Referințe din Caietul pentru întrunirea „Viața creștină și predicarea”

11-17 MARTIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ROMANI 15, 16

Să căutăm nestemate spirituale

(Romani 15:27) „Este adevărat că au avut plăcerea să o facă, dar aveau și o datorie față de ei. Căci, dacă națiunile s-au împărtășit din lucrurile lor spirituale, au și ele datoria să le slujească acestora cu lucrurile necesare corpu­lui lor.”

w89-E 1/12 24 ¶3

Sinceritatea iubirii voastre pusă la încercare

Cu siguranță, frații neevrei ar fi trebuit să se simtă îndemnați să le vină în ajutor creștinilor aflați în necaz. În definitiv, ei aveau o „datorie” specială față de creștinii din Ierusalim. Nu din Ierusalim se răspândise vestea bună la neevrei? Pavel a recunoscut: „Au binevoit și erau datori s-o facă față de ei, căci dacă națiunile păgâne au avut parte de bunurile lor spirituale, trebuie și ele să-i slujească cu cele materiale”. (Romani 15:27, Noul Testament, Bulai și Budău)

(Romani 16:25) „A celui care poate să vă întărească potrivit veștii bune pe care o anunț eu și predicării despre Isus Cristos, potrivit cu revelarea secretului sacru care a fost ținut sub tăcere timp îndelungat.”

it-1-E 858 ¶5

Preștiință, alegere (hotărâre) dinainte

Mesia, sau Cristos, urma să fie Sămânța promisă prin intermediul căreia toți oamenii drepți din toate familiile de pe pământ aveau să fie binecuvântați. (Ga 3:8, 14) „Sămânța” a fost menționată pentru prima dată după ce a început răzvrătirea din Eden, însă înainte de nașterea lui Abel. (Ge 3:15) Această mențiune a fost făcută cu aproximativ 4 000 de ani înainte de revelarea „secretului sacru” prin identificarea clară a „seminței” mesianice. Totuși, „secretul sacru” a fost „ținut sub tăcere timp îndelungat”. (Ro 16:25-27; Ef 1:8-10; 3:4-11)

18-24 MARTIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU 1 CORINTENI 1-3

(1 Corinteni 1:20) „Unde este înțeleptul? Unde este scribul? Unde este certărețul acestui sistem? Nu a făcut Dumnezeu nebună înțelepciunea lumii?”

it-2-E 1193 ¶1

Înțelepciune

Lumea, în înțelepciunea ei, a respins măsura luată de Dumnezeu prin Cristos considerând-o nebunie. Conducătorii ei – deși administratori capabili și înțelepți – l-au „țintuit pe stâlp pe Domnul glorios”. (1Co 1:18; 2:7, 8) Dumnezeu însă a dovedit că înțelepciunea celor înțelepți din punctul de vedere al lumii este nebunie: el i-a făcut de rușine pe înțelepți folosindu-se tocmai de ceea ce ei considerau „un lucru nebun al lui Dumnezeu”, precum și de oameni catalogați de ei drept ‘nebuni, slabi și disprețuiți’ pentru a-și realiza scopul infailibil. (1Co 1:19-28) Pavel le-a reamintit creștinilor din Corint că „înțelepciunea acestui sistem, . . . a conducătorilor acestui sistem” va fi redusă la nimic; prin urmare, o astfel de înțelepciune nu făcea parte din mesajul de natură spirituală al apostolului. (1Co 2:6, 13) El i-a avertizat pe creștinii din Colose să nu se lase înșelați de „filozofie [philosophías, literalmente, iubire de înțelepciune] și amăgire deșartă, potrivit tradiției oamenilor”. (Col 2:8; compară cu vers. 20-23)

25-31 MARTIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU 1 CORINTENI 4-6

„Puțină plămădeală dospește toată frământătura”

(1 Corinteni 5:1, 2) „De fapt, se aude că în mijlocul vostru există fornicație, și încă așa fornicație cum nu există nici chiar la națiuni: ca un bărbat să trăiască cu soția tatălui său. ² Și voi v-ați umflat de mândrie? Și nu v-ați mâhnit mai degrabă, pentru ca omul care a comis această faptă să fie înlăturat din mijlocul vostru?”

(1 Corinteni 5:5-8) „Să-l dați pe omul acesta pe mâna lui Satan ca să înlăturați influența carnală din mijlocul vostru, pentru ca spiritul să fie salvat în ziua Domnului. ⁶ Motivul vostru de laudă nu este bun. Nu știți că puțină plămădeală dospește toată frământătura? ⁷ Înlăturați plămădeala veche, ca să fiți o frământătură nouă, fiindcă voi nu trebuie să aveți niciun fel de ferment. Căci Cristos, paștele nostru, a fost jertfit. ⁸ Să ținem deci sărbătoarea nu cu plămădeala veche, nici cu plămădeala răutății și a nelegiuirii, ci cu turtele nedospite ale sincerității și adevărului.”

(1 Corinteni 5:13) „În timp ce Dumnezeu îi judecă pe cei de afară? «Înlăturați-l din mijlocul vostru pe răul acela!»”

it-2-E 230

Plămădeală

Când a poruncit congregației creștine din Corint să-l excludă pe bărbatul imoral, apostolul Pavel a folosit termenul „plămădeală” în sens simbolic. El a spus: „Nu știți că puțină plămădeală dospește toată frământătura? Înlăturați plămădeala veche, ca să fiți o frământătură nouă, fiindcă voi nu trebuie să aveți niciun fel de ferment. Căci Cristos, paștele nostru, a fost jertfit”. El a arătat cu claritate la ce se referea folosind termenul „plămădeală”: „Să ținem deci sărbătoarea nu cu plămădeala veche, nici cu plămădeala răutății și a nelegiuirii, ci cu turtele nedospite ale sincerității și adevărului”. (1Co 5:6-8) Pavel îndrepta aici atenția asupra semnificației simbolice a unei sărbători ebraice, Sărbătoarea Turtelor Nedospite, care se ținea imediat după celebrarea Paștelui. Așa cum puțin aluat face să dospească toată frământătura, tot așa congregația ca întreg ar deveni necurată în ochii lui Iehova dacă nu ar îndepărta influența corupătoare a acestui bărbat imoral. Membrii congregației trebuiau să îndepărteze din mijlocul lor „plămădeala”, așa cum israeliții nu puteau avea în casă plămădeală în timpul sărbătorii.

it-2-E 869, 870

Satan

Ce înseamnă „a da pe cineva pe mâna lui Satan pentru a înlătura influența carnală”?

Când a poruncit congregației din Corint să ia măsuri împotriva unui membru al congregației care comitea incest cu soția tatălui său, apostolul Pavel a scris: „Să-l dați pe omul acesta pe mâna lui Satan ca să înlăturați influența carnală”. (1Co 5:5) Aceasta era o poruncă de a-l exclude pe acel bărbat din congregație și de a întrerupe astfel orice legătură cu el. (1Co 5:13) A-l da pe mâna lui Satan însemna a-l da afară din congregație, în lumea al cărei conducător și dumnezeu este Satan. Asemenea ‘puținei plămădeli’ din „toată frământătura”, acest bărbat era „carnea”, sau elementul carnal, din mijlocul congregației; înlăturându-l pe bărbatul vinovat de incest, congregația, al cărei mod de gândire era spiritual, înlătura „influența carnală” din mijlocul ei. (1Co 5:6, 7) În mod asemănător, Pavel i-a predat lui Satan pe Imeneu și pe Alexandru, deoarece renunțaseră la credință și la o conștiință bună, naufragiind astfel în ce privește credința. (1Ti 1:20)

Să căutăm nestemate spirituale

(1 Corinteni 6:3) „Nu știți că noi îi vom judeca pe îngeri? Atunci de ce nu și lucrurile legate de viața aceasta?”

it-2-E 211

Lege

Lege pentru îngeri. Îngerii, care le sunt superiori oamenilor, se supun legilor și poruncilor lui Dumnezeu. (Ev 1:7, 14; Ps 104:4) Iehova i-a dat porunci și i-a impus limite chiar și adversarului său, Satan. (Iov 1:12; 2:6) Arhanghelul Mihael a recunoscut și a respectat poziția lui Iehova de Judecător Suprem când i-a spus Diavolului într-o dispută: „Iehova să te mustre!”. (Iuda 9; compară cu Za 3:2) Iehova Dumnezeu i-a pus pe toți îngerii sub autoritatea lui Isus Cristos, aflat în glorie cerească. (Ev 1:6; 1Pe 3:22; Mt 13:41; 25:31; Flp 2:9-11) Astfel, la porunca lui Isus, un mesager îngeresc a fost trimis la Ioan. (Re 1:1) Totuși, în 1 Corinteni 6:3, apostolul Pavel spune că frații spirituali ai lui Cristos sunt numiți să-i judece pe îngeri, aceasta însemnând, după cât se pare, că vor lua parte într-o anumită măsură la executarea judecății asupra spiritelor rele.