17 Spiritul mi s-a frânt, zilele mi s-au stins;
mă așteaptă cimitirul.+
2 Batjocoritorii mă înconjoară+
și ochiul meu este nevoit să privească răzvrătirea lor.
3 Acceptă, te rog, garanția mea și păstreaz-o la tine.
Cine altcineva va da mâna cu mine ca să-mi fie garant?+
4 Căci ai ascuns discernământul de inima lor.+
De aceea nu-i înalți.
5 Unii își împart averea cu prietenii lor,
în timp ce ochii copiilor lor se sting.
6 El m-a făcut să fiu disprețuit printre popoare+
și am ajuns ca unul pe care-l scuipi în față.+
7 Ochii mi se întunecă de supărare+
și toate membrele mele sunt ca o umbră.
8 Oamenii drepți privesc înmărmuriți lucrul acesta
și cel nevinovat este cuprins de indignare din cauza celui lipsit de pietate.
9 Cel drept ține cu tărie la calea lui+
și cel cu mâinile curate devine mai puternic.+
10 Dar voi toți puteți veni din nou cu argumentele voastre,
căci n-am găsit niciun înțelept printre voi.+
11 Zilele mele au trecut,+
planurile mele, da, dorințele inimii mele, s-au năruit.+
12 Ei prefac noaptea în zi, spunând:
«Lumina e aproape, pentru că este întuneric».
13 Dacă aștept, Mormântul va deveni casa mea,+
îmi voi întinde așternutul în întuneric.+
14 Voi striga către groapă:+ «Tu ești tatăl meu!»,
iar către vierme: «Mama mea și sora mea!».
15 Atunci unde este speranța mea?+
Cine vede o speranță pentru mine?
16 Ea va coborî până la porțile zăvorâte ale Mormântului
când vom coborî împreună în țărână”.+