Studii asupra Scripturilor inspirate şi a cadrului lor

Studiul numărul 9 — Arheologia şi textul inspirat

Un studiu despre descoperiri arheologice şi despre documente antice ale istoriei laice care sprijină textul Bibliei.

 1. a) Cu ce se ocupă arheologia biblică? b) Ce sunt artefactele?

ARHEOLOGIA biblică se ocupă cu studiul istoriei popoarelor şi al evenimentelor din timpurile biblice cu ajutorul scrierilor, a uneltelor, a clădirilor şi a altor vestigii descoperite în pământ. Căutarea unor vestigii, sau artefacte, pe locul vechilor aşezări biblice a presupus numeroase lucrări de explorare şi excavarea a milioane de tone de pământ. Artefactele sunt obiecte care constituie o mărturie a muncii omului, făcând astfel dovada existenţei şi activităţii sale. Printre acestea se numără vase de ceramică, ruinele unor clădiri, tăbliţe de lut, inscripţii, documente, monumente şi cronici gravate în piatră.

 2. Ce importanţă are arheologia biblică?

² La începutul secolului al XX-lea, când arheologia a devenit un important domeniu de studiu, mari universităţi şi muzee din Europa şi din America au finanţat expediţii în ţările biblice. Drept urmare, arheologii au scos la lumină o multitudine de informaţii care arată cum era viaţa în timpurile biblice. Unele descoperiri arheologice au demonstrat autenticitatea Bibliei, arătând că este exactă până în cele mai mici detalii.

ARHEOLOGIA ŞI SCRIPTURILE EBRAICE

 3. Ce ruine şi ce consemnări antice confirmă existenţa ziguratelor în Babilonul antic?

³ Turnul Babel. Potrivit Bibliei, Turnul Babel a fost o construcţie impunătoare (Gen. 11:1–9). Este interesant că arheologii au descoperit în interiorul şi în apropierea ruinelor anticului Babilon rămăşiţe ale mai multor zigurate, sau temple-turnuri de forma unor piramide în trepte, inclusiv ruinele templului de la Etemenanki, aflat în interiorul zidurilor Babilonului. În documentele antice care fac referire la aceste temple apar deseori cuvintele: „Vârful lui va ajunge până la ceruri“. Se spune că regele Nebucadneţar ar fi zis: „Am ridicat Turnul în trepte la Etemenanki pentru ca vârful lui să rivalizeze cu cerurile“. Într-un fragment ce descrie prăbuşirea unui asemenea zigurat se spune: „Construirea acestui templu i-a supărat pe zei. Într-o noapte, ei au dărâmat tot ce fusese construit. I-au risipit [pe oameni] şi le-au făcut limba de neînţeles. Au împiedicat progresul [lucrării]“.a

 4. Ce descoperiri arheologice s-au făcut la Ghihon, şi ce legătură ar putea exista între acestea şi relatarea biblică?

⁴ Tunelurile de apă de la izvorul Ghihon. În 1867, Charles Warren a descoperit în vecinătatea Ierusalimului un canal de apă care pornea de la izvorul Ghihon, traversa dealul şi urca printr-un puţ vertical în cetatea lui David. Se pare că pe aici au intrat prima oară în oraş oamenii lui David (2 Sam. 5:6–10). Între anii 1909 şi 1911 a fost dezgropată întreaga reţea de tuneluri care porneau de la izvorul Ghihon. Un tunel impunător, cu o înălţime de 1,8 metri, săpat în stâncă pe o lungime de 533 de metri, ducea de la Ghihon la bazinul Siloam, în valea Tiropoeon (în interiorul oraşului). Se pare că este vorba despre tunelul construit de Ezechia. Pe zidul tunelului îngust a fost descoperită o inscripţie în ebraica veche. Ea spune printre altele: „Şi aceasta este istoria acestei străpungeri: — Când lucrătorii au mai ridicat [. . .] târnăcopul, unul după altul, şi când mai era necesară o străpungere de trei coţi, atunci s-a auzit cum au strigat unul către celălalt, căci în stâncă s-a făcut o gaură, care dădea la dreapta şi la stânga. În ziua aceea a străpungerii, lucrătorii din tunel s-au întâlnit lovind în stâncă unii în faţa celorlalţi, un târnăcop în faţa celuilalt târnăcop. Şi acolo au început să curgă apele din izvor spre lac, pe o distanţă de o mie două sute de coţi, iar înălţimea stâncii care era deasupra capetelor lucrătorilor tunelului era de o sută de coţi“. Ce lucrare impresionantă de inginerie pentru acele timpuri! (2 Regi 20:20; 2 Cron. 32:30)b

 5. Ce dovezi arheologice descoperite la Karnak confirmă invazia lui Şişac şi existenţa unor localităţi menţionate în Biblie?

⁵ Relieful despre victoria lui Şişac. Numele lui Şişac, regele Egiptului, este menţionat de şapte ori în Biblie. Întrucât regele Roboam nu mai respecta legea lui Iehova, Iehova i-a permis lui Şişac să invadeze Iuda în 993 î.e.n., fără a distruge însă complet ţara (1 Regi 14:25–28; 2 Cron. 12:1–12). Mult timp s-a crezut că numai Biblia vorbeşte despre această invazie. Ulterior s-a descoperit un document amplu al faraonului numit în Biblie Şişac (Sheshonk I). Este vorba despre un impunător relief care conţine hieroglife şi picturi, aflat pe peretele sudic al unui vast templu egiptean din Karnak (Teba antică). Pe acest relief uriaş este înfăţişat zeul egiptean Amon ţinând în mâna dreaptă o sabie în formă de seceră. El îi aduce faraonului Şişac 156 de prizonieri palestinieni încătuşaţi, legaţi cu frânghii de mâna sa stângă. Fiecare prizonier reprezintă un oraş sau un sat, al cărui nume este scris cu hieroglife. Printre numele ce pot fi încă citite şi identificate se află Rabit (Ios. 19:20); Taanac, Bet-Şean şi Meghido (Ios. 17:11); Sunem (Ios. 19:18); Rehob (Ios. 19:28); Hafaraim (Ios. 19:19); Gabaon (Ios. 18:25); Bet-Horon (Ios. 21:22); Aialon (Ios. 21:24); Soco (Ios. 15:35) şi Arad (Ios. 12:14). Documentul face referire şi la „ogorul lui Avram“, aceasta fiind prima referire la Avraam în documentele egiptene.c

 6, 7. Care este istoria Pietrei moabite, şi ce informaţii ne oferă ea cu privire la războiul dintre Israel şi Moab?

⁶ Piatra moabită. În 1868, misionarul german F. Klein a făcut o descoperire senzaţională la Dhiban (Dibon). El a găsit o inscripţie veche, cunoscută astăzi sub numele de Piatra moabită. După inscripţie s-a realizat un mulaj, dar piatra propriu-zisă a fost spartă de beduini înainte de a fi mutată. Majoritatea bucăţilor au fost însă recuperate, iar piatra se află în prezent la Muzeul Luvru din Paris, o reproducere a ei fiind expusă la Muzeul Britanic din Londra. Iniţial, această piatră a fost ridicată la Dibon, în Moab. Ea prezintă versiunea regelui Meşa despre răscoala sa împotriva lui Israel (2 Regi 1:1; 3:4, 5). Printre altele, inscripţia spune: „Eu [sunt] Meşa, fiul lui Chemoş [. . .], regele Moabului, dibonitul, . . . Omri, regele lui Israel, a umilit Moabul mulţi ani (lit. zile), deoarece Chemoş [dumnezeul Moabului] era mânios pe ţara sa. Iar fiul său l-a urmat, şi el de asemenea a zis: «Voi umili Moabul». Pe vremea mea a vorbit el (astfel), dar eu l-am biruit, pe el şi casa lui, în timp ce Israel a pierit pe veci! . . . Iar Chemoş mi-a spus: «Du-te şi ia Nebo de la Israel!». Am plecat noaptea şi am luptat împotriva lui din zori până la amiază. L-am luat şi i-am ucis pe toţi . . . Şi am luat de acolo [vasele] lui Iahve, târându-le înaintea lui Chemoş“.d Observaţi că în ultima frază este menţionat numele divin. Lucrul acesta se poate vedea în imaginea alăturată ce reprezintă Piatra moabită. Numele apare sub forma Tetragramei, în partea dreaptă, rândul 18.

⁷ Piatra moabită menţionează, de asemenea, următoarele locuri biblice: Atarot şi Nebo (Num. 32:34, 38); Arnon, Aroer, Medeba şi Dibon (Ios. 13:9); Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon, Iahaţ şi Chiriataim (Ios. 13:17–19); Beţer (Ios. 20:8); Horonaim (Is. 15:5); Bet-Diblataim şi Cheriot (Ier. 48:22, 24). Ea confirmă astfel existenţa acestor locuri antice.

 8. Ce spune Biblia cu privire la Sanherib, şi ce au scos la iveală săpăturile făcute la palatul său?

⁸ Prisma regelui Sanherib. Biblia vorbeşte pe larg despre invazia asirienilor în Iuda sub conducerea lui Sanherib în anul 732 î.e.n. (2 Regi 18:13—19:37; 2 Cron. 32:1–22; Is. 36:1—37:38). Între anii 1847 şi 1851, arheologul englez A. Layard a făcut săpături la ruinele marelui palat al lui Sanherib din Ninive, pe teritoriul vechii Asirii. Palatul avea 70 de camere, iar pe o distanţă de peste 3 000 de metri zidurile erau acoperite cu plăci sculptate. Analele regelui Sanherib au fost consemnate pe cilindri, sau prisme, de argilă. Ultima versiune a acestora, realizată din câte se pare la scurt timp după moartea sa, apare pe aşa-numita Prismă a lui Taylor, păstrată la Muzeul Britanic. Însă la Institutul Oriental al Universităţii din Chicago există un text mai bun pe o prismă care a fost descoperită aproape de locul anticului oraş Ninive, capitala Imperiului Asirian.

 9. În armonie cu relatarea biblică, ce consemnează Sanherib, dar ce nu menţionează el, şi de ce?

⁹ În aceste anale, Sanherib se laudă cu invazia sa în Iuda: „Ezechia, iudeul, nu s-a supus jugului meu, [iar] eu am asediat 46 dintre oraşele sale fortificate, precum şi nenumărate sate din jur şi le-am cucerit prin escaladări şi prin atacuri cu maşini de asediu aduse aproape de ziduri, prin atacuri ale pedeştrilor şi folosind spărturi (în zid), galerii subterane şi şanţuri. Am luat din ele 200 150 de oameni, bătrâni şi tineri, bărbaţi şi femei, cai, catâri, asini, cămile, vite mari şi mici fără număr. Iar pe el (Ezechia) l-am închis în Ierusalim, reşedinţa sa regală, ca pe o pasăre în colivie. . . . Oraşele pe care le-am jefuit i le-am luat şi i le-am dat lui Mitinti, regele Asdodului, lui Padi, regele Ecronului şi lui Sillibel, regele Gazei. . . . Ezechia însuşi . . . mi-a trimis, mai târziu, la Ninive, cetatea mea împărătească, pe lângă 30 de talanţi de aur, 800 de talanţi de argint, pietre preţioase, antimoniu, bucăţi mari de piatră roşie, divane (cu intarsii) de fildeş, jilţuri-nimedu (cu intarsii) de fildeş, piei de elefant, lemn de abanos, lemn de cimişir (şi) tot felul de comori scumpe, propriile sale fiice, concubine, muzicanţi şi muzicante. Pentru a-mi preda tributul şi pentru a-şi arăta supunerea ca sclav, el l-a trimis pe mesagerul său (personal)“.e În ce priveşte tributul impus de Sanherib lui Ezechia, Biblia confirmă cantitatea de 30 de talanţi de aur, dar nu menţionează decât 300 de talanţi de argint. În plus, ea arată că lucrul acesta s-a întâmplat înainte ca Sanherib să ameninţe Ierusalimul cu asediul. În relatarea sa deformată despre istoria Asiriei, el trece în mod intenţionat sub tăcere înfrângerea zdrobitoare suferită în Iuda, când, într-o singură noapte îngerul lui Iehova a ucis 185 000 de soldaţi asirieni, forţându-l astfel pe Sanherib să fugă la Ninive ca un câine bătut. Totuşi, această consemnare lăudăroasă de pe Prisma lui Sanherib vorbeşte despre o mare invazie pe care asirienii au făcut-o în Iuda înainte ca Iehova să-i întoarcă după ce ameninţaseră Ierusalimul (2 Regi 18:14; 19:35, 36).

10, 11. a) Ce sunt Scrisorile din Lachis, şi ce reflectă ele? b) Cum sprijină ele scrierile lui Ieremia?

¹⁰ Scrisorile din Lachis. Numele cunoscutului oraş-fortăreaţă Lachis apare în Biblie de peste 20 de ori. El se afla la 44 de kilometri V-SV de Ierusalim. O mare parte din ruinele lui au fost scoase la lumină. În 1935, într-o cameră de gardă de la poarta dublă a oraşului au fost găsite 18 ostrace, sau cioburi de lut cu inscripţii (alte trei au fost găsite în 1938). S-a dovedit că acestea erau nişte scrisori scrise cu litere ebraice vechi. Colecţia, care numără 21 de scrisori, este cunoscută sub numele de Scrisorile din Lachis. Lachisul a fost una dintre ultimele fortăreţe din Iuda care i-au ţinut piept lui Nebucadneţar, fiind arsă şi transformată într-un morman de ruine între anii 609 şi 607 î.e.n. Scrisorile reflectă starea de alertă care domnea atunci. După cât se pare, ele au fost scrise din ultimele avanposturi evreieşti ale trupelor lui Yaosh, un comandant militar din Lachis. În una dintre ele (numărul IV) se spune printre altele: „Facă YHWH [tetragrama pentru «Iehova»] ca domnul meu să audă în această vreme veşti de bine. . . . noi ne uităm după semnalele de foc din Lachis, potrivit cu toate indicaţiile date mie de domnul meu, căci nu putem vedea Azeca“. Aceasta este o confirmare extraordinară a versetului din Ieremia 34:7, unde se spune că Lachisul şi Azeca au fost ultimele două oraşe fortificate care mai rămăseseră dintre oraşele lui Iuda. Această scrisoare pare să arate că Azeca tocmai căzuse. Numele divin, sub forma Tetragramei, apare des în aceste scrisori, ceea ce înseamnă că iudeii foloseau numele Iehova în vorbirea curentă.

¹¹ O altă scrisoare (numărul III) începe astfel: „Facă YHWH [Iehova] ca domnul meu să audă veşti de pace! . . . Iar slujitorului tău i s-au transmis următoarele: «Comandantul armatei, Conia, fiul lui Elnatan, a coborât să se ducă în Egipt şi i-a trimis pe oamenii săi la Hodavia, fiul lui Ahia, ca să obţină [provizii] de la el»“. Această scrisoare pare să confirme că Iuda a coborât în Egipt după ajutor, contrar poruncii lui Iehova şi spre propria distrugere (Is. 31:1; Ier. 46:25, 26). Numele Elnatan şi Hoşaia, care apar în textul complet al acestei scrisori, se regăsesc şi în Ieremia 36:12 şi 42:1. Alte trei nume menţionate în aceste scrisori apar şi în cartea biblică Ieremia. Acestea sunt: Ghemaria, Neria şi Iaazania (Ier. 32:12; 35:3; 36:10).f

12, 13. Ce descrie Cronica lui Nabonid, şi de ce are ea o valoare deosebită?

¹² Cronica lui Nabonid. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în urma săpăturilor făcute în apropierea Bagdadului au fost descoperite un mare număr de tăbliţe şi cilindri de argilă ce aruncă lumină asupra istoriei Babilonului antic. Unul dintre aceste valoroase documente este cunoscut sub numele de Cronica lui Nabonid şi se află în prezent la Muzeul Britanic. Nabonid, regele Babilonului, era tatăl lui Belşaţar, coregentul său. El i-a supravieţuit fiului său, ucis în noaptea de 5 octombrie 539 î.e.n., când armatele lui Cirus Persanul au cucerit Babilonul (Dan. 5:30, 31). Cronica lui Nabonid, un remarcabil document ce conţine date exacte despre căderea Babilonului, ne ajută să aflăm când a avut loc acest eveniment. Iată traducerea unui mic fragment din Cronica lui Nabonid: „În luna taşritu [tişri (septembrie–octombrie)], când Cirus a atacat armata Akkadului în Opis, pe Tigru, . . . în ziua a paisprezecea, Sipparul a fost luat fără luptă. Nabonid a fugit. În ziua a şaisprezecea [11 octombrie, după calendarul iulian, sau 5 octombrie, după calendarul gregorian, 539 î.e.n.], Gobryas (Ugbaru), guvernator al ţinutului Gutium, şi armata lui Cirus au intrat în Babilon fără luptă. După aceea, Nabonid a fost arestat în Babilon, când s-a întors (acolo). . . . În luna arahşamnu [marchesvan (octombrie–noiembrie)], în ziua a treia [28 octombrie, după calendarul iulian, sau 17 octombrie, după calendarul gregorian], Cirus a intrat în Babilon, înaintea lui au fost aşternute ramuri verzi — în oraş a fost decretată starea de «pace» (sulmu). Cirus a trimis salutări în tot Babilonul. Gobryas, guvernatorul său, a pus (sub-)guvernatori în Babilon“.g

¹³ Observăm că Darius Medul nu este menţionat în această cronică, iar până în momentul de faţă numele său nu s-a găsit pe nicio inscripţie nebiblică. El nu este menţionat nici în documentele istorice laice dinainte de Josephus (istoric evreu din secolul I e.n.). De aceea, unii critici au sugerat că el ar putea fi Gobryas, amintit mai înainte. Deşi informaţiile pe care le avem cu privire la Gobryas par să corespundă cu cele privitoare la Darius, nu se poate totuşi afirma cu certitudine că este vorba despre una şi aceeaşi persoană.h Oricum ar sta lucrurile, istoria laică spune că Cirus a avut un rol important în cucerirea Babilonului şi că, după aceea, a domnit acolo ca rege.

14. Ce este consemnat pe Cilindrul lui Cirus?

¹⁴ Cilindrul lui Cirus. La puţin timp după ce Cirus a început să domnească în calitate de rege al puterii mondiale persane, cucerirea Babilonului de către Cirus în 539 î.e.n. a fost consemnată pe un cilindru de argilă. Acest document remarcabil se păstrează tot la Muzeul Britanic. Iată un fragment din textul tradus: „Eu sunt Cirus, rege al lumii, rege măreţ, rege legitim, rege al Babilonului, rege al Sumerului şi Akkadului, rege al celor patru margini (ale pământului), . . . Am restituit unor oraşe sacre [unele menţionate deja] de pe celălalt mal al Tigrului, ale căror sanctuare fuseseră mult timp în ruină, chipurile care se aflaseră în ele şi am întemeiat pentru ele sanctuare permanente. Eu i-am adunat (de asemenea) pe toţi locuitorii lor (de odinioară) şi le-am înapoiat locurile de locuit“.i

15. Ce dezvăluie despre Cirus cilindrul care îi poartă numele, şi cum se armonizează aceste informaţii cu Biblia?

¹⁵ Astfel, Cilindrul lui Cirus face cunoscută politica regelui de a restabili popoarele captive în ţările lor. În armonie cu aceasta, Cirus a emis un decret care îi autoriza pe iudei să se întoarcă la Ierusalim pentru a reconstrui acolo casa lui Iehova. De remarcat că, mai înainte cu 200 de ani, Iehova îl menţionase în mod profetic cu numele pe Cirus ca fiind cel ce avea să cucerească Babilonul şi să facă posibilă restabilirea poporului Său (Is. 44:28; 45:1; 2 Cron. 36:23).

ARHEOLOGIA ŞI SCRIPTURILE GRECEŞTI CREŞTINE

16. Ce a scos la lumină arheologia cu privire la Scripturile greceşti?

¹⁶ La fel ca în cazul Scripturilor ebraice, arheologia a scos la lumină numeroase artefacte interesante ce sprijină relatarea inspirată din Scripturile greceşti creştine.

17. Cum susţine arheologia discuţia lui Isus privitoare la impozite?

¹⁷ Dinar cu efigia lui Tiberiu. Biblia arată cu claritate că Isus şi-a desfăşurat lucrarea în timpul domniei lui Tiberiu Cezar. Unii adversari ai lui Isus au încercat să-i întindă o cursă, întrebându-l dacă trebuiau să plătească sau nu impozit Cezarului. Relatarea biblică spune: „Dându-şi seama de ipocrizia lor, el le-a zis: «De ce mă puneţi la încercare? Aduceţi-mi un dinar să mă uit la el». Ei i-au adus unul. Şi el le-a zis: «Ale cui sunt chipul acesta şi inscripţia aceasta?» Ei i-au zis: «Ale Cezarului». Atunci Isus a zis: «Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu». Şi au fost impresionaţi de el“ (Marcu 12:15–17). Arheologii au găsit o monedă de argint de un dinar cu efigia lui Tiberiu Cezar. Această monedă fusese pusă în circulaţie în jurul anului 15 e.n., ceea ce corespunde cu perioada domniei împăratului Tiberiu, care a început în anul 14 e.n. Ea confirmă o dată în plus relatarea biblică potrivit căreia Ioan Botezătorul şi-a început lucrarea în al cincisprezecelea an al lui Tiberiu, sau în primăvara anului 29 e.n. (Luca 3:1, 2).

18. Ce descoperire s-a făcut în legătură cu Ponţiu Pilat?

¹⁸ Inscripţie cu numele lui Ponţiu Pilat. În anul 1961 s-a făcut prima descoperire arheologică în legătură cu Ponţiu Pilat. Numele său apare scris în latină pe o dală de piatră găsită la Cezareea.

19. Ce loc din Atena, care există şi astăzi, confirmă ceea ce spune Biblia în Faptele 17:16–34?

¹⁹ Areopagul. În anul 50 e.n., Pavel a rostit la Atena unul dintre cele mai cunoscute discursuri ale sale (Fap. 17:16–34). Acest eveniment a avut loc când nişte atenieni au pus mâna pe el şi l-au dus la Areopag. Areopagul, sau Colina lui Ares (Marte), este numele unei coline stâncoase şi sterpe, cu o înălţime de aproximativ 113 metri, situată în imediata apropiere a Acropolei ateniene, la nord-vest de aceasta. Şi astăzi se mai pot vedea treptele tăiate în piatră ce duc în vârful colinei, unde se află bănci cioplite în piatră, dispuse pe trei laturi ale unui pătrat. Areopagul există şi astăzi, confirmând ceea ce spune Biblia cu privire la cadrul cuvântării istorice a lui Pavel.

20. Ce mărturie depune şi astăzi Arcul lui Titus, şi în ce fel?

²⁰ Arcul lui Titus. În anul 70 e.n., romanii aflaţi sub conducerea lui Titus au distrus Ierusalimul şi templul său. În anul următor, Titus şi-a sărbătorit victoria la Roma, alături de tatăl său, împăratul Vespasian. Şapte sute de prizonieri iudei au fost aleşi şi puşi să mărşăluiască în acea procesiune triumfală. De asemenea, au fost purtate pentru paradă şi prăzile de război, care includeau tezaurele templului. Titus însuşi a devenit împărat şi a domnit între anii 79 şi 81 e.n. După moartea sa a fost terminat un mare monument, Arcul lui Titus, pe care este înscrisă dedicaţia divo Tito (zeificatului Titus). Procesiunea sa triumfală este reprezentată pe un basorelief sculptat pe cele două laturi interioare ale arcului. Pe o latură sunt înfăţişaţi soldaţi romani, purtând pe cap coroane de lauri, iar în mâini având suliţe fără vârf şi ustensilele sacre din templul de la Ierusalim. Printre acestea se află lampadarul cu şapte braţe şi masa pentru pâinile de prezentare, pe care se văd trompetele sacre. Relieful de pe cealaltă latură din interiorul arcului îl prezintă pe victoriosul Titus stând într-un car tras de patru cai şi condus de o femeie reprezentând cetatea Romei.j În fiecare an, mii de vizitatori contemplă la Roma Arcul triumfal al lui Titus, o mărturie tăcută a împlinirii profeţiei lui Isus şi a înfricoşătoarei executări a sentinţei lui Iehova împotriva Ierusalimului răzvrătit (Mat. 23:37—24:2; Luca 19:43, 44; 21:20–24).

21. a) În ce sens au conlucrat arheologia şi descoperirea de manuscrise? b) Ce atitudine ar trebui să avem faţă de arheologie?

²¹ Aşa cum descoperirea unor manuscrise antice a contribuit la restabilirea textului original şi nealterat al Bibliei, tot aşa descoperirea unui mare număr de artefacte a demonstrat adesea că textul Bibliei este exact până în cele mai mici detalii, atât din punct de vedere istoric şi cronologic, cât şi geografic. Totuşi, ar fi greşit să credem că arheologia este în acord cu Biblia în toate privinţele. Trebuie amintit că arheologia nu este o ştiinţă infailibilă. Descoperirile arheologice sunt supuse interpretării oamenilor, care a suferit schimbări de-a lungul timpului. Arheologia a oferit uneori o confirmare în plus în ce priveşte veridicitatea Cuvântului lui Dumnezeu. Pe lângă aceasta, aşa cum s-a exprimat regretatul Sir Frederic Kenyon, care a fost mult timp bibliotecar principal la Muzeul Britanic şi director al acestuia, arheologia a făcut ca Biblia să fie „mai inteligibilă prin intermediul unei cunoaşteri mai ample a fondului ei istoric şi a cadrului ei“.k Dar credinţa trebuie să se bazeze pe Biblie, nu pe arheologie (Rom. 10:9; Evr. 11:6).

22. Ce dovadă va fi examinată în studiul următor?

²² Biblia însăşi oferă dovada de netăgăduit că este cu adevărat cuvântul autentic al „Dumnezeului viu şi veşnic“, aşa cum vom vedea în studiul următor (1 Pet. 1:23).

[Note de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 333]

Piatra moabită

Tetragrama mărită, scrisă cu litere ebraice vechi în dreapta, rândul 18

[Legenda fotografiei de la pagina 334]

Prisma regelui Sanherib

[Legenda fotografiei de la pagina 335]

Cronica lui Nabonid

[Legenda fotografiei de la pagina 336]

Dinar cu efigia lui Tiberiu

[Legenda fotografiei de la pagina 337]

Arcul lui Titus

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 337]

Provenienţa ilustraţiilor pentru studiul 9:

pagina 333, Musée du Louvre, Paris;

pagina 334, prin amabilitatea Oriental Institute, University of Chicago;

pagina 335, fotografie făcută prin amabilitatea British Museum;

pagina 336, copyright British Museum;

pagina 337, Soprintendenza Archeologica di Roma.