Să dovedim că îl cunoaştem pe Iehova lăsând ‘să se rostogolească dreptatea’

 1. De ce sunt oamenii înzestraţi cu simţul dreptăţii?

DE-A lungul istoriei au existat oameni care au devenit celebri pentru că au promovat dreptatea. Dar să ne gândim la următorul lucru: Oamenilor le place dreptatea pentru că au fost creaţi după chipul lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi este înzestrat cu simţul dreptăţii şi vrea să fie tratat în mod drept deoarece suntem creaţi după chipul lui Iehova, care ‘îşi găseşte plăcerea’ în dreptate. — Ieremia 9:24; Geneza 1:27; Isaia 40:14.

 2, 3. De ce ar trebui să examinăm cărţile celor doisprezece profeţi pentru a înţelege mai bine dreptatea lui Iehova?

² Vom înţelege mai bine dreptatea lui Dumnezeu dacă vom citi Biblia, îndeosebi cărţile celor doisprezece profeţi. În acestea se pune un accent atât de mare pe dreptate, încât o versiune în engleză a cărţilor Osea, Amos şi Mica, publicată de o societate biblică, a fost intitulată Justice Now! (Dreptate acum!). Să ne gândim, de exemplu, la îndemnul pe care îl găsim în cartea Amos: „Să se rostogolească justiţia ca apele şi dreptatea ca un torent care nu seacă niciodată!“ Să remarcăm, de asemenea, care dintre obligaţiile pe care le avem este pusă de Mica pe primul loc: „Ce altceva cere Iehova de la tine, decât să practici dreptatea, să iubeşti bunătatea şi să umbli modest cu Dumnezeul tău?“ — Amos 5:24; Mica 6:8.

³ Prin urmare, pentru a-l cunoaşte mai bine pe Iehova şi pentru a-l putea imita, trebuie să înţelegem şi să apreciem dreptatea sa. Dreptatea este o calitate importantă a lui Iehova, de aceea nu putem spune că îl cunoaştem dacă nu înţelegem bine această calitate a sa. Chiar şi slujitorii săi din vechime ştiau că „Iehova iubeşte dreptatea“. — Psalmii 33:5; 37:28.

 4. Explică de ce scrierile celor doisprezece profeţi ne întăresc încrederea în dreptatea lui Dumnezeu.

⁴ Înainte ca Iehova să execute judecata asupra Ierusalimului, profetul Habacuc a întrebat: „Până când, o, Iehova, voi striga după ajutor? . . . Legea ajunge fără putere şi dreptatea nu iese niciodată. Fiindcă cel rău îl împresoară pe cel drept, de aceea dreptatea iese strâmbă“ (Habacuc 1:2, 4). Fidelul Habacuc ajunsese să-l cunoască pe Iehova prin intermediul Scripturilor de care dispunea şi prin propria experienţă. Astfel, el era sigur că Dumnezeu susţinea şi încuraja dreptatea. Cu toate acestea, profetul se întreba de ce permite Iehova răutatea. Dumnezeu l-a asigurat pe Habacuc că se va purta cu dreptate faţă de cei fideli (Habacuc 2:4). Dacă Habacuc şi alţi slujitori ai lui Dumnezeu au putut să aibă această certitudine, noi suntem şi mai îndreptăţiţi s-o avem. De ce? Deoarece în prezent avem întreaga Biblie, astfel că dispunem de mult mai multe informaţii despre acţiunile lui Iehova şi despre trăsăturile personalităţii sale, printre care şi dreptatea. Aşadar, suntem mai în măsură să-l cunoaştem pe Iehova şi să ne convingem că dreptatea sa este perfectă.

 5. Ce necesitate este evidentă în ce priveşte dreptatea?

⁵ Când a trimis mesageri în Israel, Iehova a subliniat necesitatea de a fi drepţi (Isaia 1:17; 10:1, 2; Ieremia 7:5-7; Ezechiel 45:9). El a scos şi mai mult în evidenţă această calitate prin intermediul celor doisprezece profeţi (Amos 5:7, 12; Mica 3:9; Zaharia 8:16, 17). Oricine citeşte cărţile lor observă că acestea subliniază necesitatea de a manifesta dreptate în viaţa de zi cu zi. Deşi putem aplica în multe moduri lecţiile desprinse din cele douăsprezece cărţi, să examinăm în continuare două domenii în care aceşti profeţi au scos în evidenţă dreptatea şi să vedem apoi cum putem pune în practică cele învăţate.

 6, 7. De ce faptul de a fi drepţi în afaceri şi în chestiuni financiare ne priveşte şi pe noi?

⁶ Isus a spus: „Omul să nu trăiască numai cu pâine“ (Luca 4:4; Deuteronomul 8:3). El nu a negat faptul că avem nevoie de pâine, că avem nevoie să mâncăm. În cazul majorităţii oamenilor, este necesar ca ei sau un membru al familiei să muncească pentru a avea hrana necesară. La fel stăteau lucrurile şi cu slujitorii lui Dumnezeu din vechime. Unii munceau pe cont propriu, cultivând pământul sau confecţionând articole de îmbrăcăminte, mobilier sau ustensile de uz casnic. Alţii erau angajatori şi tocmeau lucrători ca să strângă recolta sau ca să facă făină, ulei de măsline sau vin. Alţii erau comercianţi şi cumpărau sau vindeau diverse bunuri, iar alţii făceau anumite servicii: probabil că reparau acoperişuri sau cântau la instrumente muzicale. — Exodul 35:35; Deuteronomul 24:14, 15; 2 Regi 3:15; 22:6; Matei 20:1-8; Luca 15:25.

⁷ Observi vreo asemănare cu situaţia ta sau cu cea a prietenilor şi a rudelor tale? În prezent se folosesc alte metode de lucru, dar probabil eşti de acord că, în privinţa muncii, punctul de vedere al lui Dumnezeu referitor la dreptate nu s-a schimbat. În mesajele transmise prin cei doisprezece profeţi, Iehova a arătat că aşteaptă de la poporul său să practice dreptatea în acest domeniu al vieţii. Să analizăm câteva exemple în acest sens şi să ne gândim cum putem imita dreptatea lui Dumnezeu. — Psalmul 25:4, 5.

 8, 9. a) De ce condamnarea din Maleahi 3:5 era foarte gravă? b) Ce punct de vedere echilibrat referitor la muncă promovează Scripturile?

⁸ Dumnezeu a spus prin intermediul lui Maleahi: „«Mă voi apropia de voi pentru judecată şi mă voi grăbi să depun mărturie împotriva vrăjitorilor, împotriva bărbaţilor adulteri, împotriva celor ce jură strâmb, îl înşală la plată pe muncitorul tocmit . . . şi nu se tem de mine», spune Iehova al armatelor“ (Maleahi 3:5). Într-adevăr, Iehova i-a condamnat pe cei ce se purtau nedrept cu angajaţii sau cu muncitorii tocmiţi. Cât de grav era acest lucru? Iehova a pus pe acelaşi plan exploatarea unui muncitor cu spiritismul, adulterul şi minciuna. Creştinii ştiu ce judecată vor primi de la Dumnezeu ‘fornicatorii, cei care practică spiritismul şi toţi mincinoşii’. — Revelaţia 21:8.

⁹ Comportamentul la locul de muncă nu era doar o chestiune de moralitate, ci implica dreptatea lui Iehova. El a spus că, din cauza lipsei de loialitate a celor ce „înşală la plată pe muncitorul tocmit“, se va ‘apropia de ei pentru judecată’. Bineînţeles, Dumnezeu nu a spus că un angajator trebuia să satisfacă toate pretenţiile unui angajat sau ale unui grup de angajaţi. Din ilustrarea lui Isus despre oamenii tocmiţi să lucreze într-o vie înţelegem că angajatorul avea dreptul să stabilească salariul şi condiţiile de lucru (Matei 20:1-7, 13-15). Este demn de remarcat că, în ilustrarea lui Isus, toţi muncitorii erau plătiţi cu „un dinar pe zi“, aceasta fiind suma la care se învoiseră, indiferent că lucrau întreaga zi sau nu. Putem remarca, de asemenea, că angajatorul nu a recurs la practici necinstite pentru a obţine mai mult profit de pe urma angajaţilor. — Ieremia 22:13.

10. Dacă avem angajaţi, de ce ar trebui să fim atenţi cum îi tratăm?

¹⁰ Dacă avem o afacere şi lucrăm cu angajaţi — sau dacă pur şi simplu plătim pe cineva să ne facă o lucrare —, ce se poate spune despre pretenţiile pe care le avem, despre salariul pe care îl oferim şi despre promptitudinea cu care îl dăm? Sunt acestea în armonie cu principiul din Maleahi 3:5? Este bine să ne gândim la aceste aspecte, pentru că şi Scripturile greceşti creştine atrag atenţia asupra modului nedrept de tratare a lucrătorilor tocmiţi. Discipolul Iacov a spus cu privire la cei ce se poartă nedrept cu angajaţii: „El [Iehova] vi se împotriveşte“ (Iacov 5:1, 4, 6). Ce concluzie se desprinde de aici? Cei ce sunt nedrepţi în ce priveşte „plata“ pentru „muncitorul tocmit“ nu au ajuns să-l cunoască cu adevărat pe Iehova, întrucât nu imită dreptatea sa.

11, 12. a) Ce comportament nedrept este scos în evidenţă în Osea 5:10? b) Cum se poate aplica principiul din Osea 5:10?

¹¹ Să vedem acum de ce i-a dezaprobat Iehova pe unii oameni de vază din zilele lui Osea. Prinţii lui Iuda „au ajuns ca aceia care mută hotarul“. De aceea, Iehova a spus: „Îmi voi vărsa furia peste ei cum aş vărsa apa“ (Osea 5:10). Ce practică nedreaptă a demascat Osea? În Iuda, agricultorii îşi câştigau existenţa cultivând pământul. Hotarele ogoarelor lor erau marcate cu pietre sau cu stâlpi. ‘A muta hotarul’ însemna a micşora parcela de pământ a unui agricultor şi a-i lua din mijloacele de existenţă, cu alte cuvinte, a-l fura. Osea i-a comparat pe prinţii lui Iuda, care ar fi trebuit să apere dreptatea, cu cei ce mutau hotarele. — Deuteronomul 19:14; 27:17; Iov 24:2; Proverbele 22:28.

¹² În prezent, unele persoane care se ocupă cu afaceri imobiliare ar putea fi tentate ‘să mute hotarul’ pentru a-i înşela pe cumpărători. Însă acest principiu se aplică la comercianţi, la angajatori, la angajaţi sau la clienţi, adică la toţi cei ce încheie contracte sau înţelegeri. După cum ştim, unii oameni de afaceri ezită să încheie contracte scrise, gândindu-se că ulterior vor putea să facă mai puţin decât s-a convenit sau vor putea să vină cu noi pretenţii. Alţii fac un contract scris, dar includ clauze tipărite cu caractere foarte mici şi formulate în aşa fel încât contractul să poată fi interpretat în avantajul lor, chiar dacă lucrul acesta nedreptăţeşte cealaltă parte, aducându-i pagube. Cunoaşte cu adevărat dreptatea lui Dumnezeu cel care acţionează astfel, indiferent că este comerciant sau client, angajator sau angajat? Iehova a spus în Cuvântul său: „Nu muta hotarul . . . orfanilor de tată, fiindcă Eliberatorul lor este puternic şi el le va apăra cauza în litigiul pe care-l au cu tine“. — Proverbele 23:10, 11; Habacuc 2:9.

13. Potrivit cu Mica 6:10-12, ce nedreptăţi practicau unii membri ai poporului lui Dumnezeu din vechime?

¹³ Mica 6:10-12 ne oferă şi alte informaţii despre dreptate: „Mai sunt în casa celui rău comorile răutăţii şi blestemata efă mică? Pot fi eu curat cu o balanţă nedreaptă şi cu o pungă cu greutăţi înşelătoare? Căci . . . locuitorii lui vorbesc minciuni şi limba le este vicleană în gură“. Astăzi se folosesc ca unităţi de măsură litrul sau gramul, nu efa sau greutăţile de piatră. Oricum, ideea pe care o transmite Mica este clară. Negustorii din zilele sale erau necinstiţi. Ei nu foloseau greutăţile şi unităţile de măsură convenţionale şi, astfel, se purtau nedrept cu clienţii lor. Dumnezeu i-a numit ‘răi’ pe cei care erau oameni cu ‘limbă vicleană’ şi vicleni în relaţiile de afaceri. — Deuteronomul 25:13-16; Proverbele 20:10; Amos 8:5.

14. Ce nedreptate, des întâlnită astăzi, ne ajută avertismentul lui Mica să evităm?

¹⁴ Se aplică oare cuvintele lui Mica despre greutăţile şi unităţile de măsură înşelătoare la modul în care ne conducem afacerile sau la modul în care ne comportăm ca angajaţi? Trebuie să reflectăm la acest aspect, întrucât există nenumărate feluri în care un client poate fi escrocat. De exemplu, când fabrică betonul, unii antreprenori lipsiţi de scrupule pun o cantitate mai mică de ciment decât se pune în mod normal sau decât prevede legea. Sau, în locurile care nu se văd, unii constructori folosesc materiale mai ieftine decât cele pentru care a plătit clientul. Unii comercianţi pretind că anumite articole sunt noi, când de fapt sunt folosite. Probabil că ai auzit şi despre alte aşa-numite artificii comerciale menite să crească profiturile. Ai fi tentat să apelezi la ele? Într-o carte despre protejarea vieţii private se afirma că Martorii lui Iehova „au convingerea că sunt văzuţi de Creatorul lor, iar cei mai mulţi dintre ei ar prefera să moară decât să fure“. Apoi se adăuga: „Mulţi oameni de afaceri care lucrează cu sume mari de bani vor să angajeze Martori“. De ce? Deoarece adevăraţii creştini ştiu că Iehova le ‘cere să practice dreptatea’, inclusiv în afaceri şi în chestiuni financiare. — Mica 6:8.

15, 16. Cum se purtau cu poporul conducătorii din timpul lui Mica?

¹⁵ Cărţile celor doisprezece profeţi arată că, în unele perioade, dreptatea lipsea cu desăvârşire. Persoanele aflate în poziţii de autoritate, care ar fi trebuit să fie exemplare în manifestarea dreptăţii, făceau de fapt contrariul (Exodul 18:21; 23:6-8; Deuteronomul 1:17; 16:18). Mica a dat următorul îndemn: „Ascultaţi, vă rog, căpetenii ale lui Iacob şi comandanţi ai casei lui Israel! Nu este de datoria voastră să cunoaşteţi dreptatea? Voi urâţi binele şi iubiţi răul, luaţi până şi pielea de pe oameni şi carnea de pe oasele lor“. — Mica 3:1-3; Isaia 1:17.

¹⁶ Aceste cuvinte trebuie să-i fi şocat pe cei ce cunoşteau viaţa rurală. Din când în când, un păstor trebuia să tundă oile pe care le avea în grijă (Geneza 38:12, 13; 1 Samuel 25:4). Dar ‘comandanţii casei lui Israel’, care ar fi trebuit ‘să cunoască dreptatea’, exploatau turma lui Dumnezeu; în sens figurativ, ei jupuiau oile, le sfâşiau carnea şi le frângeau oasele (Psalmul 95:7). Făcând o altă ilustrare inspirată din viaţa rurală, Mica a spus că prinţii care ‘judecau pentru plată’ erau ca nişte mărăcini sau ca nişte garduri de spini (Mica 7:3, 4). Imaginează-ţi că treci printr-o regiune plină de mărăcini şi înconjurată cu garduri de spini. Foarte probabil te vei zgâria şi îţi vei agăţa hainele. Aceasta ilustrează efectul pe care îl aveau conducătorii asupra poporului lui Dumnezeu. În loc să se poarte drept cu fraţii lor, ei erau vicleni şi corupţi. — Mica 3:9, 11.

17. Potrivit cu Ţefania 3:3, ce atitudine aveau conducătorii?

¹⁷ Ţefania a demascat aceeaşi atitudine: „Prinţii din mijlocul ei erau nişte lei care răcneau. Judecătorii ei erau nişte lupi de seară cărora până dimineaţa nu le mai rămânea niciun os de ros“ (Ţefania 3:3). Ţi-i poţi imagina pe conducătorii poporului lui Dumnezeu, care, ca nişte lei flămânzi, încălcau dreptatea, sau pe judecători, care, ca nişte lupi lacomi, devorau totul, astfel că până dimineaţa nu mai rămâneau decât oasele? Se mai putea vorbi despre dreptate în asemenea condiţii? Dreptatea era sfâşiată în bucăţi de conducătorii care, în loc să se îngrijească de popor, îl prădau.

18. Cum trebuiau judecătorii să trateze poporul lui Dumnezeu?

¹⁸ Este clar că acei conducători ai naţiunii dedicate lui Dumnezeu nu-l cunoşteau pe Iehova. Dacă l-ar fi cunoscut, ar fi respectat cuvintele din Zaharia 8:16: „Iată ce să faceţi: Spuneţi-vă adevărul unul altuia. Judecaţi în porţile voastre cu adevăr şi cu judecata păcii“. Bătrânii din Israel care se întâlneau la poarta oraşului pentru a analiza cazurile judiciare nu trebuiau să se bazeze pe prima impresie sau pe preferinţe personale, ci să reflecte gândirea lui Dumnezeu (Deuteronomul 22:15). Iehova îi avertizase să nu fie părtinitori cu cei bogaţi sau proeminenţi (Leviticul 19:15; Deuteronomul 1:16, 17). Judecătorii trebuiau să încerce să restabilească pacea între părţile aflate în litigiu, făcând astfel „judecata păcii“.

19, 20. a) De ce bătrânii creştini pot învăţa multe lucruri de la cei doisprezece profeţi? b) Cum pot bătrânii să arate că îl cunosc pe Iehova şi dreptatea sa?

¹⁹ Apostolul Pavel a citat din Zaharia 8:16 când le-a scris creştinilor (Efeseni 4:15, 25). Aşadar, putem fi siguri că avertismentele şi sfaturile celor doisprezece profeţi în legătură cu dreptatea sunt valabile şi pentru congregaţiile din zilele noastre. Bătrânii, sau supraveghetorii, trebuie să fie exemplari în a-l cunoaşte pe Iehova şi a reflecta dreptatea sa. În Isaia 32:1, ei sunt numiţi ‘prinţi pentru justiţie’. Ce idei practice referitoare la bătrâni putem găsi în avertismentele şi sfaturile celor doisprezece profeţi?

²⁰ Bătrânii creştini nu trebuie să piardă din vedere adevărurile din Scripturi şi ceea ce dezvăluie ele despre gândirea lui Iehova. Ei trebuie să-şi bazeze deciziile pe Scripturi, nu pe păreri personale sau pe intuiţie. Biblia arată că ar putea apărea cazuri dificile, care necesită timp şi pregătire în vederea soluţionării. Astfel, bătrânii trebuie să facă cercetări atât în Biblie, cât şi în publicaţiile creştine, care conţin sfaturi înţelepte de la clasa sclavului fidel şi prevăzător (Exodul 18:26; Matei 24:45). Când bătrânii depun asemenea eforturi, este foarte probabil că vor urî ce este rău şi vor iubi ce este bine din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Aceasta îi va ajuta să ‘dea un loc dreptăţii la poartă’ şi să ‘judece cu adevărată dreptate’. — Amos 5:15; Zaharia 7:9.

21. De ce bătrânii nu trebuie să fie părtinitori, dar ce i-ar putea determina să procedeze altfel?

²¹ Cineva care trebuie să rezolve un caz judiciar ar putea fi părtinitor, deşi cunoaşte bine Biblia. Lui Maleahi i-a părut rău că preoţii, care ar fi trebuit să fie un izvor de cunoştinţă, ‘arătau părtinire în ce priveşte legea’ (Maleahi 2:7-9). Cum era posibil acest lucru? Mica a arătat că unele căpetenii ‘judecau pentru mită, iar preoţii dădeau învăţătură pentru plată’ (Mica 3:11). Cum ar putea fi influenţată în mod asemănător gândirea unui bătrân? Să presupunem că persoana implicată în cazul judiciar a fost generoasă cu el în trecut sau i-ar putea aduce anumite avantaje în viitor. Sau să presupunem că el tratează un caz în care este implicată o rudă de sânge sau o rudă prin alianţă. Vor avea greutate legăturile familiale sau principiile spirituale? În situaţii de acest fel, imparţialitatea unui bătrân ar putea fi compromisă când tratează un caz de comitere a unui păcat sau când trebuie să decidă dacă o persoană întruneşte cerinţele scripturale ca să primească privilegii suplimentare de serviciu în congregaţie. — 1 Samuel 2:22-25, 33; Faptele 8:18-20; 1 Petru 5:2.

22. a) Ce responsabilitate au bătrânii în ce priveşte dreptatea? b) Ce alte calităţi divine trebuie să manifeste bătrânii când au de soluţionat cazuri judiciare?

²² Când o persoană comite un păcat grav, păstorii spirituali din congregaţie acţionează pentru a ocroti congregaţia de orice influenţă corupătoare şi periculoasă (Faptele 20:28-30; Tit 3:10, 11). Dacă cel ce păcătuieşte se căieşte cu sinceritate, bătrânii vor încerca ‘să-l îndrepte pe un astfel de om în spiritul blândeţii’ (Galateni 6:1). În loc să se poarte cu răceală, ei vor aplica îndemnul: „Judecaţi cu adevărată dreptate şi arătaţi bunătate iubitoare şi îndurare unul faţă de altul“ (Zaharia 7:9). Dispoziţiile date de Iehova în Israelul antic cu privire la rezolvarea cazurilor judiciare scot în evidenţă dreptatea şi îndurarea sa. Judecătorii numiţi aveau o anumită libertate în multe dintre deciziile pe care le luau. Ei puteau arăta îndurare, în funcţie de împrejurări şi de atitudinea celui ce păcătuise. În mod similar, supraveghetorii creştini trebuie să se străduiască să judece „cu adevărată dreptate“ şi să manifeste „bunătate iubitoare şi îndurare“, demonstrând astfel că au ajuns să-l cunoască pe Iehova.

23, 24. a) Cum pot bătrânii să promoveze „judecata păcii“? b) Ce te-au ajutat cei doisprezece profeţi să înţelegi în legătură cu dreptatea?

²³ Să ne amintim ce se spune în Zaharia 8:16: „Judecaţi în porţile voastre cu adevăr şi cu judecata păcii“. Care este obiectivul? „Judecata păcii.“ Chiar şi pe timpul apostolilor existau divergenţe între unii creştini. Este necesar ca bătrânii de astăzi să ofere ajutor, aşa cum a făcut Pavel cu Evodia şi Sintiche (Filipeni 4:2, 3). Ei trebuie să se străduiască în mod sincer să facă „judecata păcii“, căutând să restabilească pacea între părţile implicate. Sfaturile biblice pe care le dau şi atitudinea cu care fac lucrul acesta ar trebui să promoveze pacea în congregaţie şi pacea cu Dumnezeu. În felul acesta va fi clar că îl cunosc cu adevărat pe Iehova şi dreptatea sa.

²⁴ Cele două domenii menţionate mai sus arată că este foarte important să aplicăm în viaţa de zi cu zi sfaturile celor doisprezece profeţi referitoare la dreptate. Ce binecuvântare este când noi şi cei cu care ne asociem lăsăm ‘să se rostogolească dreptatea’!