Referințe din Caietul pentru întrunirea „Viața creștină și predicarea”
7-13 NOIEMBRIE
COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU | 2 REGI 5, 6
„Cei ce sunt cu noi sunt mai mulți decât cei ce sunt cu ei”
it-1-E 716 ¶4
Elisei
Israelul este salvat din mâna sirienilor. În timpul domniei regelui Ioram al Israelului, Siria plănuiește să atace prin surprindere Israelul. Elisei zădărnicește planurile lui Ben-Hadad al II-lea de mai multe ori, dezvăluindu-i regelui Ioram fiecare manevră a sirienilor. Inițial, Ben-Hadad crede că în tabăra sa există un trădător. Însă, când află adevăratul motiv pentru care planurile lui eșuaseră, el trimite o mare armată la Dotan, înconjurând orașul cu cai și care de război pentru a-l prinde pe Elisei. Slujitorul lui Elisei este copleșit de frică, însă Elisei îl roagă pe Dumnezeu să-i deschidă ochii slujitorului său. Acesta vede „că regiunea muntoasă era plină de cai și de care de foc în jurul lui Elisei”. În timp ce armatele siriene se apropie, Elisei se roagă pentru un miracol diferit, diametral opus față de primul: „Lovește-i, te rog, pe acești oameni cu orbire!”. Elisei le spune sirienilor: „Urmați-mă”. Faptul că nu trebuie să-i ducă de mână transmite ideea că orbirea este de natură mintală, nu fizică. Aceștia nu îl recunosc pe Elisei, pe care au venit să-l prindă, și nici nu știu încotro îi conduce. (2Re 6:8-19)
it-1-E 343 ¶1
Orbire
Orbirea adusă asupra armatei siriene ca răspuns la rugăciunea lui Elisei a fost în mod evident o orbire a minții. Dacă întreaga armată ar fi orbit din punct de vedere fizic, atunci toți ar fi trebuit să fie duși de mână. Însă în relatare se arată doar că Elisei le-a spus: „Nu acesta este drumul și nu acesta este orașul. Urmați-mă”. Legat de acest fenomen, în cartea sa Principles of Psychology (1981, vol. 1, p. 59), William James a scris: „Orbirea mintală este un efect foarte interesant al unor tulburări corticale. Ea nu constă neapărat în imposibilitatea de a percepe vizual lucrurile, ci în incapacitatea de a le înțelege. Din punct de vedere psihologic, aceasta constă în pierderea capacității de a asocia stimulii vizuali cu ceea ce reprezintă aceștia, precum și în întreruperea căilor nervoase dintre centrii optici și centrii cerebrali responsabili pentru procesarea acelor informații”. Se pare că tocmai de acest tip de orbire i-a eliberat Iehova pe sirieni când au ajuns la Samaria. (2Re 6:18-20) Este posibil ca și bărbații din Sodoma să fi fost loviți cu o astfel de orbire, de vreme ce relatarea arată că aceștia, în loc să fie tulburați din cauza pierderii capacității de a vedea, au tot încercat să găsească intrarea casei lui Lot. (Ge 19:11)
14-20 NOIEMBRIE
COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU | 2 REGI 7, 8
„Iehova a făcut să se întâmple lucruri neașteptate”
it-1-E 716, 717
Elisei
Ben-Hadad al II-lea nu mai trimite o vreme cete de jefuitori. Totuși, mai târziu, își adună armata, invadează țara și asediază Samaria. Asediul este atât de cumplit, încât regelui i se aduce la cunoștință cel puțin o situație în care o femeie își mănâncă propriul fiu. Regele Ioram, un descendent al lui Ahab și un „fiu de ucigaș”, jură că îl va omorî pe Elisei. Însă acest jurământ pripit nu este dus la îndeplinire. Când Ioram ajunge împreună cu aghiotantul său la casa profetului, el spune că și-a pierdut orice speranță de a mai primi ajutor de la Iehova. Însă Elisei îl asigură pe rege că în ziua următoare vor avea hrană din belșug. Aghiotantul regelui ia în derâdere această profeție, motiv pentru care Elisei îi spune: „Vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca”. Iehova face să se audă un zgomot în tabăra sirienilor, iar aceștia cred că o mare armată din mai multe națiuni vine împotriva lor. De aceea, fug din tabără, abandonând toate proviziile. Când regele află că sirienii au dezertat, îl numește pe aghiotantul său să supravegheze poarta Samariei, însă acesta moare călcat în picioare de mulțimile de israeliți înfometați, care dau năvală să prade tabăra sirienilor. Aghiotantul vede hrana, dar nu mănâncă din ea. (2Re 6:24–7:20)
Nestemate spirituale
it-2-E 195 ¶7
Lampă
Regii din linia lui David. Iehova Dumnezeu l-a făcut rege al Israelului pe David, care, sub îndrumarea lui Dumnezeu, s-a dovedit a fi un conducător înțelept al națiunii. De aceea, a fost numit „lampa Israelului”. (2Sa 21:17) În legământul încheiat cu David pentru un Regat, Iehova a promis: „Tronul tău va fi întărit pentru totdeauna”. (2Sa 7:11-16) De asemenea, dinastia lui David, adică descendenții săi pe linia lui Solomon care au domnit, a reprezentat „o lampă” pentru Israel. (1Re 11:36; 15:4; 2Re 8:19; 2Cr 21:7)
28 NOIEMBRIE – 4 DECEMBRIE
COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU | 2 REGI 11, 12
„O femeie rea și ambițioasă nu a scăpat nepedepsită”
it, Atalia ¶2
Atalia
Atalia, la fel ca mama ei, Izabela, l-a instigat pe soțul ei, Ioram, să facă ce este rău în ochii lui Iehova pe parcursul celor opt ani în care acesta a domnit. (1Re 21:25; 2Cr 21:4-6) Asemenea mamei sale, ea a acționat cu cruzime și a vărsat sânge nevinovat. Când Ahazia, fiul ei rău, a murit după ce a domnit doar un an, Atalia i-a ucis pe toți membrii liniei regale, în afară de micuțul Ioas, pe care marele preot și soția acestuia (mătușa lui Ioas) l-au ascuns. După aceea, Atalia s-a autoproclamat regină și a domnit timp de șase ani, din c. 905 până în 899 î.e.n. (2Cr 22:11, 12). Fiii ei au furat din templu toate lucrurile sfinte și le-au folosit în închinarea la Baal. (2Cr 24:7)
it, Atalia ¶3
Atalia
Când Ioas, moștenitorul legitim al tronului, a împlinit șapte ani, marele preot Iehoiada, care era temător de Dumnezeu, l-a scos pe băiat din locul în care îl ținea ascuns și l-a făcut rege. Când Atalia a auzit zarva poporului, s-a dus imediat la templu și, văzând ce se petrecea acolo, a strigat: „Uneltire! Uneltire!”. Marele preot Iehoiada a poruncit să fie scoasă în afara incintei templului și să fie executată la intrarea Porții Cailor de la casa regelui. Probabil că ea a fost ultimul membru rămas din casa detestabilă a lui Ahab. (2Re 11:1-20; 2Cr 22:1–23:21) Cât de adevărate s-au dovedit cuvintele: „Niciun cuvânt al lui Iehova, pe care Iehova l-a rostit împotriva casei lui Ahab, nu va rămâne neîmplinit”! (2Re 10:10, 11; 1Re 21:20-24)
Nestemate spirituale
it-1-E 1265, 1266
Ioas
După aceea, atât timp cât marele preot Iehoiada a trăit și a îndeplinit rolul de tată și de sfătuitor al lui Ioas, tânărul monarh a prosperat. La vârsta de 21 de ani era deja căsătorit. El a avut două soții (una dintre ele se numea Ioadan), cu care a avut fii și fiice. Astfel, linia lui David care avea să ducă la Mesia, linie ce fusese la un pas de a fi întreruptă, a fost din nou întărită. (2Re 12:1-3; 2Cr 24:1-3; 25:1)
12-18 DECEMBRIE
COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU | 2 REGI 16, 17
„Răbdarea lui Iehova are limite”
it-2-E 908 ¶5
Salmanasar
Dominația asupra Israelului. În timpul domniei regelui Hosea al Israelului (c. 758-740 î.e.n.), Salmanasar al V-lea a invadat Palestina, iar Hosea a devenit vasalul său, impunându-i-se un tribut anual. (2Re 17:1-3) Cu toate acestea, ulerior Hosea a încetat să plătească tributul și s-a aliat cu regele So al Egiptului împotriva lui Salmanasar. (Vezi SO.) Din acest motiv, Salmanasar l-a aruncat pe Hosea în închisoare și apoi a asediat Samaria timp de trei ani. În cele din urmă, acest oraș fortificat a căzut, iar israeliții au fost duși în exil. (2Re 17:4-6; 18:9-12; compară cu Os 7:11, Eze 23:4-10)
it-1-E 414, 415
Captivitate
Atât în cazul regatului nordic al celor zece triburi ale Israelului, cât și în cazul regatului sudic al celor două triburi ale lui Iuda, principalul motiv pentru care locuitorii au fost duși în captivitate a fost același: abandonarea închinării adevărate la Iehova în favoarea închinării false la zeități păgâne. (De 28:15, 62-68; 2Re 17:7-18; 21:10-15) Deși Iehova și-a trimis profeții în repetate rânduri pentru a-i avertiza, ei nu au ascultat. (2Re 17:13) Niciunul dintre regii regatului nordic al celor zece triburi ale Israelului nu a înlăturat complet închinarea la zei falși instituită de Ieroboam, primul rege al acestui regat. Sora sa, regatul lui Iuda, aflată în sud, nu a dat atenție avertismentelor directe ale lui Iehova și nici nu a învățat din exemplul israeliților duși în captivitate. (Ier 3:6-10) Locuitorii ambelor regate au fost, în cele din urmă, duși în exil, deportarea lor având loc în mai multe etape.
Nestemate spirituale
it, Samaritean ¶1
Samaritean
Termenul „samariteni” apare prima dată în Scripturi după cucerirea regatului celor zece triburi, sau regatul Samariei, în 740 î.e.n.; era folosit cu referire la cei ce locuiau în regatul de nord înainte de această cucerire pentru a-i diferenția de străinii aduși ulterior din alte părți ale Imperiului Asirian (2Re 17:29). Se pare că asirienii nu i-au exilat pe toți israeliții, întrucât din 2 Cronici 34:6-9 (compară cu 2Re 23:19, 20) reiese că, în timpul domniei lui Iosia, în regiunea Samariei încă locuiau israeliți. Cu timpul, termenul „samariteni” a ajuns să-i desemneze pe descendenții israeliților rămași în Samaria și pe cei ai coloniștilor aduși de asirieni; fără îndoială, unii dintre samariteni s-au născut în familii mixte. Într-o perioadă mai târzie, numele a căpătat o conotație mai mult religioasă decât etnică sau politică. „Samaritean” era o persoană care aparținea sectei religioase ce s-a format în regiunea Sihemului și a Samariei și care susținea anumite doctrine total diferite de doctrinele iudaismului (Ioa 4:9).
19-25 DECEMBRIE
COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU | 2 REGI 18, 19
„Cum încearcă împotrivitorii noștri să ne slăbească credința”
yb74-E 177 ¶1
Partea a II-a – Germania
SS-ul folosea adesea trucuri murdare pentru a-i convinge pe unii să semneze acea declarație, însă după ce o semnau se întorceau împotriva lor, hărțuindu-i și mai mult. Karl Kirscht a spus: „Dintre toți cei aflați în lagărele de concentrare, Martorii lui Iehova erau cei mai șicanați. Se credea că astfel vor fi forțați să semneze declarația. În repetate rânduri ni s-a cerut acest lucru. E adevărat că unii au semnat, dar în majoritatea cazurilor aceștia au trebuit să aștepte mai mult de un an înainte de a fi eliberați. În tot acest timp erau umiliți în public de ofițerii SS, care îi considerau lași și ipocriți. De asemenea, înainte de a li se permite să plece din lagăr, erau obligați să facă un așa-zis «tur de onoare» în fața fraților lor”.
Nestemate spirituale
it, Arheologie, „Valoarea relativă a inscripțiilor” ¶2
Arheologie
De exemplu, Biblia afirmă că regele Sanherib al Asiriei a fost ucis de doi dintre fiii săi, Adramalec și Șarețer, și că a fost succedat la tron de Esar-Hadon, un alt fiu al său. (2Re 19:36, 37) Însă într-o cronică babiloniană se afirma că Sanherib a fost ucis în 20 tebet de un fiu al său într-o revoltă. Atât Berossus, un preot babilonian din secolul al III-ea î.e.n., cât și Nabonid, rege babilonian din secolul al VI-lea î.e.n., au consemnat că Sanherib a fost ucis doar de unul dintre fiii lui. Cu toate acestea, într-un un text descoperit mai recent, un fragment din Prisma lui Esar-Hadon, fiul care i-a succedat la tron lui Sanherib, Esar-Hadon afirmă clar că frații lui (la plural) s-au răzvrătit și l-au ucis pe tatăl lor, după care au fugit. Cu privire la acest lucru, Philip Biberfeld spune: „Cronica babiloniană, Nabonid și Berossus au greșit; doar relatarea biblică s-a dovedit corectă. Ea a fost confirmată în cele mai mici detalii de inscripția lui Esar-Hadon și s-a dovedit a fi mai exactă cu privire la acest eveniment din istoria asiro-babiloniană decât înseși sursele babiloniene. Acest fapt este extrem de important în evaluarea credibilității surselor care nu sunt în acord cu tradiția biblică, chiar și a surselor contemporane cu evenimentele”. (Universal Jewish History, 1948, vol. I, p. 27)
26 DECEMBRIE – 1 IANUARIE
COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU | 2 REGI 20, 21
Nestemate spirituale
it, Nivelă ¶2
Nivelă
O nivelă poate fi folosită la construirea unei clădiri în mod corespunzător sau la evaluarea stării unei clădiri. Iehova a prezis că avea să întindă peste Ierusalimul răzvrătit „sfoara de măsurat folosită pentru Samaria și firul cu plumb folosit pentru casa lui Ahab”. Dumnezeu „măsurase” Samaria și casa regelui Ahab și constatase că acestea erau necorespunzătoare sau strâmbe din punct de vedere moral, ceea ce a dus la distrugerea lor. În mod asemănător, Dumnezeu avea să judece Ierusalimul și conducătorii acestuia, demascând răutatea lor și distrugând orașul. Aceste evenimente au avut loc în 607 î.e.n. (2Re 21:10-13; 10:11) Isaia i-a avertizat pe lăudăroșii din Ierusalim și pe conducătorii răi ai acestuia cu privire la nenorocirea ce avea să se abată asupra lor și le-a adus la cunoștință declarația lui Iehova: „Voi face din justiție o sfoară de măsurat și din dreptate un fir cu plumb”. Normele Sale perfecte de dreptate aveau să dezvăluie cine era cu adevărat un slujitor al lui Dumnezeu și cine nu, iar rezultatul avea să fie salvarea sau distrugerea. (Is 28:14-19)