Referințe din Caietul pentru întrunirea „Viața creștină și predicarea”

3-9 AUGUST

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU EXODUL 13, 14

Să căutăm nestemate spirituale

(Exodul 14:2) „Spune-le israeliților să se întoarcă și să-și așeze tabăra înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol și mare, de unde se vede Baal-Țefonul. Să vă așezați tabăra lângă mare, cu fața spre Baal-Țefon.”

it-1-E 782 ¶2, 3

Exod

Unde a fost despărțită Marea Roșie pentru a le permite israeliților să o traverseze?

Trebuie să reținem că, în a doua parte a călătoriei lor, când israeliții au ajuns la Etam, „la marginea pustiului”, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise „să se întoarcă și să-și așeze tabăra înaintea Pi-Hahirotului . . . lângă mare”. Această manevră l-ar fi determinat pe faraon să creadă că israeliții „rătăcesc dezorientați”. (Ex 13:20; 14:1-3) Erudiții care susțin ruta El Haj, ca fiind cea mai plauzibilă, evidențiază că verbul ebraic „a se întoarce” are sens emfatic și nu înseamnă pur și simplu „a devia” sau „a se abate”, ci are mai degrabă sensul de a se întoarce sau, cel puțin, de a face un ocol semnificativ. Potrivit opiniei lor, când israeliții au ajuns într-o zonă aflată în nordul Golfului Suez, ei au schimbat direcția în care mărșăluiau și au ocolit pe la est Jebel ʽAtaqahul, un lanț muntos care constituie limita vestică a Golfului Suez. O mulțime numeroasă, cum era cazul israeliților, nu ar fi putut ieși repede dintr-un astfel de loc dacă ar fi fost urmărită din nord; ei ar fi fost prinși ca într-o capcană, deoarece marea le bloca drumul.

Această ipoteză concordă cu tradiția iudaică din secolul I e.n. (Vezi PI-HAHIROT.) Mult mai important însă, acest scenariu este în armonie cu imaginea de ansamblu prezentată de Biblie, ceea ce nu se poate spune și despre opiniile multor erudiți. (Ex 14:9-16) Este evident că traversarea mării trebuie să fi avut loc la o distanță suficient de mare de extremitatea superioară a golfului (sau brațul vestic al Mării Roșii), astfel încât armata faraonului să nu poată face pur și simplu un ocol și să-i ajungă pe israeliți pe cealaltă parte a golfului. (Ex 14:22, 23)

10-16 AUGUST

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU EXODUL 15, 16

„Să-l lăudăm pe Iehova prin cântări”

(Exodul 15:20, 21) „Atunci profetesa Miriam, sora lui Aaron, a luat o tamburină și toate femeile au urmat-o cântând la tamburine și dansând. ²¹ Și Miriam a cântat răspunzându-le bărbaților: «Cântați-i lui Iehova, căci este foarte înălțat! A aruncat în mare calul și călărețul».”

it-2-E 454 ¶1

Muzică

O mare parte a muzicii corale din Israel era, din câte se pare, interpretată antifonic. Cu alte cuvinte, fie corul era împărțit în două, cele două jumătăți cântând alternativ versuri paralele, fie corul îi răspundea unui solist. Scripturile fac referire la acest gen de interpretare prin verbul „răspundeau”. (Ex 15:21; 1Sa 18:6, 7) Maniera în care sunt scriși câțiva psalmi, printre care Psalmul 136, arată că ei erau interpretați în acest mod. Din descrierea celor două mari coruri pentru cântările de mulțumire din timpul lui Neemia și din modul în care au participat ele la inaugurarea zidurilor Ierusalimului reiese că aceste coruri cântau în stil antifonic. (Ne 12:31, 38, 40-42; vezi CÂNTARE)

17-23 AUGUST

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU EXODUL 17, 18

Să căutăm nestemate spirituale

(Exodul 17:14) „Iehova i-a zis atunci lui Moise: «Scrie acest lucru în carte ca aducere-aminte și spune-i-l și lui Iosua: „Voi șterge complet de sub ceruri amintirea amaleciților”».”

it-1-E 406

Canon

În lumina dovezilor interne, nu există nicio îndoială că aceste scrieri ale lui Moise erau de origine divină, inspirate de Dumnezeu, canonice și că ele constituiau o îndrumare sigură pentru a practica închinarea curată. Moise nu a devenit, din proprie inițiativă, conducătorul și comandantul israeliților; la început, el nu a vrut să accepte această propunere. (Ex 3:10, 11; 4:10-14) Dumnezeu a fost cel care l-a ales pe Moise și l-a înzestrat cu puteri miraculoase, astfel încât chiar și preoții-magicieni de la curtea faraonului au fost obligați să recunoască în acțiunile lui Moise intervenția lui Dumnezeu. (Ex 4:1-9; 8:16-19) Prin urmare, Moise a devenit orator și scriitor nu dintr-o ambiție personală. Mai degrabă, el a acționat – adică a vorbit, iar apoi a scris o parte a canonului Bibliei – din dorința de a se supune poruncii lui Dumnezeu și în baza autorității conferite lui prin spiritul sfânt. (Ex 17:14)

24-30 AUGUST

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU EXODUL 19, 20

Să căutăm nestemate spirituale

(Exodul 19:5, 6) „«Și acum, dacă veți asculta din toată inima de glasul meu și veți respecta legământul meu, veți deveni proprietatea mea specială dintre toate popoarele, fiindcă tot pământul este al meu. ⁶ Veți fi un regat de preoți și o națiune sfântă pentru mine». Acestea sunt cuvintele pe care trebuie să li le spui israeliților.”

it-2-E 687 ¶1, 2

Preot

Preoția creștină. Iehova a promis că, dacă Israelul își respecta legământul, acesta avea să devină pentru El „un regat de preoți și o națiune sfântă”. (Ex 19:6) Totuși, linia preoțească a lui Aaron avea să continue doar până la venirea marelui preot pe care îl prefigurase. (Ev 8:4, 5) Preoția aaronică avea să dureze până la abolirea legământului Legii și la instituirea noului legământ. (Ev 7:11-14; 8:6, 7, 13) Invitația de a deveni preoți ai lui Iehova și de a sluji în Regatul promis de Dumnezeu a fost adresată, la început, în exclusivitate Israelului; ulterior, această invitație le-a fost adresată și neevreilor. (Fa 10:34, 35; 15:14; Ro 10:21)

Întrucât doar o rămășiță de evrei l-a acceptat pe Cristos, națiunea nu a putut oferi membrii adevăratului regat de preoți și ai națiunii sfinte. (Ro 11:7, 20) Din cauza infidelității Israelului, Dumnezeu a avertizat națiunea cu secole înainte, prin profetul Osea: „Pentru că ai respins cunoștința, și eu te voi respinge și nu-mi vei mai sluji ca preot. Și, pentru că ai uitat legea Dumnezeului tău, și eu îi voi uita pe fiii tăi”. (Os 4:6) În mod asemănător, Isus le-a spus conducătorilor iudei: „Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi și va fi dat unei națiuni care va produce roadele lui”. (Mt 21:43) Cu toate acestea, întrucât se afla sub Lege când a fost pe pământ, Isus Cristos a recunoscut autoritatea preoției aaronice trimițându-i la preot pe cei pe care îi vindecase de lepră pentru a aduce ofrandele cerute de Lege. (Mt 8:4; Mr 1:44; Lu 17:14)

31 AUGUST – 6 SEPTEMBRIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU EXODUL 21, 22

„Să reflectăm punctul de vedere al lui Iehova cu privire la viață”

(Exodul 21:20) „Dacă un om își lovește sclavul sau sclava cu un băț, iar sclavul moare sub mâna lui, acesta să fie răzbunat.”

it-1-E 271

Bătaie

Un stăpân de sclavi evreu avea dreptul să-l lovească pe unul dintre sclavii săi, bărbat sau femeie, cu un băț, dacă acesta era neascultător sau rebel. Dar, dacă sclavul murea în timp ce era bătut, stăpânul trebuia pedepsit. Totuși, dacă sclavul mai trăia o zi sau două, acest lucru arăta că stăpânul nu avusese intenția să-l omoare. Un stăpân avea dreptul să-i aplice o măsură disciplinară sclavului, întrucât acesta fusese cumpărat cu „banii” lui. E puțin probabil ca un om să fi intenționat să-și distrugă complet un bun de preț și să sufere astfel o pierdere. De asemenea, în cazul în care sclavul murea după una sau mai multe zile, nu se putea stabili cu exactitate dacă moartea survenise din cauza bătăii sau din alte cauze. Prin urmare, dacă sclavul mai trăia o zi sau două, stăpânul nu era pedepsit. (Ex 21:20, 21)