Referințe din Caietul pentru întrunirea „Viața creștină și predicarea”

7-13 SEPTEMBRIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU EXODUL 23, 24

„Să nu urmezi mulțimea”

(Exodul 23:2) „Să nu urmezi mulțimea ca să faci rău; când depui mărturie, să nu strâmbi judecata ca să fii de partea mulțimii.”

it-1-E 11 ¶3

Aaron

E demn de remarcat că, în fiecare dintre cele trei ocazii în care a greșit, Aaron nu pare să fi fost inițiatorul acțiunii greșite, ci a ajuns, se pare, să devieze de la calea dreptății sub presiunea împrejurărilor sau sub influența altora. Îndeosebi în prima ocazie în care a greșit, el ar fi putut aplica principiul ce se desprinde din porunca: „Să nu urmezi mulțimea ca să faci rău”. (Ex 23:2) Cu toate acestea, numele său apare ulterior în Scripturi în contexte pozitive, iar Fiul lui Dumnezeu, în timpul serviciului său pământesc, a recunoscut legitimitatea preoției aaronice. (Ps 115:10, 12; 118:3; 133:1, 2; 135:19; Mt 5:17-19; 8:4)

(Exodul 23:3) „Să fii imparțial în procesul celui sărac.”

it-1-E 343 ¶5

Orbire

Orbirea a simbolizat deseori pervertirea justiției din cauza corupției. De aceea, Legea conținea multe porunci împotriva mitei, a darurilor sau a prejudecăților, întrucât acestea îl puteau orbi pe judecător, împiedicând astfel o judecată imparțială. „Mita îi orbește pe cei cu vederea clară.” (Ex 23:8) „Mita orbește ochii celor înțelepți.” (De 16:19) Oricât de drept și de înțelept ar fi fost, un judecător, putea fi influențat – indiferent că își dădea seama sau nu – de un dar oferit de cei implicați într-un proces. Legea lui Dumnezeu avertizează pe bună dreptate că atât darurile, cât și sentimentele pot orbi, când spune: „Să nu-l părtinești pe sărac și nici să nu-l favorizezi pe bogat”. (Le 19:15) Prin urmare, judecătorul nu trebuia – sub influența sentimentelor sau a dorinței de popularitate – să dea o sentință împotriva unui om bogat doar pentru că acesta era bogat. (Ex 23:2, 3)

14-20 SEPTEMBRIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU EXODUL 25, 26

„Cel mai important obiect din tabernacol”

(Exodul 25:9) „Să faceți tabernacolul și tot mobilierul și ustensilele lui urmând întocmai modelul pe care ți-l arăt.”

it-1-E 165

Arca legământului

Model. Primul lucru pe care Iehova i l-a transmis lui Moise, când i-a dat instrucțiuni referitoare la construirea tabernacolului, a fost modelul Arcei, întrucât aceasta era obiectul cel mai important din tabernacol și din toată tabăra Israelului. Lada în sine măsura 2,5 coți lungime, 1,5 coți lățime și 1,5 coți înălțime (c. 111 × 67 × 67 cm). Era făcută din lemn de acacie și poleită în interior și în exterior cu aur pur. Lada era prevăzută „de jur împrejur” cu „o bordură de aur” ce slujea drept element decorativ de mare finețe. A doua componentă a Arcei, capacul, era din aur masiv, nu doar din lemn poleit cu aur, și avea aceeași lungime și lățime ca lada. Pe capac, la capete, se aflau doi heruvimi „din aur bătut”, cu fețele plecate și cu aripile întinse în sus umbrind Arca. (Ex 25:10, 11, 17-22; 37:6-9) Capacul mai era numit „capacul împăcării” sau „locul ispășirii”. (Ex 25:17; Ev 9:5, n.s.; vezi CAPACUL ÎMPĂCĂRII)

(Exodul 25:21) „Să pui capacul pe Arcă, iar în Arcă să pui Mărturia pe care ți-o voi da.”

it-1-E 166 ¶2

Arca legământului

Arca a fost o ladă sfântă în care erau păstrate aduceri-aminte sau mărturii sfinte, în principal cele două table ale Mărturiei, sau Cele zece porunci. (Ex 25:16) Ulterior au fost puse în Arcă și „vasul de aur cu mană [și] toiagul lui Aaron care înmugurise”, dar au fost scoase cu câtva timp înainte de construirea templului lui Solomon. (Ev 9:4; Ex 16:32-34; Nu 17:10; 1Re 8:9; 2Cr 5:10) Chiar înainte de moartea sa, Moise le-a dat preoților levitici ‘o carte a Legii’ și instrucțiuni potrivit cărora aceasta trebuia păstrată nu în Arcă, ci ‘lângă arca legământului lui Iehova, Dumnezeul lor . . . drept martor împotriva lor’. (De 31:24-26)

(Exodul 25:22) „Eu îți voi apărea acolo și voi vorbi cu tine de deasupra capacului. Dintre cei doi heruvimi de pe arca Mărturiei îți voi spune toate poruncile pe care va trebui să li le transmiți israeliților.”

it-1-E 166 ¶3

Arca legământului

Asociată cu prezența lui Dumnezeu. Cât timp a existat, Arca a fost asociată cu prezența lui Dumnezeu. Iehova a promis: „Eu îți voi apărea acolo și voi vorbi cu tine de deasupra capacului. Dintre cei doi heruvimi de pe arca Mărturiei”. „Eu mă voi arăta deasupra capacului într-un nor.” (Ex 25:22; Le 16:2) Samuel a scris că Iehova stă „deasupra heruvimilor” (1Sa 4:4), heruvimii slujind drept ‘reprezentare a carului’ lui Iehova. (1Cr 28:18) De aceea, „ori de câte ori intra în cortul întâlnirii pentru a vorbi cu Dumnezeu, Moise auzea glasul care îi vorbea de deasupra capacului arcei Mărturiei, dintre cei doi heruvimi; și Dumnezeu îi vorbea”. (Nu 7:89) Ulterior, Iosua și marele preot Fineas l-au întrebat și ei pe Iehova înaintea Arcei. (Ios 7:6-10; Ju 20:27, 28) Totuși, numai marele preot intra efectiv în Sfânta Sfintelor și vedea Arca, într-o zi pe an, dar nu pentru a vorbi cu Iehova, ci pentru a îndeplini ceremonia din Ziua Ispășirii. (Le 16:2, 3, 13, 15, 17; Ev 9:7)

28 SEPTEMBRIE – 4 OCTOMBRIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU EXODUL 29, 30

„O contribuție pentru Iehova”

(Exodul 30:11, 12) „Apoi Iehova i-a spus lui Moise: ¹² «Ori de câte ori vei face un recensământ și îi vei număra pe bărbații Israelului, fiecare să-i dea lui Iehova o răscumpărare pentru viața lui când se face recensământul. Să se facă astfel ca să nu vină nicio plagă asupra lor când sunt înregistrați».”

it-2-E 764, 765

Recensământ

În pustiul Sinai. La porunca lui Iehova, primul recensământ a avut loc în timp ce tabăra israelită era campată în pustiul Sinai, în luna a doua a celui de-al doilea an după Exodul din Egipt. Pentru ca Moise să ducă la îndeplinire această responsabilitate, a fost aleasă câte o căpetenie din fiecare trib care să preia supravegherea recensământului în propriul trib. Au fost înregistrați toți bărbații de la 20 de ani în sus, apți pentru a sluji în armată. În plus, Legea le pretindea celor înregistrați să plătească o taxă de o jumătate de siclu (1,10 $) pentru serviciul la tabernacol. (Ex 30:11-16; Nu 1:1-16, 18, 19) Cei înregistrați au fost 603 550, în afara leviților, care nu urmau să primească nicio moștenire în țară. Acestora nu li se cerea să plătească taxa pentru tabernacol și nici să slujească în armată. (Nu 1:44-47; 2:32, 33; 18:20, 24)

(Exodul 30:13-15) „Iată ce să dea toți cei care sunt înregistrați: o jumătate de siclu, după siclul standard al locului sfânt. (Un siclu echivalează cu 20 de ghere.) O jumătate de siclu să fie contribuția pentru Iehova. ¹⁴ Toți cei ce sunt înregistrați, de la 20 de ani în sus, să dea contribuția pentru Iehova. ¹⁵ Când va da contribuția pentru Iehova ca să facă ispășire pentru viața lui, bogatul să nu dea mai mult, iar săracul să nu dea mai puțin de o jumătate de siclu.”

it-1-E 502

Contribuție

Sub Lege, unele contribuții aveau caracter obligatoriu. Când Moise a făcut un recensământ al Israelului, fiecare bărbat de la 20 de ani în sus trebuia să ofere ca răscumpărare pentru viața lui „o jumătate de siclu [probabil 1,10 $], după siclul standard al locului sfânt”. Aceasta reprezenta „contribuția pentru Iehova”, prin intermediul căreia se făcea ispășire pentru viața lor și se susținea „serviciul de la cortul întâlnirii”. (Ex 30:11-16) Potrivit istoricului evreu Josephus (Războiul iudeilor, VII, VI, 6), această „taxă sacră” trebuia plătită anual. (2Cr 24:6-10; Mt 17:24; vezi TAXE ȘI IMPOZITE)

Să căutăm nestemate spirituale

(Exodul 29:10) „După aceea să aduci taurul înaintea cortului întâlnirii, iar Aaron și fiii lui să-și pună mâinile pe capul taurului.”

it-1-E 1029 ¶4

Mână

Punerea mâinilor. Mâna este prin excelență organ de prehensiune. Punerea mâinilor peste o persoană sau un obiect avea însă și alte semnificații. În general, acest gest reprezenta desemnarea unui lucru (persoană sau obiect) ori recunoașterea lui într-un anume fel. Pe parcursul ceremoniei de învestire a preoților, Aaron și fiii lui și-au pus mâinile pe capul taurului și al celor doi berbeci care trebuiau jertfiți, recunoscând astfel că aceste animale urmau să fie jertfite pentru ca ei să devină preoți ai lui Iehova Dumnezeu. (Ex 29:10, 15, 19; Le 8:14, 18, 22) Când l-a numit pe Iosua succesor al său la porunca lui Dumnezeu, Moise și-a pus mâna peste Iosua, care s-a umplut „de spirit de înțelepciune” și a putut să conducă Israelul în mod corespunzător. (De 34:9) Se puneau mâinile și peste cei aleși să primească o binecuvântare. (Ge 48:14; Mr 10:16) Isus Cristos a atins – sau și-a pus mâinile peste – câteva dintre persoanele pe care le-a vindecat. (Mt 8:3; Mr 6:5; Lu 13:13) În unele ocazii, darul spiritului sfânt a fost oferit prin punerea mâinilor apostolilor. (Fa 8:14-20; 19:6)