ Aceasta este întrebarea pe care şi-o pun mulţi când aud despre un proces. Poate că judecătorii şi membrii curţii cu juri încearcă să fie cinstiţi, dar predomină întotdeauna justiţia? Nu aţi auzit de nedreptate şi părtinire la procese? Nedreptatea nu este ceva nou, după cum observăm din ilustrarea lui Isus consemnată în Luca 18:1–8.

² Indiferent de consecinţele pe care le-a avut asupra noastră justiţia oamenilor, să observăm ce a zis Isus în încheiere: „Dumnezeu nu va răzbuna pe aleşii Săi care strigă zi şi noapte către El . . . ? Vă spun că îi va răzbuna îndată. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“

³ Într-adevăr, Iehova va avea grijă ca slujitorilor săi să li se facă în cele din urmă dreptate. Şi Isus ia parte la această acţiune îndeosebi acum, deoarece trăim în „zilele din urmă“ ale actualului sistem rău. În curând, Iehova îl va folosi pe puternicul său Fiu pentru a şterge din existenţă răutatea de pe pământ (2 Timotei 3:1; 2 Tesaloniceni 1:7, 8; Apocalipsa 19:11–16). Putem să înţelegem rolul lui Isus analizând una din ultimele sale ilustrări: aşa-numita parabolă despre oi şi capre.

 4. Cum am înţeles noi timpul împlinirii parabolei despre oi şi capre, dar de ce vom acorda atenţie parabolei acum (Proverbele 4:18)?

⁴ Am crezut mult timp că parabola îl prezintă pe Isus întronat ca Rege în 1914 şi că, de atunci încoace, el pronunţă sentinţe judecătoreşti: viaţă veşnică pentru oamenii care se dovedesc a fi asemenea oilor şi moarte veşnică pentru capre. Dar o reconsiderare a parabolei indică spre o modificare a înţelegerii în ce priveşte timpul împlinirii şi semnificaţia ei. Această clarificare accentuează importanţa lucrării noastre de predicare şi a modului în care reacţionează oamenii. Pentru a afla motivele acestei înţelegeri mai profunde a parabolei, să vedem ce arată Biblia despre Iehova şi Isus, atât ca Regi, cât şi ca Judecători.

Iehova, Judecătorul Suprem

 5, 6. De ce este potrivit să-l considerăm pe Iehova atât Rege, cât şi Judecător?

⁵ Iehova guvernează universul exercitând putere asupra întregii creaţii. Întrucât nu are început şi nici sfârşit, el este „Regele eternităţii“ (1 Timotei 1:17, NW; Psalmul 90:2, 4; Apocalipsa 15:3). El are autoritatea să dea decrete, sau legi, şi să le pună în aplicare. Dar autoritatea sa include faptul de a fi Judecător. În Isaia 33:22 se spune: „DOMNUL este Judecătorul nostru, DOMNUL este Legiuitorul nostru, DOMNUL este Împăratul nostru: El ne va mântui“.

⁶ Slujitorii lui Dumnezeu ştiu de mult timp că Iehova este Judecătorul proceselor şi al disputelor. De exemplu, după ce a analizat dovezile privitoare la răutatea Sodomei şi a Gomorei, „Cel care judecă tot pământul“ a pronunţat judecata potrivit căreia locuitorii lor meritau să fie nimiciţi şi a executat această judecată dreaptă (Geneza 18:20–33; Iov 34:10–12). Cât de mângâietor este să ştim că Iehova este un Judecător drept care îşi împlineşte întotdeauna judecăţile!

 7. Cum a acţionat Iehova ca judecător în relaţiile sale cu poporul Israel?

⁷ În Israelul antic, Iehova a pronunţat uneori judecăţi în mod direct. Dacă am fi trăit atunci, nu ar fi fost mângâietor să ştim că hotărârile erau luate de un Judecător perfect (Leviticul 24:10–16; Numeri 15:32–36; 27:1–11)? Dumnezeu a furnizat, de asemenea, „hotărâri judecătoreşti“ care corespundeau perfect ca norme de judecată (Leviticul 25:18, 19; Neemia 9:13; Psalmii 19:9, 10; 119:7, 75, 164; 147:19, 20). El este „Cel care judecă tot pământul“, astfel că toţi suntem afectaţi de acest lucru. — Evrei 12:23.

 8. Ce viziune relevantă a avut Daniel?

⁸ Avem în această privinţă mărturia „martorilor oculari“. Profetul Daniel  a primit o viziune cu nişte fiare îngrozitoare care reprezentau guverne sau imperii (Daniel 7:1–8, 17). Iată ce a mai spus el: „S-au pregătit nişte scaune de domnie [tronuri, NW] şi Cel Bătrân de Zile s-a aşezat. Haina Lui era albă ca zăpada“ (Daniel 7:9). Să observăm că Daniel  a văzut tronuri şi că „Cel Bătrân de Zile [Iehova] s-a aşezat“. Întrebaţi-vă: A fost Daniel  martor la faptul că Dumnezeu a devenit Rege?

 9. Care este unul dintre sensurile expresiei ‘a se aşeza’ pe tron? Daţi exemple.

⁹ Când citim despre cineva că „s-a aşezat“ pe un tron, ne-am putea gândi la faptul că el a devenit rege, fiindcă, uneori, Biblia foloseşte acest limbaj. De exemplu, „când [Zimri] a început să împărăţească, îndată ce s-a aşezat pe scaunul său de domnie, . . .“ (1 Împăraţi 16:11; 2 Împăraţi 10:30; 15:12; Ieremia 33:17). Într-o profeţie mesianică se spune: „El trebuie să se aşeze şi să guverneze pe tronul său“. Deci ‘a se aşeza pe un tron’ poate însemna a deveni rege (Zaharia 6:12, 13, NW). Iehova este înfăţişat ca Rege care şade pe un tron (1 Împăraţi 22:19; Isaia 6:1; Apocalipsa 4:1–3). El este „Regele eternităţii“. Însă, întrucât suveranitatea sa a îmbrăcat un nou aspect, s-ar putea spune despre el că a devenit Rege, ca şi cum s-ar fi aşezat pe tron din nou. — 1 Cronici 16:1, 31; Isaia 52:7; Apocalipsa 11:15–17; 15:3; 19:1, 2, 6.

10. Ce însărcinare importantă aveau regii israeliţi? Ilustraţi.

¹⁰ Dar găsim aici o idee fundamentală: O însărcinare importantă a regilor antici era aceea de a audia procesele şi de a pronunţa judecăţi (Proverbele 29:14). Să ne amintim de judecata înţeleaptă făcută de Solomon, când două femei au pretins că erau mama aceluiaşi copil (1 Împăraţi 3:16–28; 2 Cronici 9:8). Una din clădirile sale guvernamentale era „sala pentru scaunul de domnie, unde judeca“, numită şi „sala judecăţii“ (1 Împăraţi 7:7). Ierusalimul era descris drept locul unde se aflau „scaunele pentru judecată“ (Psalmul 122:5). Este clar deci că ‘a te aşeza pe un tron’ poate însemna şi a exercita autoritate judecătorească. — Exodul 18:13; Proverbele 20:8.

11, 12. a) Ce semnifică faptul că Iehova s-a aşezat, aşa cum se arată în Daniel, capitolul 7? b) Cum confirmă alte texte că Iehova se aşază ca să judece?

¹¹ Să revenim acum la scena în care Daniel  a văzut că „Cel Bătrân de Zile s-a aşezat“. Daniel 7:10 adaugă: „Tribunalul a luat loc şi au fost deschise cărţi“ (NW). Într-adevăr, Cel Bătrân de Zile şedea ca să judece lucrurile privitoare la stăpânirea lumii şi să dea hotărârea judecătorească potrivit căreia Fiul Omului era demn să guverneze (Daniel 7:13, 14). Citim apoi că „a venit Cel Bătrân de Zile şi a fost dată judecata sfinţilor“, adică judecata celor consideraţi apţi să guverneze cu Fiul Omului (Daniel 7:22). În cele din urmă, „Tribunalul s-a aşezat“ şi a pronunţat o judecată nefavorabilă împotriva ultimei puteri mondiale. — Daniel 7:26, NW.a

¹² Prin urmare, faptul că Daniel  l-a văzut pe Dumnezeu ‘aşezându-se pe tron’ însemna că El a venit să judece. Mai înainte, David cântase astfel: „Tu [Iehova] mi-ai executat judecata şi cauza; Tu te-ai aşezat pe tron, judecând cu dreptate“ (Psalmul 9:4, 7, NW). Iar Ioel a scris următoarele: „Să se trezească popoarele şi să se suie în Valea lui Iosafat! Căci acolo [eu, Iehova] voi sta să judec toate popoarele“ (Ioel 3:12; compară cu Isaia 16:5). Atât Isus, cât şi Pavel au fost implicaţi în procese, unde un om s-a aşezat să audieze cazul şi să pronunţe judecata.b — Ioan 19:12–16; Faptele 23:3; 25:6.

Poziţia lui Isus

13, 14. a) Ce asigurare avea poporul lui Dumnezeu că Isus avea să devină Rege? b) Când s-a aşezat Isus pe tronul său, şi în ce sens a guvernat el din 33 e.n. încoace?

¹³ Iehova este atât Rege, cât şi Judecător. Dar Isus? Îngerul care i-a anunţat naşterea a spus: „DOMNUL Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David . . . şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“ (Luca 1:32, 33). Isus urma să fie moştenitorul veşnic al regalităţii lui David (2 Samuel 7:12–16). El avea să domnească din cer, deoarece David a spus: „DOMNUL [Iehova, NW] a zis Domnului meu [Isus]: «Stai la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale.» DOMNUL va întinde din Sion sceptrul puterii Tale, zicând: «Domneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi»“. — Psalmul 110:1–4.

¹⁴ Când aveau să se împlinească aceste cuvinte? Isus nu a domnit ca Rege cât timp a fost om (Ioan 18:33–37). În 33 e.n. el a murit, a fost înviat şi s-a înălţat la cer. Iată ce se spune în Evrei 10:12: „El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu“. Ce autoritate avea Isus? „[Dumnezeu] L-a pus să stea la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice autoritate . . . şi L-a dat să fie Cap peste toate lucrurile Bisericii“ (Efeseni 1:20–22). Deoarece Isus avea atunci autoritate regală peste creştini, Pavel a putut scrie că Iehova „ne-a eliberat de sub puterea [autoritatea, NW] întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului dragostei Lui“. — Coloseni 1:13; 3:1.

15, 16. a) De ce spunem noi că Isus nu a devenit Rege al Regatului lui Dumnezeu în 33 e.n.? b) Când a început Isus să guverneze în Regatul lui Dumnezeu?

¹⁵ Pe vremea aceea însă, Isus nu îndeplinea funcţiile de Rege şi Judecător peste naţiuni. El a fost aşezat lângă Dumnezeu, aşteptând să vină timpul ca să-şi îndeplinească funcţia de Rege al Regatului lui Dumnezeu. Pavel a scris despre el: „Căruia dintre îngeri i-a zis El vreodată: «Stai la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale»?“ — Evrei 1:13.

¹⁶ Martorii lui Iehova au publicat multe dovezi care atestă că perioada de aşteptare a lui Isus a expirat în 1914, când el a devenit conducătorul Regatului lui Dumnezeu în cerurile invizibile. Iată ce se spune în acest sens în Apocalipsa 11:15, 18: „Împărăţia [regatul, NW] lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor. Şi neamurile [naţiunile, NW] se umpluseră de mânie“. Într-adevăr, naţiunile şi-au exprimat mânia unele faţă de altele în timpul primului război mondial (Luca 21:24). Războaiele, cutremurele de pământ, epidemiile, penuriile de alimente şi alte lucruri asemănătoare pe care le-am văzut din 1914 încoace confirmă faptul că Isus guvernează acum în Regatul lui Dumnezeu şi că sfârşitul lumii este aproape. — Matei 24:3–14.

17. Ce idei principale am clarificat până acum?

¹⁷ Iar acum să facem o scurtă recapitulare: Se poate spune că Dumnezeu stă pe tron ca Rege, dar, într-un alt sens, el poate să se aşeze pe tronul său ca să judece. În 33 e.n., Isus s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, iar acum este Rege al Regatului. Dar, având în vedere că Isus domneşte acum ca Rege, slujeşte el oare şi ca Judecător? Şi de ce ar trebui să ne intereseze acest lucru, îndeosebi în acest timp?

18. Ce dovezi există că Isus va fi şi Judecător?

¹⁸ Iehova, care are dreptul să numească judecători, l-a ales pe Isus ca Judecător care corespunde normelor Sale. Isus a arătat aceasta când a vorbit despre oamenii care au devenit vii spiritualiceşte: „Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului“ (Ioan 5:22). Însă rolul de judecător al lui Isus depăşeşte acest fel de judecată, deoarece el este judecătorul celor vii şi al celor morţi (Faptele 10:42; 2 Timotei 4:1). Pavel a declarat cândva: „[Dumnezeu] a rânduit o zi în care va judeca după dreptate pământul locuit, prin Omul [Isus] pe care L-a rânduit şi despre care a dat tuturor o dovadă de netăgăduit prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi“. — Faptele 17:31; Psalmul 72:2–7.

19. De ce este corect să spunem despre Isus că se aşază ca Judecător?

¹⁹ Suntem deci îndreptăţiţi să tragem concluzia că Isus se aşează pe un tron glorios pentru rolul concret de Judecător? Da. Isus le-a zis apostolilor: „Atunci când va sta [se aşază, NW] Fiul Omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la reînnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi sta şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel“ (Matei 19:28). Deşi Isus este acum Rege al Regatului, din viitoarea sa activitate, menţionată în Matei 19:28, va face parte şi şederea pe un tron ca să judece în timpul Mileniului. În timpul acela el va judeca întreaga omenire, atât pe cei drepţi, cât şi pe cei nedrepţi (Faptele 24:15). Este util să ţinem minte acest lucru în timp ce ne îndreptăm atenţia spre una dintre parabolele lui Isus care se referă la timpul actual şi la viaţa noastră.

Ce conţine parabola?

20, 21. Ce au întrebat apostolii lui Isus cu privire la timpul nostru, şi ce întrebare se ridică?

²⁰ Cu puţin timp înainte ca Isus să moară, apostolii l-au întrebat: „Când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?“ (Matei 24:3). Isus a profeţit evenimente importante care vor avea loc pe pământ înainte de ‘a veni sfârşitul’. Cu puţin timp înainte de acest sfârşit, naţiunile îl vor „vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu mare slavă [glorie, NW]“. — Matei 24:14, 29, 30.

²¹ Dar ce se va întâmpla cu oamenii din acele naţiuni când Fiul omului va sosi în glorie? Răspunsul îl găsim în parabola despre oi şi capre, care începe cu următoarele cuvinte: „Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va sta pe scaunul de domnie al slavei Sale [se va aşeza pe tronul său glorios, NW]. Toate popoarele vor fi adunate înaintea Lui“. — Matei 25:31, 32.

22, 23. Ce anume arată că parabola despre oi şi capre nu a început să se împlinească din 1914?

²² Se referă această parabolă la momentul în care Isus, învestit cu putere regală, s-a aşezat pe tron în 1914, aşa cum am înţeles multă vreme? În Matei 25:34 se vorbeşte, într-adevăr, despre el ca Rege, deci parabola se aplică în mod logic de când Isus a devenit Rege în 1914. Dar ce judecată a făcut el la scurt timp după aceea? Nu a fost o judecată a ‘tuturor naţiunilor’, ci el şi-a îndreptat atenţia spre cei care pretindeau că alcătuiesc „casa lui Dumnezeu“ (1 Petru 4:17). Conform cu Maleahi 3:1–3, Isus, în calitate de mesager al lui Iehova, i-a inspectat din punct de vedere judecătoresc pe creştinii unşi care mai rămăseseră pe pământ. Era, de asemenea, momentul să se pronunţe sentinţa judecătorească asupra creştinătăţii, care pretindea în mod fals că este „casa lui Dumnezeu“ (Apocalipsa 17:1, 2; 18:4–8).c Însă nimic nu arată că în momentul acela, sau de atunci încoace, Isus s-a aşezat ca să-i judece pe oamenii tuturor naţiunilor pentru a-i clasa definitiv în oi sau capre.

²³ Dacă analizăm activitatea lui Isus din parabolă, observăm că, în final, el judecă toate naţiunile. Parabola nu arată că această judecată va continua pe parcursul unei perioade de mulţi ani, ca şi cum fiecare persoană care moare în timpul acestor ultime decenii ar fi judecată ca meritând moarte veşnică sau viaţă veşnică. Se pare că majoritatea celor care au murit în ultimele decenii au mers în mormântul comun al omenirii (Apocalipsa 6:8; 20:13). Parabola prezintă însă timpul când Isus îi va judeca pe oamenii ‘tuturor naţiunilor’ care vor fi atunci vii şi care se vor confrunta cu executarea sentinţei sale judecătoreşti.

24. Când se va împlini parabola despre oi şi capre?

²⁴ Cu alte cuvinte, parabola indică spre viitor, când Fiul omului va veni în gloria sa. El se va aşeza să judece oamenii care vor fi vii atunci. Judecata lui se va baza pe ceea ce au dovedit ei că sunt. Atunci se va vedea clar „deosebirea dintre cel drept şi cel rău“ (Maleahi 3:18). Pronunţarea propriu-zisă a judecăţii şi executarea ei vor avea loc într-un timp limitat. Isus va pronunţa hotărâri drepte, bazate pe ceea ce a devenit evident cu privire la fiecare om. — Vezi şi 2 Corinteni 5:10.

25. Ce arată textul din Matei 25:31 când spune că Fiul omului se aşază pe un tron glorios?

²⁵ Înseamnă deci că, potrivit textului din Matei 25:31, ‘aşezarea lui Isus pe tronul său glorios’ pentru a judeca se referă la un moment din viitor, când acest Rege puternic se va aşeza pentru a pronunţa şi executa judecata cu privire la naţiuni. Într-adevăr, scena judecăţii din Matei 25:31–33, 46, unde apare Isus, se aseamănă cu scena din Daniel, capitolul 7, unde Regele în exerciţiu — Cel Bătrân de Zile — s-a aşezat pentru a-şi îndeplini rolul de Judecător.

26. Ce explicaţie nouă a parabolei devine, astfel, evidentă?

²⁶ Înţelegerea parabolei despre oi şi capre în felul acesta arată că pronunţarea judecăţii asupra oilor şi caprelor este de domeniul viitorului. Ea va avea loc după ce va izbucni „necazul“ menţionat în Matei 24:29, 30 şi după ce Fiul omului ‘va veni în glorie’. (Compară cu Marcu 13:24–26, NW.) Apoi, când întregul sistem rău se va sfârşi, Isus va institui o instanţă şi va pronunţa şi executa judecata. — Ioan 5:30; 2 Tesaloniceni 1:7–10.

27. Ce ar trebui să dorim să cunoaştem despre ultima parabolă a lui Isus?

²⁷ Aceste lucruri ne clarifică înţelegerea cu privire la timpul împlinirii parabolei lui Isus, care arată când vor fi judecate oile şi caprele. Dar ce efect are parabola asupra noastră, a celor care predicăm cu zel vestea bună a Regatului (Matei 24:14)? Micşorează ea importanţa lucrării noastre sau ne sporeşte responsabilitatea? Să vedem în articolul următor cum ne afectează ea.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ În ce fel este Iehova atât Rege, cât şi Judecător?

◻ Care sunt cele două sensuri ale expresiei ‘a se aşeza pe tron’?

◻ Ce afirmam noi până acum privitor la timpul în care se împlineşte Matei 25:31, dar ce motive există pentru schimbarea acestei înţelegeri?

◻ Conform textului din Matei 25:31, când se aşază Fiul omului pe tronul său?

Ce viitor le este rezervat oilor şi caprelor?

„El îi va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre.“ — MATEI 25:32.

 1, 2. De ce ar trebui să ne intereseze parabola despre oi şi capre?

ISUS CRISTOS a fost, cu siguranţă, cel mai mare Învăţător de pe pământ (Ioan 7:46). Una dintre metodele sale de predare consta în folosirea parabolelor, sau ilustrărilor (Matei 13:34, 35). Acestea erau simple, dar eficiente în transmiterea unor adevăruri spirituale şi profetice profunde.

² În parabola despre oi şi capre, Isus a indicat spre un timp când el va exercita o funcţie specială: „Când va veni Fiul Omului în slava Sa . . . “ (Matei 25:31). Această ilustrare ar trebui să ne intereseze, deoarece cu ea îşi încheie Isus răspunsul la întrebarea: „Care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?“ (Matei 24:3). Dar ce semnifică ea pentru noi?

 3. Ce a zis Isus mai devreme în cuvântarea sa că va avea loc imediat după începerea necazului celui mare?

³ Isus a profeţit evenimente remarcabile care vor avea loc „îndată după“ izbucnirea necazului celui mare, evenimente pe care noi le aşteptăm. El a spus că atunci va apărea „semnul Fiului Omului“. Lucrul acesta va afecta profund „toate popoarele pământului“, care îl „vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu mare slavă“. Fiul omului va fi însoţit de „îngerii Săi“ (Matei 24:21, 29–31).a Dar ce se poate spune cu privire la parabola despre oi şi capre? Bibliile moderne o plasează în capitolul 25, dar ea face parte din răspunsul lui Isus, oferind detalii suplimentare cu privire la venirea sa în glorie şi concentrându-se asupra judecării de către el a ‘tuturor popoarelor’. — Matei 25:32.

Personajele simbolice din parabolă

 4. Ce se menţionează cu privire la Isus la începutul parabolei despre oi şi capre, şi cine mai intră în scenă?

⁴ Isus îşi începe parabola astfel: „Când va veni Fiul Omului“. Probabil ştiţi cine este „Fiul Omului“. Scriitorii Evangheliei au aplicat deseori această expresie la persoana lui Isus. Chiar şi Isus a făcut aceasta având, fără îndoială, în minte viziunea lui Daniel despre „Unul ca un Fiul al Omului“, care s-a apropiat de Cel Bătrân de Zile ca să primească „stăpânire, slavă şi împărăţie“ (Daniel 7:13, 14; Matei 26:63, 64; Marcu 14:61, 62). Deşi Isus este personajul principal al acestei parabole, el nu este singur. Mai devreme, în acest discurs, el a spus, conform textului din Matei 24:30, 31, că, atunci când Fiul omului ‘va veni cu putere şi cu mare slavă’, îngerii săi vor juca un rol esenţial. În mod asemănător, parabola despre oi şi capre prezintă îngeri alături de Isus atunci când el ‘se aşază pe tronul său glorios’ ca să judece (compară cu Matei 16:27). Dar dacă Judecătorul şi îngerii săi se află în cer, la fel stau lucrurile şi cu oamenii menţionaţi în parabolă?

 5. Cum îi putem identifica pe „fraţii“ lui Isus?

⁵ Aruncând o privire asupra parabolei, remarcăm trei grupuri pe care trebuie să le identificăm. Pe lângă oi şi capre, Fiul omului adaugă al treilea grup a cărui identitate este esenţială pentru identificarea oilor şi caprelor. Isus îi numeşte pe membrii acestui al treilea grup fraţii săi spirituali (Matei 25:40, 45). Ei trebuie să fie închinători adevăraţi, deoarece Isus a zis: „Oricine va face voia Tatălui Meu . . . , acela Îmi este frate, soră şi mamă“ (Matei 12:50; Ioan 20:17). Fiind şi mai la subiect, Pavel a scris despre creştinii care fac parte din ‘sămânţa lui Avraam’ şi care sunt fii ai lui Dumnezeu. El i-a numit pe aceştia „fraţi“ ai lui Isus ‘care au parte de chemarea cerească’. — Evrei 2:9–​3:1; Galateni 3:26, 29.

 6. Cine sunt fraţii „foarte neînsemnaţi“ ai lui Isus?

⁶ De ce i-a menţionat Isus pe cei „foarte neînsemnaţi“ fraţi ai săi? Aceste cuvinte sunt o repetare a ceea ce apostolii l-au auzit spunând mai devreme. Când a făcut o comparaţie între Ioan Botezătorul, care a murit înaintea lui Isus şi care avea deci speranţă pământească, şi cei care dobândesc viaţă cerească, Isus a zis: „Nu s-a ridicat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el“ (Matei 11:11). Poate că unii dintre cei care merg la cer au avut o poziţie proeminentă în congregaţie, la fel ca apostolii, iar alţii una mai puţin proeminentă, dar toţi sunt fraţi spirituali ai lui Isus (Luca 16:10; 1 Corinteni 15:9; Efeseni 3:8; Evrei 8:11). Deci, chiar dacă unii păreau neînsemnaţi pe pământ, ei erau fraţii săi şi trebuiau trataţi ca atare.

Cine sunt oile şi cine sunt caprele?

 7, 8. Ce a zis Isus despre oi, şi ce putem spune în concluzie cu privire la ele?

⁷ Iată ce citim cu privire la judecarea oilor: „[Isus] va zice celor de la dreapta Lui: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în închisoare şi aţi venit pe la Mine». Atunci cei drepţi Îi vor răspunde: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau, fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare şi am venit pe la Tine?» Şi răspunzând, Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut»“. — Matei 25:34–40.

⁸ Evident, oile judecate ca fiind demne de a sta la dreapta lui Isus într-o poziţie de onoare şi de favoare, reprezintă o clasă de oameni (Efeseni 1:20; Evrei 1:3). Ce au făcut aceştia şi când anume? Isus spune că ei i-au oferit cu amabilitate, respect şi generozitate hrană, băutură şi îmbrăcăminte, ajutându-l atunci când a fost bolnav sau în închisoare. Când oile spun că ele nu i-au făcut aceste lucruri lui Isus personal, el arată că ele i-au sprijinit pe fraţii săi spirituali — rămăşiţa creştinilor unşi —, astfel că, în acest sens, ele i-au făcut aceste lucruri lui.

 9. De ce parabola nu se aplică în timpul Mileniului?

⁹ Parabola nu se aplică în timpul Mileniului, deoarece, atunci, cei unşi nu vor fi oameni care să sufere de foame, sete, boli sau întemniţări. Mulţi dintre ei însă au suferit în felul acesta în timpul încheierii acestui sistem de lucruri. De când Satan a fost aruncat pe pământ, el a făcut din membrii rămăşiţei ţinta specială a furiei lui, aducând asupra lor batjocori, tortură şi moarte. — Apocalipsa 12:17.

10, 11. a) De ce nu este rezonabil să credem că oile îi includ pe toţi cei care fac un gest amabil faţă de fraţii lui Isus? b) Pe cine reprezintă în mod potrivit oile?

¹⁰ Dar spune oare Isus că oricine face un mic gest de amabilitate faţă de unul dintre fraţii săi, cum ar fi oferirea unei bucăţi de pâine sau a unui pahar de apă, este calificat să se numere printre aceste oi? Este adevărat că manifestarea unei astfel de amabilităţi poate reflecta bunăvoinţă, dar, în realitate, se pare că oilor din această parabolă li se pretinde mult mai mult. De pildă, Isus nu se referea câtuşi de puţin la atei sau clerici, care fac ocazional un act de amabilitate faţă de unul dintre fraţii săi. Dimpotrivă, Isus le-a numit de două ori pe oi „cei drepţi“ (Matei 25:37, 46). Astfel, oile trebuie să fie cei care, pe parcursul unei perioade de timp, au venit în ajutorul fraţilor lui Cristos, sprijinindu-i în mod activ şi care au exercitat credinţă, ajungând să dobândească o stare de dreptate înaintea lui Dumnezeu.

¹¹ De-a lungul secolelor, mulţi oameni, de pildă Avraam, s-au bucurat de o stare de dreptate (Iacov 2:21–23). Noe, Avraam şi alţi oameni fideli se numără printre „alte oi“ care vor moşteni viaţa în Paradis, sub domnia Regatului lui Dumnezeu. În ultimul timp, milioane de persoane au venit la închinarea adevărată în calitate de alte oi şi au devenit „o singură turmă“ cu cei unşi (Ioan 10:16; Apocalipsa 7:9). Aceste persoane cu speranţă pământească recunosc că fraţii lui Isus sunt ambasadorii Regatului, motiv pentru care i-au ajutat atât pe plan material, cât şi spiritual. Isus consideră că ceea ce fac alte oi pentru fraţii săi de pe pământ îi fac lui. Aceste alte oi care vor fi în viaţă când el va veni să judece naţiunile vor fi judecate ca fiind oi.

12. De ce s-ar putea ca oile să întrebe cum au manifestat ele amabilitate faţă de Isus?

¹² Dacă alte oi predică acum alături de cei unşi vestea bună şi îi ajută, de ce mai întreabă ele: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau, fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?“ (Matei 25:37). Din mai multe motive, probabil. Aceasta este o parabolă. Prin intermediul ei, Isus îşi manifestă profunda preocupare faţă de fraţii săi spirituali: el simte cu ei, suferă cu ei. Mai devreme, Isus spusese: „Cine vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Acela care M-a trimis pe Mine“ (Matei 10:40). În această ilustrare, Isus extinde sfera aplicării acestui principiu, arătând că ceea ce li se face fraţilor săi (bine sau rău) ajunge până la cer, ca şi cum i s-ar fi făcut lui în cer. De asemenea, Isus scoate aici în evidenţă normele lui Iehova privind modul de a judeca, făcând să se înţeleagă clar că judecata lui Dumnezeu, fie favorabilă, fie condamnatoare, este întemeiată şi justă. Scuza caprelor, „Păi, dacă te-am fi văzut pe tine“, nu este valabilă.

13. De ce s-ar putea ca persoanele asemănătoare caprelor să i se adreseze lui Isus cu termenul „Domn“?

¹³ Odată ce înţelegem când se pronunţă judecata menţionată în această parabolă, înţelegem mai bine cine sunt caprele. Împlinirea are loc atunci când „se va arăta în cer semnul Fiului Omului“, şi „atunci toate popoarele pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul Omului venind . . . cu putere şi cu mare slavă“ (Matei 24:29, 30). Supravieţuitorii necazului adus asupra Babilonului celui Mare care i-au tratat cu răutate pe fraţii Regelui s-ar putea să se adreseze acum în mod disperat judecătorului cu termenul „Domn“, în speranţa că îşi vor salva viaţa. — Matei 7:22, 23; compară cu Apocalipsa 6:15–17.

14. După ce criteriu va judeca Isus oile şi caprele?

¹⁴ Însă judecata lui Isus nu se va baza pe cererile disperate ale foştilor enoriaşi, atei sau ale altor persoane (2 Tesaloniceni 1:8). În schimb, judecătorul va examina starea inimii oamenilor şi ceea ce au făcut ei chiar şi „unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi [fraţi ai săi]“. Trebuie să recunoaştem că numărul creştinilor unşi care mai sunt pe pământ scade. Însă atât timp cât cei unşi, care alcătuiesc „sclavul fidel şi prevăzător“ (NW), continuă să furnizeze hrană spirituală şi îndrumare, viitoarele oi au ocazia de a-i face bine clasei sclavului, aşa cum au făcut şi membrii ‘marii mulţimi, din orice neam, din orice seminţie şi din orice popor’. — Apocalipsa 7:9, 14.

15. a) Cum au demonstrat mulţi că sunt asemenea caprelor? b) De ce trebuie să evităm să afirmăm despre cineva că este oaie sau capră?

¹⁵ Cum au fost trataţi fraţii lui Cristos şi milioanele de alte oi care sunt unite cu ei într-o singură turmă? Poate că mulţi oameni nu i-au atacat pe reprezentanţii lui Cristos, dar nici nu i-au tratat cu iubire pe membrii poporului său. Preferând lumea rea, cei asemănători caprelor resping mesajul Regatului, fie că îl aud direct, fie indirect (1 Ioan 2:15–17). Bineînţeles, la urma urmei Isus este cel numit să pronunţe judecata. Nu noi suntem cei care trebuie să stabilim cine este oaie şi cine este capră. — Marcu 2:8; Luca 5:22; Ioan 2:24, 25; Romani 14:10–12; 1 Corinteni 4:5.

Care este viitorul fiecărui grup?

16, 17. Ce viitor vor avea oile?

¹⁶ Isus a pronunţat judecata cu privire la oi: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii“. Ce invitaţie călduroasă: „Veniţi“! La ce să vină? La viaţă veşnică, aşa cum a spus el în concluzie: „Cei drepţi [vor merge] în viaţă veşnică“. — Matei 25:34, 46.

¹⁷ În parabola despre talanţi, Isus a arătat ce li se cerea celor care vor guverna cu el în cer, iar în această parabolă el arată ce se aşteaptă din partea supuşilor Regatului (Matei 25:14–23). În mod potrivit, datorită sprijinului neprecupeţit pe care li-l dau fraţilor lui Isus, oile moştenesc un loc în domeniul pământesc al Regatului său. Ele se vor bucura de viaţă pe un pământ paradiziac — o perspectivă pe care Dumnezeu le-a pregătit-o „de la întemeierea lumii“ oamenilor răscumpărabili. — Luca 11:50, 51.

18, 19. a) Ce judecată va pronunţa Isus în cazul caprelor? b) Cum putem fi siguri că acestea nu vor fi chinuite veşnic?

¹⁸ Cât de diferită este judecata executată asupra caprelor! „Apoi va zice celor de la stânga Lui: «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, pregătit Diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în închisoare şi n-aţi venit pe la Mine.» Atunci Îi vor răspunde şi ei: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare şi nu Ţi-am slujit?» Atunci El va răspunde şi le va zice: «Adevărat vă spun că, întrucât n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi, Mie nu Mi le-aţi făcut»“. — Matei 25:41–45.

¹⁹ Cercetătorii Bibliei ştiu că aceasta nu înseamnă că sufletele nemuritoare ale celor asemănători caprelor vor fi chinuite într-un foc veşnic. Nu, deoarece oamenii sunt suflete; ei nu posedă suflete nemuritoare (Geneza 2:7; Eclesiastul 9:5, 10; Ezechiel 18:4). Când condamnă caprele la „focul cel veşnic“, Judecătorul se referă la o distrugere lipsită de orice speranţă de viitor, aceasta însemnând şi sfârşitul definitiv al Diavolului şi al demonilor lui (Apocalipsa 20:10, 14). Aşadar, Judecătorul numit de Iehova pronunţă două judecăţi opuse: El le spune oilor: „Veniţi!“, iar caprelor: „Duceţi-vă de la Mine . . .!“ Oile vor moşteni ‘viaţa veşnică’, iar caprele, ‘pedeapsa veşnică’. — Matei 25:46.b

Ce înseamnă aceasta pentru noi?

20, 21. a) Ce lucrare importantă au de îndeplinit creştinii? b) Ce separare are loc acum? c) În ce situaţie se vor afla oamenii când va începe împlinirea parabolei despre oi şi capre?

²⁰ Cei patru apostoli care au auzit răspunsul lui Isus cu privire la semnul prezenţei sale şi al încheierii sistemului aveau multe lucruri la care să mediteze. Ei trebuiau să rămână treji şi să vegheze (Matei 24:42). Ei trebuiau, de asemenea, să efectueze lucrarea de mărturie menţionată în Marcu 13:10. Azi Martorii lui Iehova efectuează în mod energic această lucrare.

²¹ Dar ce înseamnă pentru noi această nouă înţelegere a parabolei despre oi şi capre? Ei bine, oamenii iau deja poziţie de o parte sau de alta. Unii se află pe ‘calea cea lată care duce la pieire’, în timp ce alţii se străduiesc să se menţină pe ‘calea îngustă care duce la viaţă’ (Matei 7:13, 14). Dar timpul când Isus va pronunţa judecata finală asupra oilor şi caprelor din parabolă este încă de domeniul viitorului. Când Fiul omului va veni în calitate de Judecător, el va constata că mulţi creştini adevăraţi — de fapt „o mare mulţime“ de oi dedicate — întrunesc cerinţele pentru a supravieţui părţii finale a ‘necazului celui mare’ şi pentru a intra în lumea nouă. Această perspectivă trebuie să fie acum o sursă de bucurie (Apocalipsa 7:9, 14). Pe de altă parte, un număr foarte mare de oameni din „orice neam“ vor fi dovedit că sunt asemenea unor capre încăpăţânate. Ei „vor merge în pedeapsă [tăiere, NW] veşnică“. Ce uşurare pentru pământ!

22, 23. Întrucât împlinirea parabolei este încă de domeniul viitorului, de ce este de importanţă vitală lucrarea noastră de predicare din prezent?

²² Deşi judecata prezentată în parabolă va avea loc în viitorul apropiat, chiar acum se întâmplă ceva de importanţă vitală. În calitate de creştini, noi suntem angajaţi într-o lucrare salvatoare de vieţi care constă în proclamarea unui mesaj care face o separare între oameni (Matei 10:32–39). Iată ce a scris Pavel: „Fiindcă «oricine va chema Numele DOMNULUI [numele lui Iehova, NW] va fi mântuit». Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără cineva care să predice?“ (Romani 10:13, 14). Ministerul nostru public îi informează pe oamenii din peste 230 de ţări cu privire la numele lui Dumnezeu şi la mesajul său de salvare. Fraţii unşi ai lui Cristos se află încă în fruntea acestei lucrări. Aproximativ cinci milioane de alte oi lucrează acum alături de ei. Şi oameni de pe tot globul reacţionează favorabil la mesajul proclamat de fraţii lui Isus.

²³ Mulţi iau cunoştinţă de mesajul nostru în timp ce predicăm din casă în casă sau în mod informal. Alţii poate că aud de Martorii lui Iehova şi de ceea ce reprezentăm noi, în diverse moduri necunoscute nouă. Când va sosi momentul judecăţii, în ce măsură va lua Isus în consideraţie responsabilitatea colectivă sau meritul familiei? Nu ştim şi nu are rost să facem speculaţii (compară cu 1 Corinteni 7:14). În prezent, mulţi oameni îi ignoră în mod intenţionat pe membrii poporului lui Dumnezeu, îi batjocoresc sau participă la persecutarea lor făţişă. Aşadar, acesta este un timp de importanţă crucială; astfel de oameni pot deveni persoane, care, conform judecăţii lui Isus, vor fi capre. — Matei 10:22; Ioan 15:20; 16:2, 3; Romani 2:5, 6.

24. a) De ce este important ca oamenii să reacţioneze favorabil la predicarea noastră? b) Ce atitudine v-a ajutat acest studiu să aveţi faţă de minister?

²⁴ Din fericire însă, mulţi reacţionează favorabil, studiază Cuvântul lui Dumnezeu şi devin Martori ai lui Iehova. Unii care în prezent par a fi asemenea caprelor poate că se vor schimba şi vor deveni asemenea oilor. Important este că cei care reacţionează pozitiv şi îi sprijină în mod activ pe membrii rămăşiţei fraţilor lui Cristos furnizează astfel, în prezent, motive pentru a fi plasaţi la dreapta lui Isus când, în viitorul apropiat, el se va aşeza pe tron ca să judece. Aceştia sunt şi vor continua să fie binecuvântaţi. Astfel, această parabolă ar trebui să ne îndemne la o activitate şi mai zeloasă în ministerul creştin. Până nu este prea târziu, dorim să facem tot ce putem ca să proclamăm vestea bună a Regatului şi, în felul acesta, să le dăm altora ocazia să reacţioneze pozitiv. Apoi este de competenţa lui Isus să pronunţe o judecată condamnatoare sau favorabilă. — Matei 25:46.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Ce corespondenţe existente între Matei 24:29–31 şi Matei 25:31–33 arată că parabola despre oi şi capre se aplică în viitor, şi când anume?

◻ Cine sunt fraţii „foarte neînsemnaţi“ ai lui Isus?

◻ Cum ne ajută felul în care foloseşte Isus expresia „cei drepţi“ să aflăm pe cine îi reprezintă aceştia şi pe cine nu îi reprezintă?

◻ Deşi parabola se va împlini în viitor, de ce este predicarea noastră importantă şi urgentă acum?

[Chenarul/Fotografia de la pagina 24]

OBSERVAŢI ACESTE CORESPONDENŢE

Matei 24:29–31   Matei 25:31–33

Îngerii sunt prezenţi cu el. Îngerii sosesc cu el.

[Provenienţa fotografiei]

Garo Nalbandian