Referințe din Caietul pentru întrunirea „Viața creștină și predicarea”

7-13 DECEMBRIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU LEVITICUL 10, 11

„Iubirea pentru Iehova mai puternică decât iubirea pentru familie”

(Leviticul 10:1, 2) „Mai târziu, Nadab și Abihu, fiii lui Aaron, și-au luat fărașele pentru foc, au pus foc în ele, au pus tămâie deasupra și au adus înaintea lui Iehova foc nepermis, ceea ce el nu le poruncise să facă. ² Atunci un foc a ieșit dinaintea lui Iehova și i-a mistuit, astfel că ei au murit înaintea lui Iehova.”

it-1-E 1174

Nelegitim, Nepermis

Foc și tămâie nelegitime. În Leviticul 10:1, termenul ebraic zar (forma la feminin zaráh; literalmente „străin”) este folosit cu referire la ‘focul nepermis adus înaintea lui Iehova de Nadab și Abihu, fiii lui Aaron, ceea ce El nu le poruncise să facă’. Din acest motiv, Dumnezeu i-a executat prin foc. (Le 10:2; Nu 3:4; 26:61) După aceea, Iehova i-a spus lui Aaron: „Când intrați în cortul întâlnirii, să nu beți vin sau vreo altă băutură alcoolică, nici tu, nici fiii tăi, ca să nu muriți. Este o lege permanentă pentru toate generațiile voastre, ca să faceți deosebire între ce este sfânt și ce este nesfânt și între ce este necurat și ce este curat și ca să-i învățați pe israeliți toate dispozițiile pe care Iehova li le-a dat prin Moise”. (Le 10:8-11) Acest pasaj pare să indice că Nadab și Abihu se aflau în stare de ebrietate, ceea ce i-a determinat să aducă foc ce nu fusese poruncit. Acest foc a fost considerat nelegitim din cauza momentului, a locului și a modului în care a fost adus sau este posibil ca tămâia să fi avut altă compoziție decât cea menționată în Exodul 30:34, 35. Starea de ebrietate nu a fost o scuză pentru păcatul lor.

Să căutăm nestemate spirituale

(Leviticul 11:8) „Să nu mâncați din carnea lor și să nu atingeți corpul lor mort. Sunt necurate pentru voi.”

it-1-E 111 ¶5

Animale

Aceste restricții alimentare se aplicau doar persoanelor care se aflau sub Legea mozaică, deoarece în Leviticul 11:8 sunt consemnate următoarele: „Sunt necurate pentru voi”, adică pentru israeliți. Când Legea a fost abrogată în baza morții de jertfă a lui Cristos Isus, aceste interdicții au fost anulate, iar toți oamenii au ajuns din nou sub incidența unei singure îndrumări generale, date lui Noe după Potop. (Col 2:13-17; Ge 9:3, 4)

14-20 DECEMBRIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU LEVITICUL 12, 13

„Principii ce se desprind din legile privitoare la lepră”

(Leviticul 13:52) „El să ardă veșmântul – veșmântul țesut, de lână ori de in – sau obiectul de piele pe care a apărut pata, deoarece este lepră periculoasă. Să fie ars în foc.”

(Leviticul 13:57) „Însă, dacă pata apare în alt loc pe veșmânt, pe firele țesăturii, sau pe vreun obiect de piele, înseamnă că se extinde. Să arzi în foc orice lucru contaminat.”

it-2-E 238 ¶3

Lepră

În veșminte și în case. Lepra putea afecta veșmintele de lână sau de in ori obiectele din piele. Pata putea să dispară prin spălare, iar în acest caz se luau măsuri pentru ținerea în carantină a obiectului respectiv. Dar, dacă această pată verde-gălbuie sau roșiatică persista, atunci era vorba de o lepră periculoasă, iar obiectul trebuia ars. (Le 13:47-59) Dacă pe peretele unei case apăreau adâncituri verzi-gălbui sau roșiatice, preotul punea casa în carantină. Putea fi necesar să fie scoase pietrele contaminate și casa să fie răzuită temeinic pe dinăuntru, iar pietrele, tencuiala și mortarul să fie aruncate în afara orașului, într-un loc necurat. Dacă pata reapărea, casa trebuia declarată necurată și dărâmată, iar molozul, dus în afara orașului, într-un loc necurat. Dar casa declarată curată trebuia supusă îndrumărilor pentru purificare. (Le 14:33-57) S-a emis ipoteza că lepra care afecta veșmintele și casele era un tip de mucegai, dar nu se poate afirma cu certitudine.

21-27 DECEMBRIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU LEVITICUL 14, 15

„Închinarea curată pretinde să fim curați”

(Leviticul 15:13-15) „Când scurgerea se oprește, iar omul s-a vindecat, el să numere șapte zile pentru purificarea sa, să-și spele hainele, să se îmbăieze în apă de izvor și va fi curat. ¹⁴ În a opta zi, să ia două turturele sau doi pui de porumbel domestic, să vină înaintea lui Iehova la intrarea în cortul întâlnirii și să-i dea preotului păsările. ¹⁵ Preotul să le ofere, pe una ca ofrandă pentru păcat, iar pe cealaltă ca ofrandă arsă; și preotul va face ispășire pentru el înaintea lui Iehova, din cauza scurgerii lui.”

it-1-E 263

Baie

Îmbăierea ceremonială era o cerință pentru israeliți, iar aceasta din diferite motive. Cineva care era vindecat de lepră, cineva care a intrat în contact cu lucruri atinse de cei care aveau „o scurgere”, un bărbat care a avut „o scurgere seminală”, o femeie care a avut menstruație ori o hemoragie sau cineva care a avut un contact sexual era „necurat” și trebuia să se îmbăieze. (Le 14:8, 9; 15:4-27) Cineva care s-a aflat într-un cort cu un cadavru sau a atins unul era „necurat” și trebuia purificat cu apa pentru curățare. Dacă cineva refuza să îndeplinească aceste instrucțiuni, el trebuia „nimicit din congregație, fiindcă a pângărit sanctuarul lui Iehova”. (Nu 19:20) Prin urmare, îmbăierea ilustra în mod potrivit o poziție curată înaintea lui Iehova. (Ps 26:6; 73:13; Is 1:16; Eze 16:9) Spălarea cu cuvântul adevărului, care provine de la Iehova, simbolizat de apă, are puterea de a curăța. (Ef 5:26)

(Leviticul 15:28-30) „Dar, când scurgerea ei se oprește, ea să numere șapte zile, iar după aceea va fi curată. ²⁹ În a opta zi, să ia două turturele sau doi pui de porumbel domestic și să-i ducă preotului păsările la intrarea în cortul întâlnirii. ³⁰ Preotul va aduce o pasăre ca ofrandă pentru păcat, iar pe cealaltă, ca ofrandă arsă; și preotul va face ispășire pentru ea înaintea lui Iehova din cauza scurgerii ei necurate.”

it-2-E 372 ¶2

Menstruație

Femeia era considerată necurată pe toată durata unei scurgeri de sânge neregulate sau dacă avea ‘o scurgere care dura mai mult decât dura de obicei menstruația ei’, perioadă în care obiectele pe care se așeza ori se culca, precum și persoanele care atingeau acele obiecte deveneau necurate. Când scurgerea ei se oprea, ea trebuia să numere șapte zile, iar după aceea era curată. În a opta zi, femeia aducea la preot două turturele sau doi pui de porumbel domestic, iar el făcea ispășire pentru ea, aducând o pasăre ca ofrandă pentru păcat, iar pe cealaltă, ca ofrandă arsă. (Le 15:19-30; vezi CURAT, CURĂȚENIE)

(Leviticul 15:31) „Așadar, țineți-i pe israeliți departe de necurăție, pentru ca, în necurăția lor, să nu moară fiindcă îmi pângăresc tabernacolul, care este în mijlocul lor.”

it-1-E 1133

Locul sfânt

2. Cortul întâlnirii, iar, mai târziu, templul. Întreaga construcție, inclusiv curtea tabernacolului și curțile templului, era un loc sfânt. (Ex 38:24; 2Cr 29:5; Fa 21:28) Principalele obiecte amplasate în curte au fost altarul pentru jertfe și ligheanul de aramă. Acestea erau obiecte sfinte. Doar cei curați din punct de vedere ceremonial puteau intra în orice moment în curtea tabernacolului; în mod asemănător, nimeni nu putea intra în curțile templului dacă era necurat. De exemplu, o femeie care era necurată nu putea atinge niciun lucru sfânt și nici nu putea intra în locul sfânt. (Le 12:2-4) Dar se considera că tabernacolul era pângărit chiar și printr-o stare de necurăție continuă a israeliților. (Le 15:31) Cel care aducea ofrande pentru a se purifica în urma vindecării de lepră aducea ofrandele doar până la intrarea în cortul întâlnirii. (Le 14:11) Nicio persoană necurată nu putea consuma „din carnea jertfei de comuniune” la tabernacol sau la templu, altminteri era pedepsită cu moartea. (Le 7:20, 21)

Să căutăm nestemate spirituale

(Leviticul 14:14) „Apoi preotul să ia din sângele ofrandei pentru vină și să-l pună pe lobul urechii drepte a celui ce se purifică, pe degetul mare de la mâna lui dreaptă și pe degetul mare de la piciorul lui drept.”

(Leviticul 14:17) „Din uleiul care i-a rămas în palmă, preotul să pună puțin pe lobul urechii drepte a celui ce se purifică, pe degetul mare de la mâna lui dreaptă și pe degetul mare de la piciorul lui drept, peste sângele ofrandei pentru vină.”

(Leviticul 14:25) „Apoi să înjunghie berbecul tânăr prezentat ca ofrandă pentru vină; și preotul să ia din sângele ofrandei pentru vină și să-l pună pe lobul urechii drepte a celui ce se purifică, pe degetul mare de la mâna lui dreaptă și pe degetul mare de la piciorul lui drept.”

(Leviticul 14:28) „Apoi preotul să pună puțin din uleiul care este în palma lui pe lobul urechii drepte a celui ce se purifică, pe degetul mare de la mâna lui dreaptă și pe degetul mare de la piciorul lui drept, acolo unde a pus sângele ofrandei pentru vină.”

it, Ureche, „Sens figurat” ¶6

Ureche

La instituirea preoției în Israel, Iehova i-a poruncit lui Moise să ia din sângele berbecului pentru ceremonia de învestire și să-l pună pe lobul urechii drepte a lui Aaron și a fiilor acestuia, pe mâna lor dreaptă și pe piciorul lor drept. Aceasta însemna că tot ceea ce ascultau, modul în care slujeau și modul în care se comportau urmau să fie influențate direct de acel eveniment. (Le 8:22-24) În mod asemănător, conform Legii, când un lepros se purifica, preotul îi punea pe lobul urechii drepte puțin din sângele berbecului adus ca ofrandă pentru vină și puțin din ofranda de ulei. (Le 14:14, 17, 25, 28) Dispoziții asemănătoare trebuiau îndeplinite și în cazul unui om care dorea să rămână sclavul stăpânului său pentru toată viața. Sclavul era adus lângă ușorul ușii, iar stăpânul îi străpungea urechea cu un ac lung. Acest semn vizibil pe ureche, organul auzului, indica dorința sclavului de a continua să asculte cu supunere de stăpânul său. (Ex 21:5, 6)

28 DECEMBRIE – 3 IANUARIE

COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU LEVITICUL 16, 17

„Ce semnificație are pentru tine Ziua Ispășirii?”

Să căutăm nestemate spirituale

(Leviticul 16:10) „Dar țapul căzut la sorți pentru Azazel să fie adus viu înaintea lui Iehova și să se facă ispășirea deasupra lui, ca să i se poată da drumul în pustiu pentru Azazel.”

it-1-E 226 ¶3

Azazel

Așa cum a explicat apostolul Pavel, când Isus și-a oferit viața umană perfectă ca jertfă pentru păcatele omenirii, el a realizat mult mai multe decât ceea ce se realizase prin „sângele de tauri și de țapi”. (Ev 10:4, 11, 12) Astfel, el a slujit drept „țap ispășitor” fiind cel care „a purtat bolile noastre” și „a fost străpuns pentru fărădelegea noastră”. (Is 53:4, 5; Mt 8:17; 1Pe 2:24) Isus „a purtat”, sau a înlăturat, păcatele tuturor celor care manifestă credință în valoarea jertfei sale. El a fost dovada vie a măsurii luate de Dumnezeu de a șterge în mod complet păcatele. În aceste privințe, țapul „pentru Azazel” prefigurează jertfa lui Isus Cristos.