Referințe din Caietul pentru întrunirea „Viața creștină și predicarea”
2-8 APRILIE
COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU MATEI 26
„Paștele și Comemorarea – Asemănări și deosebiri”
(Matei 26:17-20) „În prima zi a Turtelor Nedospite, discipolii au venit la Isus, zicând: «Unde vrei să-ți pregătim să mănânci paștele?». 18 El a zis: «Duceți-vă în oraș la cutare om și spuneți-i: „Învățătorul zice: «Timpul meu fixat este aproape; voi ține Paștele cu discipolii mei în casa ta»”». 19 Discipolii au făcut așa cum le-a poruncit Isus și au pregătit totul pentru Paște. 20 Când s-a înserat, el s-a întins la masă cu cei doisprezece discipoli.”
nwtsty-E materiale vizuale
Masa de Paște
La masa de Paște se consumau: miel fript (niciun os al animalului nu trebuia zdrobit) (1), turte nedospite (2) și ierburi amare (3). (Ex 12:5, 8; Nu 9:11) După cât se pare, ierburile amare – care potrivit cu Mișna puteau fi lăptuca, cicoarea, cresonul, andivele sau păpădia – le reaminteau israeliților de sclavia lor în Egipt, care le-a adus multă amărăciune. Isus a folosit pâinea nedospită ca simbol al corpului său uman perfect. (Mt 26:26) Iar apostolul Pavel l-a numit pe Isus „paștele nostru”. (1Co 5:7) În secolul I, se servea și vin (4) la masa de Paște. Isus a folosit vinul ca simbol al sângelui său, care avea să fie vărsat, adică oferit ca jertfă. (Mt 26:27, 28)
(Matei 26:26) „În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit o binecuvântare, a frânt-o și le-a dat-o discipolilor, zicând: «Luați, mâncați! Aceasta reprezintă corpul meu».”
nwtsty-E notă de studiu pt. Mt 26:26
reprezintă: Termenul grecesc estín (care înseamnă literalmente „este”) e folosit aici cu sensul de „înseamnă, simbolizează, semnifică”. Pentru apostoli, acest sens era clar, având în vedere că, în acea ocazie, corpul perfect al lui Isus se afla acolo, înaintea ochilor lor, precum și pâinea nedospită pe care urmau să o mănânce. Prin urmare, pâinea nu putea fi corpul literal al lui Isus. Este demn de remarcat că același termen grecesc apare și în Mt 12:7, iar, în multe traduceri ale Bibliei, este redat prin „reprezintă”.
(Matei 26:27, 28) „Apoi a luat și un pahar și, aducând mulțumiri, li l-a dat, zicând: «Beți toți din el, 28 căci acesta reprezintă „sângele legământului”, sângele meu, care trebuie să fie vărsat în folosul multora pentru iertarea păcatelor».”
nwtsty-E notă de studiu pt. Mt 26:28
sângele legământului: Noul legământ, dintre Iehova și creștinii unși, a fost validat de jertfa lui Isus. (Ev 8:10) Aici, Isus folosește aceeași expresie pe care a folosit-o și Moise când a acționat ca mediator și a încheiat legământul Legii cu Israelul la muntele Sinai. (Ex 24:8; Ev 9:19-21) Așa cum sângele taurilor și al țapilor a validat legământul Legii dintre Dumnezeu și națiunea Israel, tot așa sângele lui Isus a validat noul legământ pe care Iehova avea să-l încheie cu Israelul spiritual. Acel legământ a intrat în vigoare la Penticosta din anul 33 e.n. (Ev 9:14, 15)
Să căutăm nestemate spirituale
(Matei 26:17) „În prima zi a Turtelor Nedospite, discipolii au venit la Isus, zicând: «Unde vrei să-ți pregătim să mănânci paștele?».”
nwtsty-E notă de studiu pt. Mt 26:17
În prima zi a Turtelor Nedospite: Sărbătoarea Turtelor Nedospite începea pe 15 nisan, ziua următoare Paștelui (14 nisan), și dura șapte zile. (Vezi sgd, secțiunea 19.) Pe timpul lui Isus însă, Paștele devenise atât de strâns legat de această sărbătoare, încât expresia „Sărbătoarea Turtelor Nedospite” era folosită, uneori, cu privire la toate cele opt zile, inclusiv 14 nisan. (Lu 22:1) În acest context, construcția „în prima zi” ar putea fi redată „în ziua precedentă”. (Compară cu Ioa 1:15, 30, unde cuvântul grecesc redat prin „prima” [prṓtos] este tradus prin „înainte” într-o construcție similară, și anume „exista înainte [prṓtos] de mine”.) Așadar, originalul grecesc, dar și obiceiul evreiesc lasă să se înțeleagă că discipolii i-ar fi adresat lui Isus această întrebare pe 13 nisan. Pe parcursul zilei de 13 nisan, discipolii au făcut pregătiri pentru Paște, care era celebrat „după lăsarea serii”, la începutul zilei de 14 nisan. (Mr 14:16, 17)
(Matei 26:39) „Și, ducându-se puțin mai departe, a căzut cu fața la pământ, s-a rugat și a zis: «Tată, dacă este cu putință, să treacă de la mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau eu, ci cum vrei tu».”
nwtsty-E notă de studiu pt. Mt 26:39
să treacă . . . paharul acesta: În Biblie, „paharul” reprezintă adesea voința lui Dumnezeu referitoare la cineva. Fără îndoială, pe Isus l-a îngrijorat faptul că prin moartea sa – ca acuzat de blasfemie și de sedițiune – ar fi adus oprobriu asupra lui Dumnezeu, motiv pentru care s-a și rugat ca acest „pahar” să treacă de la el.
9-15 APRILIE
COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU MATEI 27, 28
„Duceți-vă și faceți discipoli – De ce, unde și cum?”
(Matei 28:19) „Duceți-vă deci și faceți discipoli din oamenii tuturor națiunilor, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al spiritului sfânt.”
nwtsty-E note de studiu pt. Mt 28:19
faceți discipoli: Termenul grecesc mathēteúō poate fi redat prin „a învăța”, care are sensul de a face ucenici sau discipoli. (Compară cu Mt 13:52, unde termenul este redat prin „instruit”.) Verbele „botezându-i” și „învățându-i” arată ce presupune porunca de „a face discipoli”.
oamenii tuturor națiunilor: O traducere literală este „toate națiunile”, însă contextul arată că acest cuvânt se referă la oameni din toate națiunile, întrucât, în greacă, pronumele „i” din redarea botezându-i este de genul masculin și se referă la oameni, nu la „națiuni”, care este de genul neutru în greacă. Porunca de a merge la „oamenii tuturor națiunilor” era nouă. Scripturile arată că, înainte de serviciul lui Isus, neevreii erau bine-veniți în Israel dacă ei veneau pentru a-i sluji lui Iehova. (1Re 8:41-43) Prin această poruncă însă, Isus le încredințează discipolilor săi misiunea de a extinde lucrarea de predicare la oameni care nu sunt evrei naturali, subliniind astfel caracterul internațional al lucrării creștine de facere de discipoli. (Mt 10:1, 5-7; Re 7:9)
(Matei 28:20) „învățându-i să respecte tot ce v-am poruncit. Și iată că eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului.”
nwtsty-E notă de studiu pt. Mt 28:20
învățându-i: Termenul grecesc redat prin „a învăța” presupune instruire, explicare, folosirea de argumente care conving și aducerea de dovezi. (Vezi notele de studiu pt. Mt 3:1; 4:23.) Faptul de a-i învăța să respecte tot ce a poruncit Isus avea să fie un proces continuu, care urma să includă transmiterea învățăturilor sale, aplicarea învățăturilor sale și urmarea exemplului său. (Ioa 13:17; Ef 4:21; 1Pe 2:21)
Să căutăm nestemate spirituale
(Matei 27:51) „Și iată că perdeaua sanctuarului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat și stâncile s-au despicat.”
nwtsty-E note de studiu pt. Mt 27:51
perdeaua: Această draperie frumos ornamentată despărțea Sfânta de Sfânta Sfintelor, aflate în templu. Potrivit tradiției iudaice, această perdea grea avea aproximativ 18 m lungime, 9 m lățime și 7,4 cm grosime. Ruperea în două a perdelei a constituit o manifestare a mâniei lui Iehova împotriva celor care l-au omorât pe Fiul său, dar semnifica și faptul că intrarea în cer era, din acel moment, posibilă. (Ev 10:19, 20)
sanctuarului: În acest context, cuvântul grecesc naós face referire la clădirea centrală a templului cu compartimentele acesteia, Sfânta și Sfânta Sfintelor.
(Matei 28:7) „Apoi duceți-vă repede și spuneți-le discipolilor săi că a fost sculat din morți. Și iată că el merge înaintea voastră în Galileea. Acolo îl veți vedea. Iată că v-am spus!”
nwtsty-E notă de studiu pt. Mt 28:7
spuneți-le discipolilor săi că a fost sculat: Aceste femei sunt atât primii discipoli cărora le-a fost anunțată învierea lui Isus, cât și cei cărora li s-a spus să le comunice vestea celorlalți discipoli. (Mt 28:2, 5, 7) Potrivit tradiției evreiești nebiblice, mărturia unei femei nu era acceptată la tribunal. În contrast cu acest punct de vedere, îngerul lui Iehova le onorează pe femei încredințându-le această sarcină îmbucurătoare.
16-22 APRILIE
COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU MARCU 1, 2
„Păcatele îți sunt iertate”
(Marcu 2:6-12) „Acolo se aflau niște scribi, care stăteau și se gândeau în inimile lor: «De ce vorbește omul acesta așa? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele, în afară de unul singur, Dumnezeu?» Dar Isus, dându-și imediat seama în spiritul său că gândeau astfel în sinea lor, le-a zis: «De ce gândiți aceste lucruri în inimile voastre? Ce este mai ușor: Să-i zici paraliticului: „Păcatele îți sunt iertate” sau să zici: „Ridică-te, ia-ți targa și umblă”? Dar, ca să știți că Fiul omului are autoritate să ierte păcatele pe pământ», . . . i-a spus paraliticului: «Îți zic: Ridică-te, ia-ți targa și du-te acasă». Atunci el s-a ridicat și imediat și-a luat targa și a ieșit în fața tuturor, astfel că toți erau uluiți și-l glorificau pe Dumnezeu, zicând: «Niciodată n-am mai văzut așa ceva».”
nwtsty-E notă de studiu pt. Mr 2:9
Ce este mai ușor: Unei persoane îi era ușor să spună că putea ierta păcatele, din moment ce nu era necesară nicio dovadă vizibilă care să-i susțină pretenția. Dar cuvintele Ridică-te . . . și umblă trebuiau susținute printr-un miracol, astfel încât toți să poată vedea cu claritate că lui Isus îi fusese dată autoritatea de a ierta păcatele. Această relatare, precum și Is 33:24 arată că există o legătură între boală și starea noastră păcătoasă.
Să căutăm nestemate spirituale
(Marcu 1:11) „și din ceruri s-a auzit un glas: «Tu ești Fiul meu, cel iubit! Eu te-am aprobat».”
nwtsty-E note de studiu pt. Mr 1:11
din ceruri s-a auzit un glas: Aceasta este prima dintre cele trei ocazii, menționate în evanghelii, în care Iehova le vorbește în mod direct oamenilor. (Vezi Mr 9:7; Ioa 12:28.)
Tu ești Fiul meu: Ca ființă spirituală, Isus era Fiul lui Dumnezeu. (Ioa 3:16) Încă de la nașterea sa ca om, Isus a fost „fiul lui Dumnezeu” așa cum fusese omul perfect Adam. (Lu 1:35; 3:38) Cuvintele rostite de Dumnezeu cu această ocazie trebuie să fi reprezentat mai mult decât o recunoaștere a identității lui Isus. Prin această declarație însoțită de revărsarea spiritului sfânt, Dumnezeu a arătat în mod clar că omul Isus a devenit Fiu spiritual al lui Dumnezeu, cu alte cuvinte că „s-a născut din nou”, având speranța de a se întoarce la viață cerească, și că fusese uns de spirit în calitate de Rege și Mare Preot numit de Dumnezeu. (Compară cu Ioa 3:3-6; 6:51; Lu 1:31-33; Ev 2:17; 5:1, 4-10; 7:1-3.)
Eu te-am aprobat: Sau „Îmi ești plăcut; Îmi găsesc desfătarea în tine.” Aceeași expresie este folosită în Mt 12:18 și reprezintă un citat din Is 42:1 referitor la promisul Mesia, sau Cristos. Revărsarea spiritului sfânt și declarația lui Dumnezeu referitoare la Fiul său l-au identificat cu claritate pe Isus drept promisul Mesia. (Vezi Mt 3:17; 12:18.)
(Marcu 2:27, 28) „Și le-a mai spus: «Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru sabat. De aceea, Fiul omului este Domn chiar și al sabatului».”
nwtsty-E notă de studiu pt. Mr 2:28
Domn . . . al sabatului: Isus aplică această expresie la sine (Mt 12:8; Lu 6:5), indicând că putea îndeplini lucrarea încredințată de Tatăl său ceresc chiar și în timpul sabatului. (Compară cu Ioa 5:19; 10:37, 38.) Câteva dintre cele mai mari miracole înfăptuite de Isus, între care se numără vindecarea celor bolnavi, au avut loc în sabat. (Lu 13:10-13; Ioa 5:5-9; 9:1-14) Acestea au prefigurat eliberarea pe care o va aduce domnia lui Isus, care va fi asemenea odihnei de sabat. (Ev 10:1)
23-29 APRILIE
COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU MARCU 3, 4
„El a vindecat în ziua de sabat”
(Marcu 3:5) „După ce s-a uitat de jur împrejur la ei plin de indignare și adânc mâhnit de insensibilitatea inimii lor, i-a zis omului: «Întinde-ți mâna!» El a întins-o, iar mâna i s-a vindecat.”
nwtsty-E notă de studiu pt. Mr 3:5
plin de indignare și adânc mâhnit: Doar în relatarea lui Marcu este menționată reacția lui Isus la insensibilitatea inimii conducătorilor religioși. (Mt 12:13; Lu 6:10) Modul dinamic în care sunt prezentate sentimentele lui Isus se datorează, probabil, mărturiilor lui Petru, el însuși un om de o mare sensibilitate.
Să căutăm nestemate spirituale
(Marcu 3:29) „Dar dacă cineva spune blasfemii împotriva spiritului sfânt nu va fi iertat niciodată, ci se face vinovat de un păcat veșnic.”
nwtsty-E note de studiu pt. Mr 3:29
spune blasfemii împotriva spiritului sfânt: Blasfemia înseamnă cuvinte defăimătoare, injurioase sau jignitoare spuse împotriva lui Dumnezeu sau împotriva lucrurilor sacre. Întrucât sursa spiritului sfânt este însuși Dumnezeu, împotrivirea cu bună știință acțiunii spiritului sfânt sau negarea acțiunii spiritului sfânt constituie blasfemie împotriva lui Dumnezeu. Așa cum reiese din Mt 12:24, 28 și Mr 3:22, conducătorii religioși iudei au văzut spiritul lui Dumnezeu acționând în persoana lui Isus în timp ce el făcea miracole. Cu toate acestea, ei i-au atribuit această putere lui Satan Diavolul.
vinovat de un păcat veșnic: Din câte se pare, se referă la păcatul intenționat, care are consecințe eterne; nu există nicio jertfă care să ispășească un astfel de păcat. (Vezi nota de studiu pentru spune blasfemii împotriva spiritului sfânt, din acest verset.)
nwtsty-E notă de studiu pt. Mr 4:9
Cine are urechi de auzit să audă: Înainte de a rosti ilustrarea despre semănător, Isus a spus: „Ascultaţi!”. (Mr 4:3) El își încheie ilustrarea cu acest îndemn, subliniind cât de important este ca discipolii lui să acorde atenție sfatului. Îndemnuri asemănătoare se găsesc în Mt 11:15; 13:9, 43; Mr 4:23; Lu 8:8; 14:35; Re 2:7, 11, 17, 29; 3:6, 13, 22; 13:9.
30 APRILIE – 6 MAI
COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU MARCU 5, 6
„Isus are putere să-i învie pe cei dragi ai noștri care au murit”
(Marcu 5:39-41) „După ce a intrat, le-a zis: «De ce faceți tulburare și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme!» Atunci ei au început să râdă de el disprețuitor. Dar el i-a scos afară pe toți, i-a luat cu el pe tatăl și pe mama copilei și pe cei ce erau cu el și a intrat unde era copila. Apoi, luând mâna copilei, i-a zis: «Talita cumi», care, tradus, înseamnă: «Fetițo, îți zic: Scoală-te!».”
nwtsty-E notă de studiu pt. Mr 5:39
n-a murit, ci doarme: În Biblie, moartea este comparată deseori cu somnul. (Ps 13:3; Ioa 11:11-14; Fa 7:60; 1Co 7:39; 15:51; 1Te 4:13) Isus urma să o readucă la viață pe fetiță. El a spus, probabil, aceste cuvinte deoarece avea să arate că, așa cum oamenii pot fi treziți dintr-un somn adânc, tot așa pot fi înviați. Puterea cu care Isus a înviat-o pe fetiță provenea de la Tatăl său, „care le dă viață celor morți și cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi”. (Ro 4:17)
Să căutăm nestemate spirituale
(Marcu 5:19, 20) „Dar nu l-a lăsat, ci i-a zis: «Du-te acasă la rudele tale și spune-le tot ce a făcut Iehova pentru tine și cum a avut îndurare față de tine». Și el a plecat și a început să vorbească în Decapole despre tot ce făcuse Isus pentru el. Și toți se mirau.”
nwtsty-E notă de studiu pt. Mr 5:19
spune-le: Isus obișnuia să le spună oamenilor să nu răspândească vestea despre miracolele sale. (Mr 1:44; 3:12; 7:36) Acestui bărbat însă i-a dat instrucțiuni să le relateze rudelor sale ce se întâmplase. E posibil ca Isus să fi procedat astfel deoarece i s-a cerut să plece din zonă și, prin urmare, nu avea să ajungă să le depună mărturie acelor oameni. În plus, prin aceasta ar fi putut impiedica răspândirea unor rapoarte negative referitoare la pierderea porcilor.
(Marcu 6:11) „Acolo unde nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să vă scuturați țărâna de sub picioare când veți ieși de acolo, ca mărturie pentru ei.”
nwtsty-E notă de studiu pt. Mr 6:11
să vă scuturați țărâna de sub picioare: Acest gest însemna că discipolii nu erau vinovați pentru consecințele care aveau să vină din partea lui Dumnezeu. O expresie asemănătoare apare în Mt 10:14 și în Lu 9:5. Marcu și Luca adaugă expresia ca mărturie pentru ei sau ca mărturie împotriva lor. Pavel și Barnaba au aplicat această instrucțiune în Antiohia din Pisidia (Fa 13:51), iar Pavel a acționat în mod asemănător în Corint când și-a scuturat veșmintele, explicându-și gestul prin cuvintele: „Sângele vostru să cadă asupra capetelor voastre! Eu sunt curat”. (Fa 18:6) Astfel de gesturi le erau, din câte se pare, familiare discipolilor; evreii pioși care călătoreau în teritorii locuite de neevrei își scuturau de pe sandalele lor praful, pe care îl considerau necurat, înainte de a intra pe teritoriu evreiesc. Totuși, când le-a dat aceste instrucțiuni discipolilor săi, Isus avea în vedere ceva complet diferit.