Adevărul despre divorţ

A AJUNS căsnicia ta în impas? Poate că partenerul ţi-a trădat încrederea sau poate că din cauza nenumăratelor certuri nu mai găseşti bucurie în relaţia voastră. Probabil îţi spui: „Nu ne mai iubim“ sau „Pur şi simplu nu ne potrivim“ ori „Nu ştiam ce facem când ne-am căsătorit“. Poate chiar te gândeşti: „Ar fi mai bine să divorţăm“.

Nu lua însă în mod pripit decizia de a pune capăt căsniciei. Gândeşte-te mai întâi că divorţul nu înlătură îngrijorările vieţii. Te scapă, ce-i drept, de unele probleme, dar dă naştere altora. În cartea sa The Good Enough Teen, dr. Brad Sachs afirmă: „Cuplurile care vor să se separe visează la divorţul perfect: o trecere rapidă şi definitivă de la furtuna conflictelor la adierea înviorătoare a liniştii şi armoniei. Însă nu există divorţ perfect, aşa cum nu există nici căsnicie perfectă“. Aşadar, este important să cunoşti tot ce implică divorţul şi să-l priveşti realist.

În Biblie, divorţul nu este tratat ca o chestiune lipsită de importanţă. Scripturile spun că, în ochii lui Iehova Dumnezeu, abandonarea partenerului conjugal dintr-un capriciu sau poate din dorinţa de a găsi alt partener constituie un act de trădare detestabil (Maleahi 2:13–16). Căsătoria este o legătură permanentă (Matei 19:6). Multe căsnicii ce s-au destrămat din motive neîntemeiate ar fi putut fi salvate dacă cei doi ar fi fost mai iertători unul cu celălalt (Matei 18:21, 22).

Biblia menţionează însă care este singurul motiv legitim pentru divorţ, cu posibilitatea recăsătoririi: relaţiile sexuale extraconjugale (Matei 19:9). Prin urmare, dacă afli că partenerul nu îţi este fidel, ai dreptul să divorţezi. Nu ar trebui ca alţii să-ţi impună punctul lor de vedere. Nici scopul acestui articol nu este acela de a-ţi spune ce hotărâre să iei. La urma urmei, tu eşti cel care va suporta consecinţele; aşadar, decizia îţi aparţine (Galateni 6:5).

Totuşi, Biblia afirmă: „Cel prevăzător ia aminte la paşii lui“ (Proverbele 14:15). Chiar dacă ai motiv biblic de divorţ, ar fi bine să te gândeşti cu toată seriozitatea la implicaţiile acestei decizii (1 Corinteni 6:12). „Unii cred că trebuie să se hotărască repede“, remarcă Davida, din Marea Britanie. „Însă eu am trecut printr-un divorţ şi pot spune din proprie experienţă că e nevoie de timp pentru a cântări bine lucrurile.“

În următoarele pagini sunt prezentate patru aspecte esenţiale pe care trebuie să le iei în calcul. Probabil vei observa că niciuna dintre persoanele divorţate ale căror cuvinte sunt citate în articol nu consideră că au luat o decizie greşită. Cu toate acestea, declaraţiile lor scot în evidenţă unele dificultăţi ce se ivesc în lunile sau chiar în anii de după divorţ.

Daniella, din Italia, era căsătorită de 12 ani când a aflat că soţul ei o înşela cu o colegă de muncă. „Când am aflat, femeia era deja însărcinată în luna a şasea“, spune Daniella.

După ce a stat separată de soţ o vreme, ea a hotărât să divorţeze. „Am încercat să-mi salvez căsnicia, dar soţul meu a continuat să-mi fie infidel“, ne povesteşte Daniella. Ea consideră că a luat decizia corectă. Totuşi, adaugă: „Imediat după ce ne-am separat, mi-a fost foarte greu să mă descurc cu banii. Uneori nici măcar n-aveam ce să mănânc seara; beam doar un pahar de lapte“.

Maria, din Spania, s-a confruntat cu greutăţi asemănătoare. „Fostul meu soţ nu ne ajută deloc pe plan financiar“, mărturiseşte ea, „iar eu trebuie să muncesc din greu ca să achit datoriile făcute de el. În plus, a trebuit să mă mut dintr-o casă confortabilă într-un mic apartament dintr-un cartier periculos“.

După cum demonstrează aceste mărturii, în cazul femeilor, destrămarea căsniciei atrage adesea după sine mari probleme financiare. De fapt, un studiu efectuat pe parcursul a şapte ani în Europa a dezvăluit că, după divorţ, venitul bărbaţilor a crescut cu 11%, pe când cel al femeilor a scăzut cu 17%. „Unor femei nu le este deloc uşor“, declară Mieke Jansen, coordonatoarea studiului, „deoarece trebuie să le poarte de grijă copiilor, să-şi găsească un loc de muncă şi, pe lângă toate acestea, să facă faţă experienţei traumatizante a divorţului“. Potrivit ziarului londonez Daily Telegraph, unii avocaţi susţin că astfel de probleme „îi determină pe oameni să se gândească de două ori înainte de a decide să se despartă“.

Ce s-ar putea întâmpla: Dacă divorţezi, venitul tău ar putea scădea. S-ar putea să trebuiască şi să te muţi. Dacă ţi se încredinţează copiii spre creştere, îţi va fi probabil greu să te întreţii şi să te îngrijeşti cum se cuvine de necesităţile lor (1 Timotei 5:8).

„Am fost de-a dreptul şocată când am aflat că soţul meu mă înşela“, povesteşte o femeie din Marea Britanie pe nume Jane. „Iar gândul că el chiar a vrut să ne părăsească a fost devastator.“ Jane a divorţat. Cu toate că nu regretă decizia luată, ea recunoaşte: „Am avut de înfruntat o grea încercare: să le fiu şi mamă, şi tată copiilor mei. M-am văzut nevoită să iau singură toate deciziile“.

La fel au stat lucrurile şi cu Graciela, o mamă divorţată din Spania. „Fiul meu de 16 ani mi-a fost încredinţat mie spre creştere“, spune ea. „Adolescenţa este însă o perioadă dificilă, iar eu nu eram pregătită să-mi cresc fiul de una singură. Plângeam zi şi noapte. Nu credeam că sunt o mamă bună.“

Dacă fostului tău partener i se acordă dreptul de a se implica în creşterea copiilor, trebuie să negociezi cu el chestiuni delicate precum vizitarea, disciplinarea şi susţinerea lor financiară. Christine, o mamă divorţată din Statele Unite, declară: „Nu este uşor să colaborezi cu fostul tău partener. Sunt atâtea sentimente la mijloc, încât, dacă nu eşti atent, poţi ajunge să-ţi foloseşti copilul ca mijloc de manipulare a situaţiei“.

Ce s-ar putea întâmpla: Poate că ceea ce va decide instanţa în privinţa încredinţării copiilor nu va corespunde dorinţelor tale. Dacă tu şi fostul partener aveţi drepturi egale în ce priveşte creşterea copiilor, este posibil ca acesta să nu fie atât de rezonabil precum ai vrea în chestiuni legate de vizitarea, disciplinarea şi susţinerea lor financiară.

Mark, din Marea Britanie, a fost trădat nu doar o dată de soţia sa. „A doua oară“, mărturiseşte el, „n-am putut să suport ideea că s-ar putea întâmpla din nou“. Deşi a divorţat, Mark n-a încetat să-şi iubească fosta soţie. „Cei din jur cred că mă ajută dacă o vorbesc de rău, dar nu e aşa. Iubirea nu se stinge uşor“, spune el.

David, citat anterior, a fost distrus când a aflat că soţia lui avea o relaţie cu alt bărbat. „Nu-mi venea să cred!“, povesteşte el. „Îmi doream să-mi petrec tot restul vieţii cu ea şi cu copiii noştri.“ David a ales să divorţeze, însă despărţirea a sădit în mintea lui mari îndoieli. „Mă întreb dacă cineva mă va putea iubi cu adevărat sau dacă voi păţi acelaşi lucru în cazul în care am să mă recăsătoresc“, explică el. „Încrederea în mine mi-a fost zdruncinată.“

Dacă ai trecut printr-un divorţ, este firesc să încerci sentimente dintre cele mai contradictorii. Pe de o parte, poate că încă iubeşti persoana cu care ai fost „o singură carne“ (Geneza 2:24). Pe de altă parte însă, poate că în inima ta mocnesc resentimentele. Graciela, citată înainte, mărturiseşte: „Chiar şi după câţiva ani, te simţi pierdut, umilit şi neputincios. Îţi revin în minte multe clipe fericite petrecute alături de partenerul tău şi te-ntrebi: «Obişnuia să-mi spună că nu poate trăi fără mine. M-a minţit oare tot timpul? Cum de s-a ajuns aici?»“.

Ce s-ar putea întâmpla: Este posibil să simţi mult timp mânie şi să ai resentimente faţă de partenerul tău pentru ceea ce ţi-a făcut. Câteodată te-ai putea simţi foarte singur (Proverbele 14:29; 18:1).

José, un tată divorţat din Spania, ne relatează experienţa sa: „A fost îngrozitor. Cel mai cumplit moment a fost când am descoperit că celălalt bărbat era soţul surorii mele. Mi-am dorit să mor!“. José şi-a dat seama că şi pe băieţeii lui, unul de doi ani şi celălalt de patru ani, i-a afectat mult purtarea mamei lor. El explică: „Copiii nu înţelegeau de ce mama locuia cu unchiul şi de ce eu i-am luat şi ne-am mutat cu sora şi cu mama mea. Dacă trebuia să plec undeva, mă întrebau: «Când te-ntorci?» sau mă implorau: «Tati, nu ne părăsi!»“.

Copiii sunt adesea victimele uitate ale divorţului. Dar ce se poate face în cazul în care părinţii pur şi simplu nu se mai înţeleg? Este divorţul într-adevăr „spre binele copiilor“? De câţiva ani încoace, această idee este pusă sub semnul întrebării, mai ales când problemele soţilor nu sunt atât de grave. Cartea The Unexpected Legacy of Divorce precizează: „Pe mulţi părinţi care se simt captivi într-o căsnicie nefericită i-ar surprinde să afle că, spre deosebire de ei, copiii sunt relativ mulţumiţi. Lor nu le pasă dacă mama şi tata dorm în paturi separate atât timp cât familia e împreună“.

E adevărat, de multe ori copiii văd că părinţii lor se ceartă, iar tensiunile din sânul familiei îi pot afecta în plan psihic şi afectiv. Însă ar fi o greşeală să presupui că divorţul este automat spre binele lor. „Se pare că stabilitatea pe care o conferă căsătoria îi ajută pe părinţi să-i disciplineze cu consecvenţă şi rezonabilitate pe copii, chiar şi atunci când căsnicia lor nu este tocmai ideală“, scriu Linda Waite şi Maggie Gallagher în cartea The Case for Marriage.

Ce s-ar putea întâmpla: Divorţul ar putea avea un efect devastator asupra copiilor tăi, îndeosebi dacă nu îi încurajezi să rămână în relaţii bune cu fostul tău partener. (Vezi chenarul „Prinsă la mijloc“.)

Acest articol a analizat patru aspecte de care ar fi bine să ţii seama dacă te gândeşti la divorţ. După cum s-a menţionat deja, dacă tovarăşul de viaţă îţi este infidel, decizia de a divorţa sau nu îţi aparţine. Însă, orice ai decide, nu uita de consecinţe. Trebuie să ştii ce dificultăţi vei întâmpina şi să te pregăteşti să le faci faţă.

După ce-ai meditat îndelung la posibilitatea divorţului, poate consideri că există o soluţie mai bună: să încerci să-ţi salvezi căsnicia. Este posibil acest lucru?