Referințe din Caietul pentru întrunirea „Viața creștină și predicarea”

2-8 MARTIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU GENEZA 22, 23

Să căutăm nestemate spirituale

(Geneza 22:12) „Și îngerul a continuat: «Nu întinde mâna asupra băiatului și nu-i face nimic, căci acum știu că te temi de Dumnezeu, fiindcă n-ai ezitat să mi-l dai pe fiul tău, pe singurul tău fiu».”

it-1-E 853 ¶5, 6

Preștiință, alegere (hotărâre) dinainte

Preștiință folosită în mod selectiv. În antiteză cu doctrina predestinării este înțelegerea că Dumnezeu își folosește preștiința în mod selectiv și când consideră el necesar, fapt ce se armonizează cu normele drepte ale lui Dumnezeu și cu ceea ce ne dezvăluie el despre sine în Cuvântul său. În contrast cu ceea ce susține teoria predestinării, din numeroase versete reiese că Dumnezeu evaluează o situație apărută la un moment dat și, pe baza celor constatate, ia o decizie.

Astfel, în Geneza 11:5-8 se arată că Dumnezeu și-a îndreptat atenția spre pământ, a evaluat situația de la Babel și atunci a decis ce acțiune să întreprindă pentru a împiedica realizarea proiectului de acolo. După ce nelegiuirea s-a înmulțit în Sodoma și Gomora, Iehova i-a spus lui Avraam că dorește să cerceteze (prin îngeri) situația locuitorilor din aceste orașe, ‘ca să vadă dacă într-adevăr se poartă potrivit strigătului care a ajuns până la el’, adăugând: „Și, dacă nu, voi ști”. (Ge 18:20-22; 19:1) Dumnezeu a spus că ‘l-a cunoscut pe Avraam’, dar abia când acesta a fost pe punctul de a-l sacrifica pe Isaac, Iehova i-a zis: „Acum știu că te temi de Dumnezeu, fiindcă n-ai ezitat să mi-l dai pe fiul tău, pe singurul tău fiu”. (Ge 18:19; 22:11, 12; compară cu Ne 9:7, 8; Ga 4:9)

SĂ FIM MAI EFICIENȚI ÎN PREDICARE

Cuvântare: it-1-E 604 ¶5 – Tema: De ce a putut fi declarat drept Avraam înainte de moartea lui Cristos?

De asemenea, credința lui Avraam, împreună cu lucrările sale, „i s-a socotit [considerat] ca dreptate”. (Ro 4:20-22) Acest lucru însă nu înseamnă că el sau alți bărbați fideli din epoca precreștină au fost perfecți sau fără păcat. Totuși, întrucât au manifestat credință în promisiunea lui Dumnezeu referitoare la „sămânță” și s-au străduit să respecte poruncile lui Dumnezeu, ei nu au fost considerați nedrepți, sau nedemni în ochii lui Dumnezeu, asemenea celorlalți oameni. (Ge 3:15; Ps 119:2, 3) În iubirea sa, Iehova i-a considerat fără vină în comparație cu omenirea înstrăinată de Dumnezeu. (Ps 32:1, 2; Ef 2:12) Prin urmare, Dumnezeu putea, în baza credinței lor, să aibă legături cu astfel de oameni imperfecți și să îi binecuvânteze, rămânând totuși loial normelor sale perfecte de dreptate. (Ps 36:10) Cu toate acestea, ei au recunoscut că aveau nevoie de răscumpărarea din păcat și au așteptat momentul potrivit ca Dumnezeu să o furnizeze. (Ps 49:7-9; Ev 9:26)

16-22 MARTIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU GENEZA 25, 26

„Esau își vinde dreptul de întâi născut”

(Geneza 25:27, 28) „Și băieții s-au făcut mari. Esau a ajuns un bărbat priceput la vânătoare, un om al câmpului, iar Iacob un bărbat ireproșabil, care locuia în corturi. ²⁸ Isaac îl iubea pe Esau, fiindcă putea să mănânce vânat, în timp ce Rebeca îl iubea pe Iacob.”

it-1-E 1242 ¶3

Iacob

Spre deosebire de Esau, fiul preferat al tatălui său, care era un vânător aprig, neobosit și rătăcitor, Iacob este descris ca fiind „un bărbat ireproșabil [ebr. tam], care locuia în corturi”, un om care ducea o viață liniștită de păstor și căruia i se puteau încredința responsabilități gospodărești, un fiu foarte iubit de mama sa. (Ge 25:27, 28) În alte contexte, termenul ebraic tam este folosit cu referire la cei aprobați de Dumnezeu. De exemplu, „oamenii însetați de sânge îl urăsc pe cel ireproșabil”, dar Iehova ne dă asigurarea că „viitorul acestui om [al celui ireproșabil] va fi plin de pace”. (Pr 29:10; Ps 37:37) Și Iov, care și-a păstrat integritatea, a fost „un om ireproșabil [ebr. tam] și drept”. (Iov 1:1, 8; 2:3)

(Geneza 25:31-34) „Iacob a zis: «Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut!» ³² Și Esau a continuat: «Iată că sunt pe moarte! La ce-mi folosește dreptul de întâi născut?» ³³ Iacob a adăugat: «Mai întâi jură-mi!» Și el i-a jurat și i-a vândut lui Iacob dreptul de întâi născut. ³⁴ Atunci Iacob i-a dat lui Esau pâine și tocană de linte, iar acesta a mâncat și a băut. Apoi s-a ridicat și a plecat. Astfel, Esau și-a disprețuit dreptul de întâi născut.”

it, Întâi născut ¶2

Întâi născut

Încă din cele mai vechi timpuri, fiul întâi născut a deținut o poziție de onoare în familie și a fost cel care l-a succedat pe tată în calitate de cap al familiei. El moștenea o parte dublă din tot ce avea tatăl. (De 21:17) Cu ocazia unei cine, Ruben a stat așezat lângă Iosif, potrivit dreptului său de întâi născut. (Ge 43:33) Dar Biblia nu menționează întotdeauna fiii în ordinea nașterii, acordându-i astfel onoare întâiului născut. Deseori, fiul menționat primul nu este întâiul născut, ci cel mai important și mai fidel dintre fii. (Ge 6:10; 1Cr 1:28; compară cu Ge 11:26, 32; 12:4; vezi DREPTUL DE ÎNTÂI NĂSCUT; MOȘTENIRE)

30 MARTIE – 5 APRILIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU GENEZA 29, 30

„Iacob se căsătorește”

(Geneza 29:21-26) „Apoi Iacob i-a spus lui Laban: «Dă-mi soția, căci mi s-au împlinit zilele, și lasă-mă să mă culc cu ea». ²² Atunci Laban i-a strâns pe toți oamenii din locul acela și a dat un ospăț. ²³ Dar seara a luat-o pe fiica sa Lea și i-a adus-o ca să se culce cu ea. ²⁴ Și Laban i-a dat-o ca servitoare fiicei sale Lea pe Zilpa, servitoarea lui. ²⁵ Dimineață, iată că era Lea! Atunci el i-a zis lui Laban: «Ce mi-ai făcut? Nu ți-am slujit oare pentru Rahela? De ce m-ai înșelat?» ²⁶ Laban a răspuns: «Prin părțile noastre nu se obișnuiește să se dea cea mică înaintea celei întâi născute».”

it-2-E 341 ¶3

Căsătorie

Celebrare. Deși, în Israel, cu ocazia nunților nu avea loc o ceremonie formală, acestea se celebrau cu multă veselie. În ziua nunții, mireasa se pregătea cu multă grijă acasă. Mai întâi, se îmbăia și se ungea cu ulei parfumat. (Compară cu Rut 3:3; Eze 23:40.) Apoi, cu ajutorul slujitoarelor, ea își punea cingătorile și îmbrăca un veșmânt alb, împodobit adesea cu multe broderii, în funcție de starea ei materială. (Ier 2:32; Re 19:7, 8; Ps 45:13, 14) De asemenea, dacă avea posibilitatea, ea se împodobea cu bijuterii și diferite ornamente (Is 49:18; 61:10; Re 21:2) și își punea un veșmânt ușor, un fel de văl, care îi acoperea corpul din cap până în picioare. (Is 3:19, 23) Așa se explică de ce Laban a putut să-l înșele atât de ușor pe Iacob, dându-i-o pe Lea în locul Rahelei, fără ca acesta să-și dea seama. (Ge 29:23, 25) Și Rebeca s-a acoperit cu un văl înainte de a-l întâlni pe Isaac. (Ge 24:65) Acest lucru simboliza supunerea miresei față de autoritatea mirelui. (1Co 11:5, 10)

Să căutăm nestemate spirituale

(Geneza 30:3) „Ea a spus: «Iat-o pe sclava mea, Bilha. Culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei și eu, da, eu, să am copii prin ea».”

it, Adopție ¶3

Adopție

Pentru Rahela și pentru Lea, copiii născuți lui Iacob de slujitoarele lor erau ca propriii fii, ‘născuți pe genunchii lor’. (Geneza 30:3-8, 12, 13, 24) Acești copii au avut drept de moștenire asemenea copiilor născuți lui Iacob de soțiile lui legitime. Ei erau fii naturali ai tatălui lor și, întrucât sclavele se aflau în proprietatea soțiilor, Rahela și Lea aveau drepturi de proprietate asupra acestor copii.