„Urmează-mă!“ Ce semnificaţie are îndemnul lui Isus?

1, 2. Care este cea mai frumoasă invitație pe care ar putea-o primi cineva și ce întrebare ar trebui să ne punem?

CARE este cea mai frumoasă invitație pe care ați primit-o vreodată? Poate că vă gândiți la un eveniment deosebit, cum ar fi nunta unor prieteni dragi. Sau poate că vă amintiți ziua în care vi s-a oferit un loc de muncă bun. Dacă ați primit asemenea invitații ați fost fără îndoială încântați, ba chiar onorați să le dați curs! Dar o invitație mult mai prețioasă ni s-a făcut tuturor. Iar felul în care hotărâm să răspundem la ea are o influență covârșitoare asupra vieții noastre. De fapt, este cea mai importantă hotărâre pe care o avem de luat!

² Despre ce invitație este vorba? Ea vine de la Isus Cristos, Fiul unic-născut al lui Iehova, Dumnezeul Atotputernic, și este consemnată în Biblie. În Marcu 10:21 citim cuvintele lui Isus: „Vino și urmează-mă”. Această invitație ni se adresează tuturor. Cum răspundem la ea? Poate că ne întrebăm în sinea noastră cum ar putea refuza cineva o asemenea invitație. Deși pare surprinzător, majoritatea oamenilor o refuză. De ce?

3, 4. a) De ce putea fi invidiat omul care a venit la Isus să-l întrebe despre viața veșnică? b) Ce calități e posibil să fi observat Isus la tânărul conducător bogat?

³ Să ne gândim, de pildă, la o astfel de invitație făcută cu circa 2 000 de ani în urmă. Cel ce a primit-o era un om respectat și se bucura de cel puțin trei lucruri considerate demne de dorit, ba chiar de invidiat: tinerețe, bogăție și putere. Biblia spune despre el că era „unul dintre conducători”, „foarte bogat” și tânăr. (Matei 19:20; Luca 18:18, 23) Dar avea și o însușire deosebită. Auzise despre Marele Învățător, Isus, și se simțea atras de învățăturile lui.

⁴ Majoritatea conducătorilor din acea vreme nu-i dădeau lui Isus respectul care i se cuvenea. (Ioan 7:48; 12:42) Dar acest om era cu totul deosebit. Biblia ne spune: „În timp ce el își continua drumul, un om a alergat și a căzut în genunchi înaintea lui, întrebându-l: «Bunule Învățător, ce trebuie să fac pentru a moșteni viața veșnică?»”. (Marcu 10:17) Remarcați cât de nerăbdător era acest om să vorbească cu Isus. A alergat spre el, în văzul tuturor, așa cum făceau probabil oamenii săraci sau de rând. Apoi, în semn de respect, a îngenuncheat înaintea lui Isus. Se pare că era conștient de necesitățile sale spirituale și că nu-i lipsea cu desăvârșire umilința. Iar Isus prețuia astfel de calități. (Matei 5:3; 18:4) Nu e de mirare că „Isus l-a privit și a simțit iubire pentru el”. (Marcu 10:21) Dar cum i-a răspuns el tânărului?

5. Cum i-a răspuns Isus tânărului bogat și de unde știm că sărăcia nu era acel „singur lucru” care-i lipsea (vezi și nota de subsol)?

⁵ Isus i-a spus tânărului că Tatăl răspunsese deja la importanta întrebare despre viața veșnică. Când Isus a făcut referire la Scripturi, tânărul a spus că respectă întru totul Legea mozaică. Având o extraordinară putere de pătrundere, Isus nu s-a oprit la aparențe. (Ioan 2:25) A sesizat că acest om avea o problemă spirituală, una foarte gravă. Prin urmare, i-a răspuns: „Un singur lucru îți lipsește”. Ce era acel „singur lucru”? Isus a spus: „Du-te, vinde ce ai și dă-le banii săracilor”. (Marcu 10:21) A vrut Isus să spună că trebuie să fim săraci pentru a-i sluji lui Dumnezeu? Nicidecum.a Cristos vorbea despre un lucru mult mai important.

6. Ce invitație i-a făcut Isus tânărului bogat și ce a dezvăluit răspunsul acestuia despre starea inimii lui?

⁶ Pentru a-l face să înțeleagă ce îi lipsea, Isus i-a oferit tânărului o oportunitate deosebită spunându-i: „Vino și urmează-mă”. Închipuiți-vă! Însuși Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt l-a invitat să îl urmeze, promițându-i și o răsplată cu totul deosebită: „Vei avea o comoară în cer”. A dat curs conducătorul bogat acestei invitații? Relatarea biblică spune: „Auzind acest răspuns, omul s-a întristat și a plecat mâhnit, căci avea multe bunuri”. (Marcu 10:21, 22) Așadar, cuvintele atât de surprinzătoare ale lui Isus au dezvăluit că în inima omului era o problemă: ținea peste măsură la bunurile sale, la puterea și la prestigiul de care se bucura. Din nefericire, această iubire a cântărit mai mult decât iubirea pentru Cristos. ‘Singurul lucru’ care îi lipsea era iubirea sinceră, iubirea plină de sacrificiu pentru Isus și pentru Iehova. Deoarece nu avea o astfel de iubire, tânărul a refuzat acea invitație deosebită. Dar ce semnificație are pentru noi această invitație?

7. De ce putem fi siguri că invitația lui Isus ne este adresată și nouă?

⁷ Isus nu i-a făcut această invitație doar acelui tânăr sau unui grup restrâns de oameni. Isus a spus: „Dacă cineva vrea să vină după mine . . . să mă urmeze neîncetat”. (Luca 9:23) Remarcați că oricine poate să-l urmeze pe Isus dacă vrea cu adevărat. Dumnezeu atrage inimile sincere la Fiul său. (Ioan 6:44) Isus nu face această invitație numai bogaților sau săracilor, celor de o anumită rasă sau dintr-un anumit popor ori numai celor care trăiesc într-o anumită perioadă din istorie, ci tuturor. Prin urmare, cuvintele lui Isus, „vino și urmează-mă”, ni se adresează și nouă. De ce să-l urmăm pe Cristos? Și ce presupune aceasta?

8. Ce necesitate avem cu toții și de ce?

⁸ Un adevăr de necontestat este acela că o conducere bună reprezintă o necesitate fundamentală a omului. Deși nu toți o recunosc, ea există. Ieremia, profetul lui Iehova, a scris sub inspirație divină un adevăr general valabil: „Știu bine, o, Iehova, că nu-i aparține omului calea sa. Omul nu poate nici măcar să-și conducă pașii”. (Ieremia 10:23) Oamenii nu au nici capacitatea, nici dreptul să se conducă singuri. Și, într-adevăr, toate formele de guvernare din istorie au fost, în mare parte, un eșec. (Eclesiastul 8:9) În zilele lui Isus, conducătorii oprimau, exploatau și îndrumau greșit poporul. Starea oamenilor a fost bine descrisă de Isus când a spus că sunt „ca niște oi fără păstor”. (Marcu 6:34) În timpul nostru, lucrurile stau la fel. Avem nevoie, atât individual, cât și ca grup, de o conducere în care să putem avea încredere și căreia să ne putem supune. Ne poate satisface Isus această necesitate? Să vedem câteva motive pe baza cărora putem răspunde afirmativ.

9. Prin ce se deosebește Isus de orice alt conducător?

⁹ În primul rând, Isus a fost ales de Iehova Dumnezeu. Majoritatea conducătorilor umani sunt aleși de semenii lor, niște ființe imperfecte, care pot fi ușor înșelate și care au tendința de a judeca greșit. Dar Isus este un conducător cu totul diferit. Însuși titlul pe care-l poartă ne-o confirmă. Termenul „Cristos”, ca și „Mesia”, înseamnă „Cel Uns”. Într-adevăr, Isus a fost uns, sau ales pentru acest serviciu sacru, de nimeni altul decât Domnul Suveran al universului. Iehova a spus despre Fiul său: „Iată! Slujitorul meu pe care l-am ales, cel iubit de mine, pe care l-am aprobat! Voi pune spiritul meu peste el”. (Matei 12:18) Nimeni nu știe mai bine decât Creatorul nostru de ce fel de conducător avem nevoie. Înțelepciunea lui Iehova este nemărginită. Avem toate motivele să ne încredem în alegerea sa. (Proverbele 3:5, 6)

10. De ce Isus este cel mai bun exemplu care merită urmat?

¹⁰ În al doilea rând, Isus a lăsat un exemplu perfect, demn de urmat. Conducătorul ideal trebuie să aibă calități pe care supușii să le admire și să le imite. El este un exemplu pentru toți, îndemnându-i să devină mai buni. Ce calitate ați aprecia cel mai mult la un conducător? Curajul? Înțelepciunea? Grija față de oameni? Sau poate tăria în fața problemelor? Pe măsură ce veți studia viața omului Isus, veți vedea că el are toate aceste calități și multe altele. Fiind reflectarea perfectă a Tatălui său ceresc, Isus a manifestat în mod deplin calitățile divine. A fost un om perfect în adevăratul sens al cuvântului! În tot ce a spus și a făcut, în orice sentiment pe care l-a exprimat, găsim ceva ce merită imitat. Biblia ne spune că Isus ne-a lăsat ‘un model, ca să călcăm cât mai exact pe urmele lui’. (1 Petru 2:21)

11. Cum a demonstrat Isus că este „păstorul cel bun”?

¹¹ În al treilea rând, Isus a trăit la înălțimea cuvintelor sale: „Eu sunt păstorul cel bun”. (Ioan 10:14) Această figură de stil era ușor de înțeles pentru oamenii din vremurile biblice. Păstorii aveau grijă de oi, muncind din greu pentru ele. Un ‘păstor bun’ punea siguranța și binele turmei mai presus de binele lui. De exemplu, David, un strămoș al lui Isus, fusese în tinerețe păstor, și nu o dată și-a pus viața în primejdie ca să scape oile din ghearele unui animal sălbatic. (1 Samuel 17:34-36) Isus însă a făcut mai mult pentru cei ce i-au călcat pe urme. Și-a dat viața pentru ei! (Ioan 10:15) Câți conducători au un asemenea spirit de sacrificiu?

12, 13. a) În ce sens își cunoaște păstorul oile și în ce sens îl cunosc ele pe păstor? b) De ce dorești să fii condus de Păstorul cel Bun?

¹² Isus a fost „păstorul cel bun” și în alt sens. El a spus: „Eu îmi cunosc oile și oile mele mă cunosc pe mine”. (Ioan 10:14) Să ne gândim la ideea pe care voia să o transmită Isus. Un om oarecare ar privi oile ca pe o turmă. Păstorul însă le cunoaște pe fiecare în parte. El știe care oi vor avea nevoie de ajutorul lui când vor naște, care miei mai trebuie duși în brațe pentru că sunt prea mici și slabi ca să meargă singuri și care oi s-au îmbolnăvit sau sunt rănite. Dar și oile își cunosc păstorul. Îi recunosc glasul, nu-l confundă cu al altui păstor. Când simt îngrijorare în vocea lui, ele răspund îndată. Îl urmează fără ezitare. Iar el știe unde să le ducă. Știe unde este iarba mai grasă și mai verde, unde sunt ape mai limpezi și unde pot paște în siguranță. Câtă vreme păstorul veghează asupra lor, oile se simt în siguranță. (Psalmul 23)

¹³ Nu ați vrea să aveți un asemenea conducător? Păstorul cel Bun este singurul de pe pământ care i-a tratat astfel pe cei ce l-au urmat. El promite că ne îndrumă spre o viață fericită și plină de sens în prezent, dar și spre un viitor etern. (Ioan 10:10, 11; Revelația 7:16, 17) Prin urmare, trebuie să aflăm ce înseamnă a-l urma pe Cristos.

14, 15. Pentru a-l urma pe Cristos, de ce nu este suficient să-l simțim aproape sau să pretindem că suntem creștini?

¹⁴ În prezent, sute de milioane de oameni cred că au dat curs invitației lui Cristos. La urma urmei, nu se numesc ei creștini? Poate că unii sunt membri ai unei religii în care au fost botezați de părinții lor. Sau poate că îl simt aproape pe Cristos și îl acceptă ca Salvator al lor. Dar oare astfel îi calcă pe urme? La acest lucru să se fi gândit Isus când ne-a invitat să-l urmăm? Invitația lui înseamnă mult mai mult.

¹⁵ Gândiți-vă la creștinătate, la cei care pretind că îl urmează pe Cristos. Respectă creștinătatea învățăturile lui Isus Cristos? Sau mai degrabă în mijlocul ei stăpânesc ura, cruzimea, delincvența și nedreptatea, ca de altfel în tot restul lumii?

16, 17. Ce le lipsește adesea celor ce se pretind creștini și prin ce se deosebesc adevărații continuatori ai lui Cristos?

¹⁶ Isus a spus că adevărații săi continuatori vor fi recunoscuți nu numai prin ceea ce susțin sau pretind despre ei înșiși, ci mai ales prin faptele lor. El a afirmat la un moment dat: „Nu oricine îmi zice: «Doamne, Doamne» va intra în Regatul cerurilor, ci doar cel care face voința Tatălui meu, care este în ceruri”. (Matei 7:21) De ce atâția oameni care pretind că Isus este Domnul lor nu înfăptuiesc voința Tatălui? Să ne amintim de tânărul bogat. În majoritatea cazurilor, ‘un singur lucru le lipsește’ celor ce se pretind creștini: iubirea sinceră pentru Isus și pentru Cel care l-a trimis pe pământ.

¹⁷ Dar cum e posibil? Nu susțin milioane de oameni, care se numesc creștini, că-l iubesc pe Cristos? Desigur. Dar iubirea pentru el și pentru Iehova presupune mult mai mult decât cuvinte. Isus a spus: „Dacă cineva mă iubește, va respecta cuvântul meu”. (Ioan 14:23) Iar apoi, vorbind în calitate de Păstor, a spus: „Oile mele ascultă de glasul meu; eu le cunosc și ele mă urmează”. (Ioan 10:27) Într-adevăr, cea mai concludentă dovadă a iubirii față de Cristos este evidentă în fapte, nu doar în cuvinte sau sentimente.

18, 19. a) Cum ar trebui să ne influențeze ceea ce învățăm despre Isus? b) Care este scopul acestei cărți și cum vor trage foloase din ea cei care se consideră continuatori ai lui Cristos?

¹⁸ Faptele nu sunt rodul întâmplării. Ele spun ceva despre omul lăuntric pe care ar trebui să-l modelăm. Isus a zis: „Aceasta înseamnă viața veșnică: să ajungă să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe cel pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos”. (Ioan 17:3) Învățând mai mult despre Isus și meditând la ce-am învățat, inima ne va fi mișcată. Îl vom iubi din ce în ce mai mult, iar dorința de a-l urma neîncetat va crește.

¹⁹ Așadar, scopul acestei cărți nu este acela de a crea o imagine completă asupra vieții și activității lui Isus, ci de a ne ajuta să înțelegem mai bine cum îl putem urma pe Isus.b Este special concepută pentru a ne îndemna să ne vedem pe noi înșine în lumina Scripturilor ca într-o oglindă și pentru a ne întreba: Calc eu cu adevărat pe urmele lui Isus? (Iacov 1:23-25) Probabil că de mult ne considerăm oi, îndrumate de Păstorul cel Bun. Dar nu sunteți de acord că putem găsi infinite căi de a face îmbunătățiri? Biblia ne îndeamnă: „Verificați mereu dacă sunteți în credință, dovediți mereu ce sunteți voi înșivă”. (2 Corinteni 13:5) Merită toate eforturile să ne asigurăm că suntem conduși de Păstorul cel Bun, Isus, pe care Iehova însuși l-a ales!

20. Ce vom analiza în următorul capitol?

²⁰ Fie ca studiind această carte să ne adâncim iubirea pentru Isus și pentru Iehova. Permițând acestei iubiri să ne îndrume în viață, vom găsi o pace și o mulțumire sufletească fără egal în această lume veche și vom trăi pentru a-i mulțumi veșnic lui Iehova că ni l-a dat pe Păstorul cel Bun. Studiul însă trebuie să aibă la bază informații corecte. Este potrivit, așadar, ca în capitolul al doilea să analizăm rolul lui Isus în scopul lui Iehova.