Cine a fost Teofil din Antiohia?
„TU MĂ numeşti creştin, ca şi cum faptul de a purta acest nume ar fi un blestem; în ce mă priveşte, eu mărturisesc că sunt creştin şi port acest nume ca să fiu iubit de Dumnezeu, sperând să-i fiu util lui Dumnezeu.“
Aşa îşi începe Teofil lucrarea intitulată Teofil către Autolicus, formată din trei părţi. Acesta constituie începutul apărării sale împotriva apostaziei din secolul al II-lea. Teofil se identifică în mod clar drept un continuator al lui Cristos. El pare hotărât să se comporte în aşa fel, încât să devină „iubit de Dumnezeu“, în armonie cu semnificaţia numelui său în limba greacă. Dar cine a fost Teofil? Când a trăit el? Şi ce a realizat el?
Viaţa personală
Despre viaţa personală a lui Teofil se cunosc puţine lucruri. El a fost crescut de părinţi necreştini. Mai târziu, Teofil s-a convertit la creştinism, dar numai după ce a studiat cu atenţie Scripturile. El a devenit episcopul congregaţiei din Antiohia Siriană, localitate din Turcia cunoscută astăzi ca Antakya.
În armonie cu porunca lui Isus, creştinii din primul secol au predicat populaţiei din Antiohia. Luca a consemnat succesul pe care l-au avut, spunând: „Mâna Domnului era cu ei şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul“ (Faptele 11:20, 21). Sub îndrumarea divină, continuatorii lui Isus Cristos au devenit cunoscuţi drept creştini. Acest apelativ li s-a dat pentru prima dată în Antiohia Siriană (Faptele 11:26). În secolul I e.n., apostolul Pavel a făcut o călătorie în Antiohia Siriană, care a devenit centrul activităţii sale. Barnaba şi Pavel, însoţiţi de Ioan Marcu, s-au îmbarcat pentru primul lor turneu misionar din Antiohia.
Primii creştini din Antiohia trebuie să fi fost foarte încurajaţi de vizitele apostolilor în oraşul lor. În parte, reacţia lor însufleţită la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu s-a datorat, fără îndoială, vizitelor edificatoare ale reprezentanţilor corpului de guvernare din secolul I (Faptele 11:22, 23). Cât de încurajator trebuie să fi fost pentru ei să vadă atât de mulţi locuitori din Antiohia dedicându-şi viaţa lui Iehova Dumnezeu! Însă Teofil a trăit în Antiohia după mai bine de 100 de ani de la acea dată.
Istoricul Eusebiu a declarat că Teofil a fost al şaselea episcop al Antiohiei, calculând din timpul apostolilor lui Cristos. Teofil a redactat un număr considerabil de dezbateri orale şi de lucrări de combatere a ereziei. El se numără printre cei aproximativ 12 apologeţi creştini din timpul său.
O privire asupra scrierilor sale
Răspunzând la polemica precedentă, Teofil îi scrie păgânului Autolicus cu aceste cuvinte introductive: „O limbă fluentă şi un stil elegant le procură oamenilor deplorabili, a căror minte a fost coruptă, o plăcere şi un gen de laudă în care se delectează vanitatea“. Teofil explică: „Cel care iubeşte adevărul nu acordă atenţie cuvântărilor ornamentate, ci examinează sensul real al cuvântării . . . Tu m-ai asaltat cu cuvinte goale, lăudându-ţi dumnezeii de lemn şi de piatră, lucraţi cu ciocanul sau turnaţi, sculptaţi sau gravaţi, care nici nu văd, nici nu aud, pentru că sunt idoli, lucrarea mâinilor omului“. — Compară cu Psalmul 115:4–8.
Teofil demască înşelăciunea idolatriei. În stilul său caracteristic, el se străduieşte să prezinte cu elocvenţă, deşi într-un mod pleonastic, natura reală a adevăratului Dumnezeu. El declară: „Înfăţişarea lui Dumnezeu este inefabilă, indescriptibilă şi nu se poate vedea cu ochii carnali. Întrucât, în glorie, El este incomprehensibil, în măreţie, de nepătruns, în înălţime, inimaginabil, în putere, incomparabil, în înţelepciune, fără rival, în bunătate, inimitabil, în bunăvoinţă, inexprimabil“.
Continuând să-l descrie pe Dumnezeu, Teofil spune: „Dar El este Domn deoarece guvernează peste univers; Tată, deoarece este înaintea tuturor lucrurilor; Făuritor şi Modelator, deoarece este creatorul şi făuritorul universului; Cel Preaînalt, deoarece se află deasupra tuturor; şi Atotputernic, deoarece El însuşi îi conduce şi îi cuprinde pe toţi“.
Apoi, concentrându-se asupra unor realizări concrete ale lui Dumnezeu, Teofil continuă într-o manieră tipică stilului său meticulos şi întrucâtva repetitiv, spunând: „Întrucât cerurile sunt lucrarea Sa, pământul este creaţia Sa, marea este lucrarea mâinii Sale; omul este produsul şi imaginea Sa; soarele, luna şi stelele sunt elementele Sale, făcute pentru semne şi anotimpuri şi zile şi ani, ca ele să-i servească omului şi să-i fie sclave; şi Dumnezeu a făcut toate lucrurile din lucruri care nu erau în lucruri care sunt, pentru ca prin lucrările Sale să poată fi cunoscută şi înţeleasă măreţia Sa“.
Un alt exemplu al atacului lui Teofil împotriva dumnezeilor falşi din timpul său se observă din următoarele cuvinte adresate lui Autolicus: „Cei în al căror nume spui că te închini sunt numele unor morţi. . . . Şi ce fel de oameni au fost ei? Nu a fost Saturn un canibal, care şi-a ucis şi şi-a devorat propriii copii? Şi dacă vorbeşti de fiul său, Jupiter, . . . cum a fost alăptat de o capră . . . Şi celelalte fapte ale lui, incestul şi adulterul şi lascivitatea lui“.
Lărgindu-şi obiectivul, Teofil îşi întăreşte poziţia împotriva idolatriei păgâne. El scrie: „Trebuie să mai amintesc şi de mulţimea de animale la care se închinau egiptenii, atât reptile, cât şi vite, animale sălbatice, păsări şi peşti . . . Grecii şi celelalte naţiuni se închină la pietre şi la lemne, precum şi la alte genuri de materiale“. „Dar Dumnezeului celui viu şi adevărat, lui Dumnezeu, eu mă închin“, declară Teofil. — Compară cu 2 Samuel 22:47; Faptele 14:15; Romani 1:22, 23.
O mărturie preţioasă
Mustrările şi îndemnurile din cele trei părţi ale lucrării prin care Teofil îl combate pe Autolicus înglobează multe aspecte şi detalii. Teofil a scris şi alte lucrări, împotriva lui Hermogene şi Marcion. El a redactat şi cărţi de instruire şi de edificare, făcând comentarii pe marginea Evangheliilor. Însă nu s-a păstrat decât un singur manuscris, care conţine cele trei cărţi adresate lui Autolicus.
Prima carte este o apologie către Autolicus în apărarea religiei creştine. A doua carte către Autolicus se pronunţă împotriva religiei păgâne populare, a speculaţiilor, a filozofilor şi poeţilor ei. În cea de-a treia carte a lui Teofil se pune în contrast literatura păgână cu Scripturile.
Din cuvintele de început ale celei de-a treia cărţi a lui Teofil se înţelege că Autolicus era încă de părere că Cuvântul adevărului este doar o poveste. Teofil îl critică pe Autolicus, afirmând: „Tu îi accepţi pe proşti cu bucurie. Altfel, oamenii fără judecată nu te-ar fi putut convinge cu cuvinte goale şi să dai crezare zvonului care circulă“.
Ce era acel ‘zvon care circula’? Teofil dezvăluie sursa. Calomniatorii „cu buze blasfematoare ne acuză în mod fals pe [noi], care suntem închinători ai lui Dumnezeu şi ne numim creştini, susţinând că soţiile noastre sunt folosite în comun şi pentru scopuri promiscue; ba chiar că noi comitem incest cu propriile noastre surori şi, cea mai mare blasfemie şi barbarie dintre toate, că mâncăm carne de om“. Teofil s-a străduit să combată această opinie păgână extrem de neadevărată referitoare la cei din secolul al doilea care se declarau creştini. El s-a folosit de lumina adevărului conţinut în Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. — Matei 5:11, 12.
Frecvenţa cu care Teofil foloseşte şi face referire la textele din Scripturile ebraice şi din cele greceşti arată că era bine familiarizat cu Cuvântul lui Dumnezeu. El a fost printre primii comentatori ai Evangheliilor. Mulţimea referinţelor făcute de Teofil la Scripturi furnizează o bogăţie de informaţii cu privire la gândirea predominantă din timpul său. El şi-a folosit cunoştinţele despre scrierile inspirate pentru a arăta imensa lor superioritate faţă de filozofia păgână.
Modul de aranjare a materialului lui Teofil, tonul său didactic şi stilul său repetitiv lasă oarecum de dorit pentru unii. În prezent nu putem spune în ce măsură au fost afectate concepţiile sale de prezisa apostazie (2 Tesaloniceni 2:3–12). Cu toate acestea, este evident că până la moartea sa, survenită în jurul anului 182 î.e.n., Teofil devenise un apologet neobosit, ale cărui scrieri prezintă interes pentru creştinii adevăraţi din epoca modernă.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 30]
Teofil a respins cu îndrăzneală argumentele lui Autolicus.
[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 28]
Ilustraţiile de la paginile 28 şi 30 sunt reproduse după Illustrirte Pracht — Bibel/Heilige Schrift des Alten und Neuen Testaments, nach der deutschen Uebersetzung D. Martin Luther’s.