După Luca

24 În prima zi a săptămânii, ele au venit foarte devreme la mormânt*, aducând mirodeniile pe care le pregătiseră.+ 2 Dar au văzut că piatra de la intrarea mormântului* fusese rostogolită+ 3 și, când au intrat, n-au găsit corpul Domnului Isus.+ 4 În timp ce stăteau acolo nedumerite, iată că lângă ele au apărut doi bărbați în veșminte strălucitoare. 5 Femeile s-au înspăimântat și stăteau cu fețele plecate la pământ; atunci bărbații aceia le-au zis: „De ce îl căutați pe cel viu printre cei morți?+ 6 El nu este aici, ci a fost sculat din morți. Aduceți-vă aminte ce v-a spus în timp ce era încă în Galileea: 7 Fiul omului trebuie să fie predat păcătoșilor și să fie țintuit pe stâlp, iar a treia zi să se scoale din morți”.+ 8 Atunci ele și-au amintit cuvintele lui.+ 9 Și s-au întors de la mormânt* și le-au relatat toate aceste lucruri Celor unsprezece și tuturor celorlalți.+ 10 Ele erau Maria Magdalena, Ioana și Maria, mama lui Iacov. Celelalte femei care erau cu ele le spuneau apostolilor aceleași lucruri. 11 Totuși, cuvintele acestea li se păreau lipsite de sens și nu le credeau pe femei.

12 Dar Petru s-a ridicat, a alergat la mormânt* și, aplecându-se, a văzut numai pânzele de in. Și a plecat, întrebându-se ce se petrecuse.

13 Dar iată: chiar în ziua aceea, doi dintre ei mergeau spre un sat numit Emaus, aflat la aproximativ 11 kilometri* de Ierusalim, 14 și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

15 În timp ce discutau despre aceste lucruri, Isus s-a apropiat și a început să meargă cu ei. 16 Dar ochii lor nu puteau să-l recunoască.+ 17 El le-a zis: „Despre ce discutați atât de aprins pe drum?”. Și ei s-au oprit, având fețele triste. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, i-a răspuns: „Ești străin și locuiești singur în Ierusalim de nu știi* ce s-a întâmplat acolo zilele acestea?”. 19 El i-a întrebat: „Ce anume?”. Ei i-au spus: „Cele întâmplate cu Isus Nazarineanul.+ El a fost un profet plin de putere în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.+ 20 Preoții noștri principali și conducătorii noștri l-au predat ca să fie condamnat la moarte+ și l-au țintuit pe stâlp. 21 Noi însă speram că el este cel care va elibera Israelul.+ În plus, este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22 Mai mult, ceea ce ne-au spus niște femei din mijlocul nostru ne-a uimit: ele s-au dus dimineață devreme la mormânt*,+ 23 dar nu i-au găsit corpul. Și au venit să spună și că li s-au arătat niște îngeri, care au zis că el este viu. 24 Atunci unii dintre cei care erau cu noi s-au dus la mormânt*+ și l-au găsit așa cum spuseseră femeile, dar nu l-au văzut pe Isus”.

25 Atunci el le-a zis: „Oameni fără minte și cu inima înceată când trebuie să credeți toate lucrurile spuse de profeți! 26 Oare nu trebuia Cristosul să sufere aceste lucruri+ ca să-și primească gloria?”.+ 27 Și, începând de la Moise și de la toți Profeții,+ le-a explicat ce se spunea cu privire la el în întreaga Scriptură.

28 În cele din urmă au ajuns aproape de satul spre care se îndreptau, iar el s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei au insistat să rămână zicând: „Rămâi cu noi, fiindcă este aproape seară și ziua este pe sfârșite”. Atunci el a intrat ca să rămână cu ei. 30 Și, în timp ce stătea* la masă cu ei, a luat pâinea, a spus o rugăciune*, a frânt-o și le-a dat-o.+ 31 Atunci li s-au deschis ochii și l-au recunoscut, dar el a dispărut dinaintea lor.+ 32 Și și-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, când ne explica în mod clar* Scripturile?”. 33 Și chiar în momentul acela s-au ridicat și s-au întors la Ierusalim, unde i-au găsit pe Cei unsprezece și pe cei adunați cu ei; 34 aceștia le-au zis: „Domnul a fost, într-adevăr, sculat din morți și i s-a arătat lui Simon!”.+ 35 Atunci cei doi au povestit ce li se întâmplase pe drum și cum l-au recunoscut când a frânt pâinea.+

36 În timp ce vorbeau despre aceste lucruri, Isus a apărut în mijlocul lor și le-a zis: „Pacea să fie cu voi!”.+ 37 Dar, pentru că erau înspăimântați și îngroziți, credeau că văd un spirit. 38 Atunci el le-a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce aveți îndoieli în inima voastră? 39 Uitați-vă la mâinile și la picioarele mele! Sunt chiar eu! Atingeți-mă și vedeți, fiindcă un spirit n-are carne și oase, așa cum vedeți că am eu”. 40 Spunând aceasta, le-a arătat mâinile și picioarele. 41 Dar, de bucurie și de uimire, nu le venea să creadă. De aceea, el le-a zis: „Aveți ceva de mâncare aici?”. 42 Ei i-au dat o bucată de pește fript, 43 iar el a luat-o și a mâncat-o sub ochii lor.

44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le spuneam când încă eram cu voi,+ și anume că tot ce este scris despre mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi trebuie să se împlinească”.+ 45 Atunci el le-a deschis mintea ca să înțeleagă pe deplin Scripturile+ 46 și le-a zis: „Iată ce este scris: Cristosul va suferi, se va scula din morți a treia zi+ 47 și, în toate națiunile,+ începând din Ierusalim, va fi predicată+ în numele său căința pentru iertarea păcatelor.+ 48 Voi veți fi martori ai acestor lucruri.+ 49 Și iată că eu trimit peste voi ce a promis Tatăl meu. Însă voi să rămâneți în oraș până veți primi* putere de sus”.+

50 Apoi el i-a dus afară din oraș, până în Betania, și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. 51 Iar în timp ce îi binecuvânta, a fost luat de lângă ei și ridicat la cer.+ 52 Și ei s-au plecat înaintea lui*, după care s-au întors la Ierusalim plini de bucurie.+ 53 Și erau tot timpul în templu, lăudându-l pe Dumnezeu.+