DE CE ESTE BIBLIA DIFERITĂ? Este bine cunoscut faptul că prezicerile făcute de oracolele din vechime erau ambigue şi nesigure. Acelaşi lucru se poate spune şi despre horoscoapele din prezent. Viitorologia, ştiinţa care se ocupă cu prezicerea viitorului, se bazează pe tendinţele curente şi rareori încearcă să prezică evenimente concrete cu sute de ani înainte. În schimb, profeţiile Bibliei sunt detaliate şi se împlinesc întotdeauna, chiar dacă spun „din timpuri străvechi lucrurile care n-au fost încă făcute“ (Isaia 46:10).

EXEMPLU: În secolul al VI-lea î.e.n., profetul Daniel a avut o viziune care prezicea înfrângerea rapidă a Medo-Persiei de către Grecia. De asemenea, ea prezicea că, îndată ce regele victorios al Greciei avea ‘să devină puternic’, domnia sa urma să se sfârşească. Cine avea să-l înlocuiască? Daniel a scris: „Din naţiunea lui se vor ridica patru regate, dar nu cu puterea lui“ (Daniel 8:5–8, 20–22).

CE SPUN ISTORICII: După mai bine de 200 de ani de la consemnarea acestei profeţii, Alexandru cel Mare a devenit regele Greciei. Pe parcursul a zece ani, Alexandru a înfrânt Imperiul Medo-Persan şi a extins Imperiul Grec până la fluviul Indus (aflat pe teritoriul de astăzi al Pakistanului). Dar el a murit pe neaşteptate la vârsta de 32 de ani. Apoi, după o bătălie ce a avut loc în apropierea oraşului Ipsos (Asia Mică), imperiul său s-a destrămat. Cei patru generali care au câştigat bătălia au împărţit în cele din urmă Imperiul Grec între ei. Totuşi, niciunul n-a ajuns să aibă puterea pe care o avusese Alexandru.

CE CREDEŢI? Mai există vreo carte ale cărei profeţii s-au împlinit întotdeauna? Nu-i aşa că Biblia este unică?

DE CE ESTE BIBLIA DIFERITĂ? Cărţile antice menţionează adesea idei greşite şi periculoase, care au fost infirmate de ştiinţa modernă. Chiar şi în prezent, manualele trebuie actualizate pentru a fi în armonie cu noile descoperiri. Însă Biblia afirmă că autorul ei este însuşi Creatorul şi spune despre Cuvântul Său că „dăinuie pentru totdeauna“ (1 Petru 1:25).

EXEMPLU: Legea mozaică le poruncea israeliţilor să-şi îngroape excrementele „în afara taberei“ (Deuteronomul 23:12, 13). Dacă atingeau cadavrul unui om sau al unui animal, israeliţii trebuiau să se spele (Leviticul 11:27, 28; Numerele 19:14–16). Leproşii erau ţinuţi în carantină până când, în urma unei examinări atente, se confirma că nu mai erau contagioşi (Leviticul 13:1–8).

CE DEZVĂLUIE MEDICINA MODERNĂ: Îndepărtarea corectă a materiilor fecale, spălatul pe mâini şi carantina sunt şi în prezent modalităţi eficiente de prevenire a bolilor. Iată recomandarea pe care le-o dau Centrele Americane pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) oamenilor care locuiesc în zone unde nu există toalete sau alte sisteme de canalizare: „Defecaţi într-un loc aflat la cel puţin 30 de metri de orice sursă de apă şi îngropaţi materiile fecale“. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, când excrementele sunt îndepărtate în mod corespunzător, incidenţa bolilor diareice scade cu 36 la sută. În urmă cu aproape 200 de ani, medicii au constatat că au infectat mulţi pacienţi când nu s-au spălat pe mâini după ce au atins cadavre. CDC consideră că şi în prezent spălatul pe mâini este „cea mai eficientă modalitate de a preveni transmiterea bolilor“. Dar ce se poate spune despre punerea în carantină a leproşilor sau a altor bolnavi? Recent, într-o revistă medicală se spunea: „În primele faze ale unei epidemii, se pare că izolarea şi carantina sunt singurele măsuri eficiente de control a răspândirii bolilor infecţioase“ (Saudi Medical Journal).

CE CREDEŢI? Ce altă carte religioasă antică este în armonie cu ştiinţa modernă? Nu-i aşa că Biblia este unică?

DE CE ESTE BIBLIA DIFERITĂ? Multe consemnări antice se contrazic între ele, chiar dacă au fost scrise în aceeaşi perioadă. Cărţile scrise de autori diferiţi, în locuri diferite şi în perioade diferite rareori se armonizează între ele. Însă Biblia afirmă că toate cele 66 de cărţi ale ei au un singur Autor, prezentând astfel un mesaj unitar şi armonios (2 Timotei 3:16).

EXEMPLU: Moise, un păstor din secolul al XVI-lea î.e.n., a scris în prima carte a Bibliei că o „sămânţă“ avea să vină pentru a salva omenirea. Această carte a mai prezis că sămânţa urma să fie un descendent al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacob (Geneza 3:15; 22:17, 18; 26:24; 28:14). După aproximativ 500 de ani, profetul Natan a dezvăluit că sămânţa avea să vină pe linia regală a lui David (2 Samuel 7:12). Apoi, după încă o mie de ani, apostolul Pavel a explicat că sămânţa urma să fie alcătuită din Isus şi un grup de continuatori aleşi ai săi (Romani 1:1–4; Galateni 3:16, 29). În cele din urmă, spre sfârşitul secolului I e.n., ultima carte a Bibliei a profeţit că membrii seminţei aveau să depună mărturie despre Isus, aveau să fie ridicaţi la cer şi aveau să domnească împreună cu Isus 1 000 de ani. Această sămânţă îl va distruge pe Diavol şi va salva omenirea (Revelaţia 12:17; 20:6–10).

CE SPUN BIBLIŞTII: După o examinare atentă a celor 66 de cărţi ale Bibliei, teologul Louis Gaussen a scris că a fost foarte surprins de „unitatea impresionantă a acestei cărţi, scrise de-a lungul a 15 secole de atât de mulţi autori, . . . care au urmărit totuşi unul şi acelaşi obiectiv şi care, chiar dacă nu l-au înţeles pe deplin, au avut mereu în vedere acelaşi scop măreţ: istoria salvării omenirii prin intermediul Fiului lui Dumnezeu“ (Théopneustie ou Inspiration Plénière des Saintes Écritures).

CE CREDEŢI? V-aţi aştepta ca o carte scrisă de-a lungul a peste 1 500 de ani, de aproximativ 40 de bărbaţi să fie caracterizată de o armonie absolută? Nu-i aşa că Biblia este unică?